Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/A împărăției III

←A împărățiilor a doua

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE A ÎMPĂRĂȚIILOR, A TREIA

A împărăției, a patra→

CAP 1

Solomon.

1. Și împăratul David, bătrân îndelungat de zile; și-l învăliia pre el cu haine, și nu se încălziia.

2. Și zisără slugele lui cătră dânsul: „Să cearce domnului nostru împăratului fecioară tânără și va sta înaintea împăratului și va fi să încălzească pre el și va dormi cu el și să va încălzi domnul nostru împăratul“.

3. Și cercară fecioară frumoasă den tot hotarul lui Israil și aflară pre Avisac Somaniteanca și o adusără pre dânsa cătră împăratul.

4. Și fecioara, la chip frumoasă foarte, și era încălzind pe împăratul și slujiia lui și împăratul n’au conoscut pre ea.

5. Și Adonias, fiiul Anghithei, să înălță, zicând: „Eu voiu împărăți!“ Și ș’au făcut lui cară și călăreți și 50 de oameni alerga înaintea lui.

6. Și nu l-au oprit pre el tată-său niceodinioară, zicând: „Pentru căce tu aceasta ai făcut?“ Și încă acesta, la chip frumos foarte, și pre el l-au născut pe urma lui Avesalom.

7. Și să făcură cuvintele lui cu Ioav, fiiul Saruiei, și cu Aviathar preotul; și ajutoriia denapoia Adoniii.

8. Și Sadoc preotul, și Vaneas, feciorul lui Iodae, și Nathan prorocul, și Semei, și Risi, și fiii tari ai lui David nu era denapoia Adoniei.

9. Și au junghiat Adonia oi și viței și miei la piatra lui Zoeleth, carele era lipită de fântâna lui Roghil; și au chemat pre toți frații lui, pre fiii împăratului și pre toți oamenii Iudei, pre slugile împăratului.

10. Și pre Nathan prorocul și pre Vanea și pre cei tari și pre Solomon, fratele lui, n’au chemat.

11. Și zise Nathan cătră Virsavie, maica lui Solomon, zicând: „N’ai auzit că au împărățit Adonia, feciorul Anghithei, și domnul nostru, David, n’au știut?

12. Și acum vino să te sfătuiescu sfat și izbăveaște sufletul tău și sufletul fiiului tău, Solomon.

13. Vino de întră cătră împăratul David și vei grăi cătră el, zicând: ‘Nu tu, domnul mieu împărate, te-ai jurat roabei tale, zicând că: ‘Solomon, fiiul tău, va împărăți după mine și el va șădea pre scaunul mieu’? Și dirept ce au împărățit Adonia?’

14. Și iată, încă tu grăind acolo cu împăratul, și eu voiu întra după tine și voiu împlini cuvintele tale“.

15. Și întră Virsavie cătră împăratul în cămară. Și împăratul, bătrân foarte, și Avisac Somaniteanca slujiia împăratului.

16. Și să plecă Virsavie și să închină împăratului; și zise împăratul: „Ce iaste ție?“

17. Și ea zise: „Domnul mieu împărate, tu ai jurat întru Domnul Dumnezăul tău roabei tale, zicând că: ‘Fiiul tău, Solomon, va împărăți după mine și el va șădea pre scaunul mieu’.

18. Și acum, iată, Adonia au împărățit și tu, domnul mieu împărate, n’ai știut.

19. Și au junghiat viței și oi și miei cât de multe; și au chemat pre toți fiii împăratului și pre Aviathar preotul, și pre Ioav, boiarenul puterii; și pre Solomon, robul tău, n’au chemat.

20. Și tu, domnul mieu împărate, ochii a tot Israilul cătră tine, să le spui loru cine va șădea pre scaunul domnului mieu împăratului, după dânsul.

21. Și va fi după ce să va pristăvi domnul mieu împăratul, împreună cu părinții lui, și voiu fi eu și Solomon, fiiul mieu, greșiți“

22. Și iată, încă ea grăind cătră împăratul, și Nathan prorocul au întrat.

23. Și spusără împăratului, zicând: „Iată, Nathan prorocul!“ Și întră la fața împăratului și să închină împăratului cu fața lui pre pământu.

24. Și zise Nathan: „Domnul mieu împărate, tu ai zis: ‘Adonias va împărăți după mine și el va șădea preste scaunul mieu’?

25. Căci s’au pogorât astăzi și au junghiat viței și miei și oi cât de multe și au chemat pre toți fiii împăratului și pre boiarii puterii și pre Aviathar preotul. Și iată, sânt bând și mâncând înaintea lui și au zis: ‘Trăiască împăratul Adonia!’

26. Și pre mine singur, robul tău, și pre Sadoc preotul și pre Vanea, fiiul lui Iodae, și pre Solomon, robul tău, n’au chemat.

27. De s’au făcut pren domnul mieu împăratul cuvântul acesta și n’ai conoscut robului tău cine va șădea pre scaunul domnului mieu împăratului, după el?“

28. Și răspunse împăratul David și zise: „Chemați-m pre Virsavie!“ Și întră înaintea împăratului și stătu înaintea lui.

29. Și să jură împăratul și zise: „Viu e Domnul, carele mi’au mântuit sufletul mieu den toată primejdia,

30. Că, în ce chip am jurat ție întru Domnul Dumnezăul lui Israil, zicând că Solomon, fiiul tău, va împărăți după mine și el va șădea pre scaunul mieu pentru mine, căci așa voiu face în ziua aceasta!“

31. Și să plecă Virsavie preste față la pământ și să închină împăratului și zise: „Trăiască domnul mieu, David împăratul, în veac!“

32. Și zise împăratul David: „Chemați mie pre Sadoc preotul și pre Nathan prorocul și pre Vania, fiiul lui Iodae!“ Și întoarse înaintea împăratului. Și zise împăratul lor:

33. „Luați împreună cu voi robii domnului vostru și încălărați pre fiiul mieu, Solomon, pre mușcoiul mieu și-l pogorâți pre el la Ghion.

34. Și să-l ungă pre el acolo Sadoc preotul și Nathan prorocul întru împărat preste Israil. Și trâmbițați cu cornul și veți grăi: ‘Trăiască împăratul Solomon!’

35. Și vă veți sui denapoia lui și va întra înlăuntru și va șădea preste scaunul mieu și el va împărăți în locul mieu, și eu am poruncit ca să fie povățitoriu preste Israil și preste Iuda“.

36. Și răspunse Vaneas, feciorul lui Iodae, împăratului și zise: „Facă-se așa, adeverească Domnul Dumnezău cuvântul domnului mieu împăratului!

37. În ce chip era Domnul cu domnul, împăratul, așa să fie cu Solomon și să mărească scaunul lui mai vârtos decât scaunul domnului mieu, David împărat!“

38. Și să pogorî Sadoc preotul și Nathan prorocul și Vanias, fiiul lui Iodae, și herethi, și feleth, și au încălerat pre Solomon pre mușcoiul împăratului David și l-au adus pre el la Ghion.

39. Și au luat Sadoc preotul cornul untdelemnului den cort ș’au uns pre Solomon. Ș’au trâmbițat cu cornul și au zis tot norodul: „Trăiască împăratul Solomon!“

40. Și să sui tot norodul denapoia lui și juca norodul cu danțuri și veselindu-se veselie mare; și răsună pământul cu glasul lor.

41. Și auzi Adonia și toți cei chemați împreună cu el și ei săvârșiră a mânca. Și auzi Ioav glasul cornului și zise: „Ce e glasul cetatea răsunând?“

42. Și încă el grăind, și iată, Ionathan, feciorul lui Aviathar preotul, veni. Și zise Adonia: „Întră, căci om a puterii ești tu și bune vesteaște!“

43. Și răspunse Ionathan și zise Adoniei: „Și foarte domnul nostru, împăratul David, au împărățit pre Solomon.

44. Și au trimis împreună cu el împăratul pre Sadoc preotul și pre Nathan prorocul și pre Vanea, feciorul lui Iodae, și pe herethi și pre felethi; și l-au încălerat pre el preste mușcoiul împăratului.

45. Și l-au uns pre el Sadoc preotul și Nathan prorocul întru împărat, la Ghion, și s’au suit de acolo veselindu-se și au răsunat cetatea; acesta e glasul carele ați auzit.

46. Și au șăzut Solomon pre scaunul împărăției.

47. Și au întrat robii împăratului să binevestească pre domnul nostru, pre împăratul David, zicând: ‘Să îmbunească Dumnezeu numele lui Solomon, fiiului tău, mai sus decât numele tău și să mărească scaunul lui mai sus de scaunul tău!’ Și s’au închinat împăratul pre așternutul lui.

48. Și încă așa au zis împăratul: ‘Blagoslovit Domnul Dumnezăul lui Israil, carele au dat astăzi dentru semânța mea șăzând pre scaunul mieu, și ochii miei văd!’“

49. Și să spământară și să sculară toți chemații Adoniei și să duseră om la calea lui.

50. Și Adonias s’au temut de cătră fața lui Solomon; și să sculă și să duse și să apucă de coarnele jârtăvnicului.

51. Și să spuse lui Solomon, zicând: „Iată, Adonias s’au temut de împăratul Solomon și, iată, ține de coarnele jârtăvnicului, zicând: ‘Jure-mi-se astăzi împăratul Solomon de nu va omorî pre robul lui cu sabia!’“

52. Și zise Solomon: „De se va face întru fiiu de puteare, de va cădea den perii lui pre pământ; iară de se va afla răutate întru el, se va omorî!“

53. Și trimise împăratul Solomon și-l pogorâră pre el de asupra jârtăvnicului; și întră și să închină împăratului Solomon; și zise lui Solomon: „Pasă la casa ta!“.

CAP 2

Moartea lui David.

1. Și să apropiară zilele lui David ca să moară el și porunci lui Solomon, fiiului lui, zicând:

2. „Eu sânt merg în calea a tot pământul. Și te vei întări și vei fi întru bărbat deplin!

3. Și vei păzi paza Domnului Dumnezeului tău, ca să mergi întru căile lui, să păzăști poruncile lui și direptățile lui și judecățile lui și mărturiile lui ceale scrise în leagea lui Moisi, ca să pricepi ceale ce vei face după toate câte voiu porunci ție,

4. Pentru ca să întărească Domnul cuvântul lui carele au grăit pentru mine, zicând: ‘De vor păzi fiii tăi calea lor, să meargă înaintea mea cu adevăr cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, zicând: ‘Nu se va surpa ție om de asupra scaunului lui Israil’.

5. Și încă tu ai conoscut câte au făcut mie Ioav, feciorul Saruiei, câte au făcut la cei doi boiari ai puterilor lui Israil, lui Avenir, feciorul lui Iir, și lui Amesai, feciorul lui Iether, și au ucis pre ei și au pus sângiurile războiului în pace și au dat sânge nevinovat cu brâul lui, ce e la mijlocul lui, și cu cizma lui, ce e în piciorul lui.

