Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/A împărăției I

←Ruth

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE A ÎMPĂRĂȚIILOR, CEA DENTÂIU

A împărățiilor a doua→

CAP 1

Nașterea lui Samuil.

1. Și fu un om den Armathem Sifa, den muntele lui Efraim, și numele lui, Elcana, fecior lui Ieremeilu, al feciorului lu Liu, fecioru lui Thoche, în Nasiv den Armathem, den muntele lui Efraim.

2. Și la acesta, doao muieri, numele uniia, Anna, și numele al doilea, Fenana. Și era la Fenana copii, și la Anna nu era copilu.

3. Și să suia omul acela den zile în zile, den cetatea lui, den Armathem, a se închina și a jârtvui Domnului Dumnezăului Savaoth în Silom. Și acolo Ili și cei 2 feciori ai lui, Ofni și Finees, preoții Domnului.

4. Și fu o zi și jârtvi Elcana și au dat Fenanii, fămeii lui, și la toți fiii ei, și featelor ei, părți.

5. Și Annii au dat o parte, după obraz, căci nu era la ea copil, însă căci pre Anna o iubiia Elcana decât pre Fenana mai mult, și Domnul au închis ceale de prejur zgăul ei.

6. Căci n’au dat ei Domnul copil după primejdia ei și după scârba primejdiei ei, și să întrista pentru aceasta, căci au închis Domnul ceale de împrejurul zgăului ei, ca să nu-i dea ei copil.

7. Așa făcea den an în an, când să suiia la Casa Domnului, și să mâhniia, și plângea, și nu mânca.

8. Și zise ei Elcana, bărbatul ei: „Anna!“ Și zise: „Iată eu, doamne“. Și zise ei: „Ce iaste ție căci plângi? Și pentru ce nu mănânci? Și pentru căci te bate inima ta? Nu sânt eu mai bun ție decât zeace fii?“

9. Și să sculă Anna după ce au mâncat ei la Silom și stătu înaintea Domnului, și Ili preotul ședea pre jățiu, la pragurile porților besearicii Domnului.

10. Și ea, amărâtă la suflet, și s’au rugat cătră Domnul și plângând au plâns.

11. Și s’au rugat rugă Domnului, zicând: „Adonai Doamne, Eloi Savaoth, de vei căutând căuta pre smerenia roabei tale și-ț vei aduce aminte de mine și nu vei uita roaba ta și vei da roabei tale sămânță de bărbat, și-l voiu da ție înaintea ta, dat până în ziua morții lui, și vin și îmbătare nu va bea și hier nu se va sui pre capul lui“.

12. Și fu când înmulți rugându-se înaintea Domnului, și Ili preotul păzi gura ei.

13. Și ea grăiia întru inima ei și buzele ei să clătiia, și glasul ei nu se auziia; și o ascultă pre ea Domnul, și o socoti pre ea Ili ca o beată.

14. Și zise ei copilașul lui Ili: „Până când te vei îmbăta? Rădică-ț vinul tău și pasă den locul Domnului!“

15. Și răspunse Anna și zise: „Nu, doamne, fămeaie întru nesilnică zi sânt eu, și vin și îmbătare n’am băut și răvărsu sufletul mieu înaintea Domnului.

16. Nu da pre roaba ta întru fată păgână, căci den mulțimea multelor ziselor meale și den mulțimea mâhnirii meale, m’am topit până acum“.

17. Și răspunse Ili și zise cătră ea: „Pasă întru pace, Dumnezeul lui Israil să-ț dea ție toată cearerea ta carea ai cerșut de la El“.

18. Și zise Anna: „Aflat-au roaba ta har întru ochii tăi!“ Și mearse muiarea în calea ei și întră la popasul ei și au mâncat cu bărbatul ei și au băut, și fața ei nu ș’au mai izmenit încă.

19. Și mânecându-se demineața, să închinară Domnului și mearsără pre calea lor. Și întră Elcana în casa lui, Arimathem, și cunoscu Elcana pre muiarea lui, Anna, și-ș adusă aminte de ea Domnul, și zemisli.

20. Și fu în vreamea zilelor, și născu fecior și numi numele lui Samuil, zicând că: „De la Domnul Dumnezeu Savaoth l-am cerșut pre el“.

21. Și s’au suit omul Elcana și toată casa lui la Silom, să jârtvuiască jârtva zilelor și rugile lui și toate zecile pământului lui.

22. Și Anna nu s’au suit cu el, căci au zis bărbatului ei: „Până să va sui pruncul de-l voiu înțărca pre el, și să va ivi feaței Domnului și va șădea până în veac acolo“.

23. Și zise Elcana, bărbatul ei: „Fă ce e bine în ochii tăi, șăzi până unde vei înțărca pre el, ce să întărească Domnul ce au ieșit den gura ta!“ Și au șăzut muiarea și da țâță feciorului ei, până l-au înțărcat pre el.

24. Și să sui împreună cu el în Silom, cu vițel de trei ani și cu pâine și cu ifi de făină curată și cu burduf de vin. Și au întrat în Casa Domnului, în Silom, și copilașul împreună cu ei; și au adus înaintea Domnului,

25. Și au junghiat tată-său jârtva carea făcea den zile în zile Domnului, și aduse copilașul și au junghiat vițelul. Și au adus Anna, maica copilașului, cătră Ili,

26. Și zise: „Întru mine, doamne! Viu e sufletul tău, eu sânt muiarea ceaea ce au stătut înaintea ta împreună cu tine, când m’am rugat cătră Domnul.

27. Pentru copilașul acesta mă rugam, și au dat mie Domnul cearerea mea, care am cerșut de la Dânsul.

28. Și eu aduc pre el Domnului, toate zilele carea trăiaște el, slujbă Domnului“. Și s’au închinat acolo Domnului.

CAP 2

Cântarea Annii. Creșterea lui Samuil și răutatea fiilor lui Ili.

1. Și să rugă Anna și zise: „Întăritu-s’au inema mea întru Domnul, înălță-se cornul mieu întru Dumnezeul mieu; lărgi-se asupra vrăjmașilor miei gura mea, câci m’am bucurat întru mântuirea ta!

2. Căci nu iaste sfânt ca Domnul și nu iaste dirept ca Dumnezeul nostru și nu iaste sfânt, afară den tine!

3. Nu vă lăudaț, nici grăiț nalte întru covârșire și să nu iasă mare graiu den rostul vostru, căci Dumnezeul cunoștințelor – Domnul, și Dumnezeu gătind isprăvile sale.

4. Arcul celor tari au slăbit, și cei slabi s’au încinsu cu puteare.

5. Cei plini de pâine să împuținară, și cei flămânzi au lăsat pământul: căci stearpa au născut șapte, și cea multă întru fii au slăbit.

6. Domnul omoară și învie, pogoară în iad și suie.

7. Domnul sărăceaște și îmbogățeaște, smereaște și înalță.

8. Rădică de la pământ pre sărac și den gunoiu scoală pre sărac ca să șază el cu silnecii norodului și scaun de mărire moștenind lor.

9. Dând rugă celui ce să roagă și blagoslovi anii direpților, căci nu cu vârtutea e omul tare, Domnul slab va face pre potrivnecul lui, Domnul sfânt.

10. Nu se laude înțeleptul întru înțelepciunea lui și nu se laude tarele întru tăria lui și nu se laude bogatul întru bogăția lui,

11. Ce întru aceasta să să laude cela ce să laudă: întru a priceape și a conoaște pre Domnul și a face judecată și direptate întru mijlocul pământului.

12. Domnul s’au suit în ceriu și au tunat, acesta va judeca marginea pământului, dirept fiind, și dă vârtute împăraților noștri și va înălța cornul unsului lui“.

13. Și lăsară pre el acolo înaintea Domnului și se duse la Arimathem, și copilașul slujiia feații Domnului înaintea lui Ili preotul.

14. Și fiiilui Ili preotul – fii păgâni, neștiind pre Domnul.

15. Și venitul preotului, de la oameni, de la tot cela ce jârtvuia; și veniia copilașul preotului, daca fierbea carnea, și undița cu 3 dinți, în mâna lui,

16. Și o sloboziia pre ea în căldarea cea mare sau în tengire sau în oală și tot ce să suia în undiță îș lua lui preotul; ca aceastea făcea la tot Israilul, celora ce veniia a face jârtvă Domnului în Silom.

17. Și mai nainte decât a să tămâia seul, veniia copilașul preotului și zicea omului ce jârtvuia de carne să frigă preotului: „Și nu voiu lua de la tine carne hiartă den căldare“.

18. Și zicea omul cela ce jârtvuia: „Tămâiască-se întâiu, dară, cum se cuvine seul, și atuncea ia ție dentru toate carele pohteaște sufletul tău!“ Și zise: „Ba, că acum vei da, iară de nu, voiu lua cu tărie!“

19. Și era păcatul copilașilor mare înaintea Domnului foarte, căci nu socotiia jârtva Domnului.

20. Și Samuil era slujind înaintea Domnului, copilașul încins cu efud de in,

21. Și veșmânt mic au făcut lui maica lui, și aducea lui den zi în zi, când să suia ea cu bărbatul ei a jârtvui jârtva zilelor.

22. Și blagoslovi Ili pre Elcana și pre fămeaia lui, zicând: „Să-ț răsplătească Domnul sămânță dentru fămeaia aceasta, pentru datoria ce ai dat Domnului!“ Și s’au dus omul la locul lui.

23. Și au socotit Domnul pre Anna, și au zemislit și au născut încă 3 feciori și 2 feate, și să mări copilașul Samuil înaintea Domnului.

24. Și Ili – bătrân foarte, și au auzit ceale ce făcea fiii lui fiilor lui Israil, toate, și cum dormiia împreună fiii lui cu muierile ceale ce dvoriia lângă ușăle cortului mărturiei; și zise lor:

25. „Pentru căci faceți după cuvântul acesta carele eu auzu den rostul a tot nărodul Domnului?

26. Nu, feții miei, nu, căci nu e bun auzul carele auzu pentru voi; nu faceț așa, căci nu sânt bune auzirile carele eu auz, ca să faceț norodul să nu slujască nărod la Dumnezău.

27. De va greșind va greși om la om, și se vor ruga pentru el Domnului; și de va greși Domnului om, cine se va ruga pentru el?“ Și nu asculta glasul tatului lor, căci vrând vrea Domnul să-i strice pre ei.

28. Și copilașul Samoil mergea mărindu-se și era bun cu Domnul și cu oamenii.

29. Și veni omul lui Dumnezău cătră Ili și zise: „Aceastea zice Domnul: ‘Descoperind m’am descoperit cătră casa tătâne-tău, fiind ei în pământul Eghipetului robi casei lui Faraon.

30. Și am ales casa tătâne-tău dentru toate casele lui Israil, mie să-m prioțască, ca să să suie pre jârtăvnicul mieu și să tămâiaze cu tămâie și să râdice efud înaintea mea. Și am dat casei tătâne-tău toate ale focului fiilor lui Israil, întru mâncare.

31. Și pentru căci ai căutat preste tămâia mea și la jârtva mea cu nerușinat ochiu și ai slăvit pre fiii tăi mai vârtos decât pre mine, să vă îngrășaț începătura a toată jârtva lui Israil înaintea Mea?

32. Pentru aceaea, aceasta zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Zis-am: Casa ta și casa tătâne-tău va petreace înaintea mea până în veacu! Și acum zice Domnul: Nice într’un chip mie, căci numai pre ceia ce vor mări pre mine voiu mări, și cela ce mă defaimă pre mine se va necinsti.

33. Iată, vin zile și voiu surpa semenția ta și semenția casei tătâne-tău, și nu va fi ție bătrân în casa ta.

34. Vei prăvi întărirea besearecilor întru toate câte vei îmbunătăți pre Israil și nu va fi bătrân în casa ta în toate zilele,

35. Și om nu va surpa ție de la jârtăvnicul mieu toate zilele, ce ca să lipsească ochii lui voiu face și să să surpe sufletul lui, și toată presosala casei tale vor cădea întru sabia oamenilor.

36. Și acesta ție semnul carele va veni preste acești 2 fii ai tăi, Ofni și Finees: Întru o zi vor muri amândoi.

37. Și voiu râdica mie preot credincios, carele toate ceale dentru inima mea și dentru sufletul mieu va face, și voiu zidi mie casă credincioasă și va petreace înaintea unsului mieu toate zilele.

38. Și va fi tot cel rămas întru casa ta va veni să să închine lui, cu un ban de argint și cu o pâine, zicând: ‘Leapădă-mă la una den preoțiile tale să mănâncu pâine!’“

CAP 3

Chemarea lui Samoil.

1. Și copilașul Samoil era slujind Domnului, înaintea lui Ili preotul; și cuvântul Domnului era cinstit întru zilele acealea, nu era videnie să aleagă.

2. Și fu în ziua aceaea, și dormiia Ili întru locul lui și ochii lui au început a se îngreuia.

3. Și nu putea să vază și sfeașnicul Domnului mai nainte de ce să stingea, și Samoil dormiia în beseareca Domnului, unde era sicriiul lui Dumnezău,

4. Și grăi Domnul: „Samoil, Samoil!“ Și zise: „Iată eu!“

5. Și alergă cătră Ili și zise: „Iată eu, ce m’ai chemat?“ Și zise Ili: „Nu te-am chemat, întoarce-te de dormi!“

6. Și să întoarse de dormiia, și adaose încă Domnul a chema pre Samoil și-l chemă: „Samoil, Samoil!“ Și să duse la el al doilea rând și zise: „Iată eu, ce m’ai chemat?“ Și zise: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te și dormi!“

7. Și Samoil – mai nainte decât a cunoaște pre Dumnezău și mai nainte de a i se arăta lui cuvântul Domnului.

8. Și adaose Domnul a chema pre Samoil al treilea rând, și să sculă și mearse cătră Ili și zise: „Iată eu, ce m’ai chemat?“ Și cunoscu Ili că Domnul au chemat pre copilaș.

9. Și zise Ili lui Samoil: „Întoarce-te și dormi, fiiule, și va fi de te va chema cela ce te cheamă, și vei zice: ‘Grăiaște, Doamne, căci aude robul tău!’“ Și mearsă Samoil și dormi în locul lui.

10. Și veni Domnul și să așăză și-l chemă pre el ca și o dată și altă dată: „Samoil, Samoil!“ Și zise Samoil: „Grăiaște, că ascultă robul tău!“

11. Și zise Domnul cătră Samoil: „Iată, eu fac cuvintele meale întru Israil, cât tot cela ce va auzi pre eale vor răsuna amândoao urechile lui.

12. În ziua aceaea voiu rădica asupra lui Ili toate câte am grăit, în casa lui; înceape-voiu și voiu săvârși.

13. Și am poruncit lui cum voiu izbândi eu preste casa lui, până în veaci, întru strâmbătățile fiilor lui, carele au cunoscut: căci grăind de rău pre Dumnezeu fiii lui, și nu-i învăța pre ei.

14. Și nici așa, m’am jurat casei lui Ili, de să va ierta strâmbătatea casei lui Ili, întru tămâie și întru jârtvile lui, până în veac“.

15. Și doarme Samoil până dimineață și să mânecă dimineața și deșchise ușile Casei Domnului. Și Samoil să temu să spuie videnia lui Ili.

16. Și zise Ili cătră Samoil: „Samoile, fiiule!“. Și zise: „Iată eu!“.

17. Și zise: „Ce e cuvântul ce s’au grăit cătră tine? Să nu ascunzi dară de cătră mine! Aceastea să-ț facă Dumnezeu și aceastea să-ț adaogă, de vei ascunde de la mine cuvânt, dentru toate cuvintele ce s’au grăit cătră tine, întru urechile mele!“.

18. Și spuse Samoil lui Ili toate cuvintele și n’au ascuns de cătră el, și zise Ili: „Domnul sângur binele înaintea lui va face“.

19. Și să mări Samoil și era Domnul cu el și n’au căzut dentru toate cuvintele lui preste pământ.

20. Și au cunoscut tot Israilul, de la Dan și până la Virsavie, cum e credincios Samoil întru proroc a să face Domnului.

21. Și să adaosă Domnul a să arăta în Silom; căci s’au descoperit Domnul cătră Samoil în Silom, după cuvântul Domnului; și să încrezu Samoil ca să să facă întru proroc Domnului, întru tot Israilul, de la marginea pământului, până la margine.

22. Și Ili – bătrân foarte, și feciorii lui mergând mergea și rea calea lor înaintea Domnului.

CAP 4

Moartea lui Ili și a fiilor săi.

1. Și să făcu în zilele acealea, și să adunară cei streini de fealiu asupra lui Israil întru războiu; și ieși Israil întru timpinarea lor, întru războiu, și să tăbărâră la Avinezer. Și cei streini de fealiu să tăbărâră la Afec.

2. Și să rânduiră cei streini de fealiu de războiu asupra lui Israil și să înfrânsă războiul și greși om israil înaintea celor streini de fealiu și să răniră întru rânduială, la câmpu, 4000 de oameni.

3. Și veni nărodul la tabără și zisără bătrânii lui Israil: „Întru ce ne-au lovit pre noi Domnul astăzi înaintea celor streini de fealiu? Să luom cătră noi chivotul Dumnezeului nostru den Silom și să iasă den mijlocul nostru și ne va mântui den mâna vrăjmașilor noștri“.

4. Și trimise nărodul la Silom și rădică de acolo sicriiul făgăduinței Domnului puterilor, ce șade pre heruvimi. Și amândoi fiii lui Ili, împreună cu sicriiul făgăduinței lui Dumnezeu, Ofni și Finees.

5. Și fu după ce veni sicriiul făgăduinței Domnului în tabără, și strigă tot Israil cu glas mare și răsună pământul.

6. Și auziră cei striini de fealiu glasul strigării și ziseră cei striini de fealiu: „Ce iaste strigarea aceasta mare întru tabăra evreilor?“ Și au cunoscut că sicriul Domnului au venit în tabără.

7. Și să spământară cei striini de fealiu și ziseră: „Acești dumnezăi au venit cătră ei în tabără, vai noao, scoate-ne pre noi, Doamne, astăzi, căce nu s’au făcut ca aceasta ieri și alaltaieri.

8. Vai noao, cine ne va scoate pre noi den mâna dumnezăilor celor mai întăriț aceștea? Aceștea sânt dumnezăii ceia ce au bătut Eghipetul cu toată rana, și întru pustiiu.

9. Întăriți-vă și vă faceți întru bărbați, striinii de fealiu, pentru ca să nu slujiți evreilor în ce chip au slujit noao: și veți fi întru bărbați și veți da războiu lor!“

10. Și deaderă războiu streinii de fealiu cătră ei și greșaște om israil înaintea celor striini de fealiu. Și au fugit fieștecarele la lăcașul lui. Și s’au făcut rană mare foarte și căzură dentru Israil 30000 de pedestri.

11. Și sicriiul lui Dumnezău s’au luat, și amândoi fiii lui Ili au murit, Ofni și Finees.

12. Și alergă om ieminean dentru rânduială și veni la Silom întru ziua aceaea, și hainele lui, rupte, și pământ preste capul lui.

13. Și veni și, iată, Ili ședea pre scaunul lui, lângă ușa cetății, socotind calea, căce era inema lui întristată pentru sicriiul lui Dumnezău. Și omul au întrat în cetate să povestească și strigă toată cetatea cu glas mare.

14. Și auzi Ili glasul strigării și zise: „Ce e glasul strigării aceștiia?“ Și omul sârguind întră înlăuntru și spuse lui Ili.

15. Și Ili – fiiu de 90 de ani și ochii lui s’au întunecat și n’au văzut.

16. Și zise Ili oamenilor celor ce sta lângă el: „Ce iaste glasul sunetului acestuia?“ Și omul sârguind au venit cătră Ili.

17. Și zise lui: „Eu sânt cela ce viu den tabără și eu am fugit den rânduiala războiului astăzi“. Și zise Ili: „Ce iaste cuvântul ce s’au făcut, fiiule?“

18. Și răspunse copilașul și zise: „Fugi om israil de cătră fața celor striini de fealiu; și s’au făcut rană mare întru norod, și amândoi fiii tăi au murit, și sicriiul lui Dumnezău s’au luat“.

19. Și fu deaca-ș aduse aminte de sicriiul lui Dumnezău, și căzu den jățiu, dendărăt, țiindu-să de poartă; și i să sfărâmă spinarea lui și muri, căce bătrân era omul și greu. Și acesta au judecat pre Israil 40 de ani.

20. Și nora lui, fămeaia lui Finees, zămislită fiind a naște, și auzi vestea că s’au luat sicriiul lui Dumnezău și au murit socrul ei și bărbatul ei, și au plânsu și au născut, căce s’au întorsu spre ea chinurile ei.

21. Și în vreamea ei moare și zisără ei muierile cealea ce sta lângă ea: „Nu te teame, căce fiiu ai născut!“ Și n’au răspuns și n’au luat aminte inema ei.

22. Și au numit copilașul Uevari Varhavoth, pentru sicriiul lui Dumnezău și pentru socrul ei și pentru bărbatul ei,

23. Și zisără: „Să depărtă mărirea de la Israil, luându-se sicriiul lui Dumnezău“.

CAP 5

Bătaia Filistenilor pentru sicriul legii.

1. Și luară cei striini de fealiu sicriiul lui Dumnezău și au adus pre el de la Avenezer la Azoton.

2. Și au luat cei striini den fealiu sicriiul Domnului și au băgat pre el în casa lui Dagon și-l pusără pre el lângă Dagon.

3. Și mânecară azoteanii a doao zi și întrară în casa lui Dagon și văzură și iată, Dagon – căzut preste fața lui, pre pământ, înaintea sicriiului lui Dumnezău. Și rădicară pre Dagon și-l pusără pre el la locul lui.

4. Și să făcu când mânecară a doua zi și iată, Dagon – căzut preste fața lui, pre pământ, înaintea sicriiului făgăduinței Domnului. Și capul lui Dagon și amândoao talpele picioarelor lui – rupte preste denaințele pragurilor, afethem fieștecarele, și amândoao palmele mâinelor lui – căzute pre prag, fără numai spinarea lui Dagon au rămas.

5. Pentru aceaea nu calcă preoții lui Dagon și tot cela ce întră în casa lui Dagon preste stepena casei lui Dagon, în Azot, până în zio aceasta, căci pășind pășesc.

6. Și să îngreuie mâna Domnului pre Azot și aduse lor și undă lor la corăbii și în mijlocul cetății lor crescură șoareci și să făcu turburare de moarte mare în cetate.

7. Și văzură oamenii ai Azotului că iaste așa și zisără că: „Nu va șădea sicriiul Dumnezăului lui Israil împreună cu noi, căci nesâlnică e mâna lui preste noi și preste Dagon, dumnezăul nostru“.

8. Și au trimis și au adunat pre domnii celor streini de fealiu cătră ei și ziseră: „Ce vom face sicriiului Dumnezăului lui Israil?“ Și ziseră ghetheii: „Mute-se sicriiul Dumnezăului lui Israil cătră noi, la Gheth!“ Și să mută sicriiul Dumnezăului lui Israil la Ghieth.

9. Și fu după ce să mută el, și să făcu mâna Domnului în cetate, gâlceavă mare foarte, și au lovit pre oamenii cetății, den mic până la mare. Și i-au lovit pre ei la șăzuturile lor și au făcut ghethenii lor șăzuturi.

10. Și trimit sicriiul lui Dumnezău la Ascalon; și fu deaca întră sicriiul Dumnezăului lui Israil la Ascalon, și au strigat ascaloniteanii, zicând: „Ce ați întors sicriiul Dumnăzăului lui Israil cătră noi, să ne omoriț pre noi și pre norodul nostru?“

11. Și au trimis și au adunat pre toți domnii celor de fealiu streini și ziseră: „Trimeateți sicriiul Dumnăzăului lui Israil și să să așaze la locul lui și să nu omoare pre noi și pre norodul nostru“. Căci s’au făcut gâlceavă de moarte întru toată cetatea grea foarte, daca au întrat sicriiul Dumnezăului lui Israil acolo.

12. Și cei vii, ce nu au murit, s’au rănit la șăzuturi, și s’au suit strigarea cetății în ceriu.

CAP 6

Întoarcerea sicriului legii.

1. Și era sicriiul Domnului în țarina celor streini de fealiu, 7 luni și undă pământul lor șoareci.

2. Și chemară cei streini de fealiu popii și vrăjitorii și descântătorii lor, zicând: „Ce vom face sicriiului Domnului? Arătați-ne noao și cu ce vom trimite pre el la locul lui?“ Și ziseră:

3. „De veți trimite voi sicriiul făgăduinței Domnului Dumnezăului lui Israil, să nu-l trimeateți dară deșărt, ce dând dați-i lui ce e al muncii, și atuncea vă veți vindeca și să va ierta voao, cândai nu se va depărta mâna lui de cătră voi“.

4. Și ziseră: „Ce iaste al muncii să dăm lui?“ Și ziseră: „După numărul domnilor celor streini de fealiu, 5 șăzuturi de aur, căci greșală – întru voi și întru boiarii voștri și norodului, și 5 șoareci de aur,

5. Asămănarea șăzuturilor voastre și asămănarea șorecilor voștri, celora ce strică pământul; și veți da Domnului mărire: pentru ca să să iușureaze mâna lui de cătră voi, și de la dumnezăii voștri și de la pământul vostru.

6. Și pentru căci îngreuiați inemile voastre, în ce chip au îngreuiat Eghipetul și Farao inemile lor? Nu când au batjocurit pre ei, i-au trimis pre ei și s’au dus?

7. Și acum luați și faceți un car nou și doao vaci ce au născut dentâiu, fără de viței, preste carele nu s’au pus jug, și înjugați vacile la car și le luați fiii lor denapoia lor acasă.

8. Și veți lua sicriiul Domnului și veț pune pre el pre car; și vasele ceale de aur veț da lui pentru muncă; și veț pune întru punere versecathan den partea lui și veț trimite pre el și va mearge.

9. Și veț vedea, de pre calea hotarului lui veț mearge spre Vethsamis, el ne-au făcut noao răul acestu mare; și de nu, și vom cunoaște cum nu mâna lui s’au atins de noi, ce o întâmplare aceasta ni s’au făcut noao“.

10. Și au făcut cei streini de fealiu așa și au luat doao vaci ce au născut dentâiu și le-au înjugat pre eale la car și fiii lor i-au închis într’o casă.

11. Și au pus sicriiul Domnului pre car și themaergaz și șoarecii de aur și asămănările șăzuturilor lor.

12. Și să îndireptară vacile în cale pre calea Vethsamis, în cărarea în care mergea, și osteniia și nu să abătea în direapta au în stânga. Și domnii celor streini de fealiu mergea denapoia lui până la hotarăle Vethsamis.

13. Și cei den Vethsamis secera seacere de grâu în vale: și râdicară ochii lor și văzură sicriiul Domnului și să veseliră întru timpinarea lui.

14. Și carul întră în țarina lui Osie de la Vethsamis și au pus acolo lângă el piatră mare și despicară leamnele carului și vacile le aduseră întru ardere-de-tot Domnului.

15. Și leviții au adus sicriiul Domnului și themaergaz ce era cu el și unealtele ce era preste el de aur și le puseră preste piatra cea mare; și oamenii den Vethsamis adusără ardere-de-tot și au jârtvuit jârtvă în ziua aceaea Domnului.

16. Și cei 5 domni a celor streini de fealiu vedea și să întoarseră la Acaron, în ziua aceaea.

17. Și aceastea-s șăzuturile ceale de aur, carele au dat cei streini de fealiu muncii Domnului: a Azotului unul, a Gazei unul, a Ascalonului unul, a Ghethiii unul, a Acaroniii.

18. Și șoreceii cei de aur, după numărul tuturor cetăților celor streini de fealiu, ale celor 5 domni, den cetate întărită, și până la orașul ferezeului și până la piatra cea mare, unde au pus preste ea sicriiul făgăduinții Domnului, până în ziua aceasta, ceaea ce e în țarina lui Osie vethsamisitului.

19. Și nu se bucurară fiii lui Ehoni întru bărbați Vethsamisului căci au văzut sicriiul Domnului; și au omorât întru ei 70 de bărbaț și 50000 de oameni; și au plâns nărodul, căci au lovit Domnul întru nărod rană mare foarte.

20. Și ziseră oamenii cei den Vethsamis: „Cine va putea să treacă înaintea Domnului Dumnezăului celui sfânt, acestuia? Și cătră cine să va sui sicriiul făgăduinții Domnului de la noi?“

21. Și trimiseră soli cătră ceia ce lăcuiesc în Cariathiarim, zicând: „Întors-au cei streini de fealiu sicriiul Domnului; pogorâți-vă și suiți pre el cătră voi!“

CAP 7

Israeliții biruesc pre Filisteni.

1. Și vin oamenii den Cariathiarim și aduc sicriiul făgăduinții Domnului, și-l bagă pre el în casa lui Aminadav cel den deal; și pre Eliazar, feciorul lui, l-au sfințit să păzască sicriiul făgăduinței Domnului.

2. Și să făcu dentru care zi era sicriiul în Cariathiarim, să înmulțiră zilele și să făcură doaozăci de ani și căutară toată casa lui Israil denapoia Domnului.

3. Și zise Samuil cătră toată casa lui Israil, zicând: „De vă întoarceț voi cu toată inema voastră cătră Domnul, rădicaț pre dumnezii cei streini den mijlocul vostru și desișurile, și gătiț inemile voastre cătră Domnul, și slujiț lui sângur; și va scoate pre voi den mâna celor streini den fealiu“.

4. Și rădicară fiii lui Israil pre valemi și desișurile Astarothului și au slujit Domnului sângur.

5. Și zise Samuil: „Adunaț cătră mine pre tot Israilul la Masefath, și mă voiu ruga pentru voi cătră Domnul“.

6. Și s’au adunat nărodul la Masefath și au cărat apă și au turnat înaintea Domnului pre pământ și au postit în ziua aceaea și au zis: „Am greșit înaintea Domnului!“ Și judeca Samuil pre fiii lui Israil la Masefath.

7. Și au auzit cei streini de fealiu căci s’au strânsu toț fiii lui Israil la Masefath, și s’au suit domnii celor streini de fealiu asupra lui Israil. Și aud fiii lui Israil și să spământară de cătră fața celor streini de fealiu.

8. Și zisără fiii lui Israil cătră Samuil: „Să nu taci despre noi, ca să nu strige Samuil cătră Domnul Dumnezeul tău, și ne va mântui pre noi den mâna celor streini de fealiu“. Și zise Samuil: „Să nu mi să facă mie să mă depărtez de la Domnul Dumnezeul mieu, ca să nu strig pentru voi, rugându-mă“.

9. Și luo Samuil un miel sugariu și-l aduse pre el ardere-de-tot, împreună cu tot nărodul, Domnului. Și strigă Samuil cătră Domnul pentru Israil și-l ascultă pre el Domnul.

10. Și era Samuil aducând arderea-de-tot, și cei streini de fealiu să apropiară de războiu asupra lui Israil; și tună Domnul cu glas mare în ziua aceaea preste cei streini de fealiu și să răvărsară și greșâră naintea lui Israil.

11. Și ieșiră bărbații lui Israil den Masefath și goniră pre cei streini de fealiu și au lovit pre ei până dedesuptul lui Vethhor.

12. Și luo Samuil o piatră și o puse pre ea în mijlocul Masefathei și în mijlocul Cei Vechi și au numit numele ei Avenezer, care să tâlcuiaște Piatra Ajutoriului, și zise: „Până aicea ne-au ajutat noao Domnul“.

13. Și smeri Domnul pre cei streini de fealiu și nu mai adaosără încă a veni la hotarul lui Israil. Și să făcu mâna Domnului preste cei streini de fealiu, toate zilele lui Samuil.

14. Și să deaderă cetățile carele au luat cei streini de fealiu de la fiii lui Israil și le-au dat pre eale lui Israil, de la Accaron până la Ghieth; și hotarul lui Israil l-au luat den mâna celor streini de fealiu și era pace întru mijlocul lui Israil și întru mijlocul Amoreului.

15. Și judeca Samuil pre Israil, toate zilele vieții lui.

16. Și mergea den an în an și încungiura pre Vethiil și pre Galgala și pre Masefa și judeca pre Israil, întru toate sfințitele aceastea.

17. Iară învârtejirea lui – la Armathem, căci acolo era casa lui; și judeca acolo pre Israil. Și zidi acolo jârtăvnic Domnului.

CAP 8

Nărodul ceare împărat.

1. Și fu după ce îmbătrâni Samuil, și puse pre fiii lui judecători lui Israil.

2. Și aceastea sânt numele feciorilor lui: cel dentâiu născut, Ioil, și numele celui al doilea, Avia, judecători în Versavie.

3. Și n’au mersu fiii lui în cale și s’au abătut denapoia săvârșirei și lua daruri și abătea direptăți.

4. Și să adunară oamenii lui Israil și mearseră la Arimathem cătră Samoil.

5. Și ziseră lui: „Iată, tu ai îmbătrânit, și fiii tăi nu merg în calea ta; și acum pune preste noi împărat să ne judece pre noi, ca și cealealalte limbi“.

6. Și era rău cuvântul în ochii lui Samuil, deaca ziseră: „Dă-ne noao împărat să ne judece pre noi!“ Și să rugă Samuil cătră Domnul.

7. Și zise Domnul cătră Samuil: „Ascultă glasul norodului în ce chip vor grăi cătră tine, căci nu pre tine defăimară, ce pre mine defăimară, ca să nu împărățesc preste ei.

8. După toate faptele carele mi’au făcut mie, dentru care zi i-am scos pre ei den Eghipet și până în ziua aceasta, și m’au lăsat pre mine și au slujit la alți dumnezăi, așa ei fac și ție.

9. Și acum ascultă glasul lor; însă căci mărturisindu-te vei mărturisi lor și vei povesti lor direptul împăratului carele va împărăți preste ei“.

10. Și zise Samuil tot cuvântul Domnului cătră norod, ceia ce cerea de la el împărat,

11. Și zise: „Acesta e venitul împăratului carele va împărăți preste voi: Pre fiii voștri va lua și va pune pre ei în carăle lui și în călăreții lui, și alergători înaintea carălor lui.

12. Și să-i puie pre ei lor preste sute și preste mii, și să are arătura lui, și să seacere seacerea lui, și a culeage culesul lui, și să facă unealte de războiu lui, și unealte carălor lui.

13. Și pre featele voastre le va lua făcătoare de mir și bucătărease și frământătoare.

14. Țarenile voastre, și viile voastre, și maslinetul vostru va lua și va da robilor lui.

15. Și sămânța voastră și viele voastre va zeciui și va da scopiților lui și robilor lui.

16. Și pre robii voștri, și pre roabele voastre, și cerezile voastre ceale bune, și măgarii voștri va lua și va zeciui la lucrurile lui

17. Și turmele voastre va zeciui; și voi veți fi lui robi.

18. Și veți striga în ziua aceaea de cătră fața împăratului vostru, carele ați ales voao! Și nu va asculta Domnul voao în zilele acealea, căci voi ați ales voao împărat“.

19. Și nu vrea norodul să asculte pre Samuil și zise lui: „Nu! Ce numai că împărat va fi preste noi,

20. Și vom fi și noi ca și toate limbile, și ne va judeca pre noi împăratul nostru, și va ieși înaintea noastră, și va bate războiul nostru“.

21. Și auzi Samuil toate cuvintele norodului și le grăi pre eale la urechile Domnului.

22. Și zise Domnul cătră Samuil: „Ascultă glasul lor și le împărățeaște lor împărat“. Și zise Samuil cătră oamenii lui Israil: „Meargă fieștecarele la cetatea lui“.

CAP 9

Saul la Samuil.

1. Și era om den fii lui Veniamin, și numele lui, Chis, fiiul lui Eviil, feciorul lui Iiared, feciorul lui Vahir, feciorul lui Afec, fiiu de om emeniu, om tare în vârtute.

2. Și la acesta e fecior, și numele lui, Saul, bine-mare, om bun, și nu era întru fiii lui Israil om mai bun decât el; de la umăr și în sus mai nalt decât tot pământul.

3. Și au pierit măgărițele lui Chis, tatăl lui Saul, și zise Chis cătră Saul, fiiul lui: „Ia împreună cu tine unul den poslușnici și vă sculați și meargeți și căutați măgărițele“. Și au trecut pren muntele lui Efraim.

4. Și au trecut pren pământul lui Selca, și nu au aflat; și au trecut pren pământul lui Segalin, și nu era; și au trecut pren muntele lui Iamin, și nu au aflat.

5. Și venind ei la pământul lui Sif, și Saul zise slugii lui ce era cu el: „Vino și să ne întoarcem, ca nu, lăsând tată-mieu ceale pentru măgari, poartă grijă pentru noi“.

6. Și zise lui sluga: „Iată dară omul lui Dumnezău, în cetatea aceasta și omul slăvit; tot ce va grăi sosind de față va fi. Și acum să mergem dară acolo pentru ca să ne spuie noao calea noastră, pre carea am mers pre ea“.

7. Și zise Saul slugii lui ce era împreună cu el: „Și iată că vom mearge, și ce vom aduce omului lui Dumnezău? Căce pâinile s’au sfârșit de la vasele noastre, și mai mult nu iaste împreună cu noi ca să aducem omului lui Dumnezău. Ce iaste la noi?“

8. Și adaose sluga a grăi lui Saul și zise: „Iată, să află în mâna mea a patra den siclu de argint; și vei da omului lui Dumnezău și ne va spune noao calea a noastră“.

9. Și înainte întru Israil aceastea zicea fieștecarele când mergea a întreba pre Dumnezău: „Vino și să mergem cătră cela ce veade!“ Căce pre proroc îl chema norodul mai nainte cel ce veade.

10. Și zise Saul cătră copilașul lui: „Bun cuvânt, vino și să meargem!“ Și mearsără în cetate, unde era acolo omul lui Dumnezău.

11. Ei suindu-să la suișul cetății și ei aflară fetișoarele ieșite să ia apă; și zisără lor: „De iaste aicea cel ce veade?“

12. Și răspunsără fetișoarele lor și zisără lor: „Iaste, iată – înaintea feații voastre; sârguiți acum, căce pentru zi au venit la cetate, căce jârtvă norodului astăzi în Vamma.

13. Deaca veți întra în cetate, așa îl veți afla pre el în cetate, mai nainte decât a să sui el la Vama a mânca; căce nu va mânca norodul, până va întra el, căce acesta blagosloveaște jârtva, și după aceaea mănâncă striinii. Și acum vă suiți, căce pentru zi veț afla pre el“.

14. Și să suiră în cetate. Ei mergând înlăuntru, în mijlocul cetății, și iată, Samuil ieși întru timpinarea lor ca să să suie la Vama.

15. Și Domnul descoperi ureachea lui Samuil cu o zi mai nainte decât a întra cătră el Saul, zicând:

16. „Ca în vreamea aceasta mâine, voiu trimite cătră tine om den fealiul lui Veniamin și-l vei unge pre el întru mai mare preste norodul mieu, Israil, și va mântui pre norodul mieu den mâna celor striini de fealiu; căce am căutat pe smerenia norodului mieu, căce au venit strigarea lor cătră mine“.

17. Și Samuil au văzut pre Saul și Domnul au răspunsu lui: „Iată omul carele am zis ție; acesta va domni întru norodul mieu!“

18. Și să apropie Saul cătră Samuil în mijlocul cetății și zise: „Spune-mi dară mie, carea iaste casa celuia ce veade?“

19. Și răspunsă Samuil lui Saul și zise: „Eu sânt sângur. Sui-te înaintea mea la Vama și mănâncă cu mine astăzi, și te voiu trimite dimineață, și toate ceale den inema ta voiu povesti ție.

20. Și pentru măgărițile ce-s pierdute ție astăz de trei zile, să nu pui inima ta întru eale, căce s’au aflat. Și la cine-s ceale frumoase ale lui Israil? Au nu la tine și la toată casa tătâni-tău?“.

