Spitalul amorului (1852)/1/Draga mea-n lume unică
Draga mea-n lume unică!
Of! frumoasă bobocică!
Ce desnărțire ne strică!
Vai! greu nu or fi să ridică!
Că caută a mă duce,
Târziul să nu m-apuce,
Face-misar calea cruce,
Dorul să nu mă usuce!
Te-mbrățișez cu-ntristare,
Te sărut cu lăcrămare,
Of! dulcețile-s amare!
Mierea, vai! venin îmi pare!
Că mă satur să nu-ți pară.
Dar Murgul m-așteapt-afară,
Să pui piciorul în scară,
Să mă depărtez cu pară.
Ci mai dă-mi o sărutare
Și te rog pentru iertare,
De ti-am dat vro supărare
Pun-o dragă la uitare.
Și numai a mea iubire
Care-ți o port preste fire,
N-p uita-ntr-a mea lipsire,
Fii cu dânsa în gândire.
Rămâi dragă sănătoasă
Și pe cât poți fii voioasă,
Să nu-ți strici fața frumoasă
Cu Inima-ți cea duioasă.
Grije cumva să nu-ți fie
Că ți-oi gândi vr-un rău ție,
Nu te uit, tu îmi placi mie,
Că te-am ales dintr-o mie.
Eu merg dar cu jale-n mine,
Să-ți pert doru-n țări streine,
Și vrând Dumnezeu, cu bine
Iarăși mă întorc la tine.
Zică-mi alta ce-mi o zice,
Frumuseți din ochi să-i pice,
Nu va putea să-mă strice,
Dragostea ca să-mi ridice.
Iar tu de te nei abate,
La vorbe înduplecate,
Știu că Sfîntul te va bate,
Că nu ți-am vrut răutate.
Vai! cât m-am întristat foarte
Mă coprind sudori de moarte
Pentru ale noastre soarte,
Rău cu noi nu se poarte.
Când pusei picioru-n scară
Murgul începu cu parâ
Să rănchiază mi să sară,
Voie de plecat să-mi ceară.
Sai! strigai, Murgule-n tropuri!
Că de azi în alte locuri
Câte sărituri și jocuri,
Fi-vor tot oftări și focuri
Că Mâdra mea lăcrămează,
Plânge-n vaiete oftează,
Cine poate să o vază
Ș-o lacrămă să nu-i cază!
Când mă văzui pus călare
Mândra striga cu glas mare:
„Stăi nu grăbi așa tare,
„Nu-mi da pași de alergare!
O! Vai! nu-mi duce dulceața!
Nu-mi tăia așa viața!
Aibi dor, nu-mi veșteki fața,
Ca și soarele verdeața.
Learănul brațelor tale
Îl duci cu tine în cale
Și mă despărțești cu jale,
De mângăierile sale.
Mai sărută-mă o dată
Să mă lași mai mângăiată,
Că de jale înfocată
Vine-mi să caz leșinată.
Mai pică-mi din buze Miere,
Ca să-mi mai vie putere,
Of! gura-mi e numai Fiere!
Că dulceața-mi din ochi piere.
Mai pleacă-ți buzele tale,
Cele ca doă Migdale,
Să-ți dau meride de cale,
Dar amar, necaz și jale!
Of! îți poftesc cale bună,
Dar dorul tău mă detună,
De plânsul meu valea sună,
Glas-mi zboară în furtună.
Dute iubite cu pară,
Dute și te-ntoarce iară
La perechia-ți cea amară.
N-o lăsa de dor să piară.