Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Ruth

 

CAP 1

Ruth și Noemin.

1. Și fu în zilele când judeca judecători, și să făcu foamete pre pământ; și mearse om den Vithleaemul Iudei ca să nemernicească în țarena lui Moav, el și muiare lui și amândoi feciorii lui.

2. Și numele omului, Avimeleh, și numele muierii lui, Noemin, și numele celor doi feciori ai lui, Maalon și Heleon, efrateani den Vithleaemul Iudei; și veniră la țarena lui Moav, și era acolo.

3. Și muri Elimeleh, bărbatul Noeminii, și rămase ea și amândoi feciorii ei.

4. Și luară lor fămei moaviteance, numele uniia, Orfa, și numele ai doilea, Ruth; și lăcuiră acolo vreo 10 ani.

5. Și muriră amândoi, Maalon și Heleon, și rămase muiarea de bărbatul ei și de amândoi feciorii ei.

6. Și să sculă ea și amândoao nororile ei, și să întoarsără den țarena lui Moav, pentru căci au auzit în țarena lui Moav cum au socotit Domnul nărodul lui, ca să le dea lor pâini.

7. Și ieși den locul unde era ea acolo, și amândoao nurorile ei – împreună cu ea. Și mergea pre cale ca să să întoarcă în pământul Iudei, și zise Noemin amândurora nororelor ei:

8. „Păsaț dară, întoarceți-vă fieștecare la casa cea părintească a ei, să facă Domnul cu voi milă, în ce chip aț făcut cu cei morți, și cu mine.

9. Dea Domnul voao și să aflaț odihnă, fiecarea în casa bărbatului ei“. Și foarte le sărută pre eale, și râdicară glasul lor și plânseră. Și ziseră ei:

10. „Au nu cu tine ne vom întoarce la norodul tău?“ Și zise Noemin:

11. „Întoarceți-vă dară, featele meale, pentru căci mergeț cu mine? Au doară încă îm sânt mie feciori în pântecele mieu, și vor fi voao bărbați?

12. Întoarceți-vă dară, featele meale, pentru aceaea căci am îmbătrânit, ca să nu fiu eu de bărbat. Pentru căci am zis: ‘Am vârstă ca să fiu eu la bărbat și aș fi îngreuiată cu bărbat și voiu naște feciori, au doară îi veț aștepta până vor creaște mari?

13. Și lor vă veț opri, ca să nu vă faceț la bărbat? Nu, featele meale, pentru căci mi s’au amărât foarte pentru voi, pentru căci ieși întru mine mâna Domnului’“.

14. Și râdicară glasul lor, și plânseră încă, și sărută Orfa pre soacră-sa și să întoarse la norodul ei, și Ruth mearse cu dânsa. Și zise Noemin cătră Ruth:

15. „Iată, s’au întors cumnată-ta cătră norodul ei și cătră bozii ei; întoarce-te dară și tu înapoia cumnatei tale“. Și zise Ruth:

16. „Să nu mă întimpine pre mine ca să las pre tine, ca să mă întorc den napoia ta; căci tu unde vei mearge, voiu mearge, și unde te vei sălășlui, mă voiu sălășlui; norodul tău, nărodul mieu, și Dumnezăul tău, Dumnezeul mieu.

17. Și unde vei muri, voiu muri, și acolo mă voiu îngropa. Aceastea să-m facă mie Domnul și aceastea să-m adaogă, că moartea va împărți întru mijlocul tău și întru al mieu“.

18. Și văzând cum să întăreaște ea să meargă cu ea, au încetat ca să mai grăiască cătră dânsa.

19. Și mearseră amândoao, până au sosit eale la Vithleaem. Și fu după ce au venit eale la Vithleaem, și au răsunat toată cetatea pentru dânsele și ziseră: „De iaste aceasta Noemin?“ Și zise cătră eale:

20. „Nu mă chemați Noemin, chemați-mă Cea Amară, căci s’au amărât întru mine Cel Destul foarte.

21. Eu plină m’am dus, și deșartă m’au întors Domnul. Și pentru ce mă chemați Noemin? Și Domnul m’au smerit pre mine și Cel Destul m’au chinuit“.