6. Și vei face după înțelepciunea ta și nu vei aduce bătrâneațele lui cu pace în iad.

7. Și fiilor lui Verzeli Galaaditeanul vei face milă și vor fi întru cei ce mănâncă masa ta, căci așa s’au apropiat mie când fugiiam de cătră fața lui Avesalom, fratelui tău.

8. Și iată, împreună cu tine Semei, feciorul lui Ghira, feciorul lui Iemeni den Vaurim, și acesta m’au blestemat blestem iadovit în ziua carea mergeam în tabere; și el s’au pogorât întru întimpinarea mea la Iordan și m’am jurat lui întru Domnul, zicând: ‘De te voiu omorî cu sabie!’

9. Și să nu-l nevinovățești pre el; căci om înțelept tu ești și vei conoaște ce vei face lui și vei aduce cărunțimea lui cu sânge în iad“.

10. Și să prestăvi David cu părinții lui și să îngropă în cetatea lui David.

11. Și zilele lui, carele au împărățit David preste Israil, 40 de ani: în Hevron au împărățit 7 ani și în Ierusalim au împărățit 33 de ani.

12. Și Solomon au șăzut pre scaunul lui David, tatul lui, fiiu de 12 ani, și să găti împărăția lui foarte.

13. Și întră Adonia, feciorul Anghithei, cătră Versavie, maica lui Solomon, și să închină ei și ea zise: „Pace e întrarea ta?“ Și el zise: „Pace!“

14. Și zise: „Cuvânt mie cătră tine!“ Și zise lui: „Grăiaște!“

15. Și zise ei: „Tu știi că a mea era împărăția și preste mine au pus tot Israilul fața lui, de împărat; și să întoarse împărăția și să făcu fratelui mieu, căce de la Domnul s’au făcut lui.

16. Și acum o cearere ceru eu de la tine, să nu-ți întorci fața ta“. Și zise lui Versavie: „Grăiaște!“

17. Și zise ei: „Zi, dară, cătră împăratul Solomon că nu-ș va întoarce fața lui despre tine și-m va da mie pre Avesac Samaniteanca întru fămeaie“.

18. Și zise Virsavie: „Bine, eu voiu grăi pentru tine împăratului“.

19. Și întră Virsavie cătră împăratul Solomon ca să grăiască lui pentru Adonia. Și să sculă împăratul întru întimpinarea ei și să închină ei și au șăzut pre scaunul său și să puse scaun maicii împăratului și au șăzut în dereapta lui.

20. Și-i zise lui: „O cearere mică eu ceru de la tine, să nu întorci fața mea“. Și zise ei împăratul: „Ceare, maica mea, că nu te voiu întoarce“.

21. Și zise: „Dea-să Avisac Samaniteanca, Adoniii, fratelui tău, întru muiare“.

22. Și răspunse împăratul Solomon și zise maicii lui: „Și pentru ce tu ai cerșut pre Avisac Samaniteanca Adoniei? Ceare lui împărăția –căce acesta e fratele mieu cel mai mare decât mine, și al lui Aviathar preotul, și al lui Ioav, feciorul Saruiei voivodul, priaten“.

23. Și să jură împăratul Solomon asupra Domnului, zicând: „Aceastea să-m facă mie Dumnezău și aceastea să-m adaogă, că asupra sufletului său au grăit Adonia cuvântul acesta.

24. Și acum, viu e Domnul, carele m’au gătit și m’au pus pre scaunul lui David, tătâne-mieu, și el mi’au făcut casă în ce chip au grăit Domnul, că astăzi se va omorî Adonia“.

25. Și au trimis împăratul Solomon cu mâna lui Vaneas, fiiul lui Iodae, și-l ucise pre el și muri Adonias în ziua aceaea.

26. Și lui Aviathar preotul zise împăratul: „Aleargă tu la Anatheth, la țarena ta, căce om de moarte ești tu și în ziua aceasta nu te voiu omorî, căce ai râdicat sicriul făgăduinții Domnului înaintea lui David, tătâni-mieu, și căce te-ai chinuit întru toate carele s’au chinuit tatul mieu“.

27. Și scoase Solomon pre Aviathar, ca să nu fie întru preot Domnului, ca să să plinească cuvântul Domnului, carele au grăit pre casa lui Ili în Silom.

28. Și auzul au venit până la Ioav, fiiul Saruiei –căce Ioav era plecat denapoia Adoniei, și denapoia lui Solomon nu era plecat –și fugi Ioav la lăcașul Domnului și să apucă de cornul jârtăvnicului.

29. Și să spusă lui Solomon, zicând că au fugit Ioav la cortul Domnului și, iată, să ține de cornurile jârtăvnicului. Și trimise Solomon împăratul cătră Ioav, zicând:

30. „Ce ți s’au făcut ție de ai fugit la jârtăvnic?“ Și zise Ioav: „Căce m’am spământat de fața ta și am fugit cătră Domnul“. Și trimise Solomon împăratul pre Vania, feciorul lui Iodae, zicând: „Pasă și ucide pre el și îngroapă pre el!“

31. Și veni Vaneia, feciorul lui Iodae, cătră Ioav, la cortul Domnului și-i zise lui: „Aceastea zice împăratul: ‘Ieși afară!’“ Și zise Ioav: „Nu voiu ieși afară, că aici voiu muri!“ Și să întoarse Vaneas, feciorul lui Iodae, și zise împăratului, zicând: „Aceastea au grăit Ioav și aceastea mi’au răspunsu mie“.

32. Și zise lui împăratul: „Pasă și fă lui după cum au grăit și-l ucide pre el și-l vei astruca pre dânsul; și vei râdica astăzi sângele carele în dar au vărsat Ioav de la mine și de la casa tătâni-mieu.

33. Și întoarse Domnul sângele strâmbătății lui în capul lui, în ce chip au timpinat la cei doi oameni cei derepți și mai buni decât el, și au ucis pre dânșii cu sabie și tată-mieu, David, n’au știut sângele lor: pre Avenir, feciorul lui Nor, voivodul lui Israil, și pre Amesai, feciorul lui Iether, voivodul Iudei.

34. Și să întoarsă sângele lor în capul lui și în capul seminției lui în veac; și lui David și semențiii lui și casii lui și scaunului lui facă-mi-se pace până în veac de la Domnul!“

35. Și să sui Vanias, feciorul lui Iodae, și-l timpină pre el și-l omorî pre el; și astrucă pre el în casa lui, în pustiiu.

36. Și au dat împăratul pre Vaneas, feciorul lui Iodae, pentru el pre voivozii; și împărăția să oprăvuiia în Ierusalim. Și pre Sadoc preotul au dat împăratul întru preot mare în locul lui Aviathar.

37. Și trimițind împăratul, au chemat pre Semei și-i zise lui: „Zideaște ție casă în Ierusalim și șăz acolo și să nu ieși de acolo necăiurilea.

38. Și va fi în ziua ieșirii tale și vei treace pârâul Chiedrilor, știind să știi că cu moarte vei muri, sângele tău va fi preste capul tău“. Și-l jură pre el împăratul în ziua aceaea.

39. Și zise Semei cătră împăratul: „Bun e cuvântul carele ai grăit, domnul mieu împărate, așa va face robul tău“.

40. Și șăzu Semei în Ierusalim 3 ani. Și să făcu după 3 ani, și fugiră doi robi ai lui Semei cătră Anhus, feciorul lui Maaha, împăratul Ghiethei. Și să spuse lui Semei, zicând: „Iată robii tăi în Ghieth“.

41. Și să sculă Semei și înșălă măgărița lui și să duse în Ghieth cătră Anhus, ca să cearce pre robii lui; și mearse Semei și aduse pre robii lui den Ghieth.

42. Și să spuse lui Solomon, zicând că au mers Semei den Ierusalim la Ghieth și au întors pre robii lui.

43. Și au trimis împăratul și au chemat pre Semei și zise cătră el: „Au nu te-am jurat asupra Domnului și am mărturisit asupră-ț, zicând: ‘În ce zi vei ieși den Ierusalim și vei mearge în direapta au în stinga, știind să știi că cu moarte vei muri’? Și ai zis mie: ‘Bun e cuvântul carele ai auzit’.

44. Și căci n’ai păzit jurământul Domnului și porunca carea am poruncit asupra ta?“

45. Și zise împăratul cătră Semei: „Tu ai știut toată răutatea ta, carea știe inema ta carele ai facut lui David, tătâne-mieu; și au dat Domnul răul tău în capul tău.

46. Și împăratul Solomon –blagoslovit, și scaunul lui David va fi gata înaintea Domnului în veac“.

47. Și porunci împăratul Solomon lui Vanea, fiiul lui Iodae, și ieși și-l ucise pre el și muri.

CAP 3

Căsătoria lui Solomon. Înțelepciunea lui.

1. Și împărăția să întări în mâna lui Solomon. Și să făcu ginere Solomon lui Farao, împăratul Eghiptului, și luo Solomon fata lui Farao și o băgă pre ea în cetatea lui David, până a săvârși el a zidi casa lui și Casa Domnului dentâiu și zidul Ierusalimului pre împrejur.

2. Însă norodul era tămâind la ceale nalte, pentru că nu s’au zidit casă numelui Domnului până acum.

3. Și iubi Solomon pre Domnul, ca să meargă întru poruncile lui David, tatul lui, fără numai în ceale nalte făcea jârtvă și tămâia.

4. Și să sculă împăratul și mearse la Gavaon să facă jârtvă acolo, căci aceaea e mai naltă și mai mare: 1000 de ardere-de-tot au adus Solomon pre jârtăvnic la Gavaon.

5. Și să ivi Domnul lui Solomon noaptea și-i zise lui: „Ceare ceva cearere ție!“

6. Și zise Solomon: „Tu ai făcut cu robul tău, David, tată-mieu, milă mare, în ce chip au petrecut înaintea ta cu adevăr și cu direptate și cu direptatea inemii cu tine, și ai păzit lui mila această mare, să dai pre fiiul lui pre scaunul lui ca ziua aceasta.

7. Și acum, Doamne, Dumnezeul mieu, tu ai dat pre robul tău în locul lui David, tătâne-mieu, și eu sânt copilaș mic și nu știu întrarea mea și ieșirea mea.

8. Și robul tău, în mijlocul norodului tău carele ai ales, norod mult carele nu să va număra de mulțime și nu să va povesti.

9. Și vei da robului tău inemă a auzi și a cerceta norodul tău întru dereptate, ca să priceapă întru mijlocul bunului și răului; căci cine va putea să judece pre norodul tău cel greu acesta?“

10. Și plăcu cuvântul înaintea Domnului, căci au cerșut Solomon cuvântul acesta.

11. Și zise Domnul cătră el: „Pentru căci ai cerșut de la mine cuvântul acesta și n’ai cerșut de la mine zile multe și n’ai cerut avuție, nici n’ai cerut sufletul vrăjmașilor tăi, ce ai cerșut ție priceapere ca să auzi judecată,

12. Iată, am făcut după cuvântul tău: iată, am dat ție inimă înțeleaptă și învățată înaintea ta; ca tine nu s’au făcut om și după tine nu se va scula de potriva ta.

