În dosul satului

În dosul satului de Sándor Petőfi

Traducere de Grigore N. Lazu
Publicată în 451 traduceri libere și imitațiuni de poezii antice și moderne din Orient și Occident, pag. 472-473.
Titlul original: Falu végén kurta kocsma...

Curge Szamosul de vale,
Crâșma-alături stă pe maluri;
Noaptea însă nu-i dă voie
Să se oglindească-n valuri.

Noaptea neagră se așterne,
Peste strade liniștite.
Lângă mal stă luntrea veche;
Valuri curg ca amorțite.

Dar la crâșmă-i larmă mare—
Scripci, cimbale, voie bună;
Tineretu-n tropot saltă —
Geamuri zbârnâind răsună.

- Crâșmăriță, mândră floare,
Vin ! — de preț nu-i duc ispita !
Vin bătrân cum e bunicul,
Și-arzător cum e iubita.

Zi țigane, zi din strună,
Să m-avânt în joc de-a bine;
Pentru joc să-mi dau viața,
Bănișorii pentru tine!

Cine bate însă-n geamuri?
- Să nu faceți larmă mare,
Căci se duseră boierii
Chiar acuma la culcare!»

— Ei! dar ducă-se la dracu
Toți magnații tăi din lume !
Zi țigane mai năstrușnic,
Pentru dânșii zi anume !

Dar acuma cine bate ?
— Fiți băieți, vă rog, de treabă -
Veți avea in cer răsplata.
Mama-i bolnavă și slabă !

Și petrecerea-i sfârșită —
Nici o vorbă întârziată;
Unii beau-n tăcere vinul,
Alții chiar de drum își cată.