Veghe preliminară

 

Pentru ea, cea rară, pentru vremea dispărută,
Pentru ea, împrăștiată în a fumului volută,
La zodia ei — aur negru păstrat între fulgi albaștri —
Trimit vis înalt să se plece-între aștri.

Dela glasul ei mat, dela chipul topit,
Aștept să se întoarcă sunetul rătăcit,

Să răsune mai grav, între pietre desfăcute...
M’aplec ca spre un fluture cu-aripele pierdute,
Înfiorate litere cioplesc în vrășmaș lemn,
Să culeagă pe ele de pulbere un semn.