22. Și să întoarse Noemin și Ruth moaviteanca, nora ei, împreună cu dânsa, întorcându-se cu dânsa den țarina lui Moav; și aceastea au sosit la Vithleaem la începutul seacirii de orzu.

CAP 2

Ruth adună spice în țarina lui Vooz.

1. Și Noeminii – om conoscut bărbatului ei. Și omul, tare în vârtute, den rudenia lui Elimeleh, și numele lui, Vooz.

2. Și zise Ruth Moaviteanca cătră Noemin: „Să mă duc dară la țarină și voiu culeage den spice după urmă, unde voiu afla har întru ochii lui“.

3. Și zise ei: „Pasă, fata mea“. Și mearse. Și mergând, adună în țarină în urma secerătorilor; și căzu întru nemerire în partea țarinii lui Vooz, celuia den rudenia lui Elimeleh.

4. Și iată, Vooz au venit de la Vithleaem și zise secerătorilor: „Domnul, cu voi“. Și ziseră lui: „Blagoslovească-te Domnul“.

5. Și zise Vooz copilașului lui celuia ce era ispravnic preste secerători: „Cine e tinereao aceasta?“

6. Și răspunse copilașul cela ce sta preste secerători și zise: „Copilașa Moaviteanca iaste, ceaea ce s’au întors cu Noemina den țarina lui Moav,

7. Și zise: ‘Aduna-voiu dară și voiu culeage în znopi denapoia celora ce seaceră’. Și veni și stătu de dimeneața până în sară, nu odehni în țarină nemică“.

8. Și zise Vooz cătră Ruth: „Nu ai auzit, fata mea? Să nu mergi la altă țarină să culegi, și tu să nu mergi de aicea; aici să te lipești, împreună cu featele meale.

9. Și ochii tăi – la țarină, unde vor secera, și vei mearge denapoia lor. Iată, am poruncit copilașilor ca să nu se atingă de tine. Și când vei înseta, și vei mearge la vase și vei bea de unde vor lua apă și copilașii“.

10. Și căzu preste fața ei și să închină preste pământ și zise cătră el: „Ce căci am aflat har întru ochii tăi, ca să mă cunoști pre mine? Și eu sânt streină?“.

11. Și răspunse Vooz și zise ei: „Cu veaste mi s’au povestit câte ai făcut cu soacra ta, după ce au murit bărbatul tău, și cum ai lăsat pre tatăl tău și pre maica ta, și pământul naștirei tale, și ai mers cătră norodul carele n’ai știut de ieri și de alaltaieri.

12. Să plătească Domnul lucrul tău și facă-se plata ta plină de la Domnul Dumnezăul tău lui Israil, cătră carele ai venit, ca să nedejduiești supt arepile lui“.

13. Și ea zise: „Să fiu aflat har întru ochii tăi, doamne! Căci m’ai mângâiat și căci ai grăit pre inema roabei tale, și, iată, eu nu voiu fi ca una dentru roabele tale!“.

14. Și zise ei Vooz: „Acum iaste ceasul de mâncat. Apropie-te dară aici și vei mânca den pâinele meale și vei întinge pâinea ta în oțet“. Și șăzu Ruth de laturea seciărătorilor și-i frânse ei Vooz pâine, și mâncă și să sătură și rămase.

15. Și să sculă a culeage și porunci Vooz copilașilor lui, zicând: „Și pentre snopi să adune și să nu o rușinaț pre dânsa.

16. Și țiind țineț, și încă puind, veț pune ei de ceale frânte, și lăsați-o pre dânsa și va mânca și va aduna, și să nu o dojăniț pre ea“.

17. Și adună în țarenă până în sară, și bătu ceale ce au strâns, și să făcu ca o ifi de orz.

18. Și rădică și întră în cetate și văzu soacră-sa ceale ce au adunat. Și aducând Ruth, au dat ei carele au lăsat, den carele s’au săturat.

19. Și zise ei soacră-sa: „Unde ai adunat astăzi și unde ai făcut? Fie cela ce te-au cunoscut blagoslovit“. Și spuse Ruth soacră-sa unde au făcut și zise: „Numele omului cu carele am făcut astăzi, Vooz“.

