Spitalul amorului (1852)/1/Lină dumbrăioară


CÂNTUL AL 17-lea

Lină dumbrăvioară!
Tu-mi ești mângăiere
L-a mea Inimioară
Ce e în durere.

Ea e amărâtă
De singurătate
Tu o face de cântă
Sub frunza-ți ce bate.

Ziua-mi este scurtă
Cu o mulțămire,
Sub umbra-ți tăcută
Râde a ei simțire.

Ea voiește-n sine
De streinătate
A trăi cu tine
Vecinic pân’ la moarte.