Valentină

 

Fie pentru ea scrise rimele, pentru ochii ei luminoși,
Arzători în tot ce pot spune, ca gemenii Ledei — și care
Suav, vor găsi propriul nume, ce alții, mai puțin norocoși.
Tăinuit în această pagină, nu-i pot vedea cum apare!
Dacă cercetați printre rânduri, descoperiți o comoară —
O amuletă divină — un talisman neuitat,
De care se poartă pe inimă. Cercetați și a doua oară
Ritmuri — silabe — și vorbe! Nu lăsați nimica uitat
Din câte mai sunt, căci altfel vă pierdeți vremea zadarnic!
Și totuși, oricâte s-ar spune, aici nu e nodul Gordian,
Bun de dezlegat doar cu sabia, după un chin mai amarnic,
Pentru cine descoperă cheia și, atent, urmărește un plan.
Scrise pe pagina albă stau atât de cuminți în fața
Ochilor ce viu strălucesc, stau și luminează perdus,
Trei elocvente vorbe știute de poeți — căci în viața
Zilnică sunt doar stema poetei care ești tu.
Literele sunt desigur, ca de obiceiu mincinoase
Ca și cavalerul Pinto — Ferdinando Mendez —
Dar de vor fi sinonime odată cu Adevărul — tot voi căutări migăloase
Când veți citi enigma adâncă, dintr-odată, veți desluși al ei miez.

1846.

(Pentru a descoperi numele, în aceasta și în următoarea poemă, citiți prima literă din primul vers, urmată de a doua din al doilea și așa mai departe până la sfârșit).