13. Și ceale ce n’ai cerut dat-am ție: și avuție și mărire; ca tine nu s’au făcut om aseamene ție întru împărați, toate zilele tale.

14. Și de vei mearge întru calea mea, să păzăști poruncile meale și învățăturile meale, în ce chip au mers David, tată-tău, voiu înmulți zilele tale“.

15. Și să deșteptă Solomon și, iată, vis. Și să sculă și mearse la Ierusalim și stătu despre fața jârtăvnicului cel denaintea sicriiului făgăduinții Domnului, în Sion, și au adus ardere-de-tot și au făcut împăcăciuni și făcu ospăț mare lui și la toate slugile lui.

16. Atuncea s’au ivit doao muieri curve la împăratul și au stătut înaintea lui. Și zise o muiare:

17. „Întru mine, domnul mieu: eu și muiarea aceasta am lăcuit într’o casă și am născut în casă.

18. Și fu în ziua a treia, născând eu, au născut și muiarea aceasta; și noi într’un loc, nu iaste nimeni cu noi, afară den noi amândoao în casă.

19. Și au murit feciorul muierii aceștiia noaptea, deaca au adormit preste el.

20. Și s’au sculat la miazănoapte și au luat pre fiiul mieu den brațele meale, și roaba ta dormiia, și l-au culcat pre el în sânul ei și pre feciorul ei cel mort l-au culcat în sânul mieu.

21. Și m’am sculat demineața ca să aplec pre feciorul mieu; și acela era mort. Și iată, l-am socotit pre el dimeneața și nu era fiiul mieu, carele am născut“.

22. Și zise muiarea ceaealaltă: „Ba, ce fiiul mieu, cel viu, iară fiiul tău e cel mort“. Și au grăit înaintea împăratului.

23. Și zise împăratul lor: „Tu zici că: ‘Acesta e fiiul mieu, cel viu, și fiiul tău, cel mort’, și tu zici că: ‘Nu e, ce numai feciorul mieu iaste cel viu și fiiul tău, cel mort’“.

24. Și zise împăratul: „Luați-mi o sabie“.

25. Și aduseră sabia înaintea împăratului. Și zise împăratul: „Spintecați copilașul cel viu, cel sugariu, în doao; și daț jumătatea lui aceștiia și jumătatea lui aceștiia“.

26. Și răspunse muiarea al căriia era fiiul cel viu și zise cătră împăratul că s’au turburat zgăul ei pre fiiul ei; și zise: „Întru mine, doamne, dați-i ei copilul, și cu moarte să nu omorâți pre el“. Și ceaea zise: „Nici mie, nici ei să fie, împărțiți-l“.

27. Și răspunse împăratul și zise: „Daț copilașul cel viu muierii ceiia ce au zis: ‘Dați-l ei pre el, și cu moarte să nu-l omorâț pre el’. Aceasta e maica lui“.

28. Și au auzit tot Israilul judecata aceasta carele au judecat împăratul și s’au spământat de cătră fața împăratului, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezău întru el, ca să facă îndireptare.

CAP 4

Dregătorii lui Solomon. Slava lui.

1. Și era împăratul Solomon împărățând preste Israil.

2. Și aceștea-s boiarii carii era lui: Azaria, fiiul lui Sadoc, preotul;

3. Eliam și Ahia, fiii lui Sisa, logofeți; și Iosafat, fiiul lui Ahilud, aducători-aminte;

4. Și Vaneas, feciorul lui Iodae, preste puteare; și Sadoc și Aviathar, preoții;

5. Și Azarias, feciorul lui Nathan, preste dvorealnici; și Zavud, fiiul lui Nathan, priatin împăratului;

6. Și Ahisar era deregătoriu casei împăratului și Eliav, fiiul lui Safat, preste moștenire; și Adoniram, feciorul lui Avdon, preste biruri.

7. Și la Solomon, 12 ispravnici preste tot Israilul, a da venituri împăratului și casei lui: o lună într’un an să făcu la unul să dea.

8. Și aceastea-s numele lor: Veanor, în muntele lui Efraim, 1;

9. Fiiul lui Dacarea, în Mahimat și în Visalamim și în Vethsamis și Elon, până la Vethanan;

10. Un fecior să dea la Aravoth a lui Soho și tot pământul lui Ofer;

11. Fiiul lui Aminadav, toată Nerthador –Tefaath, fata lui Solomon, era lui muiare–, Unul.

12. Vana, feciorul lui Ahilud, pre Thaanah și Magghedo și toată casa lui San, cel de la Solsarthan, supt Israil, și den Vithsaan, până la Savelmaula, până la Veemerlai den Maal, 1;

13. Feciorul lui Naver, în Ramothul Galaadului, era cetăți ale lui Iair, feciorul lui Manasi, în Galaad; acestuia parte Ergav, în Vasan, 60 de cetăți mari, zidite, și zovoară de aramă, unul;

14. Ahinadav, feciorul lui Sado, Manaim;

15. Ahimaas, în Neftalim –și acesta au luat pre Masemaath, fata lui Solomon, muiare–;

16. Vaana, feciorul lui Husi, în Asir și în Vaaloth;

17. Iosafat, fiiul lui Farue, în Isahar;

18. Semei, feciorul lui Ila, în Veniamin;

19. Gaver, feciorul lui Adai, în pământul lui Galaad, pământul lui Sion, împăratul Esevon, și Og, împăratul Vasanului. Și Nasiv, unul, în pământ Iuda.

20. Și Israil, mulți foarte, ca năsipul cel de la mare, întru mulțime, mâncând și bând și veselindu-să.

21. Și Solomon era căpetenie întru toate împărățiile, den râul pământului celor streini de fealiu și până la hotarăle Eghipetului. Și aducea lui daruri și slujiia lui Solomon toate zilele vieții lui.

22. Și acesta e prânzul lui Solomon, pre zi: 30 de cori de făină aleasă și 60 de cori de făină,

23. Zeace viței aleși și 20 de boi păscători și 100 de oi, afară den cerbi și căprioare și pasări alease și sălbatece.

24. Căci era căpetenie întru tot decindea de râu, de la Thapsa până la Gaza, întru toate împărățiile ceale decindea de râu. Și era lui pace den toate părțile lui împrejur.

25. Și lăcuia Iuda și Israil, nedejduind fieșcarele la via lui și supt smochinul lui, de la Dan și până la Virsavie, toate zilele lui Solomon.

26. Și era la Solomon 40000 de cai la cară și 12000 de călăreți.

27. Și da ispravnicii așa împăratului Solomon, și toate poruncile la masa împăratului, fieșcarele, luna lui, n’au schimbat cuvânt.

28. Și oarzele și paiele cailor și carălor căra la locul unde vrea hi împăratul, fieșcarele după rânduiala lui.

29. Și au dat Domnul învățătură și înțelepciune lui Solomon foarte și răvărsare inemii, ca năsipul cel de pre lângă mare.

30. Și să înmulți învățătura lui Solomon foarte, mai mult decât mintea tuturor oamenilor vechi și mai mult decât toți înțelepții Eghipetului, și să măiestri mai mult decât toți oamenii,

31. Și să înțelepți mai mult decât Ghiethan Israilteanul și Eman și Halhad și decât Darda, fiiul lui Samaad; și să făcu numele lui întru toate limbile împrejur.

32. Și au grăit Solomon 3000 de pilde; și era cântări lui 5000.

33. Și au grăit pentru leamne, de la chiedrul cel den Livan și până la isopul ce iase pen zidu; și au grăit pentru dobitoace și pentru zburătoare și pentru târâtoare și pentru pești.

34. Și au mers toate noroadele să auză înțelepciunea lui Solomon, și luo daruri de la toți împărații pământului, câți auziia înțelepciunea lui.

CAP 5

Pregătiri pentru zidirea Casii Domnului.

1. Și trimise Hiram, împăratul Tirului, slugile lui cătră Solomon, pentru căci au auzit că pre el au uns întru împărat în locul lui David, tătâne-său, căci iubind era Hiram pre David toate zilele.

2. Și au trimis Solomon cătră Hiram, zicând:

3. „Tu știi pre tată-mieu, David, că nu putea ca să zidească casa numelui Domnului Dumnezăului mieu, de cătră fața războaielor ce l-au încunjurat pre el, până i-au dat Domnul pre ei supt urmele picioarelor lui.

4. Și acum au odihnit Domnul Dumnezăul mieu mie, pre împrejur nu iaste hiclean, nu iaste timpinare rea.

5. Și iată, eu zic să zidesc casă numelui Dumnezăului mieu, în ce chip au grăit Domnul cătră David, tatăl mieu, zicând: ‘Fiiul tău, pre carele voiu da în locul tău pre scaunul tău, acesta va zidi casa numelui mieu’.

6. Și acum porunceaște și să-m taie leamne den Livan. Și iată, robii miei, împreună cu robii tăi, și simbria lucrului tău da-voiu ție, după toate câte vei zice; căci tu știi că nu iaste la noi știind leamne a tăia, precum sidoneanii“.

7. Și fu după ce înțelease Hiram cuvintele lui Solomon, să bucură foarte și zise: „Blagoslovit Dumnezeu astăzi, carele au dat lui David fecior înțelept preste norodul cel mult acesta“.

8. Și au trimis Hiram cătră Solomon, zicând: „Auzit-am de toate carele ai trimis cătră mine. Eu voiu face toată voia ta la leamne de chedru și de pefcu.

9. Robii miei le vor pogorî pre eale de la Livan la mare și eu le voiu pune pre eale plute, den locul carele vei trimite cătră mine; și le voiu scutura pre eale acolo și tu le vei rădica. Și vei face voia mea, ca să dai pâine casii meale“.

10. Și era Hiram dând lui Solomon chiedri și pini și toată voia lui.

11. Și Solomon au dat lui Hiram 20000 de cori de grâu și mahil casii lui și 20000 de veth de untdelemnu pisat; într’acesta chip da Solomon lui Hiram pre an.

12. Și Domnul au dat înțelepciune lui Solomon, în ce chip au grăit lui. Și era pace întru mijlocul lui Hiram și întru mijlocul lui Solomon, și puseră făgăduință întru mijlocul lor.

13. Și scoase împăratul Solomon bir den tot Israilul și era birul de 30000 de oameni.

14. Și-i trimitea pre ei la Livan, 10000 în lună, premenindu-se: o lună era la Livan și 2 luni la casa lor. Și Adoniram, preste bir.

15. Și era la Solomon 70000 rădicând sarcini și 80000 de tăietori de piatră în munte,

16. Afară den boiarii cei ce era ispravnici preste lucru la Solomon, 3600, ispravnicii norodului carii făcea lucrurile.

17. Și porunci împăratul și rădică pietri mari cinstite la temelia casii și pietri cioplite.

18. Și au cioplit robii lui Solomon și robii lui Hiram și ghivliii și au gătit pietrile și leamnele 3 ani ca să zidească casa.