20. Și zise Noemin norori-sa: „Blagoslovit iaste Domnului, pentru căci n’au lăsat mila lui cu cei vii și cu cei morți“. Și zise ei Noemin: „Apropie-să noao omul, dentru rudeniile noastre iaste“.

21. Și zise Ruth cătră soacră-sa: „Și încă, căci au zis cătră mine: ‘Cu featele meale să te lipești, până vor sfârși toată seacerea carea iaste la mine’“.

22. Și zise Noemin cătră Ruth, noru-sa: „Bine, fata mea, căci ai ieșit cu featele lui și nu te vor călca pre tine de tot într’alte țareni“.

23. Și să lipi Ruth cu featele lui Vooz, a aduna până a săvârși seacerea orzului și seacerea grâului.

CAP 3

Făgăduință pentru căsătorie.

1. Și șăzu împreună cu soacră-sa și zise ei Noemin, soacră-sa: „Fata mea, să nu-ț cercu ție odihnă, pentru ca bine să ți să facă?

2. Și acum, au doară Vooz nu iaste cunoscut noao, unde ai fost cu featele lui? Iată, el vântură aria orzului într’această noapte.

3. Iară tu să te scalzi și să te ungi și vei pune prejur tine îmbrăcămintea ta și te vei sui pre arie. Să nu te cunoști omului, până va săvârși el a mânca și a bea.

4. Și va fi culcându-să el, și vei cunoaște locul unde doarme acolo, și vei mearge și vei descoperi ceale de lângă picioarele lui și vei dormi și el va spune ție ceale ce vei face“.

5. Și zise Ruth cătră ea: „Toate câte-m vei zice mie voiu face“.

6. Și să pogorî la arie, și făcu după toate câte i-au poruncit ei soacră-sa.

7. Și mâncă Vooz și bău și să veseli inema lui și veni să doarmă într’o parte a clăditurii; și ea veni pre ascuns și descoperi ceale de lângă picioarele lui și să culcă.

8. Și fu la miazănoapte, și să spământă omul și să turbură și, iată, muiare dormiia la picioarele lui.

9. Și zise: „Cine ești tu?“ Și ea zise: „Eu sânt Ruth, roaba ta, și vei învăli cu aripa ta preste roaba ta, pentru că rudenie ești tu“.

10. Și zise Vooz: „Blagoslovită tu Domnului Dumnezeu, fata mea, pentru că ai îmbunățit mila ta cea de apoi decât cea dentâi, ca să nu mergi tu după tineri, măcară sărac, măcară avut.

11. Și acum, fata mea, nu te teame, toate câte vei zice face-ț-voiu ție, pentru că știe tot fealiul nărodului mieu că muiare a puterii ești tu.

12. Și acum, adevărat rudenie eu sânt; și încă iaste rudenie mai aproape decât mine.

13. Mâi noaptea, și va fi, demineață, de te va rudi, bine, rudească-te, iară de nu va vrea să te rudească, rudi-te-voiu eu, viu Domnul! Dormi până dimineața!“.

14. Și dormi lângă picioarele lui până dimeneață; și ea să sculă dimeneața mai nainte decât a cunoaște om pre aproapele lui. Și zise Vooz: „Să nu să cunoască cum au venit muiarea la arie!“

15. Și zise ei: „Adu-ți fota de preste tine și ține pre ea“. Și ea ținu pre ea, și măsură 6 de orzu și puse preste ea și întră în cetate.

16. Și Ruth au întrat la soacră-sa și ea zise: „Ce iaste, fata mea?“ Și-i spuse toate câte au făcut ei omul.

17. Și zise ei: „Ceale 6 de orzu aceastea mi’au dat mie, căce au zis cătră mine: ‘Să nu întri deșartă la soacră-ta’“.

18. Și ea zise: „Șăz, fata mea, până a te conoaște pre tine cum va cădea cuvântul, pentru că nu se va potoli omul, până se va săvârși cuvântul astăzi“.

CAP 4

Căsătoria lui Vooz cu Ruth.

