Te-am gustat plăcere dulce

Te-am gustat plăcere dulce de Sándor Petőfi

Publicată în revista Ungaria nr. 5-6 / decembrie 1893, p. 127.
Traducere de Adalbert Pituc
Titlul original: Édes öröm, ittalak már...

Te-am gustat plăcere dulce,
Și pocalul cel ferice:
Unde-i din care am băut?
S-a stricat, vil s-a pierdut.

Te gustai tristă amăreală,
Și acel pocal — întreb iară —
Unde-i din care am băut?
S-a spart, hârburi s-a făcut.

Bucuria e un soare,
Nori-i sunt învelitoare.
Negru nor e al nost’ dor,
Zefirii îl poartă-n zbor.

Sum ca umbra, plin de jele,
Ca morminți cu gânduri.grele.
Timpuri, timpuri ce-ați zburat,
Multe doliuri mi-ați purtat.

Nopți întregi prin cimitire
Soțiu-mi e o nălucire,
Ce ca un trist suvenir
'Mi — spune al vieții fir.

Vântul rece lin sosește,
Lângă mine să oprește,
Și-mi zice încetișor:
«N-ar fi bine ca să mor?»

(Pesta, februarie 1847)