CAP 6

Solomon zideaște Casa Domnului.

1. Și să făcu întru 440 de ani ai ieșirii fiilor lui Israil den Eghipet, în anul al patrulea, în luna a doao, împărățind împăratul Solomon preste Israil, și au zidit Casa Domnului.

2. Și casa carea au zidit împăratul Solomon Domnului, 40 de coți lungimea ei și 20 cu cotul lărgimea ei și 25 coți înălțimea ei.

3. Și elamul den fața besearicii, de 20 de coți lungimea lui spre lățimea casii și coți 10 lărgimea lui despre fața casii; și zidi casa și o săvârși pre ea.

4. Și au făcut casii ferestri încujbite, ascunse.

5. Și au dat pre zidul casii polemare pre împrejurul besearicii și la davir, și au făcut coaste pre împrejur.

6. Coasta cea dedesupt de 5 coți lărgimea ei și mijlocul de 6 coți lărgimea și al treilea de 7 coți lărgimea ei. Căci osebire au dat casii pemprejururi, den afara casei, pentru ca să nu se apuce de zidurile casii.

7. Și casa când să clădiia, cu pietri în colțuri, cioplite întregi, s’au clădit; și ciocan și daltă și toată unealta de hier nu s’au auzit în casă, când să clădiia ea.

8. Și ușa coastii cei dedesupt, supt umărul casii cel dirept, și sucită suire la mijloc, și, den cea den mijloc la al treilea, strașină.

9. Și zidi casa și o săvârși pre ea și au acoperit casa cu poditură și rânduiale de chedri.

10. Și au clădit legăturile pren toată casa, 5 coți înălțimea ei, și au încleștat legătura cu leamne de chiedru.

11. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Solomon, zicând:

12. „Casa aceasta, carea tu zidești, de vei umbla întru poruncile meale și judecățile meale vei face și vei păzi toate poruncile meale să te afli întru eale, întări-voiu cuvântul mieu cu tine, carele am grăit cătră David, tată-tău,

13. Și voiu tocmi în mijlocul fiilor lui Israil și nu voiu părăsi pre norodul mieu, Israil“.

14. Și zidi Solomon casa și săvârși pre ea.

15. Și clădi păreții casei denlăuntru cu leamne de chiedru, de la pardoseala casei și până la păreți și până la căpriori au căptușitu-o, cuprinzindu-o cu leamne denlăuntru, și au cuprins cea denlăuntru a casei cu scânduri de pefcu.

16. Și au clădit cei 20 de coți den marginea zidului, o coastă, den pardosală până la căpriori, și au făcut ei denlăuntru de la davir zidul, la Sfintele Sfintelor.

17. Și de 40 de coți era beseareca despre fața lui davir.

18. Și cu chiedru au căptușit casa denlăuntru și au săpat săpături și frunze întinse tot de chiedru, și piatră nu să vedea.

19. Și davir –în mijlocul casei denluntru, să dea acolo sicriiul făgăduinței Domnului.

20. 20 de coți lungimea și 20 de coți lărgimea și 20 de coți înălțimea lui. Și au coperit pre el cu aur încheiat; și au făcut jârtăvnic de chiedru despre fața lui davir și l-au cuprins cu aur pre el.

21. Și toată casa au căptușit cu aur, până la sfârșitul a toată casa.

22. Și au făcut întru davir 2 heruvimi de lemn de chiparos, de 10 coți de mari măsurați.

23. Și de 5 coți aripa unui heruvim și de 5 coți a doua aripă a lui, 10 coți den sâmceaua aripii lui până la sâmceaua aripii lui.

24. Așa la al doilea hieruvim întru o măsură, o săvârșire la amândoi.

25. Și înălțimea unui heruvim, zeace coți, și așa și al doilea heruvim.

26. Și au pus amândoi heruvimii în mijlocul casei cei mai denlăuntru. Și au întins aripile lor și să atingea o aripă de zidul casei și aripa heruvimului al doilea să atingea de păreatele al doilea. Și aripile lor în mijlocul casei să atingea, aripă de aripă.

27. Și au căptușit heruvimii cu aur.

28. Și pre toț păreții casei împrejur săpați au scris cu condeaiul heruvimi și finici și întinse frunze la cel mai denlăuntru și la cel mai denafară.

29. Și pardoseala casei o au căptușit cu aur, cei mai denlăuntru și cei mai denafară.

30. Și la ușa lui davir au făcut uși de lemn de archieth; și stâlpii ușilor, în cinci muchi.

31. Și doao uși de lemn de pin, și săpături preste eale săpate, heruvimi și finicuri și frunze întinse; și le căptuși cu aur și să pogorâia aurul pre heruvimi și pre finicuri.

32. Și așa au făcut porții besericii stâlpi de lemn de archieth, sclipuri împătrit.

33. Și pre amândoao ușăle, leamne de pin; 2 bucăți o ușă și țâțânile lor și 2 bucăți ușa a doua, întorcându-se.

34. Săpate cu heruvimi și finicuri și întinse frunze și cuprinse cu aur, aducând spre săpături.

35. Și au clădit curtea cea mai denlăuntru, trei rânduri de necioplite, și rânduri făcute de chiedru pre împrejur.

36. Într’al patrulea an s’au întemeiat Casa Domnului, în luna lui ziu.

37. Și în anul al unsprăzeacelea, în luna lui vul –aceasta e luna a opta– au săvârșit casa, după toate cuvintele lui și după toate judecățile lui; și o zidi pre ea în 7 ani.

CAP 7

Facerea casei împărătești și a vaselor sfinte.

1. Și casa lui au ziditu-o Solomon în 13 ani, și săvârși toată casa lui.

2. Și au clădit casa cu lemn den Livan, de 100 de coți lungimea ei și de 50 de coți lărgimea ei și de 30 de coți înălțimea ei și de trei rânduri de leamne de chiedru și umere de chiedru –stâlpii lor.

3. Și au podit cu chiedru casa deasupra, pre coastele stâlpilor, și numărul stâlpilor, 45,

4. Cincisprăzeace un rând.

5. Și polemare, trei, și despărțitură preste despărțitură întreite. Și toate ușăle și despărțiturile, în 4 cornuri părmăcuite, și de la ușă la ușă întreit.

6. Și elaam al stâlpilor, de cincizeci de coți de lungu și de cincizeci de coți în lat, înjugate, elam preste fața lor; și stâlpi și grosime preste fața lor la elamini.

7. Și elam al scaunelor, unde va judeca acolo, elamul divanului; și au căptușit cu leamne de chedru, den față până în pod.

8. Și casa lor întru carea va șădea acolo, o curte sucindu-se împrejurul acestora, după lucrul acesta. Și au zidit casă featii lui Farao pre carea au luatu-o Solomon, dupre elamul acesta.

9. Toate aceastea, den pietri cinstite cioplite dentru măsură denlăuntru și denafară și den temelie până în vârfu și afară la curtea cea mare,

10. Cea întemeiată cu pietri prețuite mari, cu pietri de 10 coți și de 8 coți.

11. Și deasupra cu pietri prețuite, după această măsură, necioplite. Și chiedri curții cei mari împrejur, trei rânduri necioplite și un rând de chiedru săpat,

12. Și la curtea Casii Domnului cea denlăuntru și la elamul casei.

13. Și au trimis împăratul Solomon la Tiros și au luat pre Hiram de la Tiros,

14. Fecior unii fămei văduve, și acesta den fealiul lui Neftalim, și tatul lui, om tirian, meșter de aramă și plin de meșterșug și de priceapere și conoștință a face tot lucrul cu aramă. Și să duse cătră împăratul Solomon și au făcut toate lucrurile.

15. Și au topit pre cei 2 stâlpi la elamul casii, și 18 coți înălțimea stâlpului, și împrejurul 14 coți împrejura pre el, și grosimea stâlpului, de 4 deagete săpăturile, și așa stâlpul al doilea.

16. Și doao glăvânțe deasupra au făcut să le dea preste capetele stâlpilor, vărsătură de aramă; de 5 coți înălțimea unii glăvânțe și 5 coți înălțimea glăvânței a doua.

17. Și au făcut doao mreji, ca să acopere glăvânța stâlpilor, și mreajă la o glăvânță și mreajă la glăvânța a doua; și lucru spânzurat, doao rânduri de rodii de aramă mrejite, lucru spânzurat, rând preste rând, și așa au făcut la a doua glăvânță.

18. Și glăvânțe preste capetele stâlpilor, lucru de crin, după elam, de 4 coți.

19. Și polimar preste amândoi stâlpii, și deasupra coastelor bold, și de rodii 200 de rânduri preste căpețeaua a doua.

20. Și s’au pus stâlpii lui elam al besearecii și au pus un stâlp și au numit numele lui Iacum și au pus stâlpul al doilea și i-au numit numele lui Voloz.

21. Și preste capetele stâlpilor, lucru de crin; și să săvârși lucrul stâlpilor.

22. Și au făcut marea vărsată, 10 coți den buza ei până în ceaea buză a ei, rătundă împrejur aceasta, 5 coți înălțimea ei și usna 30 de coți împrejura pre ea.

23. Și răzimături dedesuptul buzei ei împrejur o împrejura pre ea de 10 coți, ca să razime marea pre împrejur; doao rânduri de răzimături vărsate la topitoriul lor.

24. Și 12 boi dedesuptul mării, 3 căutând la crivăț și 3 căutând la mare și 3 căutând la amiazăzi și 3 căutând la răsărit; și marea preste ei deasupra și toate dosurile lor la păreate.

25. Și grosimea ei de un pumnu și usna ei ca un lucru de usnă de pahar, odraslă de crin; 2000 de hoi încăpea.

26. Și au făcut 10 mehonoth de aramă, 5 coți lungimea unui mehonoth și 4 coți lărgimea lui și 6 coți înălțimea lui.

27. Și acest lucru al mehonothilor, încheiat întru eale și încheiat în mijlocul celor ieșite afară.

28. Și pre încheieturile lor întru ceale ieșite afară, lei și boi și heruvimi, și pre la cealea ce-s izbucnite așa, și deasupra și dedesuptul leilor și boilor locuri, lucru de pogorâre.

29. Și 4 roate de aramă la un mehonoth, și osiile de aramă; și 4 porți ale lor și umerii lor dedesuptul scăldătorilor și umerele vărsate, de laturea omului, zăcând.

30. Și gura ei, denlăuntru de căpețea, și nălțimea, un cotu; și gura ei rătundă, făptură așa, de un cot și jumătate; și pre gura ei săpături; și închegăturile lor, în 4 muchi, nu rătunde.

31. Și roatele, 4, supt obezi, și mâni în roate la mehonoth; și înălțimea unii roate, de un cot și jumătate.

32. Și lucrul roatelor, lucru ca roatele carului; mânile lor și umerile lor și lucrătura lor, toate vărsate.

33. Și 4 umere pre ceale 4 unghiuri ale unui mehonoth, den mehonoth umerile lui.