1. Și Vooz să sui pre poartă și șăzu acolo și, iată, rudenia mergea pre aproape, de carele au zis Vooz. Și zise cătră dânsul Vooz: „Abătându-te, șăzi aicea“. Și el să abătu și șăzu.

2. Și luo Vooz 10 oameni den cei mai bătrâni ai cetății și zise: „Șădeți aicea“. Și șăzură, și zise Vooz rudeniei:

3. „Partea țarenii carea iaste a fratelui nostru, a lui Elemeleh, care au dat Noemin, ceiia ce s’au întors den țarina lui Moav, și eu am zis: ‘Descoperi-voiu ureachea ta, zicând: Ia-ți, înaintea celora ce șăd și înaintea celor mai bătrâni ai norodului mieu.

4. De vei să rudești, rudeaște, iară de nu vei să rudești, spune-mi, și voiu conoaște; că nu iaste afară den tine a rudi, și eu sânt după tine’“.

5. Și el zise: „Eu sânt și voiu rudi“, și zise Vooz: „În ziua ce ai luat țarina den mâna Noeminii, și de la Ruth Moaviteanca, muiarea celui mort, pre moștenirea lui să agonisești ție, ca să rădici numele celui mort preste moștenirea lui“.

6. Și zise rudenia: „Nu voiu putea să rudesc mie, pentru ca să nu stric moștenirea mea; rudeaște tu ție rudenia mea, căci nu voiu putea să rudesc“.

7. Și aceasta e direptare înainte întru Israil, preste rudenie și preste schimbare să stea tot cuvântul, și dezlega omul încălțemintea lui și da aproapelui său celuia ce rudiia rudenia lui, și aceasta e mărturie întru Israil.

8. Și zise rudenia lui Vooz: „Ia ție rudenia mea“. Și dezlegă încălțemintea lui și deade lui.

9. Și zise Vooz celor bătrâni și la tot norodul: „Marturi voi astăzi cum am agonisit toate ale lui Elemeleh și toate câte sânt ale lui Helon și ale lui Maalon den mâna Noeminii.

10. Și pre Ruth Moaviteanca, pre muiarea lui Maalon, am luat mie fămeaie, ca să rădic numele celui mort pre moștenirea lui și nu va pieri numele celui mort dentru frații lui și den brâul locului lui, marturi voi astăzi“.

11. Și răspunseră tot norodul și ziseră cei den poartă: „Marturi“, și cei bătrâni ziseră: „Dea Domnul muiarea ta, ceaea ce întră în casa ta, ca Rahil și ca Lia, carele au zidit amândoao casa lui Israil, și au făcut puteare în Iefratha și va fi nume în Vithleaem.

12. Și facă-se casa ta ca casa lui Feres, pre carele au născut Thamar Iudei, den sămânța ta să-ț dea ție Domnul, den copilașa aceasta, feciori“.

13. Și luo Vooz pre Ruth și-i fu lui muiare și întră la dânsa și-i deade ei Domnul naștere și născu feciori.

14. Și ziseră muierile cătră Noemin: „Blagoslovit Domnul, carele n’au stricat ție astăzi rudenia și să să cheame numele tău întru Israil!

15. Și va fi ție întru cela ce întoarce sufletul și ca să hrănească bătrâneațele tale, căci noru-ta, ceaea ce te-au iubit pre tine, au născut fecior, carea iaste ție mai bună decât 7 feciori“.

16. Și luo Noemin copilașul și-l puse în sânul ei și fu lui ca o doică.

17. Și-i numiră lui vecinele numele, zicând: „Născu-se fecior Noeminii!“ Și numiră numele lui Ovid. Acesta e tatul lui Iesei, tatul lui David.

18. Și aceastea-s nașterile lui Fares: Fares au născut pre Esrom, și Esrom au născut pre Aram, și Aram au născut pre Aminadav, și Aminadav au născut pre Naason, și Naason au născut pre Salmon, și Salmon au născut pre Vooz, și Vooz au născut pre Ovid, și Ovid au născut pre Iesei, și Iesei au născut pre David.

▲ Începutul paginii.