În vis...

 

În vis văzui un om gătit, mic de statură,
Mergea cu pași de-o schioapă pe labe răschirate;
Purta o haină nouă și albituri curate,
Ci răsărea-n lumină mojica lui făptură.

În fond era nemernic, meschin, — o stîrpitură,
Pe dinafară, însă — cu multă demnitate;
Răzbunător și țanțoș, trîntea cuvinte late,
Cu ifos fără margini vorbind despre bravură.

"Știi cine este? Vino și-l vezi !" zîmbind îmi spune
Cu viclenie Zeul stînd înaintea mea,
Și magica-i oglindă sub ochii mei o pune.

Văd un altar și-n față-i stetea piticul famen,
Cu draga mea alături; rostiră ambii: "Da !"
Și mii de draci strigară rîzînd cu hohot: "Amen !"