34. Și pre capul mehonothului jumătate de cot mărimea ei, rătundă împrejur, pre capul mehonothului, și începătura mânilor lui și închieturile lui.

35. Și să deșchidea la închieturile mânilor lui, și închieturile lui, heruvimi și lei și finicuri, stând, țiindu-se fieștecarele după fața lui pre denlăuntru, premprejur.

36. Ca aceasta au făcut toate ceale zeace mehonothi, o rânduială și o măsură la toate.

37. Și au făcut 10 vase de aramă, 40 de hoi încăpea la un vas; cu măsură de patru coți un vas preste un mehonothu, la ceale 10 mehonothuri.

38. Și au pus ceale zeace mehonothuri, 5 de la umărul casii den na direapta despre răsărit și 5 despre umărul casii den na stânga; și marea, de la umărul casii den na direapta, despre răsărit, de la laturea răsăritului.

39. Și au făcut Hiraam căldările și herbântătoarile 3 și cofele. Și săvârși Hiram făcând toate lucrurile carele au făcut lui Solomon împăratul în Casa Domnului:

40. Stâlpi 2 și boldurile stâlpilor pre capetele stâlpilor, doao; și mrejile doao, ca să acopere amândoao boldurile ciopliturile lor cealea ce sânt preste stâlpi.

41. Și rodiile 400, la amândoao mrejile, doao rânduri de rodii la o mreaje, să acopere amândoao boldurile preste amândoi stâlpii.

42. Și mehonothurile zeace și oalele zeace preste mehonothuri.

43. Și marea 1 și boi 12, dedesuptul mării.

44. Și căldările și tigăile 3, și cofele și toate vasele câte au făcut Hiraam împăratului Solomon, Casii Domnului, și stâlpii 48 ai casii împăratului și Casii Domnului,

45. Toate lucrurile împăratului câte au făcut Hiraam, tot de aramă, nu era cumpănitură arămii ce au făcut toate lucrurile aceastea, den mulțime foarte, nu era săvârșire la cumpănitura arămii care au făcut.

46. Întru împrejurul Iordanului le-au vărsat pre eale împăratul, întru grăsimea pământului, în mijlocul Sochothului și în mijlocul Gheiraanului.

47. Și au dat împăratul Solomon toate vasele, den mulțime foarte nu era cumpănitură arămii.

48. Și au făcut Solomon toate unealtele în Casa Domnului: jârtăvnicul cel de aur și masa preste carea-s pâinile aducerii-înainte, de aur.

49. Și luminătorile 5 den direapta și 5 den stânga, denaintea feații lui davir, de aur, încheiate, și făcliile și luminătorile și mucările, de aur.

50. Și pragurile și zăvoarăle și păharăle și blidele și cădealnițile, de aur, încheiate; și țâțânele ușilor casii ceii mai denlăuntru a Sfântului Sfintelor și ușile casii besearicii, de aur.

51. Și să plini tot lucrul carele au făcut Solomon în Casa Domnului. Și au băgat Solomon înlăuntru sfintele lui David, tătâni-său, și toate sfintele lui Solomon, argintul și aurul și unealtele, au dat la vistiiriile Casii Domnului.

CAP 8

Sfințirea bisearicii lui Solomon.

1. Atuncea adună împăratul Solomon pre toți bătrânii lui Israil și pre toț boiarii fealiurilor, domnii semințiilor fiilor lui Israil, cătră împăratul Solomon, în Ierusalim, ca să aducă sicriiul făgăduinții Domnului den cetatea lui David, acesta e Sionul,

2. În luna lui anin, la praznic, aceasta iaste luna a șaptea.

3. Și au venit toți bătrânii.

4. Și rădicară preoții sicriiul și cortul mărturiei și toate vasele ceale sfinte, ceale den cortul mărturiei.

5. Și împăratul și tot Israilul, înaintea sicriiului, jârtvuind oi și boi fără de număr.

6. Și băgară preoții sicriiul făgăduinții Domnului la locul lui, la davir al casii, la Sfintele Sfintelor, supt aripile heruvimilor,

7. Căci heruvimii era întinși cu aripile preste locul sicriiului și acoperiia heruvimii preste sicriiu și preste sfintele lui deasupra.

8. Și covârșiia ceale sfințite și să vedea capetele celor sfințite den sfinte la fața lui davir și nu se vedea afară, și era acolo până în ziua aceasta.

9. Nu era în sicriiu, fără de ceale 2 leaspezi de piatră, leaspezile făgăduinții, carele au pus acolo Moisi, în Horiv, pre carele au pus Domnul cu fiii lui Israil când ieșiia ei den pământul Eghipetului.

10. Și să făcu deaca ieșiră preoții de la sfânt și norul au umplut Casa Domnului.

11. Și nu putea preoții să stea să slujască de fața norului, căci au umplut mărirea Domnului Casa Domnului.

12. Atuncea zise Solomon: „Domnul au zis ca să sălășluiască în negură!

13. Și eu am zidit casă numelui tău sfânt, ție, și gata și șăderii tale, ca să te sălășluiești tu întru ea în veaci“.

14. Și întoarse împăratul fața lui și blagoslovi împăratul pre tot Israilul, și toată adunarea lui Israil sta

15. Și zise: „Blagoslovit Domnul, Dumnezeul lui Israil, astăzi, carele au grăit cu rostul lui pentru David, tatul mieu, și în mâinile lui au plinit, zicând:

16. ‘Den care zi am scos pre norodul mieu, Israil, den Eghipet, nu am ales în cetate întru o semenție a lui Israil, ca să zidească casă, ca să fie numele mieu acolo, și am ales în Ierusalim ca să-m fie numele mieu acolo și am ales pre David ca să fie povățuitoriu preste norodul mieu, Israil’.

17. Și fu preste inima lui David, tătâne-mieu, să zidească casă numelui Domnului Dumnezăului lui Israil.

18. Și zise Domnul cătră David, tatul mieu: ‘Pentru căci au venit pre inima ta ca să zidești casă numelui mieu, bine ai făcut căci s’au făcut pre inima ta.

19. Însă tu nu vei zidi casa, ce numai fiiul tău, carele va ieși den coastele tale, acesta va zidi casă numelui mieu’.

20. Și rădică Domnul cuvântul lui carele au grăit, și mă sculaiu în locul lui David, tătâne-mieu, și am șăzut pre scaunul lui Israil după cum au grăit Domnul și am zidit casa numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.

21. Și am pus acolo loc sicriiului în carea iaste făgăduința Domnului, carea au pus Domnul cu părinții noștri, când i-au scos el pre ei den pământul Eghipetului“.

22. Și stătu Solomon despre fața jârtăvnicului Domnului, înaintea a toată adunarea fiilor lui Israil, și întinse mâinile lui la cer și dzise:

23. „Doamne, Dumnezeul lui Israil, nu iaste Dumnezeu ca tine în ceriu sus și pre pământ jos, cruțând făgăduință și milă robului tău celui ce mearge înaintea ta cu toată inima lui!

24. Carele ai păzit robului tău, lui David, tătâne-mieu, și ai grăit în rostul tău, și în mâinile tale ai săvârșit, cum iaste ziua aceasta.

25. Și acum, Doamne, Dumnezăul lui Israil, păzeaște robului tău, lui David, tătâne-mieu, carele ai grăit lui, zicând: ‘Nu se va râdica ție om den fața mea șăzând pre scaunul lui Israil, însă de vor păzi fiii tăi căile lor, ca să meargă înaintea mea în ce chip ai mers tu înaintea mea’.

26. Și acum, Doamne, Dumnezăul lui Israil, adeverească-să dară cuvântul lui David, tătâni-mieu!

27. Căci de acum adevărat va lăcui Dumnezău cu oamenii pre pământ? De vreame ce ceriul și ceriul ceriului nu vor fi destule ție, însă și casa aceasta carea am zidit numelui tău?

28. Și să cauți pre ruga mea și pre omilința mea, Doamne, Dumnezeul lui Israil, să auzi bucuria și ruga carea robul tău să roagă înaintea ta astăzi cătră tine,

29. Ca să-ț fie ochii deșchiși la casa aceasta ziua și noaptea, la locul carele ai zis: ‘Va fi numele mieu acolo’, ca să auzi ruga carea să roagă robul tău la locul acesta.

30. Și vei asculta rugăciunea robului tău și norodului tău, Israil, carele să vor ruga la locul acesta, și tu vei auzi la locul lăcuinții tale în ceriu și vei face și blând vei fi.

31. Oricâte va greși fieștecarele aproapelui său și de va lua preste el blestem ca să blasteme pre el, și va veni și va mărturisi înaintea jârtăvnicului tău, în casa aceasta,

32. Și tu vei asculta den ceriu și vei face și vei judeca pre norodul tău, Israil, ca să nelegiuiască cel fără de leage, să-i dai calea lui în capul lui și ca să îndireptezi direptul, să-i dai lui după direptatea lui.

33. Când va greși norodul tău, Israil, înaintea vrăjmașilor, căci vor greși ție, și să vor întoarce și să vor ispovedui numelui tău și să vor ruga și să vor umili în casa aceasta,

34. Și tu vei auzi den ceriu și blând vei fi păcatelor norodului tău, lui Israil, și-i vei întoarce pre ei la pământul carele ai dat părinților lor.

35. Când să va opri ceriul și nu se va face ploaie, căci vor greși ție, și să vor ruga la locul acesta și să vor mărturisi numelui tău și de la păcatele lor să vor întoarce, cându-i vei smeri pre dânșii,

36. Și vei asculta den ceriu și blând vei fi păcatelor robului tău și norodului tău, Israil, căci le vei arăta lor calea cea bună ca să meargă întru ea și vei da ploaie pre pământul tău, carele ai dat norodului tău întru moștenire.

37. Foamete de să va face, moarte de să va face, când va fi arsură, omidii, pălitură de să va face și de-l va dosădi pre el vrăjmașul lui întru una den cetățile lui, toată tempinarea, toată durearea,

38. Toată ruga, toată omilința de să va face la fieștece om, în ce chip ar cunoaște fieștecare rana inemii lui și va întinde mânile lui la casa aceasta,

39. Și tu vei asculta den ceriu, dentru gata sălașul tău, și blând vei fi și vei face și vei da la om după toate căile lui, în ce chip vei cunoaște inema lui, căci tu sângur știi inema tuturor fiilor oamenilor,

40. Pentru ca să să teamă de tine toate zilele carele ei trăiescu pre pământul carele ai dat părinților noștri.

41. Și la cel striin, carele nu iaste den norodul tău acesta, Israil, și va veni den pământ de departe pentru numele tău,

42. Căci vor auzi numele tău cel mare și mâna ta cea tare și brațul tău cel înalt și vor veni și să vor ruga la locul acesta,

43. Și tu vei asculta den ceriu, dintru gata lăcașul tău, și vei face după toate câte te va ruga cel striin, pentru ca să cunoască toate noroadele pământului numele tău și să să teamă de tine ca și norodul tău, Israil, și vor cunoaște că numele tău s’au numit preste casa aceasta carea am zidit.

