Deschide meniul principal
Amurg
de Heinrich Heine
Traducere de Ștefan Octavian Iosif

Publicată prima oară în Convorbiri literare, 15 iunie 1900


Pe prundul spălăcit al mării
Stam solitar și dus pe gînduri.
Mărețul soare scăpăta azvîrlind
Pe apă vîlvătăi de pară,
Și albele talazuri
De flux îmbrîncite
Năvăleau mai aproape și tot mai aproape,
Spumegînd în ropot mereu...
Un ropot bizar; un șopot și-un plînset,
Un hohot și-un murmur, un freamăt și-un geamăt,
Pe-alocuri o muzică dulce de leagăn
Tresărind pe furiș dintre valuri —
Părea c-ascult epopei dispărute,
Străbune povești năzdrăvane pe care,
Copil, pe de rost le știam pe vremuri
Din rostul altor copii din vecini,
Pe cînd ne strîngeam, în amurguri de vară,
Pe scara de piatră,
Și toți ascultam tiptil și cuminte,
Cu ochii mari și cu inima mică;
Iar gingașele fete,
Pe după-nflorite glastre,
Steteau peste drum, la ferestre,
Rozalbe figuri zîmbitoare,
Bătute de lună...