Un român înstrăinat

Un român înstrăinat de Constantin Stamati

Mâhnit și pe gânduri șed posomorât,
Cu un dor nespus
Ș-întristat, și dornic trăind amărât,
Mă uit spre apus...
Acolo îi viața!
Acolo-i speranța!
Să fim fericiți
De-am fi toți uniți.
Eu tânăr fiind,
Acolo lăsând
Strămoșești mormânturi, frați ce mă iubea,
Și plină de grații pe Moldova mea
Dornic părăsind.