44. Când va ieși norodul tău la războiu spre vrăjmașii lui, în calea care-i vei întoarce pre ei, și să vor ruga întru numele Domnului, calea cetății întru carea ai ales întru ea și casii care am zidit numelui tău,

45. Și tu vei asculta den ceriu ruga lor și omilința lor și vei face îndireptarea lor.

46. Căci vor greși ție, că nu iaste om carele nu va greși, și vei aduce preste ei și-i vei da pre ei înaintea vrăjmașilor și-i vor robi pre ei cei ce robescu, la pământ departe au aproape,

47. Și vor întoarce inimile lor în pământul unde s’au mutat acolo, și să vor întoarce și să vor ruga ție în pământul premenirii lor, zicând: ‘Greșit-am, nelegiuit-am, strâmbătate am făcut’,

48. Și să vor întoarce cătră tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, în pământul vrăjmașilor lor unde i-ai mutat pre dânșii, și să vor ruga cătră tine, calea pământului lor carele ai dat părinților lor și cetății carii ai ales și casii carii am zidit numelui tău,

49. Și vei asculta den ceriu, den gata lăcașul tău, rugăciunea lor și omilința lor și vei face îndireptarea lor,

50. Și blând vei fi strâmbătăților lor cărora au greșit ție și după toate defăimăturile lor carele au defăimat ție și vei da pre ei întru îndurări înainte a celor ce i-au robit pre dânșii și să vor milosârdi spre ei,

51. Căce norodul tău și moștenire-ți sânt, pre carii i-ai scosu den pământul Eghipetului, den mijlocul topitoriului de hier.

52. Și fie ochii tăi și urechile tale deșchise la ruga robului tău și la ruga norodului tău, lui Israil, ca să asculți pre ei întru toate carele se-ar ruga ție!

53. Căce tu ai osebit pre ei ție întru moștenire, dentru toate noroadele pământului, în ce chip ai grăit cu mâna robului tău, lui Moisi, când ai scos tu pre părinții noștri den pământul Eghipetului, Doamne, Doamne!“

54. Atunce au grăit Solomon pentru casă, după ce au săvârșit a zidi pre ea: „Pre soarele l-au arătat în ceriu Domnul, zise a lăcui în negură: ‘Zideaște casa mea’, –casă cuvioasă ție a lăcui pre înnoire“. Nu, iată, aceasta e scrisă în Cartea Cântării?

55. Și fu după ce săvârși Solomon rugându-se cătră Domnul toată ruga și omilința aceasta, și să sculă de la fața jârtăvnicului Domnului, fiindu îngenuchiat pre genunchile lui, și mâinile lui întinse la ceriu,

56. Și stătu și blagoslovi toată adunarea lui Israil cu glas mare, zicând:

57. „Blagoslovit Domnul, astăzi, carele au dat odihnă norodului său, lui Israil, după toate câte au grăit! Nu se împăreche un cuvânt întru toate cuvintele lui ceale bune, carele au grăit cu mâna lui Moisi, robului lui.

58. Fie Domnul Dumnezăul nostru împreună cu noi, în ce chip era cu părinții noștri; și ca să nu ne lase pre noi, nice să să întoarcă de cătră noi,

59. Ce să pleace inimile noastre cătră el, ca să meargem întru toate căile lui și să păzim toate învățăturile lui și poruncile lui și direptățile lui carele au poruncit părinților noștri.

60. Și să fie cuvintele aceastea carele m’am rugat înaintea Domnului Dumnezăului nostru astăzi, apropiindu-ne cătră Domnul Dumnezăul nostru ziua și noaptea, ca să facă direptatea robului tău și direptatea norodului tău, lui Israil, cuvântul zilii în ziua lui,

61. Pentru ca să cunoască toate noroadele pământului că Domnul Dumnezău acesta e Dumnezău și nu iaste încă!

62. Și fie inimile noastre deplin cătră Domnul Dumnezăul nostru, curat să meargem întru poruncile lui și a păzi poruncile lui ca în ziua aceasta“.

63. Și împăratul și toți fiii lui Israil au jârtvuit jârtvă înaintea Domnului.

64. Și au junghiat împăratul Solomon jârtvele împăcăciunilor, carele au jârtvuit Domnului, 22000 de boi și 120000 de oi, și înnoi Casa Domnului împăratul și toți fiii lui Israil.

65. În ziua aceaea sfinți împăratul mijlocul curții cei despre fața Casii Domnului, căce au făcut acolo arderea-de-tot și jârtvele și seurile împăcăciunilor, căce jârtăvnicul cel de aramă, cel denaintea Domnului, mic era, de nu putea arderea-de-tot și darul și jârtvele împăcăciunilor.

66. Și făcu Solomon praznecul în ziua aceaea și tot Israilul cu el; adunare mare, de la calea Ithimului până la râul Eghipetului, înaintea Domnului Dumnezăului nostru, șapte zile și șapte zile –14 zile.

67. Și în ziua a opta au slobozit norodul și binecuvântară pre împăratul și mearseră fieșcarele la lăcașurile lui, veaseli și buni la inimă spre bunătățile carele au făcut Domnul lui David, robului său, și lui Israil, norodului său.

CAP 9

Dumnezeu se ivește lui Solomon al doilea rând.

1. Și fu daca săvârși Solomon zidind Casa Domnului și casa împăratului și toată lucrarea lui Solomon câte au vrut să facă,

2. Și să ivi Domnul lui Solomon al doilea rând, în ce chip s’au ivit în Gavaon,

3. Și-i zise lui: „Auzit-am glasul rugii tale și omilinței tale carii te-ai rugat înaintea mea; făcut-am ție după toată ruga ta și am sfințit casa aceasta carea ai zidit ca să să puie numele mieu acolo în veac, și vor fi ochii miei acolo și inima mea toate zilele.

4. Și tu, de vei mearge înaintea mea în ce chip au mers David, tată-tău, cu curăția inimii și cu direptate, ca să faci după toate carele am poruncit lui, și poruncile meale și învățăturile meale vei păzi,

5. Și voiu râdica scaunul împărăției tale preste Israil în veac, în ce chip am grăit lui David, tătâne-tău, zicând: ‘Nu ți se va râdica ție om povățind întru Israil!’

6. Iară de vă veți întoarce, întorcându-vă voi și fiii voștri de la mine, și nu veți cruța poruncele meale și învățăturile meale carele au dat Moisi înaintea voastră și veți mearge și veți sluji la dumnezăi streini și vă veți închina lor,

7. Și voiu râdica pre Israil după pământul carele au dat lor, și casa aceasta carea am sfințit cu numele mieu voiu lepăda de cătră fața mea și va fi Israil întru stingere și întru graiu la toate limbile.

8. Și casa aceasta va fi, cea înaltă, tot cela ce va treace pren ea se va minuna și va șuiera și vor grăi: ‘Pentru ce au făcut Domnul așa pământului acestuia și casii aceștiia?’

9. Și vor zice: ‘Pentru căci au părăsit pre Domnul Dumnezăul lor, carele au scos pre părinții lor den pământul Eghipetului, den casa robiei, și s’au sprijenit de dumnăzăi streini și s’au închinat lor și au slujit lor –pentru aceaea au adus Domnul preste ei tot răul acesta’“.

10. Și fu după 20 de ani în carii au zidit Solomon ceale doao case, Casa Domnului și casa împăratului,

11. Hiram în pământul Tirului ajutoriia lui Solomon cu leamne de chiedru și cu leamne de pin și cu aur și întru toată voia lui; atuncea au dat împăratul Solomon lui Hiram împăratul 20 de cetăți la pământul Galileii.

12. Și ieși Hiram de la Tiros și mearse la Galilea, ca să vază cetățile carele au dat lui Solomon, și nu i-au plăcut lui și zise:

13. „Ce-s cetățile aceastea carele mi’ai dat mie, o, frate?“ Și le numi pre eale Hotar, până în ziua de astăzi.

14. Și aduse Hiram lui Solomon 120 de talanți de aur.

15. Și aceasta e lucrarea împărțealii căriia au adus împăratul Solomon ca să zidească Casa Domnului și casa împăratului și zidul Ierusalimului și marginea, ca să grădească îngrădirea cetății lui David și pre Asor și pre Magghiedo și pre Gazer.

16. Farao, împăratul Eghipetului, s’au suit și au luat pre Gazer și’u ars pre ea cu foc și pre hananeul ce lăcuia în cetate l-au omorât; și au dat pre ea Farao trimiteri featei lui, muierii lui Solomon.

17. Și Solomon au zidit Gazerul și pre Vethoron cea mai de jos

18. Și pre Valaath și pre Thamor în pustiiu

19. Și toate cetățile ceale tari carele era lui Solomon și toate cetățile carălor și toate cetățile călăreților și lucrarea lui Solomon carea au lucrat, zidi în Ierusalim și la Livan și întru tot pământul domniii lui.

20. Tot cel rămas norod de la heteul și de la amoreul și de la ferezeu și de la hananeu și de la eveu și de la evuseu și de la ghiergheseul, celora ce nu era den fiii lui Israil,

21. Feciorii lor cei rămaș în pământ după dânșii, pre carii nu putea fiii lui Israil ca să-i surpe pre ei, și-i aduse pre ei Solomon în dajde, până în ziua de astăzi.

22. Și den fiii lui Israil n’au dat Solomon la lucru, căci aceștea era oamenii cei războinici și slugi lui și boiari și domni lui și boiari carălor lui și călăreți lui.

23. Și era boiarii ceia ce știia preste lucrurile lui Solomon 550, domnind întru norodul carele făcea lucrul.

24. Iară fata lui Faraon s’au suit de la cetatea lui David la casa ei carea au zidit ei; atuncea au zidit Mello.

25. Și au adus Solomon întreit preste an arderi-de-tot și împăcăciune preste jârtăvnicul carele au zidit Domnului și au tămâiat preste el, carele iaste înaintea Domnului; și au săvârșit casa.

26. Și au făcut împăratul Solomon corabie lucrurilor lui Gaver, ce iaste lipită de Elath, la marginea mării cei de apoi, în pământul Edomului.

27. Și au trimis Hiram în corabie, den slugile lui, oameni corăbiari, a umbla știind pre mare, cu slugile lui Solomon.

28. Și au venit la Sofira și au luat de acolo 420 de talanzi de aur și au adus împăratului Solomon.

CAP 10

Împărăteasa Sava vine la Solomon.

1. Și împărăteasa Sava au auzit numele lui Solomon și numele Domnului și veni să-l ispitească pre el cu cuvinte întunecate.

2. Și veni la Ierusalim cu puteare grea foarte și cămile rădicând dulcețuri și aur mult foarte și piatră cinstită, și întră cătră Solomon și-i grăi lui toate câte era în inema ei.

3. Și-i spuse ei Solomon toate cuvintele ei, nu era cuvânt ferit de cătră împăratul, carele nu l-au spus ei.

4. Și văzu împărăteasa Sava toată înțelepciunea lui Solomon și casa carea au zidit și mâncările lui Solomon

5. Și șădearea slugilor lui și dvoreala slugilor lui și îmbrăcămintea lui și păharnecii lui și arderea lui cea de tot carea aducea în Casa Domnului, și-ș ieși den minte.

6. Și zise cătră Solomon împăratul: „Adevărat e cuvântul carele am auzit în pământul mieu pentru cuvântul tău și pentru înțelepciunea ta!

7. Și n’am crezut celora ce-m grăia mie, până unde am venit; văzut-au ochii miei și, iată, nu iaste nici jumătate precum mi’au povestit mie; adaos-ai înțelepciune și bune cătră eale preste tot auzul carele am auzit în pământul mieu.

8. Fericite muierile tale, fericite slugile tale aceastea carii dvorescu înaintea ta pururea, cei ce aud toată înțelepciunea ta! Fie Domnul Dumnezeul tău blagoslovit, carele au vrut întru tine ca să dea pre tine pre scaunul lui Israil!

9. Pentru căci iubeaște Domnul Dumnezeu pre Israil să-l întărească în veaci, și te-au pus pre tine împărat preste ei, ca să faci judecată cu direptate și întru judecățile lor“.

10. Și au dat lui Solomon 120 de talanzi de aur și îndulceturi multe foarte și piatră cinstită. N’au fost venit după îndulceturile acealea încă în mulțime, carele au dat împărăteasa Sava împăratului Solomon.

11. Și corabia lui Hiram, carea rădica aurul de la Sofir, au adus leamne necioplite foarte multe și piatră cinstită.

12. Și au făcut împăratul leamnele ceale necioplite propteale Casii Domnului și casii împăratului și copuze și alăute cântăreților. N’au fost venit leamne ca acealea necioplite pre pământ, nici s’au ivit undeva, până în ziua aceasta.

13. Și împăratul Solomon au dat împărăteasii Savei toate câte au vrut și câte au cerșut, afară den toate câte au fost dat ei pren mâna împăratului Solomon.

14. Și să întoarse și veni la locul ei ea și toate slugile ei. Și era cumpănitura aurului ce au venit lui Solomon într’un an 666 talanzi de aur,

15. Afară den birul celor supuș și al neguțătorilor ce să înnegoțătoriia și al tuturor împăraților decindea și al domnilor pământului.

16. Și au făcut împăratul Solomon 300 de sulițe de aur bătute, 300 de auri încăpuse la o suliță,

17. Și 300 de platoșe bătute de aur, trei taleri de aur era pre o platoșe; și au dat pre eale împăratul la casa cea de lemn den Livan.

18. Și făcu împăratul scaun de elifand mare și l-au ferecat pre el cu aur lămurit.

19. Șase stepene scaunului și săpături de viței la scaun dendărătul lui și mâini de o parte și de alta pre scaunul șăderii și doi lei stând lângă mâini

20. Și 12 lei stând acolo, preste ceale 6 stepene, de o parte și de alta. Și nu s’au făcut așa la toată împărăția.

21. Și toate unealtele cealea ce s’au făcut de împăratul Solomon, de aur; și scăldători de aur și toate vasele Casii Domnului den Livan, cu aur încheiate, nu era argint, căci nu era băgat în samă în zilele lui Solomon.

22. Căci corabie de Tharsis era la împăratul Solomon pre mare, cu fiii lui Hiram, una pe 3 ani veniia împăratului corabie de la Tharsis, de aur și de argint, și de dinți de elifand, și de maimuțe, și de pietri cioplite și necioplite.

23. Și să mări Solomon mai mult decât toți împărații pământului, cu avuție și cu înțelepciune.

24. Și toți împărații pământului cerca fața lui Solomon, ca să auză înțelepciunea lui care au dat Domnul în inima lui,

25. Și ei aducea fiecarele darurile lui, fiecare vase de aur și de argint și îmbrăcăminte, zmirnă aleasă și îndulcituri și cai și mușcoi, den an în an.

26. Și adună Solomon cară și călăreți și era la Solomon 40000 de iape la cară și 2000 de călăreți și le-au pus pre eale în cetățile carălor și, cu împăratul, în Ierusalim.

27. Și au dat împăratul aurul și argintul în Ierusalim, ca pietrile; și chedrii, ca dudeaile au dat, ceale de la șăsu, întru mulțime.

28. Și ieșirea călăreților lui Solomon, den Eghipet și de la Thecue; neguțătorii împăratului lua den Thecue cu schimbare.

29. Și să suia ieșirea de la Eghipet: carul pentru 100 de arginți și calul pentru 150 de arginți. Și așa la toți împărații Hettemului și la împărații Siriei pre mare ieșiia.

CAP 11

Moartea lui Solomon.

1. Și împăratul Solomon era iubitoriu de muieri și luo muieri streine, și pre fata lui Farao, moaviteance, amaniteance, siriance și idomeance și sidoneance și hetteance și amoreance,

2. Dentru limbile care au oprit Domnul pre fiii lui Israil: „Ca să nu întrați la eale și ei să nu între la voi, pentru ca să nu abată sufletele voastre denapoia bozilor lor“, la ei s’au lipit Solomon a îndrăgi.

3. Și era la dânsul muieri stăpâne 700, și țiitoare 300; și au plecat lui muierile inima lui.

4. Și fu la vreamea bătrâneațelor lui Solomon, muierile lui au abătut inima lui denapoia altor dumnezei; și nu era inima lui deplin cu Domnul Dumnezăul lui ca inima lui David, tatul lui.

5. Și mearse Solomon denapoia Astartei, urâciunea sidoneanilor, și denapoia împăratului lor, idolului fiilor lui Amon.

6. Și făcu Solomon răul înaintea Domnului și n’au mers denapoia Domnului ca David, tatul lui.

7. Atuncea au zidit Solomon înalt lui Hamos, idolul lui Moav, în muntele cel despre fața Ierusalimului, și împăratului lor, chipului fiilor lui Amon, și Astartii, urâciunii sidoneanilor.

8. Și așa au făcut la toate muierile lui ceale streine carele tămâia și jârtvuia bozilor lor.

9. Și să urgisi Domnul pre Solomon căci s’au abătut inima lui de la Domnul Dumnezeul lui Israil, celuia ce s’au arătat lui de 2 ori

10. Și au poruncit lui de 2 ori pentru cuvântul acesta întru tot, ca să nu meargă denapoia altor dumnezăi și să păzască și să facă ceale ce au poruncit lui Domnul Dumnezău.

11. Și zise Domnul cătră Solomon: „Pentru căci s’au făcut aceastea cu tine și n’ai păzit învățăturile meale și poruncile meale carele am poruncit ție, rumpând voiu rumpe împărăția ta den mâna ta și o voiu da pre ea robului tău.

12. Însă în zilele tale nu voiu face aceastea, pentru David, tatul tău. Den mâna fiiului tău voiu lua pre ea. Însă toată împărăția nu voiu lua:

13. Un buzdugan voiu da fiiului tău pentru David, tată-tău, și pentru Ierusalim, cetatea carea am ales“.

14. Și râdică Domnul vrăjmași lui Solomon pre Ader Idumeul, den seminția împărăției în Idumea.

15. Și fu când surpă David pre Edom, când mearse Ioav, voivodul oștii, ca să îngroape stârvurile, și au tăiat toată partea bărbătească în Idumea.

16. Căci șase luni șădea acolo Ioav și tot Israilul, în Idumea, până unde au pierdut tot bărbatul den Idumea.

17. Și fugi Ader, el și toți oamenii idumeii den slugile tătâne-său împreună cu el, și întrară în Eghipet; și Ader, copilaș mic.

18. Și să sculară oameni den cetatea Madiamului și veniră la Faran și luară oameni împreună cu ei; și veni cătră Farao, împăratul Eghipetului, și întră Ader cătră Farao și-i deade lui casă, și pâini rândui lui, și pământ au dat lui.

19. Și află Ader har înaintea lui Farao foarte și-i deade lui muiare pre sora muierii lui, sora Thecheminii cea mai mare.

20. Și-i născu lui sora Thecheminei, lui Ader, pre Ganivathi, feciorul ei, și-l crescu pre el Thechemina în mijlocul fiilor lui Farao; și era Ganivath în casa lui Farao în mijlocul fiilor lui Farao.

21. Și Ader auzi în Eghipet că au murit David cu părinții lui și cum că au murit Ioav, boiarenul oștii, și zise Ader cătră Farao: „Trimite-mă și mă voiu întoarce la pământul mieu“.

22. Și-i zise Farao lui Ader: „Cu ce tu mai puțin ești cu mine? Și, iată, tu cerci a mearge la pământul tău“. Și-i zise lui Ader: „Nice într’un chip, că trimițând mă vei trimite!“

23. Și râdică Domnul lui Solomon vrăjmaș pre Razron, fiiul lui Elideche, pre Varameth și pre Adadezer, împăratul Suvei, domnul lui.

24. Și să adunară la el oameni și era căpetenie celor împotrivnici și au luat înainte pre Damasec și au șăzut întru ea ș’au împărățit în Damasec.

25. Și era vrăjmași lui Israil toate zilele lui Solomon –acesta e răul carele au făcut Ader– și să îngreuie preste Israil și împărăți în pământul Edomului.

26. Și Ierovoam, feciorul lui Navat, al lui Efrathi den Sarira, fiiul al unii fămei văduve, rob lui Solomon; și acesta e lucrul carele au făcut, cum au râdicat mânile preste împăratul Solomon:

27. Și împăratul Solomon au zidit marginea și au închis îngrădirea cetății lui David, tătâne-său;

28. Și omul Ierovoam, vârtos la puteare. Și văzu Solomon copilașul că e om de treabă și-l puse pre el preste greutățile casii lui Iosif.

29. Și fu în vreamea aceaea, și Ierovoam ieși den Ierusalim și-l află pre el Ahia Siloniteanul, prorocul, în cale și-l abătu pre el den cale. Și Ahia, îmbrăcat cu haină noao. Și amândoi, singuri în câmp.

30. Și să apucă Ahia de haina lui cea noao ce era preste el și o rupse pre ea în 12 rupturi.

31. Și zise lui Ierovoam: „Ia ție 10 rupturi, căci aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Iată, Eu rump împărăția den mâna lui Solomon și-ț voiu da ție 10 buzdugane.

32. Și 2 buzdugane vor fi lui pentru robul mieu, David, și pentru Ierusalim, cetatea carea am ales întru ea dentru toate fealiurile lui Israil,

33. Pentru căci m’au lăsat pre mine și au făcut Astaartei, urâciunii sidoneanilor, și lui Hamos și chipurilor lui Moav și la împăratul lor, supărarea fiilor lui Ammon, și n’au mersu în căile meale ca să facă ce e dirept înaintea mea și poruncile meale și direptățile meale, ca David, tatul lui.

34. Și nu voiu lua împărăția toată den mâna lui, pentru căce sprijinind voiu sprijini lui toate zilele vieții lui, pentru David, robul mieu, carele am ales pre el, carele au cruțat poruncile meale și direptățile meale.

35. Și voiu lua împărăția den mâna fiiului său și voiu da ție ceale 10 buzdugane.

36. Iară fiiului lui voiu da ceale 2 buzdugane, pentru ca să fie scaun robului mieu, lui David, toate zilele, înaintea mea, în Ierusalim, cetatea pre carea am ales mie ca să-m poiu numele mieu acolo.

37. Și pre tine voiu lua și vei împărăți întru carele pohteaște sufletul tău și tu vei fi împărat preste Israil.

38. Și va fi –de vei păzi toate câte poruncesc ție și vei mearge întru căile meale și vei face ce e bine înaintea mea, ca să păzești poruncile meale și învățăturile meale, în ce chip au făcut David, robul mieu– și voiu fi împreună cu tine și voiu zidi ție casă credincioasă, în ce chip am zidit lui David, și voiu da ție pre Israil.

39. Și voiu chinui seminția lui David pentru aceastea, însă nu toate zilele’“.

40. Și au cercat Solomon să omoară pre Ierovoam, și să sculă și fugi la Eghipet, cătră Susachim, împăratul Eghipetului; și era la Eghipet până unde au murit Solomon.

41. Și rămășițele cuvintelor lui Solomon și toate câte au făcut și toată înțelepciunea lui nu, iată, aceastea s’au scris în Cartea cuvintelor lui Solomon?

42. Și zilele carele au împărățit Solomon în Ierusalim preste tot Israilul, 40 de ani.

43. Și adormi Solomon cu părinții lui și-l îngropară pre el în cetatea lui David, tatului lui, și împărăți Rovoam, fiiul lui, în locul lui.

CAP 12

Dezbinarea împărăției.

1. Și mearse împăratul Rovoam la Sichima, căce la Sichima veniia tot Israilul ca să-l împărățească pre el.

2. Și fu daca auzi Ierovoam, feciorul lui Navat, și el încă fiind în Eghipet, după ce fugise de fața împăratului Solomon și șădea în Eghipet,

3. Și au trimis și l-au chemat pre el, și veni Ierovoam și tot norodul lui Israil și grăi norodul cătră împăratul Rovoam, zicând:

4. „Tată-tău au îngreuiat jugul nostru, și tu acum iușurează den lucrul tătâne-tău cel nesilnic și den lanțul lui cel greu, carele au dat preste noi, și-ț vom sluji ție“.

5. Și zise cătră ei: „Păsați până în 3 zile și vă întoarceți cătră mine!“

6. Și să dusără. Și spuse împăratul Rovoam celor mai bătrâni, carii era dvorind înaintea lui Solomon, tatului lui, până trăia, zicând: „Cum voi sfătuiți și voiu răspunde norodului acestuia cuvânt?“

7. Și grăiră cătră el, zicând: „De vei fi în ziua aceasta rob norodului acestuia și vei sluji lor și vei grăi cătră ei cuvinte bune, vor fi ție robi toate zilele“.

8. Și lăsă sfatul celor mai bătrâni carii au sfătuit lui și să sfătui cu copiii ceia ce crescuse cu el, ceia ce dvoriia înaintea feații lui, și zise lor:

9. „Ce voi sfătuiți și ce voiu răspunde norodului acestuia, celor ce au grăit cătră mine, zicând: ‘Ușurează den jugul carele au dat tată-tău preste noi!’?“

10. Și grăiră cătră el copiii ceia ce s’au crescut cu el și ziseră lui: „Aceastea vei grăi norodului acestuia, celor ce au grăit cătră tine, zicând: ‘Tată-tău au îngreuiat jugul nostru, și tu acum ușurează de asupra noastră!’, aceastea vei grăi cătră ei: ‘Micșurarea mea mai groasă iaste decât mijlocul tătâne-mieu.

11. Și acum, tată-mieu au încărcat pre voi cu jug greu, și eu voiu adaoge preste jugul vostru; tată-mieu v’au certat pre voi cu bice, iară eu vă voiu certa pre voi cu scorpii!’“

12. Și mearse Ierovoam și tot norodul cătră împăratul Rovoam în ziua a treia, în ce chip au grăit lor împăratul lui Israil, zicând: „Întoarceți-vă cătră mine în ziua a treia!“

13. Și răspunse împăratul cătră norod nesilniceaște și lăsă împăratul Rovoam sfatul celor mai bătrâni carele au sfătuit lui

14. Și au grăit cătră dânșii după sfatul copiilor, zicând: „Tată-mieu au îngreuiat jugul vostru, și eu voiu adaoge preste jugul vostru; tată-mieu v’au certat pre voi cu bice, iară eu voiu certa pre voi cu scorpii!“

15. Și n’au auzit împăratul norodul, căci era îndărătnicia de la Domnul, ca să întărească cuvântul lui carele au grăit cu mâna lui Ahia Siloniteanul pentru Ierovoam, feciorul lui Navat.

16. Și văzu tot Israilul că n’au ascultat împăratul glasul lor și răspunse norodul împăratului, zicând: „Ce iaste noao parte întru David? Și nu iaste noao moștenire întru fiiul lui Iesei! Aleargă, Israile, la lăcașurile tale! Acum paște-ți casa ta, Davide!“ Și să duse Israil la lăcașurile lui.

17. Și fiii lui Israil, ceia ce lăcuia în cetățile Iudei, au împărățit preste ei pre Rovoam.

18. Și au trimis împăratul pre Adoniram, pre cel preste bir, și-l uciseră pre el cu pietri tot Israilul și muri. Și împăratul Rovoam apucă a să sui în car, a fugi în Ierusalim.

19. Și defăimă Israil la casa lui David până în ziua aceasta.

20. Și fu deaca auzi tot Israilul cum s’au învârtejit Ierovoam de la Eghipet, și trimisără și chemară pre el la adunare, și-l împărățiră pre el preste Israil; și nu era denapoia casii lui David, afară den neamul Iudei și al lui Veniamin singuri.

21. Și Rovoam întră în Ierusalim și adună toată adunarea Iudei și neamul lui Veniamin, 120 de voinici făcând războiu, ca să dea războiu cătră casa lui Israil, să întoarcă împărăția lui Rovoam, fiiul lui Solomon.

22. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Samea, omul lui Dumnezău, zicând:

23. „Zi lui Rovoam, feciorul lui Solomon, împăratului Iudei, și cătră toată casa Iudei și a lui Veniamin și la rămășița norodului, zicând:

24. ‘Aceastea zice Domnul: ‘Nu vă veț sui, nici veț da războiu cu frații voștri, fiii lui Israil; întoarcă-să fieștecarele la casa lui, căci de la mine s’au făcut cuvântul acesta!’“ Și au ascultat cuvântul Domnului și au potolit a mai mearge, după cuvântul Domnului.

25. Și zidi Ierovoam pre Sichima, cea den muntele Efraimului, și lăcuia întru ea. Și ieși de acolo și zidi pre Fanuil.

26. Și zise Ierovoam în inima lui: „Iată, acum se va întoarce împărăția la casa lui David!

27. De se va sui norodul acesta ca să aducă jârtvă în Casa Domnului, în Ierusalim, și se va întoarce inima norodului cătră Domnul și cătră domnul lor, Rovoam, împăratul Iudei, și mă vor omorî pre mine!“

28. Și să sfătui împăratul și făcu 2 junce de aur și zise cătră norod: „Destul vă e voao a vă sui la Ierusalim! Iată dumnezeii tăi, Israile, ceia ce te-au scos pre tine den pământul Eghipetului!“

29. Și au pus pre una în Vethil și pre una au pus în Dan.

30. Și să făcu cuvântul acesta întru păcat. Și mergea norodul denapoia uniia până la Dan și lăsară Casa Domnului.

31. Și au făcut case pre înălțime și au făcut preoți o parte oarece den norod, carii nu era den fiii lui Levi.

32. Și făcu Ierovoam praznec în luna a opta, în 15 zile ale lunii, după praznecul ce era în pământul Iudii, și să sui pre jârtăvnicul carele au făcut în Vithil, ca să facă jârtvă juncelor cărora au făcut. Și au pus aproape în Vithel pre preoții celor nalte care au făcut.

33. Și să sui preste jârtăvnicul carele au făcut, în 15 zile, în luna a opta, la praznecul carele au urzit de la inema lui și au făcut praznec fiilor lui Israil și s’au suit pre jârtăvnic ca să jârtvuiască.

CAP 13

Ierovoam pedepsit.

1. Și iată, omul lui Dumnezeu au venit de la Iuda, cuvântul Domnului, la Vethil; și Ierovoam sta pre jârtăvnecul lui ca să jârtvuiască.

2. Și chemă preste jârtăvnic cu cuvântul Domnului și zise: „Jârtăvnic, jârtăvnic, aceastea zice Domnul: ‘Iată, fiiu să naște casii lui David, Iosia iaste numele lui; și va jârtvui preste tine pre preoții cei ce jârtvuiesc preste tine și oase de oameni va arde preste tine’“.

3. Și au dat în ziua aceaea sămn, zicând: „Acesta e cuvântul carele au grăit Domnul, zicând: ‘Iată, jârtăvnicul să sparge și să va vărsa grăsimea ceaea ce iaste preste el!’“

4. Și fu deaca auzi împăratul Ierovoam cuvântul omului lui Dumnezeu, celuia ce au chemat pre jârtăvnicul den Vethil, și întinse mâna lui împăratul pre jârtăvnic, zicând: „Prindeți-l pre el!“ Și iată, secă mâna lui carea au întins pre el și n’au putut ca să o întoarcă pre ea cătră el.

5. Și jârtăvnicul s’au spart și s’au vărsat grăsimea după jârtăvnic, după sămnul carele au dat omul lui Dumnezeu cu cuvântul Domnului.

6. Și zise împăratul Ierovoam omului lui Dumnezeu: „Roagă-te dară feații Domnului Dumnezeului tău și să întoarcă mâna mea cătră mine“. Și să rugă omul lui Dumnezeu feații Domnului și să întoarse mâna împăratului cătră el și să făcu ca și mai nainte.

7. Și grăi împăratul cătră omul lui Dumnezeu: „Întră cu mine în casă și prânzeaște, și-ț voiu da ție dare!“.

8. Și zise omul lui Dumnezeu cătră împăratul: „De-m vei da jumătate den casa ta, nu voiu întra cu tine, nici voiu mânca pâine, nici voiu bea apă în locul acesta,

9. Căci așa Domnul mi’au poruncit mie cu cuvântul, zicând: ‘Să nu mănânci pâine și să nu beai apă și să nu te întorci în calea carea ai mers întru ea!’“

10. Și să duse într’altă cale și nu să întoarse în calea carea au venit întru ea la Vethil.

11. Și un proroc bătrân lăcuia în Vethil, și vin feciorii lui și-i povestesc lui toate faptele câte au făcut omul lui Dumnezeu în ziua aceaea în Vethil și cuvintele carele au grăit împăratului; și să întoarse fața tatului lor.

12. Și grăi cătră ei tatul lