Zmeoaica

Zmeoaica de Ștefan Octavian Iosif

— Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos !
Zorește-ți fugarul și-aține-te bine !
Căci iată Zmeoaica cu chipul hidos
Pe urmele noastre pornit-a, și vine
Purtată în goană, ca norul de vînt,
C-o falcă în cer și cu alta-n pămînt !

— N-ai teamă, copilă de crai, căci cu noi
E Galben-din-soare, copilă, n-ai teamă !
Aruncă năframa cea scumpă-napoi,
Să crească un codru năstrușnic de-aramă :
Pîn'dinții Zmeoaicei, rozînd, s-or toci,
Noi fi-vom departe, departe de-aci !

— Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos !
Nu simți tu dogoarea arzîndu-te-n spate ?
E crunta Zmeoaică cu chipul hidos :
Rozînd la copaci, prin pădure străbate.
Ea vine cumplită, cu părul vîlvoi,
Și dacă ne-ajunge, Aman e de noi !

— N-ai teamă, tu, mîndră copilă de crai,
N-ai teamă, al inimei mele tezaur !
Aruncă-i tu pieptenul de-aur ce-l ai,
Pe loc să se facă un munte de aur.
Ah, iată-l cum crește cu vîrful în cer —
Să-l roadă Zmeoaica cu dinții de fier !

— Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos !
Căci muntele, iată, se clatină, crapă :
Zmeoaica cumplită, cu chipul hidos,
Prin borta deschisă se vîră și scapă.
Ea varsă catran și pucioasă pe nări,
N-auzi tu vîlvoarea cum clocotă-n zări ?

— N-ai teamă, tu, scumpă copilă de crai !
N-ai teamă, căci leac îi găsim noi îndată ;
Aruncă-i oglinda vrăjită ce-o ai,
Să crească o baltă adîncă și lată :
Căci apa cea lată va pune hotar
Pe care-o să-ncerce să-l treacă-n zadar !

— Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos !
Se-ntunecă cerul, pămîntul vuiește.
Te uită ! Zmeoaica cu chipul hidos
Se zbate-n mocirlă și se zvîrcolește.
Ea urlă turbată și-azvîrle spre noi
Cu ghearele-i hîde bucăți de noroi !

— N-ai teamă, tu, dulce copilă de crai !
Acolo rămîne de-acum înainte !
Noi însă trecut-am pe celălalt plai,
În lumea de visuri curate și sfinte !
Înlănțuie-mi gîtul cu brațul tău drag ! —
O, las' să ne ducă fugarul pribeag !