Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/A împărăției II
_pagina_1.png)
| ←A împărățiilor, cea dentâiu | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE A ÎMPĂRĂȚIILOR A DOUA |
A împărățiilor, a treia→ |
CAP 1 modifică
1. Și fu după ce muri Saul, și David să întoarse bătând pre Amalic și șăzu David în Sechelag doao zile.
2. Și fu în ziua a treia și, iată, om veni den tabăra nărodului lui Saul, și hainile lui rupte și pământ preste capul lui.
3. Și fu venind el cătră David, și căzu pre pământ și să închină lui. Și zise lui David: „De unde tu vii?“ Și zise cătră el: „Den tabăra lui Israil eu am scăpat“.
4. Și zise lui David: „Ce iaste cuvântul acesta? Spune-m mie!“ Și zise că au fugit nărodul de la războiu și au căzut mulț den nărod și au murit; și Saul și Ionathan, fiiul lui, au murit.
5. Și zise David voinicului ce-i spunea lui: „Cum știi că au murit Saul și Ionathan, fiiul lui?“
6. Și zise voinicul cela ce spunea lui: „Cu cădearea au căzut în muntele lui Ghielvue și, iată, Saul era răzimat pre sulița lui și, iată, carăle și cei mai mari preste cai să loviră cu el.
7. Și căută denapoia lui și văzu pre mine și mă chemă. Și ziș: ‘Iată eu!’
8. Și-m zise: ‘Cine ești tu?’ Și ziș cătră el: ‘Amalichitean eu sânt’.
9. Și zise cătră mine: ‘Stăi dară asupră-mi și mă omoară, căci cuprinsu-m’au întunearec groaznic, și încă sufletul mieu în mine’.
10. Și stătuiu asupra lui și-l omorâiu pre el, căci știiam că nu va trăi după ce au căzut el. Și am luat stema cea den capul lui și brățariul cel de pre brațul lui și am adus pre eale domnului mieu aicea“.
11. Și apucă David hainile lui și le rupse, și toț oamenii lui ce era cu el ș’au rupt hainile lor. Și au tânguit
12. Și au plânsu și au postit până înde seară pentru Saul și pentru Ionathan, fiiul lui, și pentru nărodul Iudei și pentru casa lui Israil, căce s’au rănit cu sabie.
13. Și zise David voinicului celui ce povestiia lui: „De unde ești tu?“ Și zise: „Fiiul al unui om nemearnic amalichitean eu sânt“.
14. Și-i zise David lui: „Cum nu te înfricoșaș a aduce mâna ta a strica pre unsul Domnului?“
15. Și chemă David unul den voinicii lui și zise: „Apropiindu-te, timpină lui!“ Și lovi pre el și muri.
16. Și zise cătră el David: „Sângele tău – pre capul tău, căce gura ta au răspuns asupra ta zicând că: ‘Eu am omorât pre unsul Domnului!’“
17. Și plânse David plânsoarea aceasta pre Saul și pre Ionathan, fiiul lui,
18. Și zise ca să înveațe pre fiii Iudei. Iată, s’au scris pre Cartea celui dirept.
19. Și zise: „Stâlpește, Israil, pentru cei morți pre înălțimile tale, răniților! Cum căzură tarii!
20. Nu povestiț în Ghieth, și să nu vestiț bine întru ieșirile Ascalonului, ca nu cândva să vor bucura featele celor striini de fealiu, ca nu cândva să vor veseli featele neobrezuiților.
21. Munții de la Ghielvue! Nu pogoare roao și nu fie ploaie preste voi și țarinele începăturilor! Căci acolo să supără pavăța tarilor, pavăța lui Saul nu se unse cu untdelemnu.
22. Den sângele răniților și den seul tarilor arcul lui Ioanathan nu s’au întors deșert înapoi și sabia lui Saul nu s’au învârtejit deșartă.
23. Saul și Ionathan cei iubiț și înfrumusețați, neosebiț, binecuvioși întru viața lor, și la moartea lor nu s’au osebit; decât vulturii mai ușori, și decât leii s’au mai întărit.
24. Featele lui Israil! Pre Saul plângeți, pre cela ce vă îmbrăca pre voi roșii, împreună cu podoaba voastră, pre cela ce aducea podoaba de aur preste îmbrăcămintele voastre!
25. Cum au căzut tarii în mijlocul războiului! Ioanathan, spre moarte te-ai rănit, pre înălțimile tale rănitură!
26. Doresc pre tine, fratele mieu, Ioanathan! Te înfrumsețaș mie foarte; să minună dragostea ta mie mai mult decât dragostea muierilor.
27. Cum au căzut tarii și pieriră unealtele de războiu!“
CAP 2 modifică
1. Și să făcu după aceasta, și întrebă David întru Domnul, zicând: „Au sui-mă-voiu întru una den cetățile Iudei?“ Și zise Domnul cătră el: „Suie-te!“ Și zise David: „Unde mă voiu sui?“ Și zise: „La Hevron“.
2, Și să sui acolo David, la Hevron, și amândoao muierile lui, Ahinom israilteanca și Avighea, muiarea lui Naval carmileanul.
3. Și oamenii cei împreună cu el –fieștecarele și casa lui; și lăcuia în cetățile Hevronului.
4. Și vin oamenii Iudei și ung pre David acolo ca să împărățască preste casa Iudei. Și spuseră lui David, zicând cum oamenii den Iavis ai Galaditei au îngropat pre Saul.
5. Și au trimis David vestitori cătră ispravnicii Iavisului Galaditei și zise cătră ei David: „Blagosloviț –voi Domnului, căci aț făcut mila aceasta pre domnul vostru, pre Saul, pre unsui Domnului, și aț astrucat pre el și pre Ioanathan, fiiul lui!
6. Și acuma, să facă Domnul cu voi milă și adevăr! Și încă și eu voiu face cu voi binele acesta, căci aț făcut cuvântul acesta.
7. Și acum, întărească-se mâinile voastre și vă faceț întru fii tari, căci au murit domnul vostru, Saul, și încă pre mine m’au uns casa Iudei preste ei întru împărat“.
8. Și Avenir, feciorul lui Nir, voivodul lui Saul, luo pre Ievoste, feciorul lui Saul, și-l sui pre el den tabără la Manaem.
9. Și-l împărăți pre el preste Galadita și preste Thasiri și preste Israil și preste Efraim și preste Veniamin și preste tot Israilul.
10. De 40 de ani era Ievosthe, fiiul lui Saul, când au împărățit preste Israil, și 2 ani au împărățit, afară den casa Iudei, carii era denapoia lui David.
11. Și să făcură zilele carele David au împărățit în Hevron, preste casa Iudei, 7 ani și 6 luni.
12. Și ieși Avenir, feciorul lui Nir, și slugile lui Ievoste, feciorul lui Saul, când au împărățit, den Manaim la Gavaon. Și Ioav, feciorul Saroiei, și slugile lui David au ieșit den Hevron. Și să timpinară unii cu alții la izvorul cel de la Gavaon deodată,
13. Și șăzură ceștia asupra izvorului dencoace și ceia dencolea.
14. Și zise Avenir cătră Ioav: „Să să scoale voinicii și să să joace înaintea noastră!“ Și zise Ioav: „Să să scoale!“
15. Și să sculară și trecură, cu număr, dentru Veniamin copii 12, de ai lui Ievosthe, feciorul lui Saul, și 12 den copiii lui David.
16. Și apucară fieștecarele cu mâna capul aproapelui său, și sabia lui –la coastele aproapelui său, și căzură deodată. Și să chemă numele locului aceluia: Partea Vicleanilor, care iaste în Gavaon.
17. Și să făcu războiul nesilnic tare foarte în ziua aceaea; și greși Avenir și oamenii lui Israil înaintea slugilor lui David.
18. Și fură acolo trei feciori ai Saruiei: Ioav și Avesa și Asail. Și Asail –iușor la picioarele lui ca o căprioară de ceale de câmpu;
19. Și goni Asail denapoia lui Avenir, și nu se abătu a mearge den direapta au de na stânga de napoia lui Avenir.
20. Și căută Avenir denapoia lui și zise: „Au tu ești Asail singur?“. Și zise: „Eu sânt“
21. Și zise lui Avenir: „Abate-te tu în direapta au în stânga și prinde ție unul den voinici și ia ție toate armele lui“.
22. Și nu vru Asail să să abată den napoia lui. Și adaose încă Avenir, zicând lui Asail: „Depărtează-te de la mine, ca să nu te lovescu în pământ! Și cum voiu rădica obrazul mieu cătră Ioav? Și unde sânt aceastea? Întoarce-te cătră Ioav, fratele tău!“
23. Și nu vrea să să dea în laturi. Și-l lovi pre el Avenir cu denapoia suliții lui în deșărt și trecu sulița până denapoia lui. Și căzu și muri supt el. Și fu tot cela ce veniia până la locul unde au căzut acolo Asail și muri, să feriia.
24. Și goni Ioav și Avesa denapoia lui Avenir. Și soarele apunea, și ei au venit până la dealul lui Emmat, carele iaste despre fața Gheii, calea pustiiului Gavaon.
25. Și să adunară fiii lui Veniamin, ceia den napoia lui Avenir, și să făcură într’un pâlc și au stătut pre vârful unui deal.
26. Și strigă Avenir pre Ioav și zise: „Au doară până la biruință va mânca sabia? Au nu știi că amară vor fi la ceale de apoi? Și până când nu vei zice norodului să să întoarcă de denapoia fraților noștri?“
27. Și zise Ioav: „Viu Domnul, că să nu fi grăit, pentru căce atuncea de dimineață s’ar fi suit norodul, fieștecarele denapoia fratelui său“.
28. Și trâmbiță Ioav cu trâmbița și stătu tot norodul și nu mai goniră denapoia lui Israil și nu mai adaosără încă a să bate.
29. Și Avenir și oamenii lui s’au dus la apus toată noaptea aceaea; și trecea Iordanul și mearsără tot șăsul și veniră la tabără.
30. Și Ioav să întoarse de denapoia lui Avenir și adună tot norodul; și să socotiră den fii lui David 19 oameni și Asail.
31. Și slugile lui David au ucis dentru fiii lui Veniamin, den oamenii lui Avenir, 360 de oameni de la el. Și rădicară pre Asail și-l astrucară pre el în mormântul tătâni-său, în Vithleaem.
32. Și mearse Ioav și oamenii ce era cu el toată noaptea și li să lumină lor în Hevron.
CAP 3 modifică
1. Și să făcu războiu multă vreame întru mijlocul casii lui Saul și întru mijlocul casii lui David. Și casa lui David mergea și să întăriia, și casa lui Saul mergea și slăbiia.
2. Și să născură lui David feciori 6 în Hievron. Și era cel dentâiu născut al lui –Amnon al Ahinaamei Israilteancii;
3. Și al doilea al lui –Daluia, cu Avighia Carmileanca; și al treilea –Avesalom, feciorul Maahăi, featei lui Tholmi, împăratul lui Gasir;
4. Și al patrulea –Ornias, feciorul Anghithei; și al cincelea –Safatia, al Avitaalii;
5. Și al șaselea –Iefruam, den Eglaha, muiarea lui David. Aceștea s’au născut lui David în Hievron.
6. Și fu fiind războiu întru mijlocul casei lui Saul și în mijlocul casei lui David, și Avenir era țiind casa lui Saul.
7. Și lui Saul era țiitoare; și numele ei –Resfa, fata lui Ioil. Și întră cătră ea Avenir și zise Ievoste, fiiul lui Saul, cătră Avenir: „Ce că ai întrat cătră țiitoarea tătâne-mieu?“
8. Și să mânie foarte Avenir pentru cuvântul acesta pre Ievosthe și zise Avenir cătră el: „Nu doară cap de câine sânt eu? Am făcut astăzi milă cu casa lui Saul, tătâne-tău, și pentru frații și pentru conoscuții lui, și nu m’am dus de bunăvoie la casa lui David, și cerci asupra mea tu pentru strâmbătatea unii muieri astăzi?
9. Aceastea să facă Dumnezău lui Avenir și aceastea să-i adaogă lui, căci, în ce chip s’au jurat Domnul lui David, așa voiu face lui în ziua aceasta:
10. Să iau împărăția de la casa lui Saul și să râdic scaunul lui David asupra lui Israil și preste Iuda, de la Dan și până la Virsavie“.
11. Și nu mai putu Ievuste să răspunză lui Avenir cuvânt, căci s’au înfricoșat de el.
12. Și trimise Avenir vestitori cătră David, la Thelam, unde era, îndată zicând: „Pune făgăduința ta împreună cu mine și, iată, mâna mea împreună cu tine, să întorc cătră tine toată casa lui Israil“.
13. Și zise David: „Bine! Eu voiu pune cătră tine făgăduință, însă un cuvânt eu cer de la tine, zicând: Nu vei vedea fața mea, de nu vei aduce pre Melhol, fata lui Saul, venind tu să vezi fața mea“.
14. Și trimise David cătră Ievuste, feciorul lui Saul, soli, zicând: „Dă-mi pre muiarea mea, pre Melhol, pre carea am luat cu 100 de acoperemânturi de margenile acelor streini de fealiu“.
15. Și trimise Ievuste și o luo pre ea de la bărbatul ei, de la Faltiil, feciorul lui Selim.
16. Și mergea bărbatul ei împreună cu ea, mergând și plângând denapoia ei, până la Vaurim. Și zise cătră el Avenir: „Pasă, întoarce-te!“ Și să întoarse.
17. Și zise Avenir cătră cei bătrâni ai lui Israil, zicând: „Ieri și alaltaieri cercați pre David ca să împărățască preste voi,
18. Și acum, faceți, pentru că Domnul au grăit pentru David, zicând: ‘În mâna robului mieu, lui David, voiu mântui norodul mieu, pre Israil, den mâna celor streini de fealiu și den mâna tuturor vrăjmașilor lui’“.
19. Și au grăit Avenir și încă întru urechile lui Veniamin; și mearse Avenir ca să grăiască în urechile lui David, în Hevron, toate câte au plăcut întru ochii lui Israil și în ochii a toată casa lui Veniamin.
20. Și veni Avenir cătră David la Hevron, și împreună cu el 20 de oameni; și făcu David lui Avenir și oamenilor ce era cu el ospăț.
21. Și zise Avenir cătră David: „Scula-mă-voiu dară și voiu mearge și voiu aduna cătră domnul mieu împăratul pre tot Israilul și pune-voiu cu el făgăduință și vei împărăți preste toate carele pohteaște sufletul tău“. Și trimise David pre Avenir și mearse cu pace.
22. Și iată, slugile lui David și ai lui Ioav vin de la pradă, și prăzi multe aducea împreună cu ei. Și Avenir nu era cu David în Hevron, căce l-au fost trimis pre el și s’au fost dus cu pace.
23. Și Ioav și toată oastea lui au venit, și să spuse lui Ioav, zicând: „Venit-au Avenir, feciorul lui Nir, cătră David și l-au trimis pre el și s’au dus cu pace“.
24. Și întră Ioav cătră împăratul și zise: „Ce aceasta ai făcut? Iată, au venit Avenir cătră tine; și pentru ce l-ai trimis pre el și s’au dus cu pace?
25. Au nu știi răutatea lui Avenir, feciorul lui Nir? Ca să te amăgească au venit, și ca să știe întrarea ta și ieșirea ta, și să știe toate câte tu faci!“
26. Și să întoarse Ioav de la David și trimise soli cătră Avenir denapoia lui și-l întoarse pre el de la fântâna lui Seirat; și David nu știia.
27. Și întoarse pre Avenir la Hevron și-l abătu pre el Ioav den laturea porții să grăiască cătră el, viclenindu-l, și-l lovi acolo în deșărt pre el și muri în sângele lui Asail, fratele lui Ioav.
28. Și auzi David după aceasta și zise: „Nevinovat sânt eu și împărăția mea de la Domnul, de acum și până în veac, de sângiurile lui Avenir, feciorul lui Nir.
29. Să sosească pre capul lui Ioav și preste toată casa tătâne-său! Și să nu lipsească den casa lui Ioav înfrânt și stricat și țiind cârjă și căzând în sabie și lipsindu-se de pâine!“
30. Iară Ioav și Avesa, fratele lui, au ucis pre Avenir, pentru căci au omorât pre Asail, fratele lor, la Gavaon la războiu.
31. Și zise David cătră Ioav și cătră tot nărodul ce era cu el: „Rumpeți-vă hainele voastre și vă încingeț cu saci și plângeț înaintea lui Avenir!“
32. Și împăratul David mergea denapoia patului. Și astrucară pre Avenir în Hevron. Și rădică împăratul glasul lui și plânse pre groapa lui; și plânse tot nărodul pre Avenir.
