Visul
de Ștefan Octavian Iosif


Bine ai venit, april,
          Lună răsfățată !
Zburd și cînt, zglobiu copil,
               Ziulica toată !...

Înainte-mi — cîmp deschis...
          Stau fără de țîntă.
Totu-i adîncit în vis,
          Prins de vrajă sfîntă.

Jos, pe dîmb, mă tolănesc,
          Fermecat de lene,
Și din ce în ce clipesc
          Tot mai des din gene...

Somnul vine mîngîios,
          Soarele mă-mbată,
Parc-aud un basm frumos
          Cu: „A fost odată...”

În auz îmi sună blînd
          Zumzetul de-albine...
Mîndre zâne vin tinzînd
          Brațele spre mine.

Tainice spre mine vin
          Toate laolaltă,
Rîd și-n jur de mine, lin,
          Prinse-n horă, saltă...

Dar cînd sar să le cuprind,
          Caut cu-ntristare :
Stol de porumbei sclipind
          Flutură în zare...