Vierița

Vierița de Ștefan Octavian Iosif

Ce dulce mustul murmură pe vrană!
Lungi chiote răsună prin podgorii,
Cu doniți pline, fetele, feciorii
Glumesc, s-alungă, cântă, se hârjoană.

— Aduceți must, să-nchin și eu o cană!
S-ascult o clipă cântecul viorii,
Că-s mort de sete și străin ca norii...
Vreau să petrec și eu cu voi o toană!

Mulți ani și toate bune, vieriță!
Ce bine-i sta în păr cu foi de viță...
Dar soarele-i de mult ascuns sub creste...
M-am dus... de-atunci plutește o șuviță

În ochii mei — și-s ani... Și totul este —
Ori mie-mi pare numai? — o poveste...