21. Și răspunse Saul și zise: „Doară fecioru sau om iemineu eu sânt, al celui mai mic toiag de fealiul lui Israil? Și den neamul cel mai mic, dentru tot toiagul lui Veniamin! Și moșia mea, mai mică decât toate moșiile lui Veniamin! Și pentru căce ai grăit cătră mine după cuvântul acesta?“

22. Și au luat Samuil pre Saul și copilașul lui și i-au adus pre ei la sălașu și le puseră lor loc întru cei dentâi dentru cei chemați, ca vro 70 de oameni.

23. Și zise Samuil bucătariului: „Dă-m mie partea care ț’am dat, carea am zis ție să o pui pre ea lângă tine“.

24. Și rădică bucătariul spata și ce iaste preste ea și o puse pre ea înaintea lui Saul. Și zise Samuil lui Saul: „Iată rămășița, pune pre ea înaintea ta și mănâncă, căci întru mărturie s’au pus ție de la nărod, ciogoleaște!“ Și mâncă Saul cu Samuil în ziua aceaea.

25. Și să pogori de la Vama la cetate. Și au așternut lui Saul în foișor și au dormit.

26. Și să făcu deca să suiia zorile, și chemă Samuil pre Saul în foișor și zise: „Scoală-te, și te voiu trimite!“ Și să sculă Saul și ieși el și Samuil până afară.

27. Ei pogorându-se la o parte a cetății, și Samuil zise lui Saul: „Zi copilașului și să treacă înaintea noastră, și tu stăi până astăzi și auzit voiu face ție cuvântul Domnului!“

CAP 10

Saul uns împărat.

1. Și luă Samuil șipul cu untdelemnul și turnă preste capul lui și-l sărută pre el și-i zise lui: „Nu căce te-au uns Domnul întru mai mare preste nărodul lui, preste Israil, și tu vei domni întru nărodul Domnului și-l vei mântui pre el den mâinile vrăjmașilor lui de premprejur. Și acesta – ție semnul căci te-au uns pre tine Domnul preste moștenirea lui, întru boiarin:

2. După ce te vei duce astăzi de la mine; și vei afla doi oameni lângă mormânturile Rahilei, în muntele lui Veniamin, în Silo, la Vacalath, sărind tare, și vor grăi ție: „Aflatu-s’au măgărițele carele aț mers a căuta; și iată, tată-tău au scuturat cuvântul măgărițelor și s’au îngrijat pentru voi, zicând: ‘Ce voiu face pentru fiiul mieu?’

3. Și vei treace de acolo și înainte, și vei veni până la stăjariul Tavor, și vei afla acolo 3 oameni suindu-se cătră Dumnezău, la Vethil, unul rădicând trei căprișoare, și unul râdicând 3 vase de pâine, și unul râdicând un foale de vin.

4. Și te vor întreba pre tine ceale de pace și vor da ție 2 începături de pâine și vei lua den mâna lor.

5. Și după aceasta vei întra înlăuntru la dealul lui Dumnezău, unde iaste acolo râdicarea celor streini de fealiu, acolo e Nasiv cel strein de fealiu. Și va fi deaca vei întra acolo în cetate, și vei timpina la danț de proroci, pogorându-se de la Vama; și înaintea lor, alăute, și tâmpene, și fluier, și copuz; și ei, prorocind.

6. Și va sări preste tine Duhul Domnului și vei proroci împreună cu ei și te vei învârteji într’alt om.

7. Și va fi când vor veni seamnele aceastea preste tine, fă toate câte va afla mâna ta, căci Dumnezău, cu tine.

8. Și te vei pogorî înaintea Galgalii; și iată, eu pogoru cătră tine, să aduc ardere-de-tot și să jârtvuiesc jârtve de împăcăciune. 7 zile vei lăsa până voiu veni eu cătră tine și voiu arăta ție carele vei face“.

9. Și să făcu până a se întoarce cu umărul lui să să ducă de la Samuil, și premeni Dumnezeu lui altă inimă și au venit toate seamnele aceastea în ziua aceaea.

10. Și veni de acolo la deal, și iată, danț de proroci dempotriva lui, și sări preste el Duhul lui Dumnezeu și proroci în mijlocul lor.

11. Și să făcură toți ceia ce-l văzuse pre el ieri și alaltaieri, și-l văzură și iată, el – în mijlocul prorocilor prorocind. Și zise nărodul, fieștecarele cătră aproapele său: „Ce iaste aceasta ce s’au făcut fiiului lui Chis? Au și Saul – întru proroci?“

12. Și răspunsă neștine dentru ei și zise: „Și cine iaste tată-său, au nu iaste Chis?“ Și pentru aceaea să făcu în pildă: „Au și Saul – întru proroci?“

13. Și săvârși prorocind și vine de acolo la deal.

14. Și zisă rudenia lui cătră el și cătră copilașul lui: „Unde aț mers?“ Și zisără: „Să căutăm măgăreațele; și am văzut că nu sântu și am venit cătră Samuil“.

15. Și zise rudenia lui cătră Saul: „Spune-m dară mie ce ț’au zis ție Samuil?“.

16. Și zisă Saul cătră rudenia lui: „Au spus spuindu-mi cum s’au aflat măgăreațele“. Iară cuvântul împărăției nu i-au spus lui, carele au zis Samuil.

17. Și porunci Samuil la tot nărodul, cătră Domnul, la Masifa,

18. Și zisă Samuil cătră fiii lui Israil: „Aceastea zise Domnul Dumnezeul lui Israil, zicând: ‘Eu am scos pre părinții voștri, pre fiii lui Israil, den Eghipet, și v’am scos den mâna lui Faraon, împăratul Eghipetului, de la toate împărățiile ceale ce vă chinuia pre voi’.

19. Și voi astăzi aț defăimat pre Dumnezeu, carele el vă iaste mântuitoriu dentru toate răutățile voastre și scârbele voastre, și aț zis: ‘Nu, ce numai împărat să pui preste noi!’ Și acuma stați înaintea Domnului, după toiagele voastre și după fealiurile voastre“.

20. Și adusă Samuil toate fealiurile lui Israil și să însorțeaște toiagul lui Veniamin.

21. Și adusă toiagul lui Veniamin în neamuri și să însorți fealiul lui Matari (și adusără fealiul lui Matari) întru bărbaț și să însorțeaște Saul, feciorul lui Chiș. Și căuta pre dânsul, și nu să afla.

22. Și întrebă Samuil încă pre Domnul, zicând: „Au veni-va omul aicea încă?“ Și zise Domnul: „Iată, el iaste ascuns în unealte“.

23. Și alergă Samuil și-l luo pre el de acolo și pusă pre el în mijlocul nărodului, și să înălță mai sus decât tot nărodul, de la umăr și mai sus.

24. Și zisă Samuil cătră tot nărodul: „Văzut-aț pre carele ș’au ales lui Domnul, că nu iaste aseamene lui întru voi, întru toț?“. Și cunoscură tot nărodul și zisără: „Trăiască împăratul!“

25. Și zisă Samuil cătră nărod venitul împărăției și au scris în carte și o au pus înaintea Domnului.

26. Și au trimis Samuil pre tot nărodul (și mearsă fieștecarele) la locul lui și Saul s’au dus la casa lui, la Gathaa, și mearsără fiii puterii lor, ale cărora inema au atinsu Domnul, împreună cu Saul.

27. Iară fiii păgâni ziseră: „Cine ne va mântui pre noi, acesta?“ Și l-au hulit pre el și nu i-au adus lui daruri. Și să făcu surd.

CAP 11

Saul biruiaște pe Amoniți.

1. Și să sui Naas amaniteanul și să tăbări asupra lui Iavis Galad și ziseră toț oamenii lui Iavis cătră Naas amaniteanul: „Pune noao făgăduință și vom sluji ție“.

2. Și zise cătră ei Naas amaniteanul: „Întru această făgăduință voiu pune voao, să scoțu fieșcăruia den voi ochiul cel dirept și voiu pune os preste Israil“.

3. Și ziseră lui oamenii lui Iavis Galaad: „Lasă noo 7 zile și vom trimite poslușnici la tot hotarul lui Israil; și de nu va fi cela ce ne va mântui pre noi, vom ieși cătră voi“.

4. Și veniră poslanicii la Gavaa cătră Saul și spuseră cuvintele aceastea în auzul tuturor oamenilor; și rădicară tot norodul glasul lor și plânseră.

5. Și iată, Saul veniia dimineața de la țarină. Și zise Saul: „Ce e de plânge norodul?“ Și povestescu lui cuvintele aceastea ale oamenilor lui Iavis.

6. Și sări Duhul Domnului pre Saul, deaca auzi cuvintele aceastea, și să mânie preste ei cu urgie foarte.

7. Și luo doao vaci și le făcu bucăți și trimisă la tot hotarul fiilor lui Israil, cu mâinile poslanicilor, zicând: „Cela ce nu iaste mergătoriu după Saul și după Samuil, ca aceastea voru face boilor lui“. Și veni spământarea Domnului preste norodul lui Israil și strigară ca un om.

8. Și-i socoti pre ei Aviezec, în Vama, tot omul lui Israil, 600000, și oamenii Iudei, 70000.

9. Și zise poslanicilor celor ce venise: „Aceastea veți zice oamenilor lui Iavis Galaad: ‘Mâine va fi voao mântuirea, încălzind soarele’“. Și mearsără poslanicii în cetate și spusără oamenilor lui Iavis și să veseliră.

10. Și zisără oamenii den Iavis cătră Naas amaniteanul: „Mâine vom ieși cătră voi, și faceți noao ce e bine înaintea voastră“.

11. Și să făcu după a doao zi, și Saul împărți oastea în trei părți. Și întrară în mijlocul taberii în straja cea de dimineață, și bătea pre fiii lui Ammon, până ce s’au încălzit ziua, și să făcu și cei rămași s’au răsipit și n’au rămas întru ei doi într’un loc.

12. Și zise norodul cătră Samuil: „Pentru că cine e cela ce au zis că Saul nu va împărăți noao? Dă-ne pre oameni și-i vom omorî pre ei“.

13. Și zise Saul: „Nu va muri nimea întru ziua aceasta, căce astăz au făcut Domnul mântuire întru Israil“.

14. Și zise Samuil cătră norod, zicând: „Veniț să mergem la Galgala și să înnoim acolo împărăția“.

15. Și mearse tot norodul la Galgala și unse Samuil acolo împărat pre Saul înaintea Domnului, la Galgala, și au jârtvuit acolo jârtve și împăcăciuni înaintea Domnului. Și să veseli acolo Samuil și toți oamenii lui Israil, cât de tare.

CAP 12

Samuil încetează a fi judecător.

1. Și zise Samuil cătră tot omul lui Israil: „Iată, am auzit glasul vostru la toate câte mi’aț zis mie și am pus împărat preste voi.

2. Și acuma, iată, împăratul mearge înaintea voastră, și eu am îmbătrânit și voiu ședea, și fiii miei iată-i întru voi; și eu, iată, am petrecut înaintea voastră, dentru tinereațele meale și până în ziua de astăzi.

3. Iată eu! Răspundeți asupra mea înaintea Domnului și înaintea unsului lui, de-am luat vițelul cuiva, sau măgariul cuiva am luat, sau pre cine am silit dentru voi, sau pre cine am asuprit, sau den mâna cuiva am luat mită și ciobotă? Răspundeți asupra mea și voiu întoarce voao!“

4. Și ziseră cătră Samuil: „Nu ne-ai făcut strâmbătate noao, și nu ne-ai silit pre noi, nici ne-ai asuprit, și n’ai înfrânt pre noi, și n’ai luat den mâna nemărui nemică“.

5. Și zise Samuil cătră norod: „Mărturie iaste Domnul între voi și mărturie unsul lui, astăzi întru aceasta zi, că n’ați aflat întru mâna mea nemică“. Și ziseră: „Mărturie!“

6. Și zise Samuil cătră norod: „Mărturie iaste Domnul, cela ce au făcut pre Moisi și pre Aaron și cela ce au scos pre părinții noștri den Eghipet.

7. Și acuma, așezați-vă și voiu judeca pre voi înaintea Domnului și voiu spune voao toată direptatea Domnului, carele au făcut întru voi și întru părinții voștri.

8. Cum au întrat Iacov și fiii lui la Eghipet și au smerit pre ei foarte Eghipetul și au strigat părinții voștri cătră Domnul și au trimis Domnul pre Moisi și pre Aaron și au scos pre părinții voștri den Eghipet și au lăcuit pre ei în locul acesta.

9. Și au uitat pre Domnul Dumnezăul lor, și i-au dat pre ei în mâinile Sisarei, voivodului den Iavis, împăratului Asor, și în mâinile celor streini de fealiu și în mâinile împăratului Moav și s’au bătut întru ei.

10. Și au strigat cătră Domnul și zicea: ‘Greșit-am căci am lăsat pre Domnul și am slujit la vaalimi și desișurilor, și acuma scoate-ne pre noi den mâna vrăjmașilor noștri, și vom sluji ție’.

11. Și trimise Domnul pre Ierovaal, și pre Varac, și pre Ieftae, și pre Samuil, și v’au scos pre voi den mâna vrăjmașilor voștri, celor de premprejur și lăcuiț nedejduind.

12. Și ați văzut că Naas, împăratul fiilor lui Ammon, au venit asupra voastră și ați zis: ‘Nu, ce numai împărat să împărățască preste noi, și Domnul Dumnezăul nostru, împărat voao’.

13. Și acuma, iată împăratul pre carele ați ales și pre carele ați cerșut și, iată, au dat Domnul preste voi împărat.

14. De vă veți teame de Domnul, și veți sluji lui, și veți asculta glasul lui, și nu veți prici cu rostul Domnului, și veți fi – și voi și împăratul carele împărățeaște preste voi, denapoia Domnului Dumnezăului vostru – mergând, nu va fi mâna Domnului asupra voastră.

15. Iară de nu veți asculta glasul Domnului și veți prici cu rostul Domnului, și va fi mâna Domnului preste voi și preste împăratul vostru.

16. Și acuma, stați și vedeți cuvântul cel mare acesta, carele Domnul va face întru ochii voștri.

17. Au nu iaste seacerea de grâu astăzi? Voiu chema pre Domnul și va da tunete și ploaie, și conoașteți și vedeți că răul vostru mare e, carele ați făcut înaintea Domnului, cerșind voao împărat“.

18. Și chemă Samuil pre Domnul și deade Domnul tunete și ploaie în ziua aceaea și să spământară tot norodul foarte de Domnul și de Samuil.

19. Și zise tot norodul cătră Samuil: „Roagă-te pentru robii tăi cătră Domnul Dumnezăul tău, și nu vom muri căci am adaos cătră toate greșalele noastre răutate, cerșind noao împărat“.

20. Și zise Samuil cătră norod: „Nu vă teamereț, voi aț făcut tot răul acesta, însă să nu vă abateț de denapoia Domnului și slujiț Domnului cu toată inima voastră.

21. Și să nu urmaț denapoia celora ce nimică sânt, carele nu vor săvârși nimică, și carii nu or scoate-vă, că nimică sânt.

22. Pentru că nu va împinge Domnul pre nărodul său, pentru numele lui cel mare, căci cu linește Domnul au luat pre voi lui întru nărod.

23. Și mie, nice într’un chip a greși înaintea Domnului, să părăsescu a mă ruga înaintea Domnului pentru voi, și voiu sluji Domnului; și voiu arăta voao calea cea bună și cea direaptă.

24. Însă teameți-vă de Domnul și slujiț lui cu adevăr și cu toată inima voastră, căci aț văzut că au mărit a face cu voi.

25. Și deaca cu rău veț face rău, și voi și împăratul vostru veț pieri“.

CAP 13

Greșala lui Saul.

1. Fiiu de un an era Saul când împărățiia el și 2 ani au împărățit întru Israil.

2. Și alesă Saul lui 3000 de oameni dentru oamenii lui Israil și era cu Saul 2000 în Mahmas și în muntele lui Vethil, și 1000 era cu Ionathan la Gavaa, a lui Veniamin; și ceaealaltă rămășiță a nărodului au trimis pre fieștecarele la lăcașul lui.

3. Și au lovit Ionathan pre Nasif, pre cel strein de fealiu, cel den deal, și aud cei streini de fealiu. Și Saul cu cu trâmbița trâmbițază întru tot pământul, zicând: „Vicleniră robii!“

4. Și tot Israilul au auzit zicând cum au lovit Saul pre Nasif cel strein de fealiu, și să rușinară Israil întru cei streini de fealiu. Și să adună nărodul după Saul la Galgala.

5. Iară cei streini de fealiu să adunară la războiu asupra lui Israil (și să suiră asupra lui Israil la războiu), 30000 de cară și 6.000 de călăreți; și nărod era ca năsipul cel den țărmurile mării în mulțime. Și să suiră și să tăbărâră de războiu în Mahmas, den preajma Vethoron, despre răsărit.

6. Și om israiltean văzu că-i e strâmt lui ca să nu să apropie el și să ascunse nărodul întru peșteri, și întru stâni, și în pietri, și în gropi, și în stufuri.

7. Și cei ce au trecut, au trecut Iordanul la pământul lui Gad și în pământul lui Galaad. Și Saul încă era în Galgala, și toți oamenii să înspăimară denapoia lui.

8. Și lăsă 7 zile mărturie, cum zise Samuil: și n’au venit Samuil la Galgala, și s’au răsipit nărodul lui de la el.

9. Și zise Saul: „Aduceț pentru ca să fac ardere-de-tot și de împăcăciune!“ Și aduse arderi-de-tot.

10. Și să făcu după ce săvârși aducând ardere-de-tot, și iată, Samuil sosi, și ieși Saul întru întimpinarea lui să-l blagoslovească pre el.

11. Și zise Samuil: „Ce ai făcut?“. Și zise Saul: „Căci am văzut cum s’au râsipit norodul de la mine, și tu n’ai venit în ce chip ai făgăduit întru mărturia zilelor, și cei streini de fealiu s’au adunat la Mahmas.

12. Și am zis: ‘Acuma să vor pogorî cei streini de fealiu cătră mine, la Galgala, și feaței Domnului nu m’am rugat!’ Și m’am umilit și am adus ardere-de-tot“.

13. Și zise Samuil cătră Saul: „În deșărtu e ție, pentru că n’ai păzit porunca carea au poruncit ție Domnul; ca și acuma au gătit Domnul împărăția ta preste Israil, până în veac.

14. Și acuma, împărăția ta nu va sta ție, și va cerca Domnul lui om dupre inema lui și va porunci lui Domnul, întru mai mare preste nărodul lui, căci că n’ai păzit câte au poruncit ție Domnul“.

15. Și să sculă Samuil și să duse la Galgala, la calea lui. Și rămășița nărodului mearsără după Saul, întru întimpinarea, denapoia nărodului celui de războiu. Și venind ei de la Galgala la Gavaa a lui Veniamin, și au socotit Saul nărodul carele s’au aflat cu el, ca vro 600 de oameni.

16. Și Saul și Ionathan, fiiul lui, și nărodul carele s’au aflat împreună cu ei au șăzut în Gavaa a lui Veniamin și plângea; și cei streini de fealiu să tăbărâse la Mahmas.

17. Și ieși strângându den țarina celor streini de fealiu în trei căpetenii: o căpetenie căutând calea lui Gofera, pre pământul Saval;

18. Și o căpetenie căutând calea Vethoronului; și o căpetenie căutând calea lui Gavee, ceaea ce pleacă spre Ghea, pre Savim cea pustie.

19. Și faur de fier nu să afla întru tot pământul lui Israil; căci că au zis cei streini de fealiu ca să nu facă jidovii sabie și suliță.

20. Și pogorâia tot Israilul la pământul celor streini de fealiu, să-ș lucreze fieștecarele herul plugului lui și unealta lui, și fieștecarele, toporul lui și seacerea lui.

21. Și era culesul gata de seacere, și unealtele era trei sicli la un dinte, și toporului și seacerei prețul era unul.

22. Și fu în zilele războiului de la Mahmas și nu să află sabie și suliță în mâna a tot nărodul celuia ce era cu Saul și cu Ionathan: și află la Saul și la Ionathan, fiiul lui.

23. Și ieși dentru așăzarea celor streini de fealiu, decindea de Mahmas.

CAP 14

Vitejia lui Ionathan.

1. Și fu într’o zi, și zise Ionathan, feciorul lui Saul, cătră copilașul cela ce-i rădica unealtele lui: „Vino și să ne suim la Mesaf a celor streini de fealiu, ceaea ce-i decindea!“ Și tătâne-său n’au spus.

2. Și Saul ședea în deal, pre marginea dealului, supt rodiul cel de la Maglon, și era cu dânsul ca vro 600 de oameni.

3. Și Ahia, feciorul lui Ahitov, al fratelui lui Ioavid, fiiului lui Finees, fiiului lui Ili, preotul lui Dumnezeu în Silom, rădicând efud. Și nărodul nu știia că s’au dus Ionathan.

4. Și întru mijlocul trecătoriei unde cerca Ionathan să treacă întru așezarea celor streini de fealiu, și cale a pietrii era decindea acestuia și cale a pietriei decindea acestuia; numele uniia, Mosis, iară numele alțiia, Sina.

5. Calea uniia, despre miazănoapte, venind la Mahmas, și calea ceaealaltă, despre răsărit, venind la Gavee.

6. Și zise Ionathan cătră copilașul ce râdica unealtele lui: „Vino și să treacem la Mesav a neobrezuiților acestora, orice va face Domnul noao, căci nu iaste la Domnul opreală a mântui, au în mulți, au în puțini“.

7. Și zise lui cela ce râdica unealtele lui: „Fă tot care inema ta te va pleca, abate-te pre tine; iată, eu împreună cu tine sânt, ca inima ta, inima mea!“

8. Și zise Ionathan: „Iată, noi vom treace cătră oameni

9. Și ne vom tăvăli cătră ei. Și de vor zice aceastea cătră noi: ‘Depărtați-vă acolo până vom spune voao!’, și să stăm întru noi și să nu ne suim preste ei.

10. Și de vor zice aceastea cătră voi: ‘Suiți-vă cătră noi!’, și ne vom sui, căci i-au dat pre ei Domnul în mânile noastre; acesta e noao semnul“.

11. Și întrară amândoi la Mesav a celor streini de fealiu și zic cei streini de fealiu: „Iată, evreii ies den gaurile lor unde s’au ascuns acolo!“

12. Și răspunsără oamenii den Mesav cătră Ionathan și cătră purtătoriul unealtelor lui și ziseră: „Suiți-vă cătră noi, și vom arăta voao cuvânt!“ Și zise Ionathan cătră cela ce purta unealtele lui: „Suie-te denapoia mea, căci i-au dat pre ei Domnul în mânile lui Israil!“

13. Și să sui Ionathan pre mânile lui și pre picioarele lui, și cela ce râdica unealtele lui – denapoia lui. Și căutară asupra feaței lui Ionathan și-i lovi pre ei; și cela ce râdica unealtele lui ajutoriia denapoia lui.

14. Și să făcu rana cea dentâiu carea au lovit Ionathan și cela ce râdica unealtele lui, ca vro 20 de oameni, cu lovitura și aruncări de pietri și cu pietri de ale câmpului.

15. Și să făcu înspăimare în tabără și în țarină; și tot norodul cel de la Mesav, și cei ce strica să spământară și ei și nu vrea să ostenească; și să minună pământul, și să făcu spământare de la Domnul.

16. Și văzură străjile lui Saul în Gavaa a lui Veniamin; și iată, tabăra turburată, de o parte și de alta.

17. Și zise Saul norodului ce era cu el: „Socotiți dară și vedeți cine au mers dentru voi!“ Și socotiră, și iată, nu se afla Ionathan și cel ce râdica unealtele lui.

18. Și zise Saul lui Ahia: „Adu efudul!“ – căci era sicriiul lui Dumnezău în ziua aceaea înaintea lui Israil.

19. Și să făcu precum grăia Saul cătră preot, și sunetul în tabăra celor streini de fealiu mergea mergând și să înmulțiia; și zise Saul cătră preotul: „Adună-ți mânile tale!“

20. Și să sui Saul și tot norodul ce era împreună cu el și veniră până la războiu; și iată, să făcu sabie de om preste aproapele său, amestecătură mare forte.

21. Și robii ceia ce era ieri și alaltaieri împreună cu cei streini de fealiu, ceia ce să suia, carei era în tabără, să întoarseră și ei a fi împreună cu Israil, cu cei cu Saul și Ionathan.

22. Și tot omul lui Israil, ceia ce să ascundea în muntele lui Efraim, au auzit că au fugit cei streini de fealiu și să împreunară și ei denapoia lor în războiu. Și au mântuit Domnul în ziua aceaea pre Israil, și războiul trecu pre Vemoth.

23. Și tot norodul era împreună cu Saul, ca vro 10000 de oameni. Și era războiul răsipit în toată cetatea, în muntele lui Efraim.

24. Și Saul nu conoscu necunoștință mare în ziua aceaea și blestemă norodul, zicând: „Blestemat omul carele va mânca pâine până în sară, și voiu izbândi pre vrăjmașul mieu!“ Și n’au gustat tot norodul pâine.

25. Și tot pământul prânziia, și iată, dumbravă era de stupină, despre fața țarinii.

26. Și întră norodul în stupină; și iată, mergea grăind și nu era cel ce să întoarcă mâna lui la gura lui, căce s’au temut norodul de jurământul Domnului.

27. Și Ionathan n’au fost auzit când au fost jurând tată-său pre norod. Și întinsă marginea toiagului său cel den mâna lui și l-au înfipt pre el în fagurul de miare și-ș întoarsă mâna lui la gura lui și văzură ochii lui.

28. Și răspunsă unul dentru norod și zise: „Jurând au jurat tată-tău norodul, zicând: ‘Blestemat omul carele va mânca pâine astăzi!’, și slăbi norodul“.

29. Și cunoscu Ionathan și zise: „Mâhnit-au tată-mieu pământul, vezi pentru căce au văzut ochii miei, căce am gustat oarece puțină dentru miarea aceasta.

30. Ce căce ar fi mâncat mâncând astăzi norodul den prăzile vrăjmașilor lor, carele au aflat, că acuma ar fi să nu altă mai mare rană astăzi întru cei striini de fealiu!“

31. Și lovi întru ziua acea dentru cei striini de fealiu, mai mulți decât în Mahmas; și au încetat norodul foarte.

32. Și au pornitu-să norodul la prăzi și au luat norodul turme și cirezi și fii de boi; și au junghiat pre pământ și mânca norodul cu sânge.

33. Și să spusă lui Saul, zicând căce: „Norodul au greșit Domnului, mâncat fiind cu sângele“. Și zise Saul: „Den Ghethem, tăvăliți-m piatră aicea mare!“

34. Și zise Saul: „Răsipiți-vă întru norod și le ziceți lor să aducă aicea vițelul lui fieștecarele den voi și cineș oaia lui și să junghe pre această piatră și le veți mânca pre eale și nu veți greși Domnului ca să mâncați cu sângele“. Și aducea norodul fieșcarele ce era în mâna lui noaptea și junghea acolo.

35. Și zidi acolo Saul jârtăvnic Domnului, acesta au început Saul a zidi jârtăvnic Domnului.

36. Și zise Saul: „Să ne pogorim denapoia celor striini de fealiu noaptea și să jăhuim întru ei până să va lumina ziua și să nu lăsăm întru ei om“. Și zisără: „Tot ce e bun înaintea ta fă!“. Și zise preotul: „Să ne apropiem aicea cătră Dumnezău“.

37. Și întrebă Saul pre Dumnezău: „Au pogorî-mă-voiu denapoia celor streini de fealiu? Au da-vei pre ei în mânile lui Israil?“ Și nu i-au răspuns lui Domnul în ziua aceaea.

38. Și zise Saul: „Aduceți aicea toate colțurile norodului și cunoașteț și vedeți întru cine s’au făcut păcatul acesta astăzi.

39. Căce viu Domnul, cela ce au mântuit pre Israil, că, de va răspunde asupra lui Ionathan, fiiului mieu, va muri cu moarte“. Și nu era cine să răspunză dentru tot norodul.

40. Și zise la tot omul lui Israil: „Voi veț fi la robime, și eu și Ionathan, fiiul mieu, vom fi robi“. Și zise norodul cătră Saul: „Ce iaste bine întru ochii tăi fă!“.

41. Și zise Saul: „(Domnul Dumnezăul lui Israil, ce că n’ai răspuns robului tău astăzi? De iaste întru mine, au întru Ionathan, fiiul mieu, strâmbătatea), Doamne, Dumnezăul lui Israil, dă arătări (și de vei zice aceastea, dă norodului tău dară, lui Israil, dă-i dară sfinție)“. Și să însorțiră Ionathan și Saul, și norodul ieși.

42. Și zise Saul: „Puneț sorțu întru mijlocul mieu și întru mijlocul lui Ionathan, fiiului mieu, pre cela ce va însorți Domnul, să moară“.

43. (Și zise norodul cătră Saul: „Nu va fi cuvântul acesta!“ Și învinci Saul pre norod și pusără sorți întru mijlocul lui și întru mijlocul lui Ionathan, fiiului său) și căzu sorțul pre Ionathan.

44. Și zise Saul cătră Ionathan: „Spune mie, ce ai făcut?“ Și-i spuse lui Ionathan și zise: „Gustând am gustat cu margenea toiagului celui den mâna mea puținea miare și, iată, eu moriu“.

45. Și zise lui Saul: „Aceastea să-m facă mie Dumnezău și aceastea să-mi adaogă, că cu moarte vei muri astăzi, Ionathan!“

46. Și zise norodul cătră Saul: „De va muri astăz cu moarte cela ce au făcut mântuirea cea mare aceasta întru Israil? Blând, viu e Domnul, de va cădea den capul lui păr pre pământ, căci milă a lui Dumnezeu au făcut în ziua aceasta!“ Și s’au rugat nărodul pentru Ionathan în ziua aceaea, și n’au murit.

47. Și să sui Saul dendărătul celor streini de fealiu, și cei streini de fealiu să dusără la locul lor.

48. Și Saul să întâmplă a împărăți preste Israil și bătea premprejur pre toți vrăjmașii lui, la Moav, și la fiii lui Ammon, și la fiii lui Edom, și la Vethor, și la împăratul Suva, și la cei streini de fealiu, oriîncătro să vrea întoarce, să mântuia.

49. Și făcu puteare și lovi pre Amalic și scoase pre Israil den mâna celor ce-l calcă pre el.

50. Și era fiii lui Saul: Ionathan și Iisui și Melhisue. Și numele acelor doao feate ale lui: numele cei dentâiu născute a lui, Merov, și numele al doilea, Melhol.

51. Și numele fămeii lui, Ahinoom, fata lui Ahimaasi, și numele voivodului lui, Avenir, feciorul lui Nir, fiiu rudei lui Saul.

52. Și Chis, tată lui Saul, și Nir, tată lui Avenir, fiiu lui Amin, fiiu lui Aviil.

53. Și era războiul tare asupra celor streini de fealiu, toate zilele lui Saul; și văzind Saul pre tot omul tare și tot omul fiiul puterii, și-i aduna pre ei cătră dânsul.

CAP 15

Saul osândit.

1. Și zise Samuil cătră Saul: „Pre mine au trimis Domnul ca să te ung pre tine întru împărat preste nărodul lui, preste Israil; și acuma ascultă glasul cuvintelor Domnului.

2. Aceastea au zis Domnul Savaoth: ‘Acum eu voiu izbândi carea au făcut Amalic lui Israil, cum au întimpinat lui în cale, suindu-se el de la Eghipet.

3. Și acum, pasă și vei lovi pre Amalic și pre Iarim și pre toate ale lui; și să nu cruți dentru el și vei surpa pre el și vei procleți pre el și toate ale lui și să nu ți se facă milă de el și vei ucide den bărbat și până în muiare, și den prunc până la sugători, și den vițel până la oaie, și den cămilă până la măgariu’“.

4. Și porunci Saul nărodului și-i socoti pre ei la Galgala, 200000 de pedestrași, și pre Iuda, 30000 de pedestrași.

5. Și veni Saul până la cetățile lui Amalic și strejui la pârâu.

6. Și zise Saul cătră Chineu: „Ferește-te și te abate den mijlocul Amalichitului, ca să nu te adaogă împreună cu el; și tu ai făcut milă cu toți fiii lui Israil când să suta ei den Eghipet“. Și să abătu Chineul den mijlocul lui Amalic.

7. Și lovi Saul pre Amalic, de la Evilat, până la Sur, de cătră fața Eghipetului.

8. Și prinse pre Agag, împăratul Amalic, viu, și tot nărodul lui l-au surpat, și pre Iarim au ucis cu gură de sabie.

9. Și au cruțat Saul și tot nărodul pre Agag viu și ceale bune ale cirezilor și ale turmelor și ale bucatelor și ale viilor și toate bunele; și nu vrea să le piarză pre eale; și tot lucrul necinstit și defăimat au pierdut.

10. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Samuil, zicând:

11. „Căiescu-mă căci am uns pre Saul întru împărat, căci s’au întors den napoia mea, și cuvintele meale nu le-au cruțat“. Și să mâhni Samuil și strigă cătră Domnul toată noaptea.

12. Și mânecă Samuil și mearse întru întimpinarea lui Israil dimeneața. Și să spuse lui Samuil, zicând: „Venit-au Saul la Carmil și, iată, ș’au rădicat lui mână și întoarse carul și pogorî la Galgal“.

13. Și veni Samuil cătră Saul și, iată, el aducea ardere-de-tot Domnului, ceale de frunte ale prăzilor den care au adus de la Amalic. Și mearse Samuil cătră Saul și zise lui Saul: „Blagoslovit, tu, Domnului! Întărit-am toate câte au grăit Domnul!“

14. Și zise Samuil: „Dară ce iaste glasul turmei aceștiia în urechile meale, și glasul boilor cărora eu auzu?“

15. Și zise Saul: „De la Amalic le-am adus pre eale, carele au cruțat nărodul ceale mai bune ale turmei și ale boilor, pentru ca să jârtvuiască Domnului Dumnezeului tău; și cealealalte le-am surpat“.

16. Și zise Samuil cătră Saul: „Lasă și voiu spune ție ceale ce au grăit Domnul cătră mine noaptea“. Și zise lui: „Grăiaște!“.

17. Și zise Samuil cătră Saul: „Nu mic ești tu înaintea lui, povățitoriu toiagului fiiului lui Israil? Și te-au uns pre tine Domnul întru împărat asupra lui Israil.

18. Și te-au trimis Domnul în cale și zise ție: ‘Pasă și surpă pre Amalic, și vei ucide pre cei ce greșesc întru mine; și vei bate pre ei, până vei săvârși pre ei’.

19. Și pentru ce n’ai ascultat glasul Domnului, dupe toate câte au grăit ție, ce te porniș a te pune pre prăzi și ai făcut răul înaintea Domnului?“

20. Și zise Saul cătră Samuil: „Pentru căci am ascultat eu glasul norodului, și am mers în calea în carea m’au trimis Domnul. Și am adus pre Agag, împăratul Amalic, și pre Amalic l-am surpat;

21. Și au luat norodul den prăzi, turme și cirezi, ceale dentâiu ale surpării, să jârtvuiască înaintea Domnului Dumnezăului nostru în Galgal“.

22. Și zise Samuil: „De e vrut Domnului arderi-de-tot și jârtve ca a auzi glasul Domnului? lată, ascultarea mai bună e decât jârtva bună, și înțeleagerea, decât seul de berbeci.

23. Căci păcatul vrajă iaste, dureri și chin lui therafin aduc. Căci ai defăimat cuvântul Domnului, și te va defăima Domnul, ca să nu fii împărat preste Israil“.

24. Și zise Saul cătră Samuil: „Greșit-am căci am călcat cuvântul Domnului și cuvântul tău, căci m’am temut de norod și am ascultat glasul lor.

25. Și acum rădică dară greșala mea și te întoarce cu mine și mă voiu închina Domnului Dumnezăului tău“.

26. Și zise Samuil cătră Saul: „Nu mă voiu întoarce cu tine, căci ai defăimat cuvântul Domnului și te va defăima Domnul, ca să nu fii împărat preste Israil“.

27. Și-ș întoarse Samuil obrazul lui să meargă și apucă Saul de poala veșmântului lui și rupse pre ea.

28. Și zise cătră el Samuil: „Rupt-au Domnul împărăția ta de la Israil den mâna ta astăzi și o va da pre ea aproapelui tău, celui mai bun decât tine.

29. Și să va împărți Israil în doo; și nu se va întoarce, nici să va căi Cel Sfânt al lui Israil, căci nu ca un om taste, ca să să căiască el; înfricoșa-va și nu va îngădui“.

30. Și zise Saul: „Greșit-am! Ce măreaște-mă dară înaintea bătrânilor lui Israil și înaintea norodului mieu; și te întoarce împreună cu mine și mă voiu închina Domnului Dumnezăului tău“.

31. Și să întoarse Samuil înapoi cu Saul și să închină Domnului.

32. Și zise Samuil: „Aduceț mie pre Agag, împăratul Amalic“. Și veni cătră el Agag tremurând și zise Agag: „De iaste așa amară moartea!“

33. Și zise Samuil cătră Agag: „În ce chip au făcut fără feciori muieri sabia ta, așa să va dezfeciori den muieri maica ta!“ Și au junghiat Samuil pre Agag înaintea Domnului în Galgal.

34. Și să duse Samuil la Armathaim, și Saul să sui în casa lui, în Gavaa.

35. Și n’au mai adaos Samuil să vază pre Saul, până în ziua morții lui; căci plângea Samuil preste Saul, și Domnul s’au căit căci au împărățit Saul preste Israil.

CAP 16

David.

1. Și zise Domnul cătră Samuil: „Până când tu plângi pentru Saul? Și eu l-am defăimat pre el, ca să nu împărățască preste Israil. Împleți cornul tău de untdelemn, și vino, de te voiu trimite pre tine cătră Iesei, până la Vithleaem, căci am văzut întru fiii lui mie împărat“.

2. Și zise Samuil: „Cum voiu merge? Și va auzi Saul și mă va ucide“. Și zise Domnul: „Ia în mâna ta un junc de boi și vei zice: ‘Să jârtvuiesc Domnului am venit’.

3. Și vei chema pre Iesei și pre fiii lui la jârtvă; și eu voiu arăta ție carele vei face; și vei unge mie pre carele voiu zice cătră tine“.

4. Și au făcut Samuil toate câte au grăit lui Domnul și veni la Vithleaem. Și s’au sculat cei bătrâni ai cetății în timpinarea lui și ziseră: „Au pace e întrarea ta, cela ce vezi?“

5. Și zise: „Pace. Să jârtvuiescu Domnului am venit. Sfințiți-vă și vă veseliț împreună cu mine astăzi“. Și au sfințit pre Iesei și pre fiii lui și i-au chemat pre ei la jârtvă.

6. Și fu când întra ei, și văzu pre Eleav și zise: „Iarăș înaintea Domnului, cel uns al Lui“.

7. Și zise Domnul cătră Samuil: „Să nu te întorci cătră vedearea lui, nici la avearea mărimii lui, căci l-am defăimat pre el. Căci nu cum va căuta omul va vedea Domnul; căci omul va vedea în față, iară Dumnezeu va vedea la inemă“.

8. Și au chemat Iesei pre Aminadav și trecu despre fața lui Samuil. Și zise: „Nici pre acesta n’au ales Domnul“.

9. Și au adus Iesei pre Sama, și zise: „Și întru acesta n’au ales Domnul“.

10. Și i-au adus Iesei pre tusșapte fiii lui înaintea lui Samuil. Și zise Samuil cătră Iesei: „N’au ales Domnul întru aceștea“.

11. Și zise Samuil cătră Iesei: „Sfârșitu-s’au copilașii?“ Și zise Iesei: „Încă cel mic, iată, păstoreaște la turmă“. Și zise Samuil cătră Iesei: „Tremite și ia pre el, căci nu ne vom așeza până nu va veni el aicea“.

12. Și trimise și l-au adus pre el. Și el, roșiatec, cu frumuseațele ochilor și bun la vedeare Domnului. Și zise Domnul cătră Samuil: „Scoală-te și unge pre David, căci acesta iaste bun“.

13. Și au luat Samuil cornul untdelemnului, și l-au uns pre el în mijlocul fraților lui, și sări Duhul Domnului pre David, den ziua aceaea și înainte. Și să sculă Samuil și să dusă la Armathaim.

14. Și Duhul Domnului s’au depărtat de la Saul și-l sugruma pre el duh rău de la Domnul.

15. Și ziseră slugile lui Saul cătră el: „Iată, duh rău de la Domnul sugrumă pre tine.

16. Zică dară robii tăi înaintea ta și să cearce domnului nostru pre un om să știe a cânta cu lăută; și va fi când va fi duhul cel rău asupra ta, și va cânta întru alăuta lui, și bine ție va fi și te va odihni“.

17. Și zise Saul cătră slugile lui: „Vedeț dară mie om dirept cântând și-l aduceț pre el cătră mine“.

18. Și răspunsă unul den copilașii lui și zise: „Iată, am văzut pre fiiul lui Iesei vithleemiteanul, și pre el știind cânta; și omul, înțelept și războinic, și învățat în cuvânt; și omul, bun la chip, și Domnul cu el“.

19. Și au tremis Saul poslanicii cătră Iesei, zicând: „Tremite pre David, fiiul tău, pre cel de la turma ta, cătră mine“.

20. Și luo Iesei gomor de pâine și foale de vin și unt de capre și au trimis cu mâna lui David, fiiului său, cătră Saul.

21. Și întră David cătră Saul și dvoriia înaintea lui; și-l iubi pre el foarte și-i fu lui rădâcând unealtele lui.

22. Și au trimis Saul cătră Iesei, zicând: „Să stea dară David înaintea mea, căci au aflat har întru ochii miei“.

23. Și să făcu când era de la Dumnezeu duh rău preste Saul, și lua David alăuta și cânta în mâna lui; și răsufla Saul și bine era lui și să feriia de la el duhul cel rău.

CAP 17

David și Goliath.

1. Și adunară cei streini de fealiu taberile lor la războiu și să adunară la Sochoth a Iudei și să tăbărâră întru mijlocul lui Sochoth și întru mijlocul Azicăi, în Afes-Domin.

2. Și Saul și oamenii lui Israil să adunară și să tăbărăsc în Valea Terevinthului, aceștea și aceștea, și să rânduiesc la războiu dempotriva celor striini de fealiu.

3. Și cei striini de fealiu stau pre munte dencoace, și Israil stă pre munte dencolea, și strunga întru mijlocul lor.

4. Și ieși om tare den șireagul celor streini de fealiu, Goliath – numele lui, den Ghieth; înălțimea lui, de șase coți și o palmă.

5. Și coif de aramă pre capul lui și cu za lănțuhoasă era imbrăcat, și trasul zalei lui era 5000 de sicli de aramă și de fier.

6. Și pulpe de aramă preste fluierile picioarelor lui, și pavăță de aramă întru mijlocul umerilor lui.

7. Și lemnul suleței lui, ca sulul pânzariului, și fuștele lui, de 600 de sicle de fier. Și cela ce rădica armele lui mergea înaintea lui.

8. Și stătu și strigă în rânduiala lui Israil și zise lor: „Pentru căce ieșiț a vă rândui la războiu den preajma noastră? Nu-s eu strein de fealiu, și voi, jidovii lui Saul? Aleageț voao om și să să pogoare cătră mine!

9. Și de va putea să dea războiu cătră mine și mă va ucide, vom fi voao întru robi; iară de eu voiu putea și voiu ucide pre el, veț fi noao întru robi și veț sluji noao“.

10. Și zise cel striin de fealiu: „Iată, eu am ocărât rânduiala lui Israil astăz în ziua aceasta! Dațî-m mie om și ne vom bate sânguri amândoi“.

11. Și auzi Saul și tot Israilul cuvintele streinului de fealiu aceastea și să întristară și să spământară foarte.

12. Și era David fiiu al unui om efrathean, acesta e den Vithleaemul Iudei, și numele lui, Iesei, și la el, 8 fii. Și omul, în zilele lui Saul, bătrân venit întru oameni.

13. Și mearsără cei trei feciori ai lui Iesei cei mai mari denapoia lui Saul la războiu; și numele fiilor lui, celor ce au mers la războiu: Eliav, cel dentâiu născut al lui, și al doilea, Aminadav, și al treilea, Sama.

14. Și David, cel mai mic, și cei trei mai mari au mers denapoia lui Saul.

15. Și David să duse și să întoarsă de la Saul, păscând oile tătâne-său în Vithleaem.

16. Și veniia cel strein de fealiu mânecând și amurgind; și să înstâlpi înaintea lui Israil 40 de zile.

17. Și zise Iesei lui David, fiiului său: „Ia dară fraților tăi ifi den făina aceasta și zeace pâini aceastea și aleargă la tabără și dă fraților tăi;

18. Și ceale zeace cășuleațe a laptelui acestuia vei duce celui mai mare preste mie; și pre frații tăi socoteaște-i întru pace și cât le vor trebui vei ști, și sâmbăta o vei face cu mine“.

19. Iară Saul, acesta și tot nărodul, în Valea Stăjarului, bătându-să cu cei streini de fealiu.

20. Și mânecă David dimineața și lăsă oile la paznic și luo și să duse, în ce chip îi porunci lui Iesei; și veni la șanțu și la putearea cea ce ieșiia la rânduială și chiuiră la războiu.

21. Și să rânduiră Israil și cei striini de fealiu, rânduială dempotriva rânduialii.

22. Și lepădând David unealtele lui dupre sine pre mâna strejariului, au alergat la șireag și au venit și au întrebat pre frații lui ceale de pace.

23. Și el grăind cu ei, iată, omul ameseul să suiia, Goliath Filistimleanul numele lui, den Ghieth, den șireagurile celor streini de fealiu, și grăi după cuvintele aceastea și auzi David.

24. Și tot omul lui Israil, deaca vedea ei pre om, și fugiră de cătră fața lui și să spământară foarte.

25. Și zise omul lui Israil: „De aț văzut pre om, pre acesta ce să suie? Căce a ocărî pre Israil s’au suit; și va fi omul carele va ucide pre el, îl va îmbogăți pre el împăratul cu bogăție mare, și pre fata lui va da-o lui, și casa tătâne-său o va face slobodă întru Israil“.

26. Și zise David cătră oamenii ceia ce sta împreună cu el, zicând: „Ce să va face omului carele va ucide pre striinul de fealiu acela și va rădica ocara de la Israil? Căci cine e cel strein de fealiu, cel neobrăzuit acesta, căce au ocărât rânduiala lui Dumnezău celui viu?“

27. Și zisără lui nărodul după cuvântul acesta, zicând: „Așa să va face omului carele va ucide pre el“.

28. Și auzi Eliav, fratele lui cel mai mare, când grăia el cătră oameni, și să mânie cu mânie Eliav întru David și zise: „Pentru căci aceasta te-ai pogorât? Și asupra cui ai lăsat ceale mici oile acealea în pustiiu? Eu știu mândria ta și răutatea inemii tale, că pentru ca să vezi războiul te-ai pogorât“.

29. Și zise David: „Ce am făcut acum? Au nu cuvânt iaste?“

30. Și s’au întorsu de la el în preajma altuia și zise după cuvântul acesta; și răspunsă lui norodul după cuvântul cel dentâiu.

31. Și să auziră cuvintele carele au grăit David și să spusără înaintea lui Saul, și-l luară pre el și-l adusără pre el înlăuntru cătră Saul.

32. Și zise David cătră Saul: „Să nu să mâhnească dară inima domnu-mieu; preste el robul tău va mearge și va da războiu cu cel striin de fealiu acesta!“

33. Și zise Saul cătră David: „Nu vei putea să mergi cătră cel striin de fealiu acesta ca să te bați cu el, căci copilașu ești tu, și el, om războinic, den tinereațele lui“.

34. Și zise David cătră Saul: „Păscând era robul tău tatului său la turmă, și când veniia leul și ursul și lua câte o oaie den turmă,

35. Și mergeam denapoia lui și l-am ucis pre el și am scos den gura lui; și de să râdica asupră-mi, l-am apucat de gâtul lui și l-am lovit și l-am omorât pre el.

36. Și pre leu și pre urs bătea robul tău; și va fi cel striin de fealiu, cel neobrezuit acesta, ca unul dentr’aceștea. Au nu voiu mearge și voiu lovi pre el și voiu lua astăzi ocara den Israil? Căci cine e acestu neobrezuit, carele au ocărât rânduiala Dumnezăului celui viu?“

37. Și zise David: „Domnul, Care m’au scos pre mine den mâna leului și den mâna ursului, Acesta mă va scoate pre mine den mâna celui striin de fealiu, neobrezuitului acestuia“. Și zise Saul cătră David: „Pasă, și va fi Domnul împreună cu tine“.

38. Și îmbrăcă Saul pre David cu îmbrăcămintea lui, și coiful de aramă i l-au pus pre capul lui și încinsă pre David cu za.

39. Și să încinsă David cu sabia lui desupra îmbrăcămintei lui și osteni îmblând o dată și de doao ori, căce nedeprins era. Și zise David cătră Saul: „Nu voiu putea să mergu cu aceastea, căce nu m’am deprins“.

40. Și le luară pre eale de pre el. Și luo toiagul lui în mâna lui și-ș alesă lui 5 pietri neatede den pârâu, și au pus pre eale întru tașca cea păstorească, ceaea ce era lui de adunare,

41. Și praștia lui, în mâna lui, și să apropie cătră omul cel striin de fealiu. Și mearse cel striin de fealiu, mergând și apropiindu-să de David, și omul cela ce râdica pavăza, înaintea lui.

42. Și căută Goliath, cel striin de fealiu, și văzu pre David și batjocori pre el, căce el era copilașu și el era roșiatec, cu frâmseațele ochilor.

43. Și dzise cel striin de fealiu cătră David: „Ca un câine eu sânt, de vii tu asupra mea cu toiag și cu pietri?“ Și zise David: „Ba, ce și mai rău decât câine!“ Și blestemă cel striin de fealiu pre David întru dumnezăii lui. Și zise cel striin de fealiu cătră David:

44. „Vino cătră mine și voiu da trupul tău pasărilor ceriului și jigăniilor pământului“.

45. Și zise David cătră cel strein de fealiu: „Tu vii cătră mine cu sabia, și cu sulița, și cu pavăza, și eu voiu mearge cătră tine întru numele Domnului Dumnezeului Savaoth, Dumnezeului rânduialii lui Israil, carea ai ocărât astăz.

46. Și te va închide Domnul astăzi în mâna mea și te voiu ucide și voiu lua capul tău de la tine și voiu da ciolanele tale și ciolanele taberii celor streini de fealiu, întru aceasta zi, pasărilor ceriului și fiarălor pământului. Și va cunoaște tot pământul căci iaste Domnul Dumnezeu întru Israil.

47. Și va cunoaște toată adunarea aceasta că nu cu sabie și cu suliță mântuiaște Domnul, căci al lui Dumnezeu e războiul! Și va da Domnul pre voi în mâinile noastre“.

48. Și să sculă cel strein de fealiu și mearse și să apropie întru întimpinarea lui David; și sârgui David și alergă la șireag întru timpinarea celui strein de fealiu.

49. Și întinse David mâna lui în tașcă și luo de acolo o piatră și praștie; și lovi pre cel strein de fealiu preste fruntea lui și trecu piatră pren coif în fruntea lui și căzu preste fața lui pre pământ.

50. Și întări David pre strein de fealiu cu praștia și cu piatra și lovi pre cel strein de fealiu și-l omorî pre el. Și sabie nu era în mâna lui David.

51. Și alergă David și stătu asupra lui și luo sabia lui și o zmulse pre ea den teaca ei și omorî pre el și luo cu ea capul lui; și văzură cei streini de fealiu că au murit cel tare al lor și au fugit.

52. Și să sculară oamenii lui Israil și ai Iudei și chiuiră și goniră denapoia lor până la întrarea Gheethiei și până la poarta Ascalonului; și au căzut răniți ai celor streini de fealiu în calea porților până la Ghieth, și până la Acaron.

53. Și se întoarseră oamenii lui Israil, abătându-se denapoia celor streini de fealiu, și călca taberile lor.

54. Și luo David capul celui strein de fealiu și-l aduse pre el în Ierusalim, și unealtele lui le-au pus la sălașul lui.

55. Și deaca văzu Saul pre David ieșind întru timpinarea celui strein de feal, zise cătră Avenir, voivodul puterii: „Al cui fiiu e tinerelul acesta, Avenir?“ Și zise Avenir: „Viu e sufletul tău, împărate, de știu“.

56. Și zise împăratul: „Întreabă tu al cui fecior iaste tinerelul acesta“.

57. Și după ce să întoarse David de la uciderea celui strein de fealiu, îl luo pre el Avenir și-l aduse pre el înaintea lui Saul; și capul celui strein de fealiu, în mâna lui.

58. Și zise cătră el Saul: „Al cui fiiu ești, copilașule?“ Și zise David: „Fiiul robului tău, lui Ieseiu Vithleemiteanul“.

CAP 18

Răsplata lui David.

1. Și fu după ce săvârși grăind cătră Saul, și sufletul lui Ionathan să legă împreună cu sufletul lui David și-l iubi pre el Ionathan ca și sufletul lui.

2. Și-l luo pre el Saul în ziua aceaea și nu-l deade pre el ca să să întoarcă la casa tătâne-său.

3. Și puseră Ionathan și David făgăduințe, pentru că-îl iubiia pre el ca și sufletul lui.

4. Și să dezbrăcă Ionathan de haina cea deasupra lui, ce era preste el, și o deade pre ea lui David; și îmbrăcămintea și până în sabia lui, și până în arcul lui, și până în brâul lui.

5. Și mergea David întru toate câte-l trimitea pre el Saul, conoscând; și l-au pus pre el Saul preste oamenii războiului și plăcu întru ochii a tot norodul, încă și în ochii robilor lui Saul.

6. Și să făcu mergând ei, deaca să întorcea David, dupre ce lovi pre cel strein de fealiu, și ieșiră cealea ce juca întru timpinarca lui David, dentru toate cetățile lui Israil, cântând și jucând, întru timpinarea lui Saul împăratul, cu tâmpene și cu veselii și cu țâmbale.

7. Și începea muierile cealea ce juca și zicea: „Au lovit Saul cu miile lui, și David cu zecile de mii ale lui“.

8. Și să urgisi Saul și rău să arătă cuvântul foarte întru ochii lui Saul pentru cuvântul acesta și zise: „Lui David au dat zecile de mii, și mie au dat miile, și ce, lui, fără cât împărăția!“

9. Și era Saul bănuind pre David den ziua aceaea și înainte.

10. Și să făcu de a doua zi, și căzu duh al lui Dumnezău, rău, preste Saul și au prorocit în mijlocul casei lui. Și David cânta în mâna lui, ca în toate zilele, și sulița, în mâna lui Saul.

11. Și rădică Saul sulița și zise: „Lovi-voiu în David și în păreate“. Și să feri David de cătră fața lui de 2 ori.

12. Și să spăre Saul de cătră fața lui David, căci era Domnul cu el, și de la Saul s’au depărtat.

13. Și-l depărtă pre el Saul de cătră el și-l puse pre el luiș preste mie și ieșiia și întra înaintea norodului.

14. Și-i era David întru toate căile lui pricepându-să, și Domnul era cu el.

15. Și văzu Saul cum el să priceape foarte, și să feriia de cătră fața lui.

16. Și tot Israilul și Iuda iubiia pre David, căci el întra și ieșiia înaintea feații norodului.

17. Și zise Saul cătră David: „Iată fata mea cea mai mare, Merov, pre ea voiu da ție muiare; însă te fă mie întru fiiu al puterii și bate războaiele Domnului“. Și Saul zise: „Să nu fie mâna mea preste el, și va fi preste el mâna celor streini de fealiu“.

18. Și zise David cătră Saul: „Cine sânt eu? Și carea iaste viața rudeniei părintelui mieu, în Israil, ca să fiu ginere împăratului?“

19. Și să făcu în vreamea ce era să să dea Merov, fata lui Saul, lui David, și ea se deade lui Israil molathiteanului fămeaie.

20. Și îndrăgi Melhol, fata lui Saul, pre David; și să spuse lui Saul și să îndireptă cuvântul întru ochii lui.

21. Și zise Saul: „Da-voiu pre ea lui și va fi lui întru piadecă“. Și era asupra lui Saul mâna celor streini de fealiu. Și zise Saul cătră David: „Cu puterile îm vei fi ginere astăzi“.

22. Și porunci Saul slugilor lui, zicând: „Grăiți voi pre ascuns lui David, zicând: ‘Iată, va întru tine împăratul și toate slugile lui te iubesc pre tine, și tu fii ginere împăratului’!“

23. Și grăiră slugile lui Saul în urechile lui David după cuvintele aceastea. Și zise David: „De iaste iușor întru ochii voștri a fi ginerele împăratului? Și eu, om smerit, și nu slăvit!“

24. Și spuseră slugile lui Saul după cuvintele aceastea carele au grăit David.

25. Și zise Saul: „Aceastea să grăiți lui David: ‘Nu va împăratul în dare, fără numai într’o sută de margini acoperite ale celor streini de fealiu să izbândești la vrăjmașii împăratului’“. Și Saul au socotit să bage pre David în mânile celor streini de fealiu.

26. Și spuseră slugile lui Saul lui David după cuvintele aceastea, și să îndireptă cuvântul întru ochii lui David ca să să facă ginere împăratului.

27. Și nu se pliniră zilele și să sculă David și mearse el și oamenii lui și uciseră întru cei streini de fealiu 100 de oameni și au adus marginele ceale acoperite ale lor și le-au plinit pre eale împăratului și să făcu ginere împăratului; și-i deade lui Saul pre Melhol, fata lui, fămeaie lui.

28. Și văzu Saul și știu că e Domnul cu David și tot Israilul iubeaște pre el.

29. Și au adaos a să păzi de cătră David încă, și să făcu Saul pizmuind lui David toate zilele.

30. Și ieșiră boiarii celor streini de fealiu și să făcu den destulul ieșirii lor, și înțelept era David decât toate slugile lui Saul și să cinsti numele lui foarte.

CAP 19

Prietenia lui Ionathan cu David.

1. Și grăi Saul cătră Ionathan, fiiul lui, și cătră toate slugile lui ca să omoară pre David. Și Ionathan, fiiul lui Saul, iubiia pre David foarte.

2. Și spuse Ionathan lui David, zicând: „Saul, tată-mieu, cearcă să te omoară. Păzeaște-te dară mâine dimineață și te ascunde și șăzi ascuns.

3. Și eu voiu ieși și voiu sta rugându-mă tătâne-mieu la câmpu unde vei fi acolo; și cu voiu grăi pentru tine cătră tată-mieu și voiu vedea ce va fi, și-ți voiu porunci ție“.

4. Și grăi Ionathan bine pentru David cătră Saul, tată-său, și zise cătră el: „Să nu să păcătuiască împăratul la robul tău, David, căce nu au greșit la tine, și faptele lui bune-s ție foarte.

5. Și puse sufletul lui în mâna lui și ucisă pre cel striin de fealiu și au făcut Domnul mântuire mare și tot Israil au văzut și s’au bucurat. Și pentru căce păcătuiești la sânge nevinovat, să omori pre David în dar?“

6. Și auzi Saul glasul lui Ionathan și să jură Saul, zicând: „Viu e Domnul, de va muri!“

7. Și chemă Ionathan pre David și-i spuse lui toate cuvintele aceastea; și aduse Ionathan pre David cătră Saul; și era înaintea lui ca ieri și ca alaltaieri.

8. Și să adaose războiul a să face cătră Saul, și să întări David și bătu pre cei striini de fealiu și-i lovi pre ei rană mare foarte și fugiră de cătră fața lui.

9. Și să făcu duhul Domnului rău preste Saul, și el – în casa lui dormind, și sulița, în mâna lui; și David cânta cu mânile lui.

10. Și cerca Saul să lovească sulița în David, și să depărtă David de la fața lui Saul, și lovi sulița în păreate, și David să depărtă și scăpă în noaptea aceaea.

11. Și trimisă Saul la casa lui David poslanici, ca să-l păzască pre el și să-l omoară pre el dimineața. Și spuse lui David Melhol, muiarea lui, zicând: „De nu vei tu scăpa sufletul tău în noaptea aceasta, mâine te vei omorî“.

12. Și pogorî Melhol pre David pre fereastră și să duse și fugi și să mântui.

13. Și luo Melhol ceale deșarte de îngropare și puse în pat, și flocul părului caprelor au pus la căpătâiul lui, și le-au acoperit pre eale cu o haină.

14. Și trimise Saul slugi ca să ia pre David, și zise că nu e îndemână lui.

15. Și trimise la David, zicând: „Aduceți-l pre el pre pat cătră mine, ca să-l omoru“.

16. Și mearsără cei trimiș și iată, ceale deșarte de îngropare preste pat și flocul părului caprelor la căpătâiul lui.

17. Și zise Saul Melholii: „Pentru căce așa m’ai smintit și ai slobozit pre vrăjmașul mieu și au scăpat?“ Și zise Melhol lui Saul: „El mi’au zis: ‘Slobozi-mă, iară de nu, te voiu omorî’“.

18. Și David au fugit și au scăpat; și mersă cătră Samuil la Armathem și spuse lui toate câte au făcut lui Saul. Și mearse Samuil și David și au șezut la Navath, la Rama.

19. Și să spuse lui Saul, zicând: „Iată David, la Navath, la Rama“.

20. Și trimise Saul poslanici ca să ia pre David și, mergând, văzură adunarea prorocilor celora ce prorociia, și Samuil sta isprăvnicind preste ei; și să făcu preste poslanicii lui Saul Duhul lui Dumnezău și prorociră și ei.

21. Și să spuse lui Saul și au trimis alți poslanici, și au prorocit și aceștea. Și adaose Saul a trimite poslanici a treia, și prorociră și aceștea.

22. Și să mânie cu urgie Saul și mearse și el la Armathem și veni până la fântâna ariei cea de la Sifi și întrebă și zise: „Unde e Samuil și David?“ Și ziseră: „Iată, în Navath, la Rama“. Și mearse de acolo, de la Navath, la Rama.

23. Și să făcu preste el Duhul lui Dumnezău și mergea mergând și prorocind, până au venit el în Navath, la Rama.

24. Și ș’au dezbrăcat hainele lui și au prorocit înaintea lor și au căzut gol toată ziua aceaea și toată noaptea. Pentru aceaea zice: „Au și Saul, în proroci?“

CAP 20

Prigonirea lui David.

1. Și fugi David den Navath în Rama și veni înaintea lui Ionathan și zise: „Ce am făcut? Și ce iaste strâmbătatea mea și ce am greșit înaintea tătâne-tău, că cearcă sufletul mieu?“

2. Și zise lui Ionathan: „Nice într’un chip tu nu vei muri. Iată, nu va face tată-mieu cuvânt mare au mic și nu va descoperi ureachea mea; și ce e ca să ascunză tată-mieu de cătră mine cuvântul acesta? Nu iaste aceasta“.

3. Și răspunse David lui Ionathan și zise: „Știind au văzut tată-tău că am aflat har înaintea ta și au zis: ‘Să nu știe aceasta Ionathan, cândai nu va vrea!’ Ce viu e Domnul și viu e sufletul tău, că în ce chip am zis împlutu-s’au întru mijlocul mieu și întru mijlocul tătâne-tău, până la moarte“.

4. Și zise Ionathan cătră David: „Ce pohteaște sufletul tău și ce-ț voiu face?“

5. Și zise David cătră Ionathan: „Iată dară, mâine e lună noao, și eu șezând nu voiu șădea cu împăratul a mânca; și mă vei slobozi și mă voiu ascunde în câmp, până înde sară.

6. Și de socotind mă va socoti tată-tău, și vei grăi: ‘Cerșind s’au cerșut de la mine David, să alearge până la Vithleaem, cetatea lui, că e jârtva zilelor acolo, la tot fealiul’.

7. Și de va zice: ‘Bine’, pace robului tău, iară de va răspunde nesilnic, să ști că s’au săvârșit răul de la el.

8. Și vei face milă cu robul tău, căci am băgat făgăduința Domnului pre robul tău împreună cu tine; și de iaste întru robul tău strâmbătate, omoară-mă tu, și până la tată-tău pentru căci așa mă duci?“

9. Și zise Ionathan: „Nice într’un chip ție, căci, de voiu ști că s’au săvârșit răul de la tată-mieu, ca să vie preste tine și întru cetățile tale, nu voiu spune ție?“

10. Și zise David cătră Ionathan: „Cine-m va spune mie de va răspunde tată-tău năsilnic?“

11. Și zise Ionathan cătră David: „Pasă și așteaptă în țarenă“. Și mergea amândoi la țarină și zise Ionathan cătră David:

12. „Domnul Dumnezeul lui Israil știe că voiu cerceta pre tată-mieu, cum va fi vreamea întreitu; și iată, bine va fi pentru David, și nu voiu tremite cătră tine la țarină.

13. Aceastea să facă Dumnezeu lui Ionathan și aceastea să adaogă, că voiu aduce răutățile spre tine, și voiu descoperi ureachea ta, și te voiu trimite, și vei mearge în pace; și va fi Domnul împreună cu tine, în ce chip era împreună cu tată-mieu.

14. Și de voi trăi eu încă, și vei face milă cu mine.

15. Și de voi muri cu moarte, să nu rădici mila ta de la casa mea până în veac; și de nu, când va rădica Domnul pre vrăjmașii lui David, pre fieștecarele, de cătră fața pământului, să să afle numele lui Ionathan la casa lui David și să cearce Domnul pre vrăjmașii lui David“.

16. Și au adaos încă Ionathan a să jura lui David, pentru căce îl iubiia vre el, căce iubi sufletul celui ce-l iubiia pre el.

17. Și zise lui Ionathan: „Mâine, lună noao; și te vei socoti, căce să va socoti șederea ta; și vei întrei și te vei socoti.

18. Și vei veni la locul tău, unde te-ai ascuns la ziua cea de lucru, și vei ședea lângă Piatra Căii.

19. Și eu voiu întrei săgețile, repezind, slobozindu-le la proașcă.

20. Și iată, voiu trimite copilașul, zicând: ‘Pasă, află-mi săgeata!’

21. De voiu zice copilașului: ‘Dencoace e săgeata de la tine și dencoace o ia pre ea!’, vino, că pace e ție și nu iaste ție hicleșug, viu Domnul!

22. Iară de voiu zice așa tinerelului: ‘Dencolo e săgeata de la tine!’, și mai nainte să mergi, căce te-au trimis Domnul.

23. Și cuvântul carele am grăit eu și tu, iată, Domnul, martur întru mijlocul mieu și întru mijlocul tău, până în veac“.

24. Și să ascunse David în țarenă, și veni luna și veni împăratul la masă să mănânce.

25. Și au șăzut împăratul pre jățul lui, ca și odată și altădată, pre jețiu lângă păreate. Și apucă mai nainte pre Ionathan și șăzu Avenir de laturea lui Saul și să socoti locul lui David.

26. Și nu grăi Saul nemica în ziua aceaea, căci au zis: „E tâmplare, să arată a nu fi curat, căci nu s’au curățit“.

27. Și să făcu într’a doao zi a lunii, în ziua a doao, și să socoti locul lui David și zise Saul cătră Ionathan, feciorul său: „Ce că n’au venit feciorul lui Iesei și ieri și astăzi la masă?“

28. Și răspunse Ionathan lui Saul și zise lui: „S’au cerșut de la mine David, până la Vithleaem, cetatea lui, să meargă.

29. Și au zis: ‘Trimite-mă dară, căci jărtvă e neamului mieu în cetate, și au poruncit cătră mine frații miei; și acum, de am aflat har întru ochii tăi, să mă duc dară și să văzu pre frații miei’. Pentru aceaea n’au venit la masa împăratului“.

30. Și să mânie cu urgie Saul pre Ionathan foarte și zise lui: „Fecior de featele ceale ce mergu de bunăvoie, au nu știu că părtaș ești tu cu fiiul lui Iesei întru rușinea ta și întru rușinea descoperirii maicii tale?

31. Căci toate zilele carele fiiul lui Ieseiu trăiaște pre pământ, nu se va găti împărăția ta. Acum dară, trimițând, prinde pre voinicelu, căci fiiul morții iaste acesta“.

32. Și răspunse Ionathan lui Saul, tătâne-său, și zise: „Pentru căci moare? Ce au făcut?“

33. Și rădică Saul sulița pre Ionathan ca să-l omoare pre el și știu Ionathan că s’au plinit răul acesta de la tatăl lui, să omoare pre David.

34. Și sări Ionathan de la masă cu urgie de mânie și n’au mâncat într’a doao a lunii pâine, căci s’au întristat pentru David, căci au săvârșit preste el tatul lui.

35. Și să făcu dimineață și ieși Ionathan la țarenă la mărturie, în ce chip au făgăduit lui David; și copilaș mic, împreună cu el.

36. Și zise copilașului: „Aleargă, află-mi săgețile cu carele eu răpezescu“. Și copilașul au alergat, și el au răpezit cu săgeata și au adus pre ea.

37. Și mearse copilașul până la locul săgeții unde repeziia Ionathan și strigă Ionathan denapoia copilașului lui și zise: „Încolo e săgeata, de la tine și înainte“.

38. Și strigă Ionathan denapoia copilașului lui, zicând: „Sârguindu grăbeaște și să nu stai!“ Și au cules copilașul lui Ionathan săgețile și le-au adus pre eale cătră stăpânul lui.

39. Și copilașul n’au știut nemica, fără Ionathan și David au știut cuvântul.

40. Și Ionathan au dat unealtele lui preste copilul lui și zise copilașului său: „Pasă, întră în cetate!“

41. Și deaca să duse copilașul, și David s’au sculat de la Piatra Căii și căzu preste fața lui și să închină lui de 3 ori și sărută unul pre alalt și au plâns fieștecarele întru aproapele său, până la săvârșire mare David covârși.

42. Și zise Ioanathan lui David: „Pasă în pace, și în ce chip am jurat noi amândoi întru numele Domnului, zicând: ‘Domnul va fi martur întru mijlocul mieu și al tău, și întru mijlocul semenției meale și întru mijlocul semenției tale, până în veac!’“ Și să sculă David și să duse, și Ioanathan întră în cetate.

CAP 21

David căutând scăpare.

1. Și veni David la Nomva, cătră Avimeleh preotul, și să minună Avimeleh cu tempinarea lui și zise lui: „Ce că tu singur, și nime cu tine?“

2. Și zise David preotului Avimeleh: „Împăratul mi’au poruncit mie cuvânt astăzi și zise mie: ‘Nimeni să nu știe cuvântul pentru care eu te trimiț pre tine și pentru carele eu ț’am poruncit ție’. Și slugilor m’am mărturisit, în locul ce să cheamă Emonim.

3. Și acum, de sânt supt mâna ta 5 pâini, dă în mâna mea ce se va afla“.

4. Și răspunse preotul lui David și zise: „Nu sânt supt mâna mea pâini necurate, fără de numai sfinte pâini sânt; de vor fi păzite slugile însă de muieri, și vor mânca“.

5. Și răspunse David preotului și zise lui: „Ce și de muiare ne-am ferit ieri și alaltaieri, când am ieșit în cale s’au făcut toate slugile curățite; și această cale e spurcată, pentru căci se va sfinți astăzi, pentru unealtele mele“.

6. Și au dat lui Avimeleh preotul pâinile punerii-înainte, căci acolo nu era pâine, fără numai pâinile feații ceale luate dentru fața Domnului, ca să puie pâine caldă întru care zi le-au luat pre eale.

7. Și acolo era unul den slugile lui Saul, în ziua aceaea țiindu-se neesaran înaintea Domnului; și numele lui, Doic Sirul, păscând mușcoii lui Saul.

8. Și zise David cătră Avimeleh: „De iaste aici, supt mâna a ta, suliță au sabie? Vezi că sabia a mea și unealtele meale nu mi’am luat în mâna mea, căci era cuvântul împăratului degrabă“.

9. Și zise preotul: „Ia sabia lui Goliath, celui de fealiu strein, pre carele ai ucis în Valea Ila; și ea, învălită cu o haină denapoia cei preste umăr; de vei lua, pre aceasta ție ia-o, căci nu iaste alta afară dentru aceasta aici“. Și zise David: „Iată, nu iaste ca aceasta, dă-mi-o pre ea!“ Și o deade pre ea lui.

10. Și să sculă David și fugi în ziua aceaea de cătră fața lui Saul și veni David cătră Anhus, împăratul Ghethei.

11. Și ziseră slugile lui Anhus cătră el: „Nu iaste acesta David, împăratul pământului? Au nu acestuia începea ceale ce juca, zicând: ‘Au ucis Saul cu miile lui, și David, cu zecile de mii ale lui!’?“

12. Și puse David cuvântul acesta în inima lui și să spăre foarte de cătră fața lui Anhus, împăratul Ghethii.

13. Și ș’au schimbat fața lui înaintea lui și să făcu întru aceaea zi și să nebuniia la ușăle cetății și să sprijiniia întru mânile lui și cădea pre ușăle cetății, și balele lui cura preste barba a lui.

14. Și zise Anhus cătră slugile lui: „Iată, ați văzut, om dezmetec; căci l-ați adus pre el la mine?

15. Au doară mă lipsesc eu de dezmeateci? Căci l-aț adus pre el să să dezmetecească cătră mine? De e acesta, nu va întra în casa mea“.

CAP 22

Saul ucide preoții din Nomva.

1. Și să duse de acolo David și scăpă și veni la peștera Oddlam. Și auziră frații lui și toată casa tătâne-său și să pogorâră acolo cătră el.

2. Și să adunară cătră el tot cel ce era în nevoie, și tot datornicul, și tot supăratul la suflet, și era preste ei povățuitoriu; și era împreună cu el ca vro 400 de oameni.

3. Și să duse David de acolo la Masifa lui Moav și zise cătră împăratul Moav: „Să fie dară tatul mieu și maica mea lângă tine, până voiu ști ce va face mie Dumnezău“.

4. Și rugă fața împăratului Moav și lăcuia împreună cu el toate zilele, fiind David întru îngrădire.

5. Și zise Gad prorocul cătră David: „Nu șădea întru îngrădire, pasă și vei veni la pământul Iudei“. Și mearse David și veni și șăzu în cetatea Sirih.

6. Și auzi Saul că să știu David și oamenii ce era cu el. Și Saul șădea în deal suptu arătura cea de la Rama; și sulița, în mâna lui, și toate slugile lui dvoriia lui.

7. Și zise Saul cătră slugile lui, ceia ce dvoriia lui: „Ascultați dară, fiii lui Veniamin, de adevărat la toți la voi va da fiiul lui Ieseiu țarene și vii, și pre toți, pre voi, va pune mai mari preste sute și preste mii?

8. Căce sânteți toți într’un loc asupra mea? Și nu iaste cela ce descopere ureachea mea pentru că au pus făgăduință fiiul mieu împreună cu fiiul lui Ieseiu, și nu iaste dorind pentru mine dentru voi și descoperind ureachea mea căce au râdicat fiiul mieu pre robul-miu asupra mea, întru vrăjmaș, ca și ziua aceasta“.

9. Și răspunse Doic Sirul, ispravnicul preste mușcoii lui Saul, și zise: „Văzut-am pre fiiul lui Ieseiu venit la Nomva cătră Ahimeleh, feciorul lui Ahitov preotul.

10. Și-i întreba lui pren Dumnezău și de mâncat au dat lui și sabia lu Goliath, celui striin de fealiu, au dat lui“.

11. Și au trimis împăratul să cheame pre Ahimeleh, feciorul lui Ahitov preotul, și pre toți fii tătâni-său, preoții ceii den Nova; și veniră toți cătră împăratul.

12. Și zise Saul: „Ascultă dară, fiiul lui Ahitov!“ Și zise: „Iată eu, grăiaște, doamne!“

13. Și zise lui Saul: „Pentru căce te-ai tocmit asupra mea, tu și fiiul lui Ieseiu, ca să-i dai tu lui pâine și sabie, și să-i întrebi lui pren Dumnezău, să-l pui preste mine întru vrăjmaș, ca în ziua aceasta?“

14. Și răspunse Ahimeleh împăratului și zise: „Și cine e, întru toate slugile tale, ca David, credincios, și ginere împăratului, și mai mare a toată porunca ta, și slăvit întru casa ta?

15. Au astăzi am început a-i întreba lui pren Dumnezău? Nice într’un chip! Să nu dea împăratul asupra robului său cuvânt, și preste toată casa tătâni-mieu, căce n’au știut robul tău întru toate aceastea, cuvânt mic au mare“.

16. Și zise împăratul Saul: „Cu moarte vei muri, Ahimeleh, tu și toată casa tătâni-tău!“

17. Și zise împăratul celor ce aleargă alăturea celora ce stau asupra lui: „Aduceți și omorâți pre preoții Domnului, căce mâna lor e cu David și căce au știut că fuge el și n’au descoperit ureachea mea“. Și n’au vrut slugile împăratului să râdice mânile lor să timpine la preoții Domnului.

18. Și zise împăratul lui Doic: „Întoarce-te tu și timpină la preoți“. Și să întoarse Doicu Sirul și omorî pre preoții Domnului în ziua aceaea, 305 de oameni, toți râdicând efud.

19. Și pre Nomvan, cetatea a preoților, o au lovit cu gură de sabie, den bărbat până în muiare, den pruncu până în sugătoriu, și vițelu și măgariu și oaie.

20. Și scăpă un fecior a lui Ahimeleh, fiiul lui Ahitov, și numele lui, Aviathar. Și fugi denapoia lui David.

21. Și spuse Aviathar lui David că au omorât Saul pre toți preoții Domnului.

22. Și zise David lui Aviathar: „Știut-am în ziua aceaea, căci acolo era Doic Sirul, că spuind va spune lui Saul. Eu sânt vinovatul sufletelor casei tătâne-tău.

23. Șăzi cu mine, nu te teame, căci unde voiu cerca sufletului mieu loc, voiu cerca și sufletului tău, căci te-ai ferit tu lângă mine“.

CAP 23

David prigonit de Saul.

1. Și spuse lui David, zicând: „Iată, cei streini de fealiu bat la Cheila și ei jefuiescu și calcă ariile“.

2. Și întrebă David pren Domnul, zicând: „Au mearge-voiu și voiu lovi pre streinii de fealiu aceștea?“ Și zise Domnul cătră David: „Pasă și vei lovi întru cei streini de fealiu aceștea și vei mântui pre Cheila“.

3. Și ziseră oamenii lui David cătră el: „Iată, noi, aici, în Iudea, ne teamem; și cum va fi de vom mearge la Cheila, în pântecele celor streini de fealiu vom întra înlăuntru?“

4. Și adaose David încă a întreba pren Domnul și răspunse lui Domnul și-i zise lui: „Scoală-te și te pogoară la Cheila, căci Eu dau pre cei streini de fealiu în mâinile tale“.

5. Și mearse David și cu oamenii ce era împreună cu el la Cheila și deade războiu celor streini de fealiu și fugiră de cătră fața lui; și le luo dobitocul lor și lovi întru ei rană mare și mântui David pre ceia ce lăcuia în Cheila.

6. Și fu când fugiia Aviathar, fiiul lui Ahimeleh, cătră David, și el cu David la Cheila s’au pogorât având efud în mâna lui.

7. Și să spuse lui Saul că au venit David la Cheila și zise Saul că: „L-au vândut Domnul pre el întru mâinile meale, căci s’au închis întrând în cetatea porților și a zăvoarălor“.

8. Și porunci Saul la tot nărodul să să pogoară întru războiu la Cheila, să prinză pre David și pre oamenii lui.

9. Și conoscu David cum nu va tăcea Saul răutatea pentru el și zise David cătră Aviathar preotul: „Adu efudul Domnului!“

10. Și zise David: „Doamne, Dumnezeul lui Israil, auzind au auzit robul tău că cearcă Saul să vie la Cheila să strice cetatea pentru mine.

11. Închide-se-va? Și acum, de se va pogorî Saul, în ce chip au auzit robul tău? Doamne, Dumnezăul lui Israil, spune robului tău!“ Și zise Domnul: „Se va închide!“

12. Și zise David: „Au da-vor cei den Cheila pre mine și pre oamenii miei în mâinile lui Saul?“ Și zise Domnul: „Da-vor!“

13. Și să sculă David și oamenii carii era cu el, ca vro 400 de oameni, și ieșiră den Cheila și mergea oriunde mergea. Și lui Saul să spuse cum au scăpat David den Cheila și au părăsit să mai iasă încă.

14. Și șezu David în Maserem, în pustiiu, la strâmtori, și șezu în munte la pustiiul Zif, la muntele năsipos, în pământ năsipos; și cerca pre el Saul toate zilele, și nu-l deade pre el Domnul în mâinile lui.

15. Și văzu David că iase Saul a cerca pre el, și David era în muntele cel uscăcios, întru cea noao Zifu.

16. Și să sculă Ionathan, feciorul lui Saul, și mearse cătră David la cea noao. Și întări mâinile lui întru Domnul.

17. Și zise cătră el: „Nu te teame, căci nu te va afla pre tine mâna lui Saul, tătâne-mieu, și tu vei împărăți preste Israil, și eu voiu fi ție al doilea; și Saul, tată-mieu, știe așa“.

18. Și puseră amândoi făgăduință înaintea Domnului, și ședea David întru cea noao, și Ionathan să duse la casa lui.

19. Și să suiră zifeiii den uscăciune cătră Saul la deal, zicând: „Nu, iată, David s’au ascuns la noi în Messara, în ceale strimte, în cea noao, în dealul lui Shilaat, den direapta lui Iesimon?

20. Și acum toate pentru sufletul împăratului la pogorâre să să pogoară cătră noi, închiș sânt în mânele împăratului“.

21. Și zise lor Saul: „Blagosloviți voi, Domnului, căci ați durut pentru mine.

22. Păsați dară și gătiți încă și știți și vedeți locul unde va fi piciorul lui degrabă, acolo unde ați zis, pentru ca nu meșterșuguind acesta va meșterșugui.

23. Și vedeți și știți dentru toate locurile unde el să ascunde acolo și vă întoarceți cătră mine la gata; și voiu mearge cu voi și va fi de va fi pre pământ, și-l voiu cerca pre el întru toate miile Iudei“.

24. Și să sculară zifeii de la năsipoasa și mearseră înaintea lui Saul. Și David și oamenii lui, în pustiiul Maonului, de spre sară, den direapta Iesemonului.

25. Și mearse Saul și oamenii lui a cerca pre David. Și să spuseră lui David și să pogorî la piatra ceaea ce iaste în pustiiul Maon. Și auzi Saul și goni denapoia lui David, la pustiiul Maon.

26. Și mergu Saul și oamenii lui de o parte a muntelui, dencoace, și era David și oamenii lui de o parte den munte, dencolea. Și era David ferindu-se a mearge de cătră fața lui Saul; și Saul și oamenii lui s’au tăbărât asupra lui David și preste oamenii lui, să-i prinză pre ei.

27. Și cătră Saul veni vestitoriu, zicând: „Sârguiaște și vino, căci streini de fealiu au călcat preste pământ“.

28. Și să înturnă Saul ca să nu gonească denapoia lui David și mearse întru întimpinarea celor streini de fealiu. Pentru aceaea să numi locul acela „Piatra aceaea ce s’au împărțit“.

CAP 24

David cruță viața lui Saul.

1. Și să sculă David de acolo și șăzu întru strâmturile lui Gadi.

2. Și să făcu deaca să întoarse Saul de denapoia celor streini de fealiu, și i să spuse lui, zicând că: „Iată, David, în pustiiu, în Gadi“.

3. Și luo cu sine 3000 de oameni aleși den tot Israilul și mearse a cerca pre David și pre oamenii lui despre fața Sadeemului.

4. Și veni la cârdurile turmelor, cealea ce era lângă cale; și era acolo peșteră, și Saul întră ca să să gătească, și David și oamenii lui mai înlăuntru șădea întru peșteră.

5. Și ziseră oamenii lui David cătră el: „Iată ziua aceasta, carele au zis Domnul cătră tine ca să dea pre vrăjmașul tău în mânile tale și vei face lui cum va fi bine întru ochi tăi“.

6. Și să sculă David și luo poala îmbrăcăminții lui Saul pre ascuns. Și să făcu după aceasta, și lovi inema lui David pre el, căci au luat poala veșmântului lui.

7. Și zise David cătră oamenii lui: „Nice într’un chip mie de la Domnul, de voiu face cuvântul acesta domnului mieu, celui uns al Domnului, să aduc mâna a mea preste el, căci unsul Domnului iaste acesta“.

8. Și potoli David pre oamenii lui cu cuvinte și nu le-au dat lor să să scoale să omoară pre Saul. Și să sculă Saul și să pogorî la calea lui den peșteră.

9. Și să sculă David denapoia lui den peșteră și strigă David denapoia lui Saul, zicând: „Doamne împărate!“ Și căută Saul denapoia lui, și să plecă David preste fața lui pre pământ și să închină lui.

10. Și zise David cătră Saul: „Pentru căci auzi cuvintele norodului, zicând: ‘Iată dară, David cearcă sufletul tău’?

11. Iată, întru ziua aceasta au văzut ochii tăi cum te-au dat pre tine Domnul astăzi întru mânile meale, în peșteră, și n’am vrut să te omoru și nu m’am îndurat de tine și am zis: ‘Nu voiu aduce mâna preste domnul mieu, căce unsul Domnului acesta iaste!’

12. Și vede-ți poala veșmântului în mâna mea. Eu am luat poala veșmântului tău, și nu te-am ucis; cunoaște și vezi astăzi căce nu iaste în mâna mea răutate, nice păgânătate și defăimare, și n’am greșit întru tine. Și tu legi sufletul mieu, ca să-l iai pre el.

13. Să judece Domnul întru mijlocul mieu și al tău și să-m izbândească Domnul dentru tine, iară mâna mea nu va fi asupra ta.

14. În ce chip să zice pilda cea vechea: ‘Dentru cei fără de leage va ieși păcat’, și mâna mea nu va fi preste tine.

15. Și acum denapoia cui mergi tu, împărate a lui Israil? Denapoia cui gonești tu? Denapoia unui câine mort, au denapoia unui purece?

16. Facă-se Domnul întru judecătoriu și legiuitoriu întru mijlocul mieu și întru mijlocul tău, vază Domnul și să judece judecata mea și mă judece den mâna ta“.

17. Și să făcu daca săvârși David cuvintele aceastea grăind cătră Saul, și zise Saul: „Glasul tău e acesta, fiiule David?“. Și râdică Saul glasul lui și plânse.

18. Și zise Saul cătră David: „Mai dirept ești decât mine, căce tu mi’ai dat mie bune, iară eu ț’am dat ție reale.

19. Și tu mi’ai spus mie astăzi carele mi’ai făcut bine, cum m’au închis Domnul în mânile tale astăzi, și nu m’ai omorât pre mine.

20. Și căce de va afla neștine pre vrăjmașul său în primejdie și-l va slobozi pre el întru cale bună, și Domnul îi va plăti lui bune, în ce chip ai făcut tu astăzi.

21. Și acum, iată, eu știu că împărățind vei împărăți și va sta în mâna ta împărăția lui Israil.

22. Și acum jură-te mie întru Domnul că nu vei surpa sămânța mea denapoia mea și nu vei piarde numele mieu den casa tătâni-mieu“.

23. Și să jură David lui Saul. Și să duse Saul la locul lui, și David și oamenii lui s’au suit la Mesera cea strâmtă.

CAP 25

Moartea lui Samuil. Naval și Avighea.

1. Și muri Samuil și să adunară tot Israilul și-l plânsără pre el și-l îngropară pre el în casa lui, la Armathaim. Și să sculă David și să pogorî la pustiiul Maan.

2. Și era om la Maan, și turmele lui, la Carmil; și omul, mare foarte, și la el oi 3000 și capre 1000 – și să făcu când tundea turma lui, la Carmil. Și numele omului, Naval, și numele muierii lui, Avighea;

3. Și muiarea, bună la priceapere, și frumoasă la chip foarte, și omul, năsilnic și râu întru isprăvi; și omul, vânătoriu.

4. Și auzi David întru pustiiu cum tunde Naval carmeleanul turma lui.

5. Și trimise David 10 slugi și zise slugilor: „Suiți-vă la Carmil și păsați la Naval și-l întrebați pre el pre numele mieu ceale de pace.

6. Și veți zice aceastea: ‘La vreame! Și tu să fii sănătos și casa ta și toate ale tale, sănătoase.

7. Și acum, iată, am auzit că tund la tine păstorii tăi, carii era cu noi în pustiiu; și nu i-am oprit pre ei și n’am poruncit lor nemica, toate zilele fiind ei în Carmil.

8. Întreabă copilașii tăi și vor spune ție; și să afle copilașii tăi har înaintea ochilor tăi, căci întru zi bună am venit. Dă, dară, ce va afla mâna ta, slugelor tale și fiiului tău, lui David’“.

9. Și vin copilașii lui David și grăiescu cuvintele aceastea cătră Naval, după toate cuvintele aceastea întru numele lui David;

10. Și sări și răspunse Naval slugilor lui David și zise: „Cine e David? Și cine e fiiul lui Ieseiu? Astăzi înmulțiț sânt robii fugind fieștecarele de cătră fața stăpânului său.

11. Și voiu lua pâinile meale, și vinul mieu, și jungherile meale, carele am junghiat celora ce tund oile, și le voiu da pre eale la oamenii carii nu-i știu de unde sânt?“

12. Și să întoarseră copilașii lui David la calea lor; și să întoarseră și veniră și spuseră lui David după toate cuvintele aceastea.

13. Și zise David oamenilor lui: „Încingeți fieștecarele sabia lui!“ Și să încinseră cu sabiile lor, și David încinse și el sabia lui; și să suiră denapoia lui David ca vro 400 de oameni, și cei 200 au șezut la unealte.

14. Și Avigheii, muierii lui Naval, i-au spus unul den copilaș, zicând: „Iată, David au trimis poslanic den pustiiu să cuvinteaze bine pre stăpânul nostru, și s’au ferit de cătră ei.

15. Și oamenii, buni noao foarte; nu ne-au oprit pre noi, nici ne-au poruncit nimică toate zilele carele am fost lângă dânșii; și când eram noi în țarină,

16. Ca un zidu era prejur noi și ziua și noaptea, toate zilele câte eram lângă ei păscând turma.

17. Și acum cunoaște și vezi tu ce vei face, căci s’au săvârșit răutatea la domnul nostru și la casa lui, și acesta – fiiu ucigaș și nu iaste a grăi cătră el“.

18. Și sârgui Avighea și luo 200 de pâini, și doao vase de vin, și 5 oi grijite, și 5 ifi de făină, și un gomor de stafide, și 200 de păpuș de smochine și au pus pre măgari.

19. Și zise copilașilor ei: „Meargeț înaintea mea, și iată, eu denapoia voastră viu“. Și bărbatului ei n’au spus.

20. Și să făcu ea fiind călare pre măgărițe și pogorându-se în poalele muntelui și, iată, David și oamenii lui pogorâia întru întimpinarea ei; și timpină pre ei.

21. Și David zise: „Poate fi că cu strâmbătate am păzit toate ale lui Naval în pustiiu și nu am poruncit să ia dentru toate ale lui nimică, și mi’au dat mie reale pentru bune.

22. Aceastea să-m facă mie Domnul, lui David, și aceastea să-m adaogă, de voiu lăsa dentru toate ale lui Naval, până demineață, pișind la păreate“.

23. Și văzu Avighea pre David și sârgui și sări de pre măgărițe și căzu înaintea lui David preste fața ei.

24. Și să închină lui pre pământ și căzu la picioarele lui și zise: „Întru mine, domnul mieu, strâmbătatea! Grăiască dară roaba ta întru urechile tale și ascultă cuvântul roabei tale.

25. Să nu puie domnul mieu inima lui pre omul cel fără de minte acesta, pre Naval, căci după numele lui, așa iaste: Naval, numele lui, și nebunie împreună cu el. Și eu, roaba ta, nu am văzut copilașii domnului mieu, pre carii ai trimis.

26. Și acum, domnul mieu, viu e Domnul și viu e sufletul tău, în ce chip te-au oprit Domnul ca să nu întri în sânge nevinovat, ce să mântuiești mâna ta ție, și acum, facă-să ca Naval vrăjmașii tăi și ceia ce cearcă domnului mieu rele!

27. Și acum ia bunăcuvântarea ta aceasta care au adus roaba ta domnului mieu și o vei da copilașilor celora ce dvoresc domnului mieu.

28. Rădică dară fărădeleagea roabei tale, căci făcând va face Domnul domnului mieu casă credencioasă; căci războiul domnului mieu Domnul va bate și răutate nu se va afla în tine niceodinioară!

29. Și se va scula om gonind pre tine și cercând sufletul tău, și va fi sufletul domnului mieu legat întru legătura vieții, lângă Domnul Dumnezeu, și sufletul vrăjmașilor tăi vei prăștia în mijlocul praștiei.

30. Și va fi căci va face Domnul domnului mieu toate câte au grăit bine asupra ta și va porunci ție Domnul întru povățuitori preste Israil.

31. Și nu va fi ție aceasta urâciune și împiedecare inemii domnului mieu, să vearse sânge nevinovat în dar și să mântuiască mâna domnului mieu luiș; și să îmbunătățească Domnul domnului mieu și vei pomeni roabei tale, să-i faci bine ei“.

32. Și zise David Avighieii: „Bine e cuvântat Domnul Dumnezeu lui Israil, Carele te-au trimis astăzi întru aceasta întimpinare mie!

33. Și binecuvântată voroava ta și blagoslovită, tu, care m’ai oprit pre mine astăzi întru aceasta ca să nu viu întru sângiuri și să pângărescu mâna mea mie!

34. Însă că viu iaste Domnul Dumnezeul lui Israil, Carele m’au oprit pre mine astăzi ca să nu fac rău ție, că, de nu ai fi sârguit și ai fi venit întru întempinarea mea, atunce am zis: ‘De va rămânea lui Naval, până la lumina demineții, pișindu la păreate!’“.

35. Și luo David den mânile ei toate câte au adus lui și zise ei: „Suie-te în pace la casa ta și vezi, auzit-am glasul tău și am ales fața ta“.

36. Și mearse Avighea cătră Naval și, iată, lui, băutură în casa lui, ca o băutură, a unui împărat; și inema lui Naval – bună spre el, și el – îmbătându-se foarte. Și nu spuse Avighiea lui Naval cuvânt, au mare au mic, până la lumina demineții, și să făcu dimineața.

37. Deaca să trezvi de vin Naval, spuse lui muiarea lui toate cuvintele aceastea și muri inema lui întru dânsul, și el să făcu ca o piatră.

38. Și să făcu ca vro zeace zile, și lovi Domnul pre Navaal și muri.

39. Și auzi David că au murit Naval, și zise: „Blagoslovit Domnul, Carele au judecat judecata ocării meale den mâna lui Naval, și pre robul Lui l-au ferit den mâna realelor! Și răutatea lui Naval o au întors Domnul în capul lui“. Și tremise David și grăi pentru Avighieia, să ia pre ea lui fămeaie.

40. Și veniră slugile lui David cătră Avighea la Carmil și grăiră ei, zicând: „David ne-au tremis pre noi cătră tine, să te ia lui fămeaie“.

41. Și să sculă și să închină pre pământ despre față și zise: „Iată, roaba ta întru slujnică, ca să speale picioarele slugilor tale“.

42. Și grăbi și să sculă Avighiea și să sui pre măgariu, și cinci feate ale ei veniia după ea, și mearse denapoia slugilor lui David și să făcu lui fămeaie.

43. Și pre Ahinaam au luat David dentru Israil și amândoao era lui muieri.

44. Și Saul au dat pre Melhol, fata lui, pre muiarea lui David, lui Falti, fiiul lui Amis, celui den Roma.

CAP 26

David cruță din nou viața lui Saul.

1. Și veniră zifeii (de cea năsipoasă) cătră Saul la deal, zicând: „Iată, David să acopere împreună cu noi în dealul Ehilath, cela de cătră fața lui Iesemon“.

2. Și să sculă Saul și să pogorî la pustiiul Zif și, împreună cu el, 3000 de oameni aleși dentru Israil, a cerca pre David în pustiiul lui Zif.

3. Și să tăbărî Saul în muntele Ehelath, cel de cătră fața lui Iesemon lângă cale, și David au șăzut în pustiiu; și văzu David că au veni Saul denapoia lui în pustie.

4. Și au trimis David iscoade și știu că au venit Saul gata acolo.

5. Și să sculă David pre ascuns și să duse la locul unde dormiia acolo Saul; și acolo, Avenir, feciorul lui Nir, voivodul lui. Și Saul dormiia în cort, și norodul tăbărât împrejurul lui.

6. Și răspunse David și zise cătră Ahimeleh Hetteul și cătră Avessa, feciorul Saruiei, fratele lui Ioav, zicând: „Cine va întra cu mine cătră Saul în tabără?“ Și zise Avesa: „Eu voiu întra împreună cu tine“.

7. Și întră David și Avesa întru norod noaptea. Și iată, Saul dormind în cort, și sulița înfiptă în pământ, lângă capul lui; și Avenir și norodul lui dormiia împrejurul lui.

8. Și zise Avesa cătră David: „Închis-au Domnul astăzi pre vrăjmașul tău în mâna ta; și acum să lovăsc dară pre el cu sulița în pământ o dată și nu-i voiu îndoi lui“.

9. Și zise David cătră Avesa: „Să nu-l strici pre el, căci cine va aduce mâna lui preste unsul Domnului și se va nevinovăți?“

10. Și zise David: „Viu Domnul că, de nu-l va lovi Domnul pre el, au ziua lui va veni și va muri, sau la războiu va pogorî și se va adaoge.

11. Nice într’un chip mie de la Domnul ca să aduc mâna mea preste unsul Domnului! Și acuma, ia dară sulița de lângă capul lui și căușul apei și să mergem noi singuri“.

12. Și luo David sulița și căușul apei de lângă capul lui și mearseră singuri. Și nu era cel ce veade, și nu era cel ce conoaște, și nu era cel ce deștepta, toți dormind, căci năucire de la Domnul au căzut preste ei.

13. Și trecu David decindea și stătu pre vârful dealului de departe și multă calea întru mijlocul lor era. Și chemă David pre norod și lui Avenir grăi, zicând:

14. „Nu vei răspunde, Avenir?“ Și răspunse Avenir și zise: „Cine ești tu, cela ce mă chemi pre mine?“

15. Și zise David cătră Avenir: „Nu ești om tu? Și cine e ca tine în Israil? Și pentru căci nu păzăști pre domnul tău, pre împăratul? Căci au întrat unul den norod ca să strice pre domnul tău, pre împăratul.

16. Și nu e bun cuvântul acesta carele ai făcut. Viu Domnul, că fii ai omorârii, voi, ceia ce păziti pre împăratul, pre stăpânul vostru, pre cel uns al Domnului. Și acum, vezi dară; sulița împăratului și căușul apei unde iaste, ceale de lângă capul lui?“

17. Și conoscu Saul glasul lui David și zise: „Glasul tău e acesta, fiule Davide?“ Și zise David: „Robul tău, doamne împărate!“

18. Și zise: „Pentru căci aceasta goneaște domnul mieu denapoia robului său? Căci ce am greșit și ce s’au aflat întru mine strâmbătate?

19. Și acum, asculte dară domnul mieu împăratul cuvintele robului său: De te clăteaște Dumnăzău asupra mea, mirosască-se jârtva ta; iară de-s fiii oamenilor, blestemați aceștea înaintea Domnului, căci m’au scos astăzi ca să nu fiu întemeiat întru moștenirea Domnului, zicând: ‘Pasă, slujeaște la alți dumnezăi’.

20. Și acum, să nu cază sângele mieu pre pământ den preajma feații Domnului, căci au ieșit împăratul lui Israil a cerca sufletul mieu în ce chip goneaște corbul de noapte în munți“.

21. Și zise Saul: „Greșit-am, întoarce-te, fiiule Davide, că nu-ț voiu mai face rău încă, pentru carele cinstit sufletul mieu, întru ochii tăi; și în ziua de astăzi în deșărt mă făcuiu și necunoscuiu multe foarte“.

22. Și răspunse David și zise: „Iată sulița împăratului, vie unul dentru slugi și să o ia pre ea.

23. Și Domnul să întoarcă fiecăruia după direptățile și credința lui, în ce chip te-au dat astăzi Domnul în mânile meale și n’am vrut să aduc mâna mea preste cel unsu al Domnului.

24. Și iată, în ce chip s’au mărit sufletul tău astăzi întru aceasta întru ochii miei, așa să să mărească sufletul mieu înaintea Domnului, și să mă acopere, și să mă scoață den toată primejdia“.

25. Și zise Saul cătră David: „Blagoslovit ești, fiiule! Și făcând vei face și putând vei putea!“ Și mearse David în calea lui, și Saul mearse la locul lui.

CAP 27

David în Sichelag.

1. Și zise David întru inema lui, zicând: „Acum mă voiu adaoge întru o zi în mânile lui Saul; și nu iaste mie bine de nu voiu scăpa la pământul celor striini de fealiu; și să va părăsi Saul de mine a mă cerca pre mine în tot hotarul lui Israil; și mă voiu mântui den mâna lui“.

2. Și să sculă David și trecu el și cei 600 de oameni ce era cu el, și să duse cătră Anhus, feciorul lui Ammaan, împăratul Ghiethiei.

3. Și au șăzut David împreună cu Anhus la Ghieth; și oamenii lui, fieștecarele și casa lui, și David și amândoao muierile lui: Ahinaam israilteanca și Avighea, muiarea lui Naval carmileanul.

4. Și să spuse lui Saul că au fugit David la Ghieth și n’au mai adaos încă a-l cerca pre el.

5. Și zise David cătră Anhus: „De au aflat robul tău har înaintea ochilor tăi, dă-m mie loc întru una den cetăți ce-s în țarină și voiu șădea acolo; și pentru căci șade robul tău în cetate ce să împărățeaște, împreună cu tine?“

6. Și-i deade lui Anhus în ziua aceaea pre Sichelag. Pentru aceaea să făcu Sichelagul împăratului Iudeii până în ziua de astăzi.

7. Și să făcu numărul zilelor cărora au șăzut David în țarena celor striini de fealiu 4 luni.

8. Și să suia David și oamenii lui și loviia preste tot Ghieser și preste Amalichit; și iată, pământul era lăcuit, de la Lampsur și până la pământul Eghipetului.

9. Și bătea David pământul și nu prindea viu bărbat au muiare și lua turme și cirezi și măgari și cămile și îmbrăcăminte și să întorcea și veniia cătră Anhus.

10. Și zise Anhus cătră David: „Asupra a cui ați lovit astăzi?“ Și zise David cătră Anhus; „Despre amiazăzi a Iudei și despre răsăritul lui Iesmega și despre răsărita lui Chienezi.

11. Și om și bărbat n’am prinsu viu să aduc la Ghieth, zicând să nu spuie la Ghieth asupra noastră, zicând: ‘Aceastea David face’“. Și acesta e venitul lui, toate zilele carele șădea David în țarena celor striini de fealiu.

12. Și să încrezu David la Anhus foarte, zicând: „Rușină-să rușinându-să în norodul lui Israil, și va fi mie robu în veac“.

CAP 28

Saul la vrăjitoarea din Aendor.

1. Și să făcu în zilele acealea, și să adunară streinii de fealiu întru taberile lor, să bată războiu cu Israil. Și zise Anhus cătră David: „Știind să știi că împreună cu mine vei ieși la războiu tu și oamenii tăi“.

2. Și zise David cătră Anhus: „Așa, acum vei ști carele va face robul tău“. Și zise Anhus cătră David: „Așa mai mare preste păzitorii trupului mieu te voiu pune pre tine în toate zilele“.

3. Și Samuil au murit și au plâns pre el tot Israilul și-l îngropară pre el în Armathaim, în cetatea lui. Și Saul râdică pre cei ce grăiia den pântece și pre gâcitorii de pre pământ.

4. Și să adunară cei streini de fealiu și veniră și să tăbărâră la Sonam: și adună Saul pre tot omul lui Israil și să tăbărâră la Ghielvoe.

5. Și văzu Saul tabăra celor streini de fealiu și să înfricoșă și să spământă inima lui foarte.

6. Și întrebă Saul pren Domnul și nu i-au răspuns lui Domnul, și întru visuri, și întru arătări, și întru proroci.

7. Și zise Saul slugilor sale: „Cercaț mie muiare ce grăiaște den pântece și voiu mearge cătră ea și voiu cerca întru ea“. Și ziseră slugile lui cătră el: „Iată muiare ce den pântece grăiaște, în Aendor“.

8. Și să acoperi Saul și să îmbrăcă cu alte haine și mearse el și doi bărbaț împreună cu el și veni la muiare noaptea și-i zise ei: „Vrăjaște-m mie dară întru cel den pântece grăitori și-m suie mie pre carele voiu zice ție“.

9. Și-i zise lui muiarea: „Iată dară, tu știi câte au făcut Saul, cum au surpat Saul pre cei den pântece grăitori și pre gâcitori de pre pământ; și pentru ce tu pui laț sufletului mieu ca să-l omori pre el?“

10. Și să jură ei Saul asupra Domnului, zicând: „Viu e Domnul, de va timpina ție strâmbătate întru cuvântul acesta“.

11. Și zise muiarea lui Saul: „Pre cine să suiu în sus ție?“ Și zise: „Pre Samuil suie-mi în sus“.

12. Și văzu muiarea pre Samuil și strigă cu glas mare și zise muiarea cătră Saul: „Pentru căci m’ai prelestit? Și tu ești Saul“

13. Și zise ei împăratul: „Nu te teame, spune, pre cene ai văzut?“ Și zise lui muiarea: „Dumnezăi am văzut, suindu-se den pământ“.

14. Și zise ei: „Ce ai conoscut?“ Și zise lui: „Om, den picioare suindu-se den pământ, și acesta, cu veșmânt îmbrăcat“. Și conoscu Saul că acesta e Samuil și să plecă pre fața lui pre pământ și să închină lui.

15. Și zise Samuil: „Pentru căci m’ai supărat, să mă suiu eu?“ Și zise Saul: „Nevoiescu-mă foarte, și cei streini de fealiu dau războiu întru mine, și Dumnezău s’au depărtat de la mine și nu m’au mai ascultat încă, și în mâna prorocilor, și în visuri, și în arătări, și acuma te-am chemat pre tine să-m arăți ce voiu face“.

16. Și zise Samuil: „Pentru căci mă întrebi? Și Domnul s’au depărtat de tine și să făcu cu aproapele tău.

17. Și făcu Domnul ție în ce chip au grăit mâna mea: și va rumpe Domnul împărăția ta den mâna ta și o va da pre ea aproapelui tău, lui David.

18. Căci nu ai ascultat glasul Domnului și nu ai plinit mânia urgiei Lui întru Amalic, pentru cuvântul acesta au făcut Domnul ție în ziua aceasta.

19. Și va da Domnul pre Israil împreună cu tine în mâinile celor streini de fealiu, și mâine tu și fiii tăi împreună cu tine vor cădea, și tabăra lui Israil o va da Domnul în mânile celor striini de fealiu“.

20. Și sârgui Saul și căzu stându pre pământ și să înfricoșă foarte de cuvintele lui Samuil, și întru el nu mai era vârtute, căce n’au mâncat pâine toată ziua și toată noaptea aceaea.

21. Și întră muiarea cătră Saul și văzu că să pripi foarte și zise cătră el: „Iată, au ascultat roaba ta glasul tău și mi’am pus sufletul mieu în mâna ta și am ascultat cuvintele tale carele ai grăit mie.

22. Și acum ascultă dară și tu glasul roabei tale și voiu pune înaintea ta jămnă de pâine și mânâncă și va fi întru tine puteare, căci mergi în cale“.

23. Și să lepădă și nu vrea să mănânce, și siliia pre el slugile lui și muiarea; și ascultă glasul lor și să sculă după pământ și șăzu pre jățiu.

24. Și la muiare era juncă păscătoare în casă și grăbi și junghie pre ea, și luo făină și frământă și coapse azime și aduse înaintea lui Saul și înaintea slugilor lui și mâncară și să sculară și mearseră în noaptea aceaea.

CAP 29

David trimis înapoi de Filisteni.

1. Și adunară cei streini de fealiu toate taberile lor la Afecca, și Israil să tăbărî la Aendor cea den Israil.

2. Și domnii celor streini de fealiu mergea întru sute și întru mii; și David și oamenii lui mergea mai pe urmă, împreună cu Anhus.

3. Și ziseră domnii celor streini de fealiu: „Cine sânt aceștea ce mergu?“ Și zise Anhus cătră voivozii celor streini de fealiu: „Nu e acesta David, sluga lui Saul, împăratul lui Israil, care fu cu noi zile, acesta-i al doilea an? Și n’am aflat întru el nemică, dentru carea zi au căzut cătră mine și până în ziua aceasta“.

4. Și să mâhniră preste el domnii celor striini de fealiu și ziseră lui: „Întoaree pre om și să să întoarcă la locul lui unde l-ai pus pre el acolo și să nu vie împreună cu noi la războiu și să nu se facă viclean taberii. Și cu ce să va împăca acesta cu domnul lui? Au nu cu capetele a oamenilor acelora?

5. Au nu e acesta David căruia începea în danțuri, zicând: ‘Au lovit Saul întru miile lui, și David, întru zecile de mii ale lui?’“

6. Și chemă Anhus pre David și-i zise lui: „Viu e Domnul că dirept ești tu și bun întru ochii miei, și ieșirea ta și întrarea ta împreună cu mine în tabără și căce n’am aflat asupra ta rău, dentru care zi ai venit cătră mine, până în ziua de astăzi; și întru ochii domnilor nu ești bun tu.

7. Și acuma întoarce-te și te du în pace, și să nu faci rău întru ochii domnilor celor streini de fealiu“.

8. Și zise David cătră Anhus: „Ce am făcut ție? Și ce ai aflat întru robul tău, dentru carea zi am fost înaintea ta și până în ziua de astăzi, ca să nu viu să bat pre vrămașii domnului mieu, împăratului?“

9. Și răspunse Anhus și zise cătră David: „Știu că bun ești tu în ochii miei ca și îngerul lui Dumnezeu; ce domnii celor striini de fealiu zic: ‘Nu va veni cu noi la războiu’.

10. Și acum mânică dimeneață tu și slugile domnului tău, ceia ce au venit cu tine, și păsaț la locul unde v’am așăzat pre voi acolo, și cuvânt rău să nu pui în inema ta, căce bun ești tu înaintea mea; și vă mânecaț în cale și să lumineaze voao, și păsaț“.

11. Și să mânecă David, el și oamenii lui, să meargă și să păzească pământul celor striini de fealiu, și cei striini de fealiu s’au suit să să bată cătră Israil.

CAP 30

David biruiaște pre Amalic.

1. Și să făcu întrând David și oamenii lui în Sichelag a treia zi, și Amalic lovi asupra răsăritului și pre Sichelag, și lovi pre Sichelag și au arsu-o pre ea cu foc.

2. Și pre muieri și pre toți câți era întru ea, den mic până în mare, n’au omorât om, nici muiare, ce robiră și să duseră la calea lor.

3. Și veni David și oamenii lui la cetate. Și iată, era arsă cu foc, iară muierile lor și fiii lor și featele lor, robite.

4. Și rădică David și oamenii lui glasul lor și au plâns până unde nu era întru ei vârtute a mai plânge.

5. Și amândoao muierile lui David s’au robit: Ahinaam Israilteanca și Avighiea, muiarea lui Naval Carmileanului.

6. Și să îngrijă David foarte, căci zise norodul să-l ucigă cu pietri pre el, căci durut e sufletul a tot norodul, fieștecăruia pentru fiii lui și pentru featele lui. Și să întări David întru Domnul Dumnezăul lui.

7. Și zise David cătră Aviathar preotul, fiiul lui Ahimeleh: „Adu efudul!“ Și aduse Aviathar efudul cătră David.

8. Și întrebă David pren Domnul, zicând: „Au goni-voiu denapoia lui Ghieddur acestuia? Au ajunge-voiu pre ei?“ Și zise lui Domnul: „Gonește, căci ajungând vei ajunge pre ei, și scoțând vei scoate“.

9. Și mearse David, el și cei 600 de oameni cu el, și veniră până la pârâul Vosor și ceialalți au stătut.

10. Și au gonit cu 400 de oameni și obosiră 200 de oameni carii au șăzut decindea pârâului Vosor.

11. Și aflară om eghiptean în țarenă și prinseră pre el și-l aduseră pre el la David; și deaderă lui pâine de au mâncat și-l adăpară pre el cu apă.

12. Și-i deaderă o bucată de păpușă de smochine și 2 de stafide și au mâncat; și veni duhul lui întru el, căci n’au fost mâncat pâine și nu băuse apă 3 zile și 3 nopți.

13. Și zise lui David: „De unde ești? Și al cui ești tu?“ Și zise copilașul eghipteanul: „Eu sânt rob al unui om amalichitean și m’au lăsat stăpânul mieu, căci m’am bolnăvit eu, astăzi a treia zi.

14. Și noi am lovit la amiazăzi a lui Heleth și spre părțile Iudeii și pre Ghielvue, și pre Sichelag am arsu-o cu foc“.

15. Și zise lui David: „Au duce-mă-vei asupra lui Ghiedur acesta?“ Și zise: „Jură-te dară mie asupra lui Dumnezău să nu mă omori și să nu mă dai în mânile stăpânului mieu, și te voiu aduce asupra lu Ghiedur acesta“.

16. Și-l pogorî pre el acolo și, iată, ei răvărsați preste fața a tot pământul, mâncând și bând și prăznuind întru toate prăzile ceale mari carele au luat den pământul celor streini de fealiu și den pământul Iudei.

17. Și veni asupra lor David și-i lovi pre ei, de la luceafăr până înde sară, și a doua zi, și n’au scăpat dentru ei om, fără numai 400 de copilași carii era călări pre cămile și au fugit.

18. Și luo David toate câte au luat amalichiteanii și pre amândoao muierile lui le-au scos David.

19. Și nu le-au lipsit lor de la mic până la mare, și până la fii și la feate, și den prăzi și până în toate câte au luat lor; toate le-au întors David.

20. Și luo David toate turmele și cirezile și le-au mânat înaintea prăzilor, și prăzilor acelora să zicea: „Aceastea-s prăzile lui David!“

21. Și sosi David cătră ceale doao sute de oameni ce au rămas a mearge denapoia lui David și-i așăză pre ei la pârâul lui Vosor. Și ieșiră întru întimpinarea lui David și întru întimpinarea norodului ce era cu cel. Și să apropie David până la norod și-l întrebară pre el ceale de pace.

22. Și răspunse tot omul păgân și rău den oamenii ceia de războiu ce au mersu cu David și ziseră: „Căce n’au gonit împreună cu noi, nu le vom da lor den prăzile carele am scos, fără numai fieștecarele muiarea lui și feciorii lui să-ș ia și să să întoarcă“.

23. Și zise David: „Nu veți face așa, frații miei, după ce ne-au dat Domnul noao și ne-au păzit pre noi și au dat Domnul pre Ghiedur, carele veniia asupra noastră, în mânile noastre.

24. Și cine va asculta voao cuvintele aceastea? Căce nu mai puțini decât noi sânt: pentru căce după partea celuia ce să pogoară la războiu, așa va fi partea aceluia ce șade la unealte; într’un chip vor împărți“.

25. Și să făcu dentru ziua aceaea și înainte, și să făcu întru poruncă și întru îndireptare lui Israil, până astăzi.

26. Și veni David în Sechielag și trimise den prăzi celor bătrâni ai Iudei și celor de aproape ai lui, zicând: „Iată blagoslovenie voao, dentru prăzile vrăjmașilor Domnului“.

27. Celor den Vethsur, și celor den Ramma a răsăritului, și celor den Ghiethither,

28. Și celor den Aroir, și celor den Amadi, și celor den Safa, și celor den Esthie, și celor den Ghieth,

29. Și celor den Nican, și celor den Safeh, și celor den Thimath, și celor den Carmil, și celor den cetățile lui Ieremeil, și celor den cetățile lui Chenezu,

30. Și celora den Ierimuth, și celor den Virsavie, și celor den Nomve,

31. Și celor den Hievron, și la toate locurile carele au trecut David acolo, el și oamenii lui.

CAP 31

Moartea lui Saul.

1. Și cei striini de fealiu da războiu asupra lui Israil; și fugiră oamenii lui Israil de cătră fața celor striini de fealiu și căzură răniți în muntele Ghielvue.

2. Și să loviră cei striini de fealiu cu Saul și cu fiii lui, și bat cei striini de fealiu pre Ionathan și pre Aminadav și pre Melhisoa, fiii lui Saul.

3. Și să îngreuiază războiul asupra lui Saul și-l aflară pre el săgetătorii, oameni arcaș, și să răni supt vintre.

4. Și zise Saul cătră cela ce purta unealtele lui: „Zmulge sabia ta și mă junghe cu ea, ca să nu vie acești neobrezuiț și mă vor junghea pre mine și vor batjocuri întru mine“. Și nu vru cela ce râdica unealtele lui, căce s’au înfricoșat foarte. Și luo Saul sabia lui și căzu preste ea.

5. Și văzu cela ce râdica unealtele lui că au murit Saul, și au căzut și el preste sabia lui și au murit împreună cu el.

6. Și au murit Saul și câteștrei feciori ai lui, și cel ce rădica unealtele lui, și toți oamenii lui, în ziua aceaea, deodată.

7. Și văzură oamenii lui Israil cei decindea de vale și cei decindea de Iordan că au fugit oamenii lui Israil și cum că au murit Saul și fiii lui, și-ș lasă cetățile lor și fug, și vin cei striini de fealiu și lăcuiescu întru eale.

8. Și să făcu a doao zi, și veniră cei striini de fealiu a dezbrăca pre cei morți; și aflară pre Saul și pre trei feciori a lui, căzuți pre munții lui Ghelvue, și-l întoarsără pre el și-i dezbrăcară unealtele lui.

9. Și tăiară capul lui și trimiseră la pământul celor striini de fealiu, împrejur, binevestind idolilor lor și norodului lor.

10. Și-i puse unealtele lui la Astartion, și trupul lui l-au înfipt în zidul lui Vethsam.

11. Și auziră pentru el ceia ce lăcuiescu în Iavis a Galaaditii ceale ce au făcut cei striini de fealiu lui Saul.

12. Și să sculară tot omul puterii și au mersu toată noaptea și luară trupul lui Saul și trupul lui Ionathan, fiiul lui, de la zidul den Vethsam și adusără pre ei la Iavis și arsără pre ei acolo de tot.

13. Și luară oasele lor și le îngropară supt arătura cea den Iavis. Și postescu șapte zile.

▲ Începutul paginii.