33. Și plânse împăratul pre Avenir și zise: „Au ca moartea lui Naval va muri Avenir?
34. Mânile tale nu s’au legat, picioarele tale nu în obezi, n’ai apropiat ca Naval, înaintea a fiiului strâmbătății ai căzut!“ Și să adunară tot nărodul ca să-l plângă pre el.
35. Și veni tot nărodul ca să cineaze cu David pâine și încă fiind ziua; și să jură David, zicând: Aceastea să facă mie Dumnezeu și aceastea să-m adaogă, că, de nu va apune soarele, nu voiu gusta pâine sau den fiece!“
36. Și cunoscu tot nărodul și plăcu înaintea lor toate câte au făcut împăratul înaintea a tot nărodul.
37. Și știu tot nărodul și tot Israilul în ziua aceaea că nu s’au făcut de la împăratul ca să omoară pre Avenir, feciorul lui Nir.
38. Și zise împăratul cătră slugile lui: „Nu știț că povățuitoriu mare au căzut în ziua aceasta întru Israil?
39. Și căci eu sânt rod astăzi, și pus de împăratul? Iară oamenii aceștea, fiii Saruiei, nesilnici mie-m sânt. Să răsplătească Domnul celui ce face ceale reale după răul lui!“
CAP 4 modifică
1. Și auzi Ievosthe, fiiul lui Saul, că au murit Avenir, feciorul lui Nir, în Hevron, și să slăbănogiră mâinile lui, și toți oamenii den Israil încremeniră.
2. Și doi oameni –mai mari preste rădicările-asupra– lui Ievosthe, fiul lui Saul: numele unuia, Vaana, și numele al doilea, Rihav, fiii lui Remoth Virotheului, den fiii lui Veniamin, căci și Viroth să socotiia a fiilor lui Veniamin,
3. Și au fugit virotheii la Gheth și au fost acolo nemernicind până în ziua aceasta.
4. Și la Ioanathan, fiiul lui Saul, –fiiu rănit la picioare, fiiu de 5 ani și acesta, când au venit vestea lui Saul și a lui Ionathan, fiiului lui, den Israil; și-l râdică pre el doica lui și fugi, și fu pripindu-se ca să fugă, și au căzut și s’au șchiopat; și numele lui –Memfivosthe.
5. Și mearseră fiii lui Remon, ai Virotheului, Rihav și Vaana, și întrară la zăduful zilii în casa lui Ievosthe, și el dormiia în așternut de amiazăzi.
6. Și iată, portărița casii curățiia grâu și i să făcu somn și dormiia, și Rihav și Vaana, frații, au trecut.
7. Și întrară în casă, și Ievosthe dormiia în patul lui în cămara lui; și loviră pre el și omorâră pre el și luară capul lui.
8. Și luând capul lui, mearseră calea cea de spre apus toată noaptea. Și au adus capul lui Ievosthe lui David, la Hevron, și ziseră cătră împăratul: „Iată capul lui Ievosthe, fiiul lui Saul, vrăjmașului tău, carele cerca sufletul tău; și au dat Domnul domnului nostru împăratului izbândire întru vrăjmașii lui ca și în ziua aceasta de cătră Saul, vrăjmașul tău, și dentru semenția lui“.
9. Și au răspuns David lui Rihav și lui Vaana, fratele lui, fiilor lui Remmon Virotheului, și zise lor: „Viu Domnul, Carele au mântuit sufletul mieu den toată primejdia,
10. Căci cela ce mi’au spus mie zicând că au murit Saul și Ionathan, și el era ca un colăcaș înaintea mea; și-l prinș pre el și-l uciș pre el în Sichilag, căruia mi se cădea ne să dau de veaste bună;
11. Și acum oameni răi au ucis pre om dirept, în casa lui, pre patul lui, și acum voiu cerca sângele lui den mâinile voastre și voiu piarde pre voi de pre pământ“.
12. Și porunci David slugilor lui și-i omorâră pre ei; și le tăiară mâinile și picioarele lor și spânzurară pre ei deasupra șipotului în Hevron. Și capul lui Ievosthe l-au îngropat în mormântul lui Avenir, feciorul lui Nir, în Hevron.
CAP 5 modifică
1. Și mearseră toate fealiurile lui Israil cătră David, la Hevron, și ziseră lui: „Iată, oasele tale și pielițile tale –noi.
2. Și ieri, și alaltaieri, fiind Saul împărat preste noi, tu erai cela ce scoteai pre Israil. Și zise Domnul cătră tine: ‘Tu vei paște pre norodul mieu, pre Israil, și tu vei fi întru povățuitoriu preste norodul mieu, Israil’“.
3. Și vin toț bătrânii lui Israil cătră împăratul, la Hevron, și puse lor împăratul David făgăduință, în Hevron, înaintea Domnului. Și ungu pre împăratul David preste tot Israilul.
4. Fiiu de 30 de ani David când au împărățit el, și 40 de ani au împărățit.
5. Șapte ani și luni 6 au împărățit la Hevron preste Iuda și 33 de ani au împărățit preste Israil și Iuda în Ierusalim.
6. Și mearse David și toț oamenii lui la Ierusalim cătră ievuseul cela ce lăcuia pământul. Și să grăi lui David: „Nu vei întra aicea, căce au stătut împotrivă cei orbi și cei șchiopi, zicând că: ‘Nu va întra David aicea’“.
7. Și luo David îngrădirea Sionului; aceasta e cetatea lui David.
8. Și zise David în ziua aceaea: „Tot cel ce loveaște pre ievuseu, atingă-se de cuțit, și pre cei orbi și șchiopi și pre cei ce urăscu sufletul lui David“. Pentru aceaea vor zice: „Șchiopii și orbii nu vor întra în Casa Domnului“.
9. Și șăzu David întru îngrădire și să chemă aceasta cetatea lui David. Și o zidi pre ea cetate împrejur de la margine și casa lui.
10. Și mergea David mergând și mărindu-se, și Domnul Tot-țiitoriul –împreună cu el.
11. Și trimise Hiram, împăratul Tirului, soli cătră David și leamne de chedru și teslari de leamne și meșteri de zidu de piară, și zidiră casa lui David.
12. Și cunoscu David că au gătit pre el Domnul întru împărat preste Israil și cum că s’au rădicat împărăția lui pentru norodul lui Israil.
13. Și luo David încă muieri și țiitori den Ierusalim, după ce au venit el den Hevron, și să făcură lui David încă feciori și feate.
14. Și aceastea-s numele celor ce s’au născut lui în Ierusalim: Samus și Sovav și Nathan și Solomon
15. Și Evear și Elisue și Nafic
16. Și Iefie și Elisama și Elidae și Elfalath, Samae, Iesivath, Nathan, Galoman, Ievaar, Theithu, Sisfalath, Naghieth, Nafec, Ionathan și Asemis, Voalimath, Elifaath.
17. Și auziră cei striini de fealiu că s’au uns David împărat preste Israil și să suiră toț cei striini de fealiu a cerca pre David. Și auzi David și să pogorî la îngrădire.
18. Și cei striini de fealiu mearseră și căzură la Valea Titanilor.
19. Și întrebă David pren Domnul, zicând: „Sui-mă-voiu cătră cei striini de fealiu? Și da-i-vei pre ei în mânile meale?“ Și zise Domnul cătră David: „Suie-te, căce dând voiu da pre cei striini de fealiu în mânile tale“.
20. Și veni David den ceale de sus rupturi și tăie pre cei striini de fealiu acolo. Și zise David: „Rupse Domnul pre vrăjmașii miei, pre cei striini de fealiu, înaintea mea, în ce chip să rup apele“. Pentru aceaea s’au numit numele locului aceluia Deasupra Rupturilor.
21. Și lăsară acolo pre dumnezăii lor și luară pre ei David și oamenii ce era cu el. Și zise David să arză pre ei de tot cu foc.
22. Și adaoseră încă cei striini de fealiu a se suirea și căzură în Zăpodia Titanilor.
23. Și întrebă David pren Domnul, zicând: „Au sui-mă-voiu cătră cei streini de fealiu și-i vei da pre ei în mânile mele?“ Și zise Domnul: „Nu te vei sui întru întimpinarea lor; întoarce-te de la ei și te vei apropia lângă ei aproape de Cel Plângătoriu.
24. Și va fi când vei auzi tu glasul clătirei Desișului Plângătoriului, atuncea te vei pogorî cătră ei, căci atuncea va ieși Domnul înaintea ta să taie în războiul celor streini de fealiu“.
25. Și făcu David în ce chip porunci lui Domnul și lovi pre cei streini de fealiu de la Gavaon până la Gazira.
CAP 6 modifică
1. Și adună încă David tot tânărul den Israil, ca vro 70000.
2. Și să sculă și mearse David și tot norodul ce era împreună cu el, și den boiarii Iudei, la suire, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnăzău, peste carele s’au numit numele Domnului puterilor șăzând preste heruvim preste el.
3. Și suiră chivotul Domnului preste un car nou.
4. Și râdicară pre el den casa lui Aminadav celui den deal. Și Oza și frații lui, fiii lui Aminadav, trăgea carul împreună cu chivotul, și frații lui mergea înaintea sicriiului.
5. Și David și toți fiii lui Israil, jucând înaintea Domnului întru organe întinse cu vârtute, și cu cântări, și cu canoane, și cu alăute, și cu tâmpene, și cu țimbale, și cu fluiere.
6. Și veniră până la ariile lui Nahor și întinse Oza mâna lui preste sicriiul lui Dumnezău ca să-l ție pre el; și-l ținu, căci îl cârmise pre el vițelul.
7. Și Să mânie cu urgie Domnul pre Oza și lovi acolo pre dânsul Dumnezău pentru obrăznecie și muri acolo lângă sicriiul Domnului, înaintea lui Dumnezău.
8. Și să mâhni David pentru care lucru tăie Domnul tăiare întru Oza. Și să chemă locul acela Tăiarea lui Oza, până în ziua aceasta.
9. Și să temu David de Domnul în ziua aceaea, zicând: „Cum va întra cătră mine sicriiul lui Dumnezău?“
10. Și nu vrea David ca să abată cătră dânsul sicriiul făgăduinței Domnului în cetatea lui David, și abătu pre el David la casa lui Avedara Ghetheului.
11. Și au șăzut sicriiul Domnului în casa lui Avedara Ghetheului luni 3 și blagoslovi Domnul toată casa lui Avedara și toate ale lui.
12. Și să spuse împăratului David, zicând: „Blagoslovi Domnul casa lui Avedara și toate ale lui, pentru sicriiul lui Dumnezău“. Și mearse David și sui sicriiul Domnului den casa lui Avedara la cetatea lui David, cu veselie.
13. Și era împreună cu el ceia ce râdica sicriiul Domnului: 7 danțuri –și junghere de vițel și de miei.
14. Și David răsuna cu organe întinse înaintea Domnului, și David –îmbrăcat în veșmânt luminos.
15. Și David și toată casa lui Israil suiră sicriiul Domnului, cu strigare și cu glas de trâmbițe.
16. Și să făcu sicriiul Domnului sosind până la cetatea lui David, și Melhol, fata lui Saul, să plecă pre fereastră și văzu pre împăratul David jucând și zicând cu lăuta înaintea Domnului; și defăimă pre el întru inima ei.
17. Și aduseră înlăuntru sicriiul Domnului și-l puseră pre el la locul lui, la mijlocul cortului care au întins lui David; și aduse David ardere-de-tot înaintea Domnului și împăcăciuni.
18. Și săvârși David aducând arderele ceale de tot și ceale de împăcări, și blagoslovi pre nărod întru numele Domnului puterilor.
19. Și împărți la tot nărodul, la toată putearea lui Israil, de la Dan până la Versavie, den bărbat până în muiare, la fieștecarele câte un covrig de pâine și câte o bucată de carne friptă și câte o scovardă den tigaie. Și să duse tot nărodul, fieștecarele la casa lui.
20. Și să întoarse David să blagoslovească casa lui. Și ieși Melhol, fata lui Saul, întru întimpinarea lui David și binecuvântă lui și zise: „Ce s’au mărit astăzi împăratul lui Israil, carele s’au descoperit astăzi întru ochii slujnicelor robilor lui, în ce chip să descopere descoperindu-se unul dentru cei ce joacă!“
21. Și zise David cătră Melhol: „Înaintea Domnului voiu juca. Și blagoslovit Domnul, Carele m’au ales pre mine decât pre tată-tău și decât toată casa lui, ca să mă puie întru povățuitoriu preste nărodul Lui, preste Israil.
22. Și voiu juca și voiu sălta înaintea Domnului și mă voiu descoperi încă așa, și voiu fi nevreadnic întru ochii tăi, și cu slujnicele carele ai zis mie cum nu mă voiu slăvi“.
23. Și Melholii, featii lui Saul, nu s’au născut copil până în ziua ce au murit.
CAP 7 modifică
1. Și să făcu când au șăzut împăratul în casa lui, și Domnul îl moșteni pre el după împrejur de cătră toți vrăjmașii lui,
2. Și zise împăratul cătră Nathan prorocul: „Iată dară, eu lăcuiescu în casa de chedru, și sicriiul lui Dumnezeu șade în mijlocul cortului“.
3. Și zise Nathan cătră împăratul: „Toate câte vor fi în inima ta, pasă și fă, căci Domnul e împreună cu tine“.
4. Și să făcu în noaptea aceaea,
5. Și fu cuvântul Domnului cătră Nathan, zicând: „Pasă și zi cătră robul mieu, David: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Nu tu îm vei zidi mie casă a lăcui eu!
6. Căci n’am lăcuit în casă den care zi am scos pre fiii lui Israil den Eghipet până în ziua aceasta, și eram umblând întru popas și în cort.
7. Întru toate carele am petrecut întru tot Israilul, de grăind am grăit cătră un fealiu a lui Israil căruia am poruncit să pască pre nărodul mieu, Israil, zicând: ‘Pentru căce nu mi’ai urzit mie casă de chedru?’
8. Și acum aceastea vei grăi robului mieu, lui David: ‘Aceastea zice Domnul Tot-țiitoriul: ‘Luatu-te-am pre tine den stâna oilor, ca să fii tu întru povățuitoriu preste norodul mieu, pre Israil.
9. Și eram împreună cu tine întru toate câte mergeai și am surpat pre toț vrăjmașii tăi de cătră fața ta și te-am făcut numit după numele celor mari de pe pământ.
10. Și voiu pune loc norodului mieu, lui Israil, și-l voiu răsădi pre el și va sălășlui deosebiș și nu va mai griji încă și nu va mai adaoge fiiul strâmbătății a-l smeri pre el ca de ’nceput.
11. Și den zilele carele am pus judecătoriu preste norodul mieu Israil, și te voiu odihni de cătră toți vrăjmașii tăi, și va spune Domnul ție că casă vei zidi lui.
12. Și va fi de să vor plini zilele tale și vei dormi cu părinții tăi, și voiu rădica săminția ta după tine, carele va fi den pântecele tău, și voiu găti împărăția lui.
13. Acesta va zidi casă numelui mieu, îndirepta-voiu scaunul lui până în veac.
14. Eu voiu fi lui Tată și el îm va fi mie fecior. Și de va veni strâmbătatea lui, și-l voiu mustra pre el cu toiagul oamenilor și întru pipăirea fiilor oamenilor,
15. Iară mila mea nu o voiu depărta de cătră el în ce chip am depărtat de la cei ce am depărtat dentru fața mea.
16. Și să va încredința casa lui și împărăția lui până în veac înaintea mea, și scaunul lui va fi îndireptatu în veac’“.
17. După toate cuvinte aceastea și după toată videnia aceasta, așa au grăit Nathan cătră David.
18. Și întră împaratul David și șăzu înaintea Domnului și zise: „Cine sânt eu, Domnul mieu Doamne, și carea e casa mea, de m’ai iubit pre mine pentru aceastea?
19. Și m’am micșurat puțin înaintea ta, Domnul mieu Doamne, și ai grăit pentru casa robului tău întru delungare! Și aceasta e leagea omului, Domnului mieu Doamne!
20. Și ce va mai adaoge David încă a grăi cătră tine? Și acum, tu știi pre robul tău, Domnul mieu Doamne!
21. Și pentru robul tău ai făcut și după inema ta ai făcut, tot binele acesta să-l arăți robului tău!
22. Pentru ca să te mărescu, Domnul mieu Doamne, căce nu iaste ca tine și nu iaste Dumnezău afară den tine întru toate carele am auzit întru urechile noastre!
23. Și cine e ca norodul tău, Israil, altă limbă pre pământ? În ce chip l-au povățuit pre el Dumnezău, ca să mântuiască luiș norod, ca să pui tu nume, să faci mărime și arătare, ca să scoți tu den fața norodului tău, pre carii ai mântuit ție den Eghipet, limbi și sălașuri?
24. Și ai gătit ție pre norodul tău, Israil, întru norod până în veac, și tu, Doamne, te-ai făcut lor întru Dumnezău.
25. Și acum, Domnul mieu Doamne, cuvântul carele ai grăit pentru robul tău și casa lui, adeverești-l până în veac și fă în ce chip ai grăit.
26. Și acum, mărească-se numele tău până în veac, zicând: ‘Domnul Atotțiitoriu –Dumnezău preste Israil!’ Și casa robului tău, David, va fi îndereptată înaintea ta!
27. Căce tu, Doamne Întru-tot-țiitoare, Dumnezăul lui Israil, ai descoperit ureachea robului tău, zicând: ‘Casă-ț voiu zidi ție!’ Pentru aceaea au aflat robul tău inema lui ca să să roage cătră tine ruga aceasta.
28. Și acum, Domnul mieu Doamne, tu ești Dumnezău, și cuvintele tale vor fi adevărate; și ai grăit pentru robul tău bunătățile aceastea.
29. Și acum, înceape și blagosloveaște casa robului tău ca să fie în veac înaintea ta, căce tu, Domnul mieu Doamne, ai grăit, și den blagoslovenia ta să să blagoslovească casa robului tău ca să fie în veac înaintea ta“.
CAP 8 modifică
1. Și fu după aceasta, și lovi David pre cei streini de fealiu și înfrânse pre ei și luo David cea osebită den mâna celor streini de fealiu.
2. Și lovi David pre Moav și împărți pre ei cu funi, culcându-i pre ei pre pământ; și să făcură ceale doao funituri de omorât și ceale doao funituri au prins vii. Și să făcu Moav lui David întru robi, aducând pocloane.
3. Și lovi David pre Adrazar, feciorul lui Raav, împăratul țării Suva, mergând el ca să-ș puie mâna lui pre apa Efratului.
4. Și au luat David de ale lui 1000 de cară și 7000 de călăreți și 20000 de oameni pedestri; și sfărâmă David toate carăle și au lăsat dentr’însele 100 de cară.
5. Și veni Siria Damascului să ajute lui Adrazar, împăratul de Suva, și lovi David în Sir 22000 de oameni.
6. Și au pus David strajă în Siria cea despre Damasc. Și fu Sirul lui David întru robi, aducând pocloane. Și mântui Domnul pre David întru toate care mergea.
7. Și luo David lanțurile ceale de aur carele era la slugile lui Adrazar, împăratul Suvei, și le-au adus pre eale în Ierusalim. Și le luo pre eale Susachim, împăratul Eghipetului, când să sui el la Ierusalim, în zilele lui Rovoam, fiiul lui Solomon.
8. Și de la Metevac și den ceale alease cetăți ale lui Adrazar au luat împăratul David aramă multă foarte; cu aceasta au făcut Solomon marea cea de aramă și stâlpii și scăldătoarele și toate vasele.
9. Și auzi Thou, împăratul den Imath, că au înfrânt David toată putearea lui Adrazar.
10. Și au trimis Thou pre Ieduram, fiiul lui, cătră împăratu David, ca să întreabe pre el de ale păcii și să-l blagoslovească pre el pentru căci au bătut pre Adrazar și au lovit pre el; căci împotrivnic era lui Adrazar. Și în mânele lui era vase de argint și vase de aur și vase de aramă.
11. Și aceastea le-au sfințit împăratul David Domnului, cu argint și cu aur, carele au sfințit dentru toate cetățile carele au supus,
12. Den Idumea, și de la Moav, și den fiii lui Amon, și den cei streini de fealiu, și den Amalic, și den prăzile lui Adrazar, feciorul lui Raav, împăratul Suvei.
13. Și făcu David nume, și, învârtejindu-se el, au lovit Idumea în Ghievelem, la vro 18000 de oameni.
14. Și au pus în Idumea păzi, întru toată Idumea au pus. Și să făcură toți idumeii robi împăratului. Și mântui Domnul pre David întru toate carele au mers.
15. Și au împărățit David preste tot Israilul și era David făcând judecată și direptate preste tot norodul lui,
16. Și Ioav, feciorul Saruiei, preste oaste, și Iosafat, feciorul lui Ahilud, preste ceale de aduse aminte,
17. Și Sadoc, feciorul lui Ahitov, și Ahimeleh, feciorul lui Aviathar –preoții, și Sasa –logofătul,
18. Și Vaneas, feciorul lui Iodec, – sfeatnec și peste helethoi și felethoi. Și fiii lui David domni curții era.
CAP 9 modifică
1. Și zise David: „De iaste încă rămas în casa lui Saul, și voiu face cu el milă, pentru Ioanathan?“
2. Și den casa lui Saul era copil, și numele lui –Siva; și-l chemară pre el cătră David. Și zise cătră el împăratul: „Tu ești Siva?“ Și zise: „Eu, robul tău!“
3. Și zise împăratul: „De au rămas den casa lui Saul încă om, și voiu face cu el mila lui Dumnezău?“ Și zise Siva cătră împăratul: „Încă iaste fiiu lui Ioanathan, vătămat la picioare“.
4. Și zise lui împăratul: „Unde e acesta?“ Și zise Siva cătră împăratul: „Iată, în casa lui Mahir, fiiul lui Ammiil, den Lodava“.
5. Și trimise împăratul David și luo pre el den casa lui Mahir, fiiul lui Ammiir, den Lodovar.
6. Și veni Memfivoste, feciorul lui Ionathan, feciorul lui Saul, cătră împăratul David și căzu preste fața lui și să închină lui. Și-i zise lui David: „Memfivostea!“ Și zise: „Iată robul tău!“
7. Și zise lui David: „Nu te teame, căci făcând voiu face cu tine milă, pentru Ionathan, tată-tău. Și voiu așăza ție toată țarena lui Saul, tatălui tătâne-tău, și tu vei mânca pâine la masa mea pururea“.
8. Și să închină lui Memfivoste și zise: „Cine sânt, robul tău, căci ai căutat pre câinele cel mortu, cel aseamene mie?“
9. Și au chemat împăratul pre Siva, copilașul lui Saul, și zise cătră el: „Toate câte-s ale lui Saul, și toată casa lui, am dat fiiului domnului tău.
10. Și vei lucra lui pământul, tu și fiii tăi și robii tăi, și vei aduce fiiului domnului tău pâini și vor mânca; și Memfivoste, fiul domnului tău, va mânca pâine pururea la masa mea“. Și la Siva era 15 feciori și 20 de robi.
11. Și zise Siva cătră împăratul: „După toate câte au poruncit domnul mieu, împăratul robului său, așa voiu face, robul tău“. Și Memfivoste mânca la masa lui David, ca unul dentru fiii împăratului.
12. Și la Memfivoste fiiu mic era, și numele lui –Miha, și toată lăcuința casii lui Siva –robi lui Memfivoste.
13. Și Memfivoste lăcuia în Ierusalim, căci la masa împăratului el pururea mânca. Și el era șchiop de amândoao picioarele lui.
CAP 10 modifică
1. Și să făcu după aceasta, și muri împăratul fiilor lui Ammon și împărăți Annon, fiiul lui, în locul lui.
2. Și zise David: „Face-voiu milă cu Annon, fiiul lui Naas, în ce chip au făcut tatul lui împreună cu mine milă“. Și trimise David să-l mângâie pre el în mânile robilor lui, pentru tatul lui. Și mearseră fiii lui David la pământul fiilor lui Ammon.
3. Și ziseră boiarii fiilor lui Ammon cătră Annon, stăpânul lor: „Au doară pentru căci cinsteaște David pre tată-tău înaintea ta căci au trimis ție pre cei ce te mângâie? Nu ce pentru ca să cearce cetatea și să o iscodească pre ea ca să o surpe pre ea au trimis David slugile lui cătră tine?“
4. Și au luat Annon slugile lui David și au ras barbele lor jumătate și le-au tăiat hainele lor jumătate, până la șoldurile lor. Și-i slobozi pre ei.
5. Și spuseră lui David pentru oameni, și trimise întru întempinarea lor, căci era oamenii batgiocuriț foarte; și zise împăratul: „Șădeț la Ieriho până vor răsări barbele voastre și vă veț întoarce“.
6. Și văzură fiii lui Ammon că s’au rușinat norodul lui David, și au trimis fiii lui Ammon și au năimit pre Siria Vethraam și pre Siria Siva și pre Roov, 20000 de pedestri, și pre împăratul lui Amalic, Maaha, 1000 de oameni, și pre Istov, 12000 de oameni.
7. Și auzi David și trimise pre Ioav și toată oastea celor striini.
8. Și ieșiră fii lui Ammon și au rânduit războiu lângă ușa porții, și Siria Suva și Roov și Istov și Amalic –sânguri în țarenă.
9. Și văzu Ioav că s’au făcut cătră el de cătră fața războiului de cătră față den potrivă și den dos, și alease den toți tinerii lui Israil și să rânduiră dempotriva Siriei.
10. Și rămășița norodului au dat în mâna lui Avesa, fratele lui, și să rândui împotriva fiilor lui Ammon.
11. Și zise: „De să va întări Siria preste mine, și veț fi mie întru mântuire; și de să vor întări fiii lui Ammon preste tine, și vom hi a te mântui.
12. Îmbărbătează-te, și să ne întărim pentru norodul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, și Domnul va face binele întru ochii Lui“.
13. Și să apropie Ioav și norodul lui împreună cu el la războiu cătră Siria, și au fugit de cătră fața lui.
14. Și fiii lui Ammon văzură că au fugit Siria, și fugiră de cătră fața lui Avesa și întrară în cetate. Și să întoarse Ioav de cătră fața fiilor lui Ammon și mearse în Ierusalim.
15. Și văzu Siria că au greșit înaintea lui Israil și să adunară într’un loc.
16. Și trimise Adrazar și strânse pre Siria cea decindea de râul lui Halamac; și veniră la Elam, și Sovac, domnul puterii lui Adrazar, înaintea lor.
17. Și spuse lui David și strânse pre tot Israilul și trecu Iordanul și sosi la Elam: și să rândui Siria împotriva lui David și deade războiu cu el.
18. Și fugi Siria de cătră fața fiilor lui Israil. Și ucise David den Siria 700 de cară, și 40000 de călăreți, și pre Sovac, domnul puterii lui, îl lovi și muri acolo.
19. Și văzură toți împărații, robii lui Adrazar, că au greșit înaintea lui Israil și veniră de bunăvoie cu Israil și slujiră lor. Și să spământară Siria ca să mai mântuiască încă pre fiii lui Amon.
CAP 11 modifică
1. Și să făcu întorcându-se anul, la vreamea ieșirii împăraților, și trimise David pre Ioav, și pre slugile lui împreună cu el, și pre tot Israilul, și au stricat pre fiii lui Ammon; și șăzură prejur Ravath. Și David șăzu în Ierusalim.
2. Și fu de cătră sară, și David să sculă den așternutul lui și umbla pren foișorul casii împăratului; și văzu muiare scăldându-se den foișor, și muiarea –frumoasă la chip foarte.
3. Și trimise David și cercă pre muiare. Și zise: „Au nu iaste aceasta Virsavie, fata lui Eliav, muiarea Uriei Hetteului?“
4. Și trimise David slugi și luo pre ea. Și întră cătră ea și dormi cu ea. Și ea, curățindu-se de necurăția ei, și să întoarse la casa ei.
5. Și luo în pântece muiarea. Și, trimițând, porunci lui David și zise: „Iată, eu sânt în pântece grea“.
6. Și trimise David cătră Ioav, zicând: „Trimite cătră mine pre Urie Hetteul“. Și trimise Ioav pre Urie cătră David.
7. Și veni Urie și întră cătră el. Și întrebă David: „În pace –Ioav? Și întru pace –norodul lui? Și întru pace –războiul lui?“
8. Și zise David Uriei: „Pogoară-te la casa ta și spală picioarele tale“. Și ieși Urie den casa împăratului; și ieși după dânsul ospăț de la împăratul.
9. Și dormi Urie lângă ușa casii împăratului, împreună cu toți robii domnului său, și nu s’au pogorât la casa lui.
10. Și povestiră lui David, zicând că: „Nu s’au pogorât Urie la casa lui“. Și zise David cătră Urie: „Nu den cale tu vii? Căce nu te-ai pogorât la casa ta?“
11. Și zise Urie cătră David; „Chivotul și Israil și Iuda lăcuiescu în corturi, și domnul mieu, Ioav, și robii domnului mieu pre fața țarenii tăbărăscu. Și eu voiu întra în casa mea să mănâncu și să beau și să dormu cu muiarea mea? Viu sufletul tău, de voiu face cuvântul acesta!“
12. Și zise David cătră Urie: „Șăzi aicea încă astăzi, și mâine te voiu trimite“. Și au șăzut Urie în Ierusalim în ziua aceaea și a doao zi.
13. Și-l chemă pre el David și au mâncat înaintea lui și au băut și au îmbătat pre el. Și ieși sara ca să doarmă la așternutul lui, cu robii domnului lui, și la casa lui n’au pogorât.
14. Și să făcu dimineață și scrise David carte cătră Ioav și trimise cu mâna Uriei.
15. Și scrise în carte, zicând: „Pune pre Urie în preajma războiului celui tare și să vă întoarceți denapoia lui, și să va răni și va muri“.
16. Și fu păzind Ioav la cetate, și puse pre Urie la locul unde știia că oamenii puterii sânt acolo.
17. Și ieșiră oamenii cetății și să bătea împreună cu Ioav; și au căzut den norod, den robii lui David, și muri și Urie Hetteul.
18. Și trimise Ioav și porunci lui David toate cuvintele războiului ca să le grăiască cătră împăratul.
19. Și porunci celui trimis, zicând: „După ce vei săvârși toate cuvintele războiului să grăiești cătră împăratul,
20. Și va fi de să va sui mânia împăratului și va zice ție: ‘Ce căci v’ați apropiat cătră cetate a vă bate? N’ați știut că voru săgeta de asupra zidului?
21. Cine au lovit pre Avemeleh, feciorul lui Ierovaal, fiul lui Nir? Au nu muiare au aruncat o bucată de piatră de moară asupra lui de asupra zidului și au murit la Thamnasi? Pentru căci v’aț apropiat la zidu?’, și vei zice: ‘Și Urie Hetteul au murit’“.
22. Și mearse trimisul lui Ioav cătră împăratul la Ierusalim, și mearse și spuse lui David toate câte au poruncit lui Ioav, toate cuvintele războiului.
23. Și să mânie David cătră Ioav și zise David cătră cel trimis: „Pentru căci v’aț apropiat lângă cetate ca să vă bateți? Au n’aț știut că vă veț răni de la zid?
24. Cine au lovit pre Avemeleh, feciorul lui Ierovaal? Au nu muiare au aruncat preste el o bucată de piatră de moară de pre zidu și au murit la Thamnasi? Pentru căci v’aț apropiat lângă zidu?“
25. Și zise trimisul cătră David: „Căci s’au întărit preste noi oamenii, și ieșiră asupra noastră la țarină și ne-am făcut asupra lor până la ușa cetății,
26. Și au săgetat ceia ce săgeată asupra slugilor tale de asupra zidului și au murit dentru slugile împăratului, și încă robul tău, Urie Hetteul, au murit“.
27. Și zise David cătră cel trimis: „Aceasta vei grăi lui Ioav: ‘Nu rău fie întru ochii tăi cuvântul acesta, căci uneori așa și alteori așa va mânca sabia. Întăreaște războiul tău la cetate și o surpă pre ea și biruiaște pre ea!“
28. Și auzi muiarea Uriei că au murit Urie, bărbatul ei, și au plâns pentru bărbatul ei.
29. Și trecu jalea și trimise David și o adună pre ea la casa lui. Și să făcu lui muiare și să născu lui fiu. Și rău să arătă cuvântul carele au făcut David întru ochii Domnului.
CAP 12 modifică
1. Și trimise Domnul pre Nathan prorocul cătră David. Și întră la el și-i zise lui: „Spune-mi dară mie judecată –și zise lui–: 2 oameni era într’o cetate, unul bogat și unul sărac.
2. Și la cel bogat era turme și cirezi multe foarte,
3. Și la cel sărac nu era nemica, fără de numai o mielușa mică, carea au agonisitu-o și o au cruțat și au hrănitu-o pre ea și au crescut împreună cu el și împreună cu fiii lui deodată; den pâinea lui mânca și den păharul lui bea și în sânul lui dormiia, și era lui ca o fată.
4. Și veni călătoriu la omul cel bogat, și nu se îndură să ia den turmele lui și den cirezile lui ca să facă streinului ce au venit cătră el, ce luo mielușaua omului celui sărac și au făcut pre ea omului ce au venit cătră el“.
5. Și să mânie David cu urgie foarte pre om, și zise David cătră Nathan: „Viu Domnul, că fiiu de moarte iaste omul carele au făcut aceasta.
6. Și mielușița o va plăti înșăptit, pentru căci că au făcut cuvântul acesta și pentru care nu s’au îndurat“.
7. Și zise Nathan cătră David: „Tu ești omul ce ai făcut aceasta! Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Eu sânt carele te-am uns pre tine în împărat preste Israil și Eu sânt cela ce te-am mântuit pre tine den mâna lui Saul
8. Și am dat ție casa domnului tău și muierile domnului tău în sânul tău și am dat ție casa lui Israil și a Iudei. Și, de iaste puțin ție, voiu adaoge ție ca și aceastea.
9. Și ce căci ai defăimat cuvântul Domnului, ca să faci rău întru ochii Domnului? Pre Urie Hetteul l-ai omorit cu sabie și pre muiarea lui ai luat în muiare ție, și pre el ai ucis cu sabia fiiulor lui Ammon.
10. Și acum, nu se va depărta sabia den casa ta până în veac, pentru căci că m’ai defăimat pre mine și ar luat pre muiarea Uriei Hetteului ca să-ți fie ție întru muiare’.
11. Aceastea zice Domnul: ‘Iată, Eu râdic asupra ta reale den casa ta și voiu lua pre muierile tale înaintea ochilor tăi și voiu da aproapelui tău, și se va culca cu muierile tale înaintea soarelui acestuia.
12. Căci ai făcut pre ascuns, și Eu voiu face cuvântul acesta înaintea a tot Israilul și înaintea soarelui acestuia’“.
13. Și zise David lui Nathan: „Greșit-am Domnului!“ Și zise Nathan cătră David: „Și Domnul au mutat păcatul tău, nu vei muri.
14. Fără numai că întărâtându ai întărâtat pre vrăjmașii tăi cu cuvântul acesta, și încă fiiul tău, ce au născut ție, cu moarte va muri“.
15. Și să duse Nathan la casa lui. Și zdrobi Domnul pre copilașul carele au născut muiarea Uriei lui David și bolnăvi.
16. Și cercă David pre Dumnezeu pentru copilaș și posti David post; și întră și mase și dormi pre pământ.
17. Și să sculară la el cei mai bătrâni ai casii lui să-l scoale pre el de la pământ, și n’au vrut și n’au mâncat împreună cu ei pâine.
18. Și fu în ziua a șaptea, și muri copilașul. Și să temură robii lui David să-i spuie lui că au murit copilașul, căci au zis: „Iată, când încă copilașul trăiia, am grăit cătră el și n’au ascultat glasul nostru. Și cum vom zice cătră el că au murit copilașul? Și va face reale“.
19. Și pricepu David că slugile lui șoptescu și socoti David că au murit copilașul. Și zise David cătră slugile lui: „Au murit-au copilașul?“ Și ziseră: „Au murit“.
20. Și să sculă David de pre pământ și s’au scăldat și s’au uns și-ș premeni hainele lui și întră în Casa lui Dumnezeu și să închină Lui. Și întră în casa lui și cerșu pâini a mânca. Și pusără lui pâine și au mâncat.
21. Și ziseră slugile lui cătră el: „Ce iaste cuvântul acesta carele ai făcut pentru copilaș? Căci, încă copilașul fiind viu, plângeai și postiiai și bdenuiai, și, când au murit copilașul, te-ai sculat și ai mâncat pâine și ai băut!“
22. Și zise David: „Până când trăiia încă copilașul, am postit și am plâns, căci am zis: ‘Cine știe de mă va milui Domnul și va trăi copilașul?’
23. Și acum au murit; pentru căci aceasta eu postescu? Au putea-voiu întoarce pre dânsul încă? Că eu voiu mearge cătră el, și el nu să va întoarce cătră mine“
24. Și mângâia David pre Versavie, muiarea lui, și întră cătră ea și dormi cu ea. Și zemisli și născu fiiu și chemă numele lui Solomon, și Domnul iubi pre el.
25. Și trimise cu mâna lui Nathan prorocului și-l numi numele lui Iededi, cu cuvântul Domnului.
26. Și deade războiu Ioav la Ravaath fiilor lui Ammon și au luat cetatea împărăției.
27. Și au trimis Ioav vestitoriu cătră David și zise: „Dat-am războiu la Ravath și am luat cetatea apelor.
28. Și acum, adună rămășița norodului și te tăbăraște asupra cetății și o ia mai nainte pre ea, pentru ca să nu iau eu mai ainte cetatea și să va chema numele mieu preste ea“.
29. Și adună David tot norodul și mearse la Ravath și deade războiu întru ea și o luo pre ea.
30. Și au luat cununa lui Molhom, împăratului lor, den capul lui, și cumpăna ei –un talant de aur și de piatră scumpă, și era pre capul lui David; și prăzile cetății au scos multe foarte.
31. Și pre norodul pre carele era întru ea l-au scos afară și i-au pus la firăstrău și la ciulinii cei de hier și la cuțitoaiele ceale de hier și i-au petrecut pre ei pren cărămidărie. Și așa au făcut tuturor cetăților fiilor lui Ammon. Și să întoarse David și tot Israilul la Ierusalim.
CAP 13 modifică
1. Și să făcu după aceasta, și la Avesalom, fiul lui David, era sor frumoasă la chip foarte, și numele ei –Thamar; și o iubi pre ea Amnon, fiul lui David.
2. Și să chinuia Amnon cât boliia foarte pentru Thamar, soru-sa, căci fecioară era aceasta și greu era întru ochii lui Amnon ca să-i facă ceva ei.
3. Și era la Amnon tovarăș, și numele lui –Ioanadav, fiiu lui Samaa, fratelui lui David. Și Ioanadav –om înțelept foarte.
4. Și zise lui: „Ce-ți iaste că așa bolești, fiiul împăratului, dimeneață-dimeneață? Nu-m vei povesti mie?“ Și zise lui Amnon: „Pre Thamar, sora lui Avesalom, fratele mieu, eu iubesc“.
5. Și zise lui Ionadav: „Culcă-te pre așternutul tău și te bolnăveaște. Și va întra tată-tău să te vază, și vei zâce cătră el: ‘Să vie dară Thamar, sora mea, și să mă caute și să facă înaintea ochilor miei 2 colăcei, ca să văz și să mănânc den mâinile ei’“.
6. Și să culcă Amnon și boli. Și întră împăratul ca să-l vază pre el și zise Amnon cătră împăratul: „Vie dară Thamar, sora mea, cătră mine și sucească înaintea ochilor miei 2 colăcei și voiu mânca den mânele ei“.
7. Și au trimis David cătră Thamar acasă, zicând: „Pasă dară la casa lui Amnon, fratelui tău, și fă lui de mâncat“.
8. Și mearse Thamar la casa lui Amnon, fratelui ei, și el culcat fiind. Și luo făină și frământă și suci înaintea ochilor lui și coapse colăceii.
9. Și luo tigaia în carea turnă și turnă înaintea lui, și nu vru să mănânce. Și zise Amnon: „Scoateți tot omul de asupra mea!“ Și scoaseră tot omul de asupra lui. Și zise Amnon cătră Thamar:
10. „Adu-mi înlăuntru în cămară mâncarea și voiu mânca den mâna ta“. Și luo Thamar colăceii carii i-au făcut
11. Și aduse înlăuntru, lui Amnon, fratelui ei, la așternut. Și aduse lui ca să mănânce, și să apucă de ea și-i zise ei: „Vino de te culcă cu mine, sora mea“.
12. Și-i zise lui: „Nu, fratele mieu, să nu mă smerești, căci nu se va face așa în Israil. Să nu faci nebunia aceasta.
13. Și eu unde voiu purta ocara mea? Și tu vei fi ca unul den cei fără de minte întru Israil. Și acum, grăiaște dară cătră împăratul, căci nu mă va opri de cătră tine“.
14. Și n’au vrut Amnon să asculte glasul ei și au biruit preste ea și au smerit pre ea și s’au culcat cu ea.
15. Și o urî pre ea Amnon urâciune mare foarte, că mare era urâciunca ce au urât pre ea, mai mare de dragostea ce au îndrăgit pre ea. Și-i zise ei Amnon: „Scoală-te, pasă!“
16. Și zise lui Thamar: („Ba, frate), căci mai mare e răul cel de apoi decât cel dentâiu carele ai făcut cu mine, ca să mă gonești pre mine“. Și n’au vrut Amnon ca să asculte glasul ei.
17. Și chemă copilașul lui cela ce era ispravnic casii lui și-i zise lui: „Scoate dară pre aceasta afară de la mine și închide ușa după dânsa!“
18. Și preste ea era îmbrăcăminte până în glezne, căci așa să îmbrăca featele împăratului ceale fecioare îmbrăcămintele lor. Și scoase pre ea sluga lui afară și închise ușa după dânsa.
19. Și luo Thamar cenușă și puse pre capul ei și îmbrăcămintea cea preste ea până în glezne o rupse; și puse mânile ei preste capul ei și mearse mergând și strigând.
20. Și zise cătră ea Avesalom, fratele ei: „Au Amnon, fratele tău, au umblat cu tine? Și acum, sora mea, asurzeaște-te, căci frate ție iaste. Să nu pui la inima ta ca să grăiești cuvântul acesta“. Și șăzu Thamar văduind la casa lui Avesalom, fratele ei.
21. Și auzi împăratul David toate cuvintele aceastea și să mânie foarte, și nu mâhni duhul lui Amnon, fiiului său, căci iubiia pre el, căci dentâiu născut lui era.
22. Și n’au grăit Avesalom împreună cu Amnon den rău până în bine, pentru că urâia Avesalom pre Amnon, pre cuvântul carele au smerit pre Thamar, sora lui.
23. Și să făcu întru 2 ani de zile, și era tunzând lui Avesalom la Velasor, ceaea ce să ține de Efraim, și au chemat Avesalom pre toți fiii împăratului.
24. Și veni Avesalom cătră împăratul și zise: „Iată dară, tund robului tău; să meargă dară împăratul și slugile lui împreună cu robul tău“.
25. Și zise împăratul cătră Avesalom: „Nu dară, fiiul mieu, să nu meargem toți noi și să nu ne îngreuiem preste tine“. Și-l sili pre el, și n’au vrut ca să meargă; și-l blagoslovi pre el.
26. Și zise Avesalom cătră el: „Și de nu, meargă dară cu noi Amnon, fratele mieu“. Și-i zise lui împăratul: „Pentru căci va mearge Ammon împreună cu tine?“
27. Și-l sili pre el Avesalom și trimise împreună cu el pre Amnon și pre toți fiii împăratului.
28. Și au făcut Avesalom ospăț ca și ospățul împăratului. Și porunci Avesalom slugilor lui, zicând: „Vedeț, deaca se va smeri inima lui Amnon de vin și voiu zice cătră voi: ‘Loviț pre Amnon!’, și-l omorâț pre el. Să nu vă temeț, căci au nu-s eu cela ce poruncesc voao? Îmbărbătați-vă și vă faceț întru fiii puterii!“
29. Și au făcut slugile lui Avesalom lui Amnon în ce chip au poruncit lor Avesalom. Și să sculară toți fiii împăratului și șăzu om prete mușcoiul lui și fugiră.
30. Și fu fiind ei în cale, și auzul veni cătră David, zicând: „Lovit-au Avesalom pre toți fiii împăratului, și n’au rămas dentru ei nici unul“.
31. Și să sculă împăratul și spintecă hainele lui și dormi pre pământ, și toate slugile lui cei ce sta împrejurul lui rupseră hainele lor.
32. Și răspunse Ioanadav, feciorul lui Samaa, fratele lui David, și zise: „Nu zică domnul mieu împăratul că pre toți copilașii, fiii împăratului, i-au omorât, căci numai Amnon singur au murit; căci pre gura lui Avesalom era zăcând, den ziua carea au smerit pre Thamar, sora lui.
33. Și acum, să nu puie domnul mieu împăratul pre inima lui, zicând că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon singur au murit“. Și fugi Avesalom.
34. Și rădică copilașul-strajnicul ochii lui și văzu. Și iată norod mult venind în cale denapoia lui, den coastele muntelui la pogorâș. Și mearse strajnicul și spuse împăratului și zise: „Oameni am văzut den calea cea de spre Oran, de o parte a muntelui“.
35. Și zise Ioanadav cătră împăratul: „Iată, fiii împăratului de față sânt! Dupa cuvântul robului tău, așa s’au făcut“.
36. Și fu când săvârși grăind, și, iată, fiii împăratului veniră și râdicară glasul lor și plânseră; și încă și împăratul și toate slugile lui au plâns plângere mare foarte.
37. Și Avesalom au fugit și mearse cătră Tholmi, feciorul lui Emiud, împăratul Ghiedsurii, la pământul Hamaahad. Și au plâns împăratul David preste fiiul lui toate zilele.
38. Și Avesalom au fugit și au mers la Ghiesur și era acolo ani 3.
39. Și să potoli duhul împăratului ca să iasă denapoia lui Avesalom, căci s’au mângâiat pentru Amnon că au murit.
CAP 14 modifică
1. Și conoscu Ioav, fiiul Saruiei, că inima împăratului iaste pre Avesalom.
2. Și au trimis la Thecoe și au luat de acolea fămeaie înțeleaptă și zise cătră ea: „Plânge dară și te îmbracă în haine de jale; și să nu te ungi cu untdelemnu și vei fi ca o muiare jălind pre mort preste multe zile;
3. Și vei mearge cătră împăratul și vei grăi cătră dânsul după cuvântul acesta“. Și puse Ioav cuvântul lui în rostul ei.
4. Și veni muiarea thecoianca cătră împăratul și au căzut preste fața cei la pământ și i să închină lui și zise: „Mântuiaște, împărate, mântuiaște!“
5. Și zise cătră ea împăratul: „Ce iaste ție?“ Și ea zise: „Și foarte muiare văduvă eu sânt și au murit bărbatul mieu.
6. Și la roaba ta –2 feciori; și s’au sfădit amândoi la câmpu, și nu era cine să-i scoață în mijlocul lor; și au lovit unul pre fratele lui și l-au omorât pre el.
7. Și iată, s’au sculat toată moștenirea cătră roaba ta și au zis: ‘Dă pre cela ce au lovit pre fratele lui și-l vom omorî pre el pentru sufletul fratelui lui care au omorât; și vom rădica și pre moșneanul vostru!’ Și vor stinge cărbunele mieu cela ce au rămas, ca să nu puie bărbatului mieu rămășiță și nume preste fața pământului“.
8. Și zise împăratul cătră muiare: „Pasă sănătoasă la casa ta, și eu voiu porunci pentru tine“.
9. Și zise muiarea thecoianca cătră împăratul: „Asupra mea –fărădeleagea, domnul mieu împărate, și pre casa tătâne-mieu! Împăratul și scaunul lui –nevinovat“.
10. Și zise împăratul: „Cine e cel ce grăiaște cătră tine? Și vei aduce pre el cătră mine, și nu va mai adaoge încă a să atinge de el“.
11. Și zise muiarea: „Aducă-ș aminte dară împăratul de Domnul Dumnezăul lui când să va înmulți rudenia sângelui ca să strige, și ca să nu rădice pre fiiul mieu!“ Și zise: „Viu e Domnul, de va cădea den părul fiiului tău pre pământ!“
12. Și zise muiarea: „Grăiască dară roaba ta cătră domnul mieu împăratul cuvânt“. Și zise: „Grăiaște!“
13. Și zise muiarea: „Pentru căce ai socotit aceasta așa pre norodul lui Dumnezău? Au den rostul împăratului cuvântul acesta, ca o greșală, ca să nu întoarcă împăratul pre cel gonit al lui?
14. Căce cu moarte vom muri și ca apa ceaea ce să pogoară pre pământ, carea nu să va aduna. Și nu va lua Dumnezău suflet, și socotind ca să scoață de la El pre cel gonit.
15. Și acum ce am venit a grăi cătră împăratul domnul mieu cuvântul acesta, că mă va vedea norodul; și va grăi roaba ta: ‘Grăiască dară cătră domnul mieu împăratul, cândai va face împăratul cuvântul roabei lui’.
16. Că va asculta împăratul, mântuiască dară pre roaba lui den mâna omului celuia ce cearcă să mă râdice pre mine și pre fiiul mieu de la moștenirea lui Dumnezău.
17. Și va grăi roaba ta: ‘Facă-să dară cuvântul domnului mieu împăratului întru jârtvă, căce în ce chip îngerul lui Dumnezău, așa domnul mieu împăratul, a auzi bunul și răul. Și va fi împreună cu tine Domnul Dumnezăul tău’“.
18. Și au răspuns împăratul și zise cătră muiare: „Să nu ascunzi dară de cătră mine cuvânt carele eu te voiu întreba pre tine“. Și zise muiarea: „Grăiască dară domnul mieu împăratul!“
19. Și zise împăratul: „Au mâna lui Ioav întru toate aceastea împreună cu tine?“ Și răspunse și zise muiarea împăratului: „Viu e sufletul tău, domnul mieu împărate, de iaste den dereapta au den stânga den toate câte au grăit domnul mieu împăratul, căce robul tău Ioav, el mi’au poruncit mie și el au pus în rostul roabei tale toate cuvintele aceastea.
20. Pentru ca să învăluiescu fața cuvântului acestuia, au grăit robul tău Ioav cuvântul acesta, și domnul mieu împăratul –înțelept ca înțelepciunea îngerului lui Dumnezău, ca să conoască toate ceale den inema ta“.
21. Și zise împăratul cătră Ioav: „Iată dară, am făcut ție după cuvântul tău acesta. Pasă, întoarce pre copilașu, pre Avesalom“.
22. Și căzu Ioav preste fața lui pre pământ și să închină și binecuvântă pre împăratul. Și zise Ioav: „Astăzi au conoscut robul tău că am aflat har întru ochii tăi, domnul mieu împărate, căci au făcut domnul mieu împăratul cuvânt robului tău“.
23. Și să sculă Ioav și mearse la Ghiethsur și aduse pre Avesalom la Ierusalim.
24. Și zise împăratul: „Să să întoarcă la casa lui și fața mea să nu o vază!“ Și să întoarse Avesalom la casa lui și fața a împăratului nu o văzu.
25. Și ca Avesalom nu era om frumos întru tot Israilul, lăudat foarte, den urma piciorului și până în creaștetul lui nu era întru el hulă.
26. Și când tundea el capul lui –și fu de ’nceputul zilelor întru zile daca să tundea, căci să îngreuia preste el –, și, tunzându-l pre el, au pus părul capului lui 200 de sicle, cu siclul cel împărătesc.
27. Și să născură lui Avesalom 3 feciori și o fată, și numele ei, Maoha; aceasta era muiare frumoasă la chip foarte, și să făcu muiare lui Rovoam, feciorul lui Solomon, și-i născu lui pre Avia.
28. Și au șăzut Avesalom în Ierusalim 2 ani de zile, și fața împăratului n’au văzut.
29. Și trimise Avesalom cătră Ioav, ca să-l trimiță pre el cătră împăratul; și n’au vrut să meargă cătră el. Și au trimis încă de al doilea rând cătră el și n’au vrut să meargă. Și zise Avesalom cătră slugile lui:
30. „Vedeți dară partea în țarena lui Ioav lipită de mine, și lui acolo oarze; păsați și o aprindeți cu foc pre ea!“ Și au ars slugile lui Avesalom partea lui Ioav cu foc.
31. Și mearseră robii lui Ioav cătră el, rumpându-ș hainele lor, și ziseră: „Ars-au robii lui Avesalom partea cu foc“. Și să sculă Ioav și au venit cătră Avesalom acasă și zise cătră el: „Pentru căci au ars slugile tale partea mea cu foc?“
32. Și zise Avesalom cătră Ioav: „Iată, am trimis cătră tine, zicând: ‘Vino aicea și te voiu trimite cătră împăratul, zicând: ‘Pentru căci am venit de la Ghiethsur? Bine mie era ca să fiu acolo. Și acum, iată, fața împăratului n’am văzut; iară de iaste întru mine strâmbătate, și mă omoară pre mine’“.
33. Și întră Ioav cătră împăratul și-i spuse lui. Și au chemat pre Avesalom și au întrat cătră împăratul și s’au închinat lui și au căzut preste fața lui pre pământ înaintea feații împăratului și foarte sărută împăratul pre Avesalom.
CAP 15 modifică
1. Și fu după aceastea, și-ș făcu lui Avesalom cară și călăreți, și 50 de oameni să alearge înaintea lui.
2. Și mânecă Avesalom și stătu despre mâna căii porții. Și să făcu, tot omul la carele era judecată au venit cătră împăratul la judecată, și strigă cătră el Avesalom și-i zise lui: „Den care cetate ești tu?“ Și zise omul: „Dentr’un neam al lui Israil –robul tău“.
3, Și zise cătră el Avesalom: „Iată, cuvintele tale-s bune și lesne, și cel ce să auză nu iaste ție de lângă împăratul“.
4. Și zise Avesalom: „Cine mă va pune judecătoriu pre pământ, și la mine va veni tot omul la carele va fi price și judecată, și-l voiu îndirepta pre el“.
5. Și fu când să apropia om a i să închina lui, și întinse mâna lui și să apucă de el și sărută pre el.
6. Și făcu Avesalom după cuvântul acesta la tot Israilul, la ceia ce veniia la judecată cătră împăratul. Și făcea ale lui Avesalom inemile fiilor lui Israil.
7. Și să făcu după 40 de ani, și zise Avesalom cătră tatul lui: „Mearge-voiu dară și voiu plăti rugile carele m’am făgăduit Domnului, în Hevron.
8. Căci rugă s’au rugat robul tău când lăcuia în Ghiedsur la Siria, zicând: ‘De mă va întoarce întorcându-mă Domnul la Ierusalim, și voiu sluji Domnului’“.
9. Și-i zise lui împăratul: „Pasă în pace“. Și sculându-se, mearse la Hevron.
10. Și trimise Avesalom iscoade în toate neamurile lui Israil, zicând: „Când veți auzi glasul Domnului, și veți zice:
11. ‘Împărățit-au Avesalom în Hevron!’“ Și au mers împreună cu Avesalom 200 de oameni den Ierusalim aleși, și, mergând, cu prostimea lor, n’au știut tot cuvântul.
12. Și au trimis Avesalom și au chemat pre Ahitofel Galamoneanul, pre sfeatnicul lui David, den cetatea lui, de la Gola, jârtvuind el jârtvele. Și să făcu unire tare, și norodul ce mergea și mult, cu Avesalom.
13. Și veni vestitoriul cătră David, zicând: „Să făcu inima oamenilor lui Israil denapoia lui Avesalom“.
14. Și zise David la toate slugile lui, la cei ce era împreună cu el în Ierusalim: „Sculați-vă și să fugiț, căci nu iaste noao mântuire de cătră fața lui Avesalom. Sârguiț a mearge, pentru ca să nu sârguiască și ne va apuca pre noi și va scoate asupra noastră răul și va lovi cetatea cu gură de sabie“.
15. Și ziseră slugile împăratului cătră împăratul: „După toate câte va aleage domnul nostru împăratul, iată, slugile tale“.
16. Și ieși împăratul cu toată casa lui cu picioarele lor. Și lăsă împăratul pre ceale zeace muieri, pre țiitoarele lui, ca să păzească casa.
17. Și ieși împăratul și toate slugile lui pedestri și au stătut în casa cea departe.
18. Și toate slugile lui despre mâna lui mergea: și tot herethi, și tot felethi, și toți ghietheii, 600 de oameni, ceia ce au venit pedestri den Ghieth, mergea pre aproape despre fața împăratului.
19. Și zise împăratul cătră Ethi Ghietheul: „Pentru căci mergi și tu cu noi? Întoarce-te și lăcuiaște împreună cu împăratul, căci strein ești tu și căci ai nemernicit tu de la locul tău.
20. De ai venit ieri, și astăzi te voiu porni ca să mergi cu noi? Și eu merg oriunde voiu mearge. Pasă și te întoarce, și întoarce pre frați tăi împreună cu tine,
21. Și Domnul va face cu tine milă și adevăr!“
22. Și răspunse Ethi împăratului și zise: „Viu e Domnul și viu domnul mieu împăratul, că în locul unde va fi domnul mieu împăratul, și săvai la moarte, și săvai la viață, că acolo va fi robul tău“. Și zise împăratul cătră Ethi: „Vino și treci cu mine!“ Și trecu Ethi Ghetheanul, și împăratul, și toate slugile lui, și toată gloata ce era cu dânsul.
23. Și tot pământul plângea cu glas mare. Și tot nărodul mergea, și împăratul trecu pârâul Chiedrilor. Și tot norodul și împăratul mergea pre fața drumului pre pustiiu.
24. Și iată și Sadoc preotul, și toți leviții împreună cu el, rădicând sicriiul făgăduinții Domnului de la Thevar; și au pus sicriiul făgăduinții Domnului Dumnezău, și să sui Aviathar până au încetat tot norodul a să strânge den cetate.
25. Și zise împăratul cătră Sadoc: „Întoarce sicriiul lui Dumnezău la cetate. De voiu afla har întru ochii Domnului, și mă va întoarce și-m va arăta mie pre el și podoaba lui.
26. De va zice așa: ‘N’am vrut întru tine’, iată, eu sânt, facă mie după binele întru ochii lui“.
27. Și zise împăratul lui Sadoc preotul: „Vedeț, tu te întoarce la cetate cu pace, și Ahimaas, feciorul tău, și Ioanathan, feciorul lui Aviathar, amândoi feciorii voștri împreună cu voi.
28. Vedeț, eu sânt voiu mânea la Ravaoth al pustiiului până va veni cuvânt de la voi ca să-m spuie mie“.
29. Și au întors Sadoc și Aviathar sicriiul lui Dumnezău la Ierusalim și au șăzut acolo.
30. Și David să suia suișul Muntelui Maslinului, suindu-se și plângând, și capul acoperit, și el mergea desculț, și tot norodul ce era cu el descoperi omul capul lui, și să suia suindu-se și plângând.
31. Și să spuse lui David, zicând: „Și Ahitofel –întru cei jurați cu Avesalom“. Și zise David: „Râsipeaște sfatul lui Ahitofel, Doamne Dumnezăul mieu!“
32. Și era David venind până la Ros, unde s’au închinat acolo Domnului, și, iată, întru întimpinarea lui –Husi, priatinul cel mai ales a lui David, ruptă haina lui și pământ pre capul lui.
33. Și zise lui David: „De vei treace cu mine, și vei fi preste mine întru sarcină.
34. Și de te vei întoarce la cetate, și vei zice lui Avesalom: ‘Și au trecut frații tăi și împăratul, denapoia mea au trecut tată-tău; și acum, slugă-ț sânt, împărate, lasă-mă să trăiescu. Slugă tătâne-tău am fostu atuncea, și acum, eu –robul tău’. Și-m vei răsipi sfatul lui Ahitofel.
35. Și iată acolo, împreună cu tine, Sadoc și Aviathar, preoții. Și va fi tot cuvântul carele vei auzi den rostul împăratului, și vei spune lui Sadoc și Aviathar, preoților.
36. Iată acolo, împreună cu ei, doi fii ai lor, Ahimaas, feciorul lui Sadoc, și Ionathan, fecior lui Aviathar; și vei trimite cu mâna lor cătră mine tot cuvântul carele veț auzi“.
37. Și întră Husie, priatinul lui David, în cetate, și Avesalom atuncea întra în Ierusalim.
CAP 16 modifică
1. Și David trecu oarece puțin de la Ros, și iată Siva, copilașul lui Memfivoste, întru întempinarea lui, și o păreache de măgari încărcați, și preste ei –200 de pâini și ifi de stafide și ifi de păpuș de smochine și nevel de vin și 100 de finici.
2. Și zise împăratul cătră Siva: „Ce iaste aceastea ție?“ Și zise Siva: „Măgarii, la casa împăratului, ca să șază preste ei; și pâinele și păpușile, de mâncat slugilor; și vinul, a bea cei slăbiț în pustiiu“.
3. Și zise împăratul: „Și unde e fiiul domnului tău?“ Și zise Siva cătră împăratul: „Iată, șade în Ierusalim, căci au zis: ‘Astăzi vor întoarce mie toată casa lui Israil împărăția tătâne-mieu’“.
4. Și zise împăratul lui Siva: „Iată –ție toate câte-s ale lui Memfivoste“. Și zise Siva închinându-se: „Măcar de aș afla har întru ochii tăi, domnul mieu împărate!“
5. Și veni împăratul David până la Vathirim. Și iată, de acolo om ieșiia afară, den rudenia casii lui Saul, și numele lui –Semei, feciorul lui Tira. Și ieși mergându și blestemând
6. Și împroșcând cu pietri pre David și pre toate slugile împăratului David; și tot norodul era, și toți tarii, den direapta și den stânga împăratului.
7. Și așa au zis Semei când blestema pre el: „Ieși, ieși, om al sângiurilor și om cel fără de leage!
8. Întors-au asupra ta Domnul toate sângiurile casii lui Saul, pentru căci ai împărățit pentru dinsul, și au dat Domnul împărăția în mâna lui Avesalom, fiiului tău. Și iată, tu cu răutatea ta, căci om al sângiurilor ești tu!“
9. Și zise Avesa al Saruiei cătră împăratul: „Pentru căci bleastemă câinele cel mort acesta pre domnul mieu, pre împăratul? Trece-voiu dară și-i voiu lua capul lui“.
10. Și zise împăratul cătră Avesa: „Ce e mie și voao, fiii Saroiei? Și lăsaț pre el și așa să bleasteme, că Domnul au zis lui ca să bleasteme pre David, și cine va zice: ‘Ce ai făcut așa?’“
11. Și zise David cătră Avesa și cătră toate slugile lui: „Iată, fiul mieu, cela ce au ieșit den pântecele mieu, cearcă sufletul mieu, și încă acum fiiul Emineului! Lăsaț pre el să bleasteme, căci au zis lui Domnul.
12. Cândai va vedea Domnul întru smerenia mea, și-m va întoarce mie bine pentru blestemul lui în ziua aceasta“.
13. Și mearse David și toț oamenii lui în cale. Și Semei mergea den coastele muntelui, alăturea cu el, mergând și blestemând și împroșcând cu pietri de alăturea lui și cu țărână spulbera.
14. Și veni împăratul și tot norodul ce era cu el obosiț și răsuflară acolo.
15. Și Avesalom și tot omul lui Israil au întrat în Ierusalim, și Ahitofel împreună cu el.
16. Și fu când veni Husi, priatenul cel bun al lui David, cătră Avesalom, și zise Husi cătră Avesalom: „Trăiască împăratul!“
17. Și zise Avesalom cătră Husi: „Aceasta e mila ta cu priatenul tău? Pentru căce nu te-ai dus cu priatenul tău?“
18. Și zise Husi cătră Avesalom: „Ce denapoia căruia au ales Domnul și norodul acesta și tot omul lui Israil, lui voiu fi și împreună cu el voiu șădea.
19. Și a doua: Cui eu voiu sluji? Au nu înaintea fiiului lui? În ce chip am slujit înaintea tătâni-tău, așa voiu fi înaintea ta“.
20. Și zise Avesalom cătră Ahitofel: „Aduceți întru voi sfat ce vom face“.
21. Și zise Ahitofel cătră Avesalom: „Întră cătră țiitoarele tătâni-tău, pre carele au lăsat ca să păzească casa lui, și va auzi tot Israilul c’ai rușinat pre tatăl tău și să vor întări mânile tuturor ce-s cu tine“.
22. Și au întins cortul lui Avesalom asupra foișorului; și întră Avesalom cătră țiitoarele tătâni-său, între ochii a tot Israilul.
23. Și sfatul lui Ahitofel carele au sfătuit în zilele dentâi, în ce chip ar întreba neștine întru cuvântul lui Dumnezău, așa tot sfatul lui Ahitofel, și la David, și la Avesalom.
CAP 17 modifică
1. Și zise Ahitofel cătră Avesalom: „Aleage-voiu mie 12000 de oameni și mă voiu scula și voiu goni denapoia lui David noaptea.
2. Și voiu veni asupra lui, și el ostenit și slăbit la mână, și-l voiu spărea pre el și va fugi tot norodul ce iaste împreună cu el și voiu ucide pre împăratul însuș.
3. Și voiu întoarce tot norodul cătră tine, în ce chip să întoarce nevasta cătră bărbatul ei. Fără de numai sufletul unui om tu cerci, și la tot norodul va fi pace“.
4. Și dirept cuvântul –întru ochii lui Avesalom și întru ochii a tuturor bătrânilor lui Israil.
5. Și zise Avesalom: „Chemați dară și pre Husi al lui Arahi și vom auzi ce e în gura lui și încă și lui“.
6. Și întră Husi cătră Avesalom. Și zise Avesalom cătră dânsul, zicând: „După cuvântul aceasta au grăit Ahitofel. Au face-vom după cuvântul lui? Iară de nu, tu grăiaște!“
7. Și zise Husi cătră Avesalom: „Nu iaste bun acesta sfat carele au sfătuit Ahitofel în ceastă dată“.
8. Și zise Husi: „Tu știi pre tată-tău și pre oamenii lui că tari sânt foarte și amărâți la sufletul lor ca o ursoaie lipsită de pui în țarină și ca o scroafă nesilnică la câmpu. Și tată-tău –om războinic, și nu va poposi norodul.
9. Căce el, iată, iaste ascunsu întru unul den munți au într’un loc den locuri, și va fi când va cădea preste ei de întâiu și va auzi cel ce aude și va zice: ‘Să făcu înfrângerea întru norodul cel denapoia lui Avesalom!’,
10. Și încă el, fiiu puterii, a căruia inema –ca inema leului, topind să va topi, căce știe tot Israilul că e tare tată-tău și fiii puterii toți cei ce sânt cu el.
11. Așa sfătuind eu am sfătuit: și adunând să va aduna la tine tot Israilul, de la Dan și până la Viersavie, ca năsipul cel de la mare întru mulțime, și fața ta, mergând în mijlocul lor,
12. Și vom veni preste el întru unul den locuri unde-l vom afla pre el acolo și ne vom tăbărî asupra lui cum cade roao pre pământ și nu vom lăsa întru el și la toți oamenii ce-s cu el nice unul.
13. Și de să va aduna în cetate, și va lua tot Israilul cătră cetatea aceaea funi și vom trage pre ea până la pârâu, până nu va rămânea acolo nice piatră“.
14. Și zise Avesalom și tot omul Israil: „Mai bun iaste sfatul lui Husi al lui Arafi decât sfatul lui Ahitofel!“. Și Domnul au poruncit să râsipească sfatul lui Ahitofel cel bun, pentru ca să aducă Domnul preste Avesalom realele toate.
15. Și zise Husi al lui Arahi cătră Sadoc și cătră Aviathar, preoții: „Așa și așa au sfătuit Ahitotel pre Avesalom și pre cei bătrâni ai lui Israil, și așa și așa am sfătuit eu.
16. Și acum trimiteț degrabă și porunciț lui David, zicând: ‘Să nu mâi noaptea la Aravoth al pustiiului, și încă trecând grăbește’, ca nu cândai va pleca pre împăratul și pre tot norodul ce iaste împreună cu el“.
17. Și Ioanathan și Ahiamas sta la fântâna lui Roghil. Și mearse slujnica și le povesti lor, și ei merg și spun împăratului David, căci nu se putea ivi ca să între în cetate.
18. Și-i văzu pre ei o slugă și să spuse lui Avesalom. Și mearseră amândoi de pripă și întrară în casa unui om la Vaurim: și la el –groapă în curte, și să pogorâră acolo.
19. Și luo muiarea și întinse acoperemântul preste fața gropii și zbiciia preste ea arafoth, și nu să conoscu cuvântul.
20. Și veniră slugile lui Avesalom cătră muiare la casă și ziseră: „Unde e Ahimaas și Ioanathan?“ Și zise lor muiarea: „Trecură și puțină apă cerșură“. Și n’au aflat și s’au întors la Ierusalim.
21. Și fu după ce să duseră, ei ieșiră den groapă și să duseră și spuseră împăratului David. Și-i zic lui: „Sculați-vă și treaceț curând apa, căci aceastea au sfătuit asupra voastră Ahitofel“.
22. Și să sculă David și tot norodul ce era împreună cu el și au trecut Iordanul, până la lumină, demineața; până întru unul nu s’au greșit carele n’au trecut Iordanul.
23. Și Ahitofel văzu că nu s’au făcut sfatul lui, și-ș înșălă măgărița lui și să sculă și să duse la casa lui și la cetatea lui. Și au poruncit casii lui, și s’au spânzurat și au murit și s’au îngropat în mormântul tătâne-său.
24. Și David au trecut la Manaim, și Avesalom au trecut Iordanul, el și tot omul lui Israil împreună cu el.
25. Și pre Amesai au pus Avesalom în locul lui Ioav asupra puterii. Și Amesai –fecior de bărbat, și numele lui, Iether Israilteanul; acesta au întrat cătră Avighea, fata lui Iesai, sora Saruiei, maicii lui Ioav.
26. Și să tăbărî Avesalom și tot Israilul la pământul Galaadului.
27. Și fu când întră David la Manaim, și Unezvi, feciorul lui Naas den Ravath al fiilor lui Ammon, și Mahir, feciorul lui Amiil cel den Lodavar, și Verzeli Galaditeanul, cel de la Roghielim,
28. Au adus 10 straturi învăluite și 10 căldări și vase de lut și grâu și orz și făină și pielm și bob și linte și pâini
29. Și miare și unt și oi și brânză de vaci. Și aduseră lui David și norodului ce era împreună cu el, a mânca, căci era norodul flămând și obosit și însătat în pustiiu.
CAP 18 modifică
1. Și socoti David tot norodul ce era împreună cu el și puse preste ei mai mari preste mii și preste sute.
2. Și trimise David norodul, a treia parte, cu mâna lui Ioav, și a treia, cu mâna lui Avesa, feciorul Saruiei, fratele lui Ioav, și a treia, cu mâna lui Ethi Ghietheului. Și zise David cătră norod: „Ieșind voiu ieși și eu împreună cu voi“.
3. Și ziseră: „Nu vei ieși, căci, de vom fugi cu fugă, nu vor pune preste noi inemă; și de vom muri jumătate den noi, nu vor pune preste noi inemă, căci tu –ca noi 10000. Și acum bine e, căci tu vei fi noao în cetate ajutoriu ca să ne ajuți“.
4. Și zise lor împăratul: „Ce va plăcea întru ochii voștri, voiu face“. Și stătu împăratul despre mâna porții, și tot norodul ieșiia întru sute și întru mii.
5. Și porunci împăratul lui Ioav și lui Avesa și lui Ethi, zicând: „Cruțați-m mie pre copilașul Avesalom!“ Și tot norodul au auzit poruncind împăratul tuturor boiarilor pentru Avesalom.
6. Și ieși tot norodul în dumbravă împotriva lui Israil și să făcu războiul în dumbrava lui Efraim.
7. Și greși acolo norocul lui Israil înaintea slugilor lui David și să făcu înfrângere mare în ziua aceaea, ca la vro 20000 de oameni.
8. Și să făcu acolo războiul rășchirat preste fața a tot pământul și prisosi dumbrava a mânca den norod mai mulți decât ceia ce au mâncat sabia în norod în ziua aceaea.
9. Și timpină Avesalom înaintea slugilor lui David. Și Avesalom era călare pre mușcoiul lui. Și întră mușcoiul supt desimea stejarului celui mare și s’au încleștat capul lui în stejar și s’au spânzurat în mijlocul ceriului și în mijlocul pământului, și mușcoiul dedesuptul lui au trecut.
10. Și văzu un om și spuse lui Ioav. Și zise: „Iată, am văzut pre Avesalom spânzurat în stejar“.
11. Și zise Ioav omului celuia ce spunea lui: „Și iată, ai văzut! Și căci nu l-ai lovit pre el acolo la pământ? Și eu aș hi dat ție 50 de sicle de argint și un brâu“.
12. Și zise omul cătră Ioav: „Și de ai pune tu în mânile meale 1000 de sicle de argint, nu voiu pune mâna mea preste fiiul împăratului, căci întru urechile noastre au poruncit împăratul ție și lui Avesa și lui Ethi, zicând: ‘Crutați-m pre copilașul Avesalom!’,
13. Ca să nu faceți întru sufletul lui strâmbătate. Și tot cuvântul nu se va ascunde de cătră împăratul, și tu vei sta împotrivă“.
14. Și zise Ioav: „Aceasta eu voiu înceape, nu așa voiu rămânea înaintea ta!“ Și luo Ioav trei săgeți în mâna lui și le înfipse pre eale în inema lui Avesalom,
15. Încă el fiind viu în inema stejarului. Și încunjurară 10 slugi ce râdeca unealtele lui Ioav și loviră pre Avesalom și omorâră pre el.
16. Și trâmbiță Ioav cu cornul și să întoarse norodul ca să nu gonească denapoia lui Israil, căci nu să îndura Ioav de norod.
17. Și luo Ioav pre Avesalom și-l aruncă pre el într’o prăpastie mare în dumbravă, la râpa cea mare, și au stâlpit preste el grămadă de pietri mare foarte. Și tot Israilul au fugit om la sălașul lui.
18. Iară Avesalom, încă fiind viu, au luat și ș’au pus lui stâlp în carele s’au prins, în Zăpodia Împăratului, căci au zis că nu e la el fecior pentru ca să să pomenească numele lui, și au numit stâlpul pre numele lui. Și au numit pre el Mâna lui Avesalom, până în ziua aceasta.
19. Și Ahimaas, feciorul lui Sadoc, au zis: „Alerga-voiu dară și voiu binevesti împăratului, căci au judecat lui Domnul den mâna vrăjmașilor lui“.
20. Și zise lui Ioav: „Nu cești tu om de bune vești în ziua aceasta, ce tu vei binevesti în altă zi, iară în ziua aceasta nu vei binevesti, pentru care lucru feciorul împăratului au murit“.
21. Și zise Ioav lui Husi: „Mergând, spune împăratului câte ai văzut“. Și să închină Husi lui Ioav și să duse.
22. Și adaosă încă Ahimaas, feciorul lui Sadoc, și zise cătră Ioav: „Și fie că voiu alerga dară și eu denapoia lui Husi!“ Și zise Ioav: „Pentru căci tu aceasta alergi, fiiul mieu? Vino, nu iaste ție veaste bună, mergând spre folos“.
23. Și zise Ahimaas: „Dară ce, de voiu alerga?“ Și zise lui Ioav: „Aleargă!“ Și au alergat Ahimaas calea lui Chiehar și au întrecut pre Husi.
24. Și David șădea în mijlocul a doao porți. Și mearse strejariul în cerdacul porții de cătră zidu; și rădică ochii lui și văzu. Și iată om alergând sângur înaintea lui.
25. Și strigă strejariul și spuse împăratului. Și zise împăratul: „De iaste sângur, bune vești sânt în rostul lui“.
26. Și mergea mergând și apropiindu-se. Și văzu strejariul alt om alergând; și strigă strejariul cătră poartă și zise: „Iată și alt om alergând sângur“. Și zise împăratul: „Și acesta e vestind bine“.
27. Și zise strejariul: „Eu văzu alergătura cea dentâiu ca alergătura lui Ahimaas, feciorul lui Sadoc“. Și zise împăratul: „Om bun e acesta și întru veaste bună va veni“.
28. Și strigă Ahimaas și zise cătră împăratul: „Pace!“ Și să închină împăratului cu fața lui la pământ și zise: „Blagoslovit Domnul Dumnezeul tău, carele au închis pre oamenii ceia ce rădicase mâna lor preste domnul mieu împăratul!“
29. Și zise împăratul: „Pace copilului Avesalom?“ Și zise Ahimaas: „Văzut-am mulțimea cea mare veselindu-se, când au trimis Ioav, robul împăratului, și pre robul tău, și n’am cunoscut ce iaste acolo“.
30. Și zise împăratul: „Întoarce-te și dvoreaște aicea“. Și să întoarse și să stâlpi.
31. Și iată, Husi denapoia lui au venit și zise împăratului: „Bine să să vestească domnul mieu împăratul, căci au judecat ție Domnul astăzi den mâna tuturor celor ce să scoală preste tine!“
32. Și zise împăratul cătră Husi: „De iaste pace copilașului Avesalom?“ Și zise Husi: „Facă-să copilașul vrăjmaș domnului mieu împăratului și toț câț s’au sculat asupra lui cu reale!“
33. Și să turbură împăratul și să sui în cerdacul porții și au plâns. Și așa au zis când plângea pre el: „Fiiul mieu, Avesalom! Fiiul mieu, fiiul mieu Avesalom! Cine ar da moartea mea pentru tine? Eu, pentru tine, Avesalom! Fiul mieu, fiiul mieu Avesalom, fiiul mieu!“
CAP 19 modifică
1. Și să spuse lui Ioav, zicând: „Iată, împăratul plânge și tânguiaște pentru Avesalom“.
2. Și să făcu mântuire în ziua aceaea întru jale la tot norodul, căci au auzit norodul în ziua aceaea zicând că să întristează împăratul pentru fiiul lui.
3. Și să furișa norodul în ziua aceaea, întra în cetate în ce chip să furișază norodul ceia ce să rușinează când ei fug de la războiu.
4. Și împăratul au ascuns fața lui și strigă împăratul cu glas mare, zicând: „Fiiul mieu, Avesalom! Avesalom, fiiul mieu, fiiul mieu!“
5. Și întră Ioav cătră împăratul în casă și zise: „Rușinat-ai astăzi obrazele tuturor robilor tăi celor ce te-au scos astăzi pre tine, și sufletul fiilor tăi, și ale featelor tale, și sufletul fămeilor tale, și sufletul țiitoarelor tale,
6. Iubind pre ceia ce te urăscu și urând pre ceia ce te iubescu, și ai spus astăzi cum nu sânt boiarii tăi, nici slugi, căci am cunoscut astăzi că, de ar fi trăit Avesalom, și toț noi –astăzi morți, că aceasta era dirept întru ochii tăi.
7. Și acum, sculându-te, ieși afară și grăiaște întru inemile robilor tăi, căci întru Domnul m’am jurat că, de nu vei ieși afară astăzi, de va mânca om împreună cu tine în noaptea aceasta. Și-ț cunoaște ție căci rău e ție acesta mai mult decât tot răul cela ce ț’au venit ție den tinereațele tale până acum“.
8. Și să sculă împăratul și șăzu în poartă; și tot norodul povestiră, zicându: „Iată, împăratul șade în poartă“. Și întră tot norodul despre fața împăratului la poartă. Și Israil au fugit om la lăcașul lui.
9. Și era tot norodul pricindu-se întru toate semințiile lui Israil, zicând: „Împăratul David ne-au mântuit pre noi de cătră toți vrăjmașii noștri, și el ne-au scos pre noi den mâna celor striini de fealiu; și acum au fugit de pre pământ și de la împărăția lui, de Avesalom.
10. Și Avesalom, pre carele am uns asupra noastră, au murit în războiu; și acum pentru căce voi tăceți ca să întoarceți pre împăratul?“
11. Și cuvântul a tot Israilul au venit cătră împăratul. Și împăratul David au trimis cătră Sadoc și cătră Aviathar, preoții, zicând: „Grăiți cătră cei mai bătrâni ai Iudii, zicând: ‘Pentru căce vă faceți mai târzii ca să întoarceți pe împăratul la casa lui?’ –Și cuvântul a tot Israilul au venit cătră împăratul la casa lui–.
12. ‘Frații miei –voi, oasele meale și pielițile meale –voi, și pentru căce vă faceți mai de apoi ca să întoarceți pre împăratul la casa lui?’.
13. Și lui Amesai veț zice: ‘Nu osul mieu și carnea mea –tu? Și acum, aceastea să facă mie Dumnezău și aceastea să-m adaogă, de nu căpetenie puterii vei îi înaintea mea toate zilele, în locul lui Ioav!’“
14. Și au plecat inema a tot omul Iudei ca unui om; și au trimis cătră împăratul, zicând: „Întoarce-te tu și toți robii tăi!“
15. Și să întoarse împăratul și veni până la Iordan. Și oamenii Iudii au venit la Galgala ca să meargă întru întimpinarea împăratului ca să treacă Iordanul pre împăratul.
16. Și sârgui Semei, feciorul lui Ghira, feciorul lui Iemeni den Vaurim, și să pogorî cu oamenii Iudei întru întimpinarea împăratului David,
17. Și 1000 de oameni împreună cu el, dentru Veniamin, și Siva, sluga casii lui Saul, și 15 feciori ai lui împreună cu el, și 20 de robi ai lui împreună cu el. Și îndireptară Iordanul denaintea împăratului.
18. Și poslușiră slujba ca să treacă pre împăratul și trecu trecătoarea ca să scoale casa împăratului și ca să facă ce ce dirept întru ochii lui. Și Semei, feciorul lui Ghira, au căzut preste fața lui înaintea împăratului, trecând el Iordanul.
19. Și zise cătră împăratul: „Să nu socotească dară domnul mieu împăratul fărăde leage și să nu-ți aduci aminte câte au făcut strâmbătate sluga ta în ziua carea ieșiia domnul mieu împăratul den Ierusalim, ca să puie împăratul pre inema lui!
20. Căce au conoscut robul tău că eu am greșit. Și iată, eu am venit astăzi mai nainte decât tot Israilul și decât casa lui Iosif ca să mă pogoru întru întimpinarea domnului mieu împăratului“.
21. Și răspunse Avesae, feciorul Saruiei, și zise: „Au pentru aceasta nu să va omorî Semei, căce au blestemat pre unsul Domnului?“
22. Și zise David: „Ce e mie și voao, fiii Saruiei, căce vă faceți astăzi mie întru vicleani? Astăzi nu să va omorî nici un om den Israil, căce nu știu de voiu împărăți astăzi eu pre Israil“.
23. Și zise împăratul cătră Semei: „Nu vei muri!“ Și să jură lui împăratul.
24. Și iată, Memfivoste, feciorul lui Ionathan, fiiul lui Saul, s’au pogorât întru întimpinarea împăratului. Și n’au vindecat picioarele lui, nice ș’au tăiat unghile, nice ș’au tocmit mustața lui, și hainele lui nu ș’au spălat, den ziua carea s’au dus împăratul până în ziua carea el au venit cu pace.
25. Și fu când întră în Ierusalim întru timpinarea împăratului, și-i zise lui împăratul: „Căci nu ai mers cu mine, Memfivosthe?“ Și zise Memfivosthe cătră el:
26. „Domnul mieu împărate, robul mieu m’au prilăstit, căci au zis sluga ta lui: ‘Înșălează-mi măgărița și voiu încăleca pre ea și voiu mearge cu împăratul!’, căci e șchiop robul tău.
27. Și au meșterșuguit întru robul tău cătră domnul mieu împăratul, și domnul mieu împăratul, ca îngerul lui Dumnezău. Și fă binele întru ochii tăi.
28. Căci n’au fost, toată casa tătâne-mieu, fără de numai oameni de moarte domnului mieu împăratului, și ai pus pre robul tău întru ceia ce mănâncă masa ta. Și ce iaste mie încă îndireptare? Și a striga eu încă cătră împăratul?“
29. Și zise lui împăratul: „Pentru ce mai grăiești încă cuvintele tale? Zis-am ție și lui Siva: ‘Împărțiți țarena!’“
30. Și zise Memfivosthe cătră împăratul: „Și toate să le ia, după ce au venit domnul mieu împăratul cu pace la casa lui“.
31. Și Verzeli Galaaditeanul s’au pogorât de la Roghielim și au trecut cu împăratul Iordanul, ca să-l petreacă pre el Iordanul.
32. Și Verzeli –om bătrân foarte, fiiu de 80 de ani; și acesta au hrănit pre împăratul când lăcuia el în Manaim, căci om mare era foarte.
33. Și zise împăratul cătră Verzeli: „Tu vei treace cu mine și voiu hrăni bătrâneațele tale împreună cu mine, în Ierusalim“.
34. Și zise Verzeli cătră împăratul: „Câte zile sânt ale anilor vieții meale, ca să mă suiu cu împăratul la Ierusalim?
35. Om de 80 de ani eu astăzi sânt. Au doară cunoaște-voi întru mijlocul bunului și întru mijlocul răului? Au conoaște-va încă robul tău ce voiu mânca au ce voiu bea? Au auzi-voiu încă glasul celor ce cântă, au al cântăreațelor? Și pentru căci va fi robul tău încă întru sarcină peste domnul mieu, preste împăratul?
36. Căci puțin va treace robul tău Iordanul cu împăratul. Și pentru căci îm dă mie împăratul răsplătirea aceasta?
37. Și auză dară robul tău, și voiu muri în cetatea mea, lângă groapa tătâne-mieu și a mâne-mea.
38. Și iată, robul tău Hamaam, fiiul mieu, va treace cu domnul mieu, cu împăratul; și fă lui ce e binele întru ochii tăi“. Și zise împăratul: „Cu mine dară să treacă Hamaam, și eu voiu face lui binele întru ochii tăi, și toate, oricâte vei aleage asupra mea, voiu face ție“.
39. Și au trecut tot norodul Iordanul, și împăratul au trecut. Și au sărutat împăratul pre Verzeli și au blagoslovit pre el. Și s’au întors la casa lui.
40. Și au trecut împăratul la Galgala, și Hamaam au trecut împreună cu el, și tot norodul Iudei trecând împreună cu împăratul, și încă jumătate den norodul lui Israil.
41. Și iată, tot omul lui Israil au venit cătră împăratul și zise cătră împăratul: „Ce căci te-au furat pre tine frații noștri, omul Iudei, ș’au trecut pre împăratul și casa lui Iordanul, și toți oamenii lui David împreună cu el?“
42. Și răspunse tot omul lui Israil omului Iudei și ziseră: „Căci să apropie de mine împăratul; și pentru căci așa te-ai mâniat pentru cuvântul acesta? Au mâncare am mâncat de la împăratul? Au dare au dat, au râdicare au râdicat noao?“
43. Și răspunse omul lui Israil omului Iudei și zise: „10 mâni sânt mie întru împăratul; și dentâiu născut, eu au tu? Și încă întru David sânt mai mult decât tine. Și pentru căci aceasta m’ai suduit pre mine și nu s’au socotit cuvântul mieu cel dentâiu cătră Iuda ca să întorc pre împăratul mieu?“ Și să nesâlnici cuvântul omului Iudei mai mult decât cuvântul omului lui Israil.
CAP 20 modifică
1. Și acolo chemându-se un fiiu fără de leage, și numele lui –Savee, feciorul lui Vohori, om iemineu, și au trâmbițat cu cornul și zise: „Nu iaste noao parte întru David, nice moștenire noao întru fiiul lui Iesei! Om la lăcașurile tale, Israile!“
2. Și s’au suit tot omul lui Israil de denapoia lui David după Savee, feciorul lui Vohori. Și omul Iudei s’au lipit lângă împăratul lor, de la Iordan și până la Ierusalim.
3. Și întră David în casa lui în Ierusalim. Și au luat împăratul ceale zeace muieri, țiitoarele lui, pre carele au lăsat să păzească casa, și le-au dat pre eale în casă de pază; și le-au hrănit pre eale, și cătră eale n’au întrat. Și era oprite, până în ziua morții lor văduve trăind.
4. Și zise împăratul cătră Amesai: „Strigă-m pre omul Iudei 3 zile; și tu aici stăi“.
5. Și mearse Amesai ca să strige pre Iuda, și au zăbovit den vreamea carea au rânduit lui David.
6. Și zise David cătră Amesai: „Acum ne va face rău noao Savee, feciorul lui Vohori, mai mult decât Avesalom. Și acum tu ia împreună cu tine slugile domnului tău și goneaște după el, cândai să nu-ș afle lui cetăți tari și va umbri ochii noștri“.
7. Și ieși denapoia lui Amesai și oamenii lui Ioav, și herethi, și felethi, și toți cei tari; și ieșiră den Ierusalim să gonească denapoia lui Savee, feciorul hui Vohori.
8. Și ei –lângă piatra cea mare cea de la Gavaon, și Amesai întră înaintea lor. Și Ioav –îmbrăcat veșmânt îmbrăcămintea lui, și preste el încinse sabie, spânzurată la mijlocul lui în teaca ei, și sabia ieși și căzu.
9. Și zise Ioav lui Amesai: „De ești sănătos tu, fratele mieu?“ Și apucă mâna cea direaptă a lui Ioav de barba lui Amesai ca să-l sărute pre el.
10. Și Amesai n’au păzit sabia cea den mâna lui Ioav, și lovi pre el cu ea Ioav în deșărt și i să vărsă pântecele lui preste pământ. Și n’au îndoit lui, și au murit. Și Ioav și Avesa, fratele lui, au gonit după Savee, feciorul lui Vohori.
11. Și om au stătut preste el, dentru slugile lui Ioav, și zise: „Cine e cel ce pohteaște pre Ioav? Și cine-s ai lui David? Denapoia lui Ioav!“
12. Și Amesai, mort, tăvălit în sânge, în mijlocul drumului; și văzu omul lui (Israil) că sta tot norodul și întoarse pre Amesai den cale la țarină, și au aruncat preste el haină, pentru căci au văzut că tot cel ce veniia preste el sta.
13. Și fu când să abătu den cale, trecu tot omul (lui Israil) denapoia lui Ioav, ca să gonească denapoia lui Savee, feciorul lui Vohori.
14. Și au trecut întru toate fealiurile lui Israil la Evel și la Vethmaha, și pre toți în Hari, și toate cetățile s’au adunat și au venit denapoia lui.
15. Și purceseră și încunjurară preste el în Eves și în Fermaha, și aruncară șanț cătră cetate și stătu în zidul denainte, și tot norodul ce cra cu Ioav socotiia să surpe zidul.
16. Și strigă muiare înțeleaptă de pe zidu și zise: „Auziț, auziț, ziceț dară cătră Ioav: ‘Apropie-te până aici!’, și voiu grăi cătră el“.
17. Și să apropie cătră ea și zise muiarea: „De ești tu Ioav?“ Și el zise: „Eu“. Și-i zise lui: „Ascultă cuvintele roabei tale“. Și zise Ioav: „Auzu eu sânt“.
18. Și zise grăind: „Cuvânt au grăit dentâiu, zicând: ‘Întrebând s’au întrebat în Evel și în Dan!’. Lipsiră ceale ce au pus credincioșii lui Israil: ‘Întrebând întreabă în Evel!’ și: ‘Așa au zis!’
19. De au lipsit, eu sânt împăcăciune întăririlor lui Israil, și tu cerci a omorî cetatea și maică de cetăți în Israil! Și pentru căci prăpădești moștenirea Domnului?“
20. Și răspunse Ioav și zise: „Blând mie, blând mie, de voiu prinde și de voiu strica!
21. Nu iaste așa cuvântul, căci om den muntele lui Efraim –Saavee, feciorul lui Vohori, numele lui– ș’au rădicat mâna lui preste împăratul David. Dați-mi pre dânsul sângur, și mă voiu duce de asupra cetății“. Și zise muiarea cătră Ioav: „Iată, capul lui să va arunca cătră tine pren zidu“.
22. Și întră muiarea cătră tot norodul și au grăit cătră toată cetatea, întru înțelepciunea ei, ca să ia capul lui Saavie, feciorul lui Vohori. Și iau capul lui Savie, feciorul lui Vohori, și-l aruncă pre el cătră Ioav. Și trimbiță cu cornul și s’au răsipit de la cetate de la el, om la lăcașurile lui. Și Ioav să întoarsă la Ierusalim cătră împăratul.
23. Și Ioav, preste toată putearea lui Israil, și Vaneas, feciorul lui Iodae, preste herethi și preste felethi,
24. Și Adoneram, preste bir, și Iosafat, feciorul lui Ahiluth, pomenitoriu,
25. Și Susa, logofăt, și Sadoc și Aviathar, preoții, și încă Iras a lui Iari era preot lui David.
CAP 21 modifică
1. Și să făcu foamete în zilele lui David, 3 ani, ani țiindu-se den an, și au cercat David fața Domnului. Și au zis Domnul: „Pre Saul și pre casa lui –strâmbătatea cu moartea sângiurilor lui, pentru care lucru au omorât pre gavaoniteani“.
2. Și au chemat împăratul David pre gavaoniteani și au zis cătră cei. –Și gavaoniții nu-s fiii lui Israil, fără de numai den sângele amoreului, și fiii lui Israil au jurat lor. Și au cercat Saul să-i lovască pre ei pentru căci au râvnit el pre fiii lui Israil și a Iudei–.
3. Și zise David cătră gavaoniț: „Ce voiu face voao? Și cu ce voiu îmblânzi și veț blagoslovi moștenirea Domnului?“
4. Și ziseră lui gavaoniții: „Nu iaste noao argint au aur cu Saul și cu casa lui, și nu iaste noao om de omorâre den tot Israilul“. Și zise: „Ce ziceț voi și voiu face voao?“
5. Și ziseră cătră împăratul: „Omul carele ne-au concenit pre noi și carele ne-au gonit pre noi și carele ne-au prelestit ca să ne surpe pre noi, să-l piardem pre el ca să nu stea el în tot hotarul lui Israil.
6. Daț noao șapte oameni den fiii lui și să-i răstignim pre ei Domnului în Gavaonul lui Saul, aleș Domnului“. Și zise împăratul: „Eu voiu da“.
7. Și nu s’au îndurat împăratul de Memfivoste, fiiul lui Ionathan, fiiul lui Saul, pentru jurământul Domnului cel întru mijlocul lor: și întru mijlocul lui David și întru mijlocul lui Ionathan, fiiul lui Saul.
8. Și au luat împăratul pre cei doi feciori ai Resfei, featei lui Aia, țiitoarea lui Saul, pre carei au născut lui Saul, pre Ermoni și pre Memfivosthe, și pre cei 5 feciori ai Meholii, featei lui Saul, pre carii au născut lui Izdri, fiiul lui Verzeli al lui Maulathi,
9. Și i-au dat pre ei în mâna gavaoneanilor și i-au răstignit pre ei în munte, înaintea Domnului, și căzură acolo câteșapte într’un loc. Și ei s’au omorât în zilele seacerii dentâiu, întru începătura seacerii oarzelor.
10. Și luo Resfa, fata lui Aia, sacul și și l-au așternut ei pre piatră, de ’nceputul seacerii oarzelor până au picat preste dânșii apele lui Dumnezeu den ceriu; și n’au dat pasările ceriului să odihnească asupra lor, ziua, și jiganiile țarenii, noaptea.
11. Și să spuseră lui David toate câte au făcut Resfa, fata lui Aia, țiitoarea lui Saul.
12. Și mearse David și luo oasele lui Saul și oasele lui Ionathan, fiiului său, de la oamenii fiilor lu Iavis Galaad, carei au furat pre ei den ulița Vethsanii, căci au pus pre ei acolo cei striini de fealiu în ziua carea au lovit cei striini de fealiu pre Saul în Ghielvue.
13. Și au adus de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionathan, fiiului lui.
14. Și au adunat oasele celor răstigniți. Și au îngropat oasele lui Saul și oasele lui Ionathan, fiiului lui, și oasele celor răstigniți, în pământul lui Veniamin, alăturea în mormântul lui Chis, tatăl lui. Și au făcut după toate câte au poruncit împăratul. Și ascultă Dumnezău pământului după aceasta.
15. Și să făcu încă războiu celor striini de fealiu cu Israil. Și să pogorî David și slugele lui împreună cu el și au dat războiu cu cei striini de fealiu.
16. Și obosi David; și Iezvi unul era întru nepoții lui Rafain; și cumpăna suliții lui –300 de sicle, cumpănă de aramă; și el –încinsu cu sabie; și socotiia să lovească pre David.
17. Și-i ajută lui Avesa, feciorul Saruiei, și-l mântui pre el Avesa și lovi pre cel striin de fealiu și omorî pre el. Atuncea să jurară oamenii lui David, zicând: „Nu vei mai ieși încă cu noi la războiu și nu vei stinge lumina lui Israil“.
18. Și să făcu după aceastea încă războiu în Ghieth cu cei striini de fealiu. Atuncea au lovit Sovohe al lui Asothia pre cei adunați den fiii uriașilor.
19. Și să făcu încă războiu în Rov cu cei striini de fealiu. Și au lovit Eleanan, feciorul lui Arori Vithleemiteanul, pre Goliath Ghietheul, și lemnul suliții lui –ca sulul țesătorilor.
20. Și să făcu încă războiu în Ghieth. Și era om den Madon, și deagetele mânilor și deagetele picioarelor lui, șase și șase, 24 la număr; și acesta s’au născut lui Rafa.
21. Și au defăimat pre Israil; și au lovit pre el Ionathan, feciorul lui Safa, fratele lui David.
22. Patru aceștea s’au născut, strenepoți uriașilor, lui Rafa, în Gheth, și au căzut în mâna lui David și în mâna robilor lui.
CAP 22 modifică
1. Și au grăit David Domnului cuvintele cântării aceștiia, în ziua carea au scos pre el Domnul den mâna a tuturor vrăjmașilor lui și den mâna lui Saul. Și zise:
2. „Domnul –piatra mea și tăria mea, și hălăduindu-mă mie.
3. Dumnezăul mieu păzitoriu mie va fi; mie nădejduind, voiu fi preste; El, sprejenitoriul mieu și cornul mântuirii meale, ajutoriul mieu și scăparea mântuirii meale, dentru cel strâmb mă va mântui.
4. Lăudat voiu chema pre Domnul și dentru vrăjmașii miei mă voiu mântui.
5. Căce m’au cuprinsu înfrângeri de moarte, și pâraiele fărădelegii m’au spământat.
6. Chinuri de moarte m’au încungiurat, m’au apucat nesilniciile morții.
7. La primejdia mea voiu chema pre Domnul și cătră Dumnezăul mieu voiu striga. Și va auzi den beseareca sfântă a lui glasul mieu și strigarea mea întru urechile lui.
8. Și să turbură și să clăti pământul, și temeiurile ceriului să turburară împreună și să clătiră, căce s’au mâniat Domnul pre ei.
9. Și să sui fum întru urgia lui, și foc den gura lui va mânca, cărbuni s’au ațâțat dentru el.
10. Și plecă ceriurile și să pogorî, și negură –supt picioarele lui.
11. Și au șăzut preste heruvim, și zbură și să ivi pre aripile vânturiloru.
12. Și puse întunearec ascunderea lui împrejurul lui, cortul lui, întunearecul apelor; au îngrășat în norii văzduhurilor.
13. De lucirea denaintea lui s’au ațâțat cărbuni de foc.
14. Și tună den ceriu Domnul, și Cel Înalt au dat glasul Lui
15. Și trimise săgeți și rășchirară pre ei, și fulgeră fulger și-i spământă pre ei. Și să iviră curgerile mării,
16. Și s’au descoperit temeiurile lumii, întru certarea Domnului, de suflarea duhului mâniei lui.
17. Și au trimis den nălțime și m’au luat, trasu-m’au den ape multe.
18. Mântuitu-m’au den tăria vrăjmașilor miei, dentru ceia ce mă urăsc pre mine, căci s’au întărit preste mine.
19. Apucatu-m’au pre mine în ziua primejdiei meale, și să făcu Domnul întărirea mea
20. Și mă scoase pre mine la lărgine. Și m’au scos pre mine, căci au binevrut întru mine.
21. Și mi’au dat mie Domnul după direptatea mea, și după curăția mânilor meale îm va da mie,
22. Căci am păzit căile Domnului și n’am păgânit de la Dumnezăul mieu,
23. Căci toate judecățile lui –în preajma mea, și direptățile lui nu s’au depărtat de la mine.
24. Și voiu fi curat lui și mă voiu păzi-înainte de fărădeleagea mea.
25. Și-m va da mie Domnul după direptatea mea și după curățenia mânilor meale denaintea ochilor Lui.
26. Cu cel curat, te vei curăți, și, cu omul desăvârșit, desăvârșit vei fi.
27. Și, cu cel ales, ales vei fi, și, cu cel îndărătnic, îndărătnici-te-vei.
28. Și pre norodul cel sărac vei mântui și ochii mândrilor vei smeri.
29. Căci tu vei lumina, Luminătoriul mieu, Doamne! Și Domnul va lumina întunearecul mieu.
30. Căci întru tine voiu alerga sprinten, și cu Dumnăzăul mieu voiu sări zidu.
31. Cel Tare –fără prihană calea Lui; cuvântul Domnului –lămurit cu foc; sprijănitoriu Acesta iaste tuturor celor ce nedejduiesc preste El.
32. Că cine ce tare afară den Domnul? Și cine e ziditoriu afară den Dumnezăul nostru? Cel vârtos,
33. Cela ce mă întăreaște cu puteare și puse nehulită calea mea,
34. Puind picioarele meale ca unui cerb, și la ceale nalte puindu-mă,
35. Cela ce învață mânile meale la războiu, și sfărâmând arc de aramă în brațul mieu.
36. Și ai dat mie scuteală mântuirei meale, și ascultarea Ta m’au înmulțit pre mine.
37. Lărgi-vei umbletile meale dedesuptul mieu, și nu s’au clătit picioarele meale.
38. Goni-voiu pre vrăjmașii miei și voiu stinge pre ei și nu mă voiu întoarce până unde voiu conceni pre ei.
39. Și voiu frânge pre ei și nu se vor scula și vor cădea supt picioarele meale.
40. Și mă vei întări cu puteare la războiu, îndupleca-vei pre cei ce să scoală asupra mea supt mine.
41. Și pre vrăjmașii miei ai dat mie dos, pre ceia ce mă urăsc pre mine, și i-ai omorât pre ei.
42. Striga-vor, și nu iaste ajutoriu cătră Domnul și n’au ascultat lor.
43. Și am fărâmat pre ei ca țărâna pământului, ca tina den drumuri am supțiat pre ei.
44. Și mă vei mântui den sabia noroadelor, păzi-mă-vei întru cap limbilor. Norod carele nu l-am conoscut mi’au slujit mie,
45. Fii streini au mințit mie, la auzul urechii m’au ascultat.
46. Fii streini se vor lepăda și vor greși dentru încuierile lor.
47. Viu Domnul și blagoslovit Păzitoriul mieu! Și se va înălța Dumnezăul mieu, Păzitoriul mântuirei meale.
48. Tare e Domnul, Cela ce dă izbândiri mie, și certând norodul supt mine,
49. Și m’au scos pre mine den vrăjmașii miei! Și dentru cei ce să scoală asupra mea, înălța-mă-vei, dentru oamenii strâmbătăților mântui-mă-vei.
50. Pentru aceaea ispovedui-mă-voiu Ție, Doamne, întru limbi! Și numele Tău voiu cânta,
51. Mărind mântuirele împăratului Lui și făcând milă unsului Lui, David, și seminții lui până în veci“.
CAP 23 modifică
1. Și aceastea-s cuvintele lui David ceale de apoi. Credincios David, fiiul lui Iesei, și credincios omul pre carele au sculat Domnul preste unsul Dumnezăul lui Iacov, și cuvioș psalmii lui Israil.
2. „Și Duhul Domnului au grăit întru mine, și cuvântul Lui pre limba mea.
3. Zice Dumnezăul lui Israil, mie au grăit Strajnecul lui Israil: ‘Pildă am zis: Întru oameni cum veț întări frica lui Dumnezeu?’
4. Și în lumina lui Dumnezău demineața și să răsară soarele, demineața n’au ieșit den lumină și ca, den ploaie, otava den pământ.
5. Că, nu e așa, casa mea –cu Cel Tare? Pentru că făgăduință veacinică au pus mie, gata în toată vreamea, cruțată, căci toată mântuirea mea și toată voia –întru Domnul, căci nu va odrăsli cel fără de leage.
6. Ca un ghimp scos –toți aceștea, că nu cu mâna se vor prinde,
7. Și omul nu se va osteni cu ochii, și mulțime de fier și de lemnu de sulițe, și în foc cu ardere vor arde, întru rușinea lor“.
8. Aceastea-s numele celor tari ai lui David: Ievosthe Hananeul, cel mai mare al celor trei iaste; Adinon Asoneanul, acesta au zmult sabia lui pre 800 de răniți odată.
9. Și după el, Elianar, fecior fratelui tătâne-său, întru cei 3 frați tari. Acesta era cu David în Seran, când au ocărât el întru cei streini de fealiu, și cei streini de fealiu s’au adunat acolo la războiu. Și strigă omul lui Israil înaintea feații lui.
10. Și el s’au sculat și au lovit întru cei streini de fealiu până unde au ostenit mâna lui și s’au lipit mâna lui de sabie. Și au făcut Domnul mântuire mare în ziua aceaea. Și norodul s’au întors denapoia lui numai a dezbrăca.
11. Și după acesta, Samaia, feciorul lui Asa, Aruchieul. Și să adunară cei streini de fealiu La Jiganii. Și era acolo o parte de țarină plină de linte; și norodul au fugit de cătră fața celor streini de fealiu.
12. Și să stâlpi în mijlocul laturii și hălădui pre ea și lovi pre cei streini de fealiu; și făcu Domnu lui mântuire mare.
13. Și să pogorâră 3 den cei 30 de boiarini și veniră la Casoa cătră David, la peștera lui Odolam, și ceată de streini de fealiu au tăbărât la Zăpodia lui Rafain.
14. Și David era atuncea la îngrăditură, și adunarea celor streini de fealiu era atuncea în Vithleaem.
15. Și pohti David și zise: „Cine mă va adăpa apă den groapa ce e la Vithleaem, cea den poartă?“ Și adunarea celor streini de fealiu –atuncea în Vithleaem.
16. Și rupseră cei trei tari tabăra celor streini de fealiu și scoaseră apă den groapa cea den Vithleaem, cea den poartă. Și luară și mearseră cătră David, și n’au vrut să o bea pre ea, și o vărsă pre ea Domnului
17. Și zise: „Blând mie, Doamne, să fac eu aceasta! Au bea-voiu sângele oamenilor celor ce au mers cu sufletul lor?“ Și n’au vrut să o bea pre ea. Aceastea au făcut cei trei tari.
18. Și Avesa, fratele lui Ioav, feciorul Saruiei, acesta e întâiul celor 3. Și acesta au rădicat sulița lui preste 300 de răniți. Și lui numele, întru cei trei, dentru acei trei slăvit.
19. Și le fu lor întru căpetenie, și până la cei trei n’au ajuns.
20. Și Vaneas, feciorul lui Iodae, om acesta mult la fapte, de la Cavasail. Și acesta au lovit pre cei 2 feciori ai lui Ariil al lui Moav. Și acesta s’au pogorât și au ucis leul în mijlocul gropii, în ziua omătului.
21. Și acesta au lovit pre omul eghipteanul, om vederos, și în mâna eghipteanului –suliță ca un lemn de punte; și să pogorî cătră el cu un toiag, și apucă sulița den mâna eghipteanului, și-l ucise pre el cu sulița lui.
22. Aceastea au făcut Vaneas, feciorul lui Iodae; și numele lui întru cei trei tari.
23. Dentru cei 3 slăvit, și cătră cei 3 n’au venit. Și l-au pus pre el David la auzirile lui. Și numele celor tari ai lui David împăratului:
24. Asail, fratele lui Ioav, acesta e întru cei 30, Eleanan, feciorul fratelui tătâne-său, den Vithleaem,
25. Semoth al lui Arodi,
26. Hellis a lui Hellothi, Ira, feciorul lui Ecchis Thiegoianul,
27. Aviezer Anathotheanul, Savuhe Asotheanul,
28. Elon Aloniteanul, Moee Netofatheanul,
29. Eli, feciorul lui Vaana Nithofatheanul, Ethi, feciorul lui Riva den Gavaa a lui Veniamin,
30. Vanea Farathonitheanul, Uri de la Nalali al Gheii,
31. Ariil, feciorul Aravotheanului, Zaor Varsamiteanul,
32. Eliasa, feciorul Lavoniteanului, Vasai al lui Goini al lui Ioanathan fecior,
33. Sama Aroriteanul, Ahean, feciorul lui Arata Arathuriteanul,
34. Elifalath, feciorul lui Maahi, Eliav, feciorul lui Ahitofel Gheloniteanul,
35. Asare Carmileanul al lui Urem, fecior Azvi,
36. Igala, fecior lui Nathan, și Vaan, fecior lui Agarin,
37. Elih Amaniteanul, Ghelore Virotheul, cela ce rădica unealtele lui Ioav, feciorul Saruiei,
38. Iras Ethireul
39. Și Uria Ghitheul. De toți: 37.
CAP 24 modifică
1. Și au adaos urgie Domnul să să ațâțe în Israil, și clăti pre David întru dânșii, zicând: „Pasă și numără pre Israil și pre Iuda“.
2. Și zise împăratul cătră Ioav, boiarinul puterii, cel cu el: „Petreci dară toate fealiurile lui Israil și Iudei, de la Dan și până la Versavie, și socoteaște norodul și voiu ști numărul norodului“.
3. Și zise Ioav cătră împăratul: „Și va adaoge Domnul Dumnezeul tău cătră norodul tău ca pre ei cu 100 de părți, și ochii domnului mieu împăratului văzând! Și domnul mieu împăratul pentru ce va întru cuvântul acesta?“
4. Și să învinci cuvântul împăratului cătră Ioav și cătră boiarii puterii; și ieși Ioav și boiarii puterii înaintea împăratului, ca să socotească pre norodul lui Israil.
5. Și trecură Iordanul și să tăbărâră la Aroir, den direapta cetății ceia den mijlocul văii lui Gaad și Eliezer,
6. Și veniră la Galaad și la pământul Vathason și Isthon și Dase. Și au mers la Danidan
7. Și au încunjurat la Sidon și au venit la Mapsartiru și la toate cetățile eveului și hananeului. Și merg de spre răsăritul Iudei, la Virsavie.
8. Și au încunjurat la tot pământul și au sosit după a 9 lună și 20 de zile la Ierusalim.
9. Și au dat Ioav numărul socotealii norodului împăratului: și era Israil 800000 de oameni ai puterii, zmulgând sabie, și omul Iudei 500000 de oameni de războiu.
10. Și lovi inema lui David pre el după ce au numărat norodul. Și zise David cătră Domnul: „Greșit-am foarte, făcând cuvântul acesta! Și acum, Doamne, rădică fărădeleagea robului tău, căci m’am nebunit foarte!“
11. Și să sculă David demineața. Și cuvântul Domnului s’au făcut cătră Gaad prorocul, cela ce veade, zicând:
12. „Pasă și grăiaște cătră David, zicând: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Trei rădic Eu asupră-ț; și aleage ție una dentru eale, și-ț voiu face ție’’“.
13. Și întră Gaad cătră David și spuse. Și zise lui: „Aleage ție să ți se facă: Au să vie ție trei ani foamete în pământul tău, au trei luni să fugi tu denaintea vrăjmașilor tăi și vor fi gonindu-te, au trei zile să să facă moarte în pământul tău. Acum dară cunoaște și vezi ce voiu răspunde celui ce m’au trimis“.
14. Și zise David cătră Gad: „Strâmtu mie de toate părțile foarte, câteștreale. Cădea-voiu dară în mânule Domnului, căci multe sânt îndurările Lui foarte, iară în mânile oamenilor nu voiu cădea“.
15. Și au ales luiș David moartea. Și zilele seacerii de grâu, și deade Domnul în Israil moarte de demineață până la vreame de prânzu. Și au început pierirea în norod și au murit den norodul Domnului, de la Dan și până la Versavie, 70000 de oameni.
16. Și întinse îngerul lui Dumnezeu mâna lui la Ierusalim ca să-l strice pre el, și să mângâie Domnul spre răutate și zise îngerului celui ce strica întru norod: „Mult iaste! Acum slobozi mâna ta“. Și îngerul lui Dumnezeu era stând prejur aria lui Orna Evuseului.
17. Și zise David cătră Domnul, deaca văzu el îngerul cel ce loviia norodul; și zise: „Iată, eu sânt, am făcut strâmbătate! Și eu sânt păstoriul; am făcut rău, și aceștea, oile, ce au făcut? Facă-să dară mâna Ta întru mine și întru casa tătâne-mieu!“
18. Și veni Gad cătră David în ziua aceaea și-i zise lui: „Suie-te și pune Domnului jârtăvnic în aria lui Orna Ievuseului!“
19. Și să sui David după cuvântul lui Gad prorocului, în ce chip au poruncit lui Domnul.
20. Și să plecă Orna și văzu pre împăratul și pre slugile lui mergând asupra lui; și ieși Orna și să închină împăratului preste fața lui pre pământ. Și zise Orna:
21. „Ce că au venit domnul mieu împăratul cătră robul lui?“ Și zise David: „Să cumpăr de la tine aria, ca să zidescu jârtăvnic Domnului și să să oprească pierzarea de asupra norodului“.
22. Și zise Orna cătră David: „Să ia și să aducă domnul mieu împăratul Domnului ce ce bine întru ochii lui. Iată boii spre ardere-de-tot, și roatele, și unealtele boilor, de leamne“.
23. Toate au dat Orna împăratului. Și zise Orna cătră împăratul: „Domnul Dumnezeul tău să te blagoslovească pre tine!“
24. Și zise împăratul cătră Orna: „Nu! Ce căci cumpărând voiu cumpăra de la tine întru schimb, și nu voiu aduce Domnului Dumnezeului mieu ardere-de-tot în dar“. Și cumpără David aria și boii cu argint de sicle 50.
25. Și zidi acolo David jârtăvnic Domnului și au adus ardere-de-tot și împăcătoare. Și au adaos Solomon preste jârtăvnic mai apoi, căci mic era dentâiu. Și să făcu Domnul blând pământului și să opri pieirea de asupra lui Israil.
| ▲ Începutul paginii. |