În dosul satului

 

Curge Szamosul de vale,
Crâșma-alături stă pe maluri;
Noaptea însă nu-i dă voie
Să se oglindească-n valuri.

Noaptea neagră se așterne,
Peste strade liniștite.
Lângă mal stă luntrea veche;
Valuri curg ca amorțite.

Dar la crâșmă-i larmă mare—
Scripci, cimbale, voie bună;
Tineretu-n tropot saltă —
Geamuri zbârnâind răsună.

- Crâșmăriță, mândră floare,
Vin ! — de preț nu-i duc ispita !
Vin bătrân cum e bunicul,
Și-arzător cum e iubita.

Zi țigane, zi din strună,
Să m-avânt în joc de-a bine;
Pentru joc să-mi dau viața,
Bănișorii pentru tine!

Cine bate însă-n geamuri?
- Să nu faceți larmă mare,
Căci se duseră boierii
Chiar acuma la culcare!»

— Ei! dar ducă-se la dracu
Toți magnații tăi din lume !
Zi țigane mai năstrușnic,
Pentru dânșii zi anume !

Dar acuma cine bate ?
— Fiți băieți, vă rog, de treabă -
Veți avea in cer răsplata.
Mama-i bolnavă și slabă !

Și petrecerea-i sfârșită —
Nici o vorbă întârziată;
Unii beau-n tăcere vinul,
Alții chiar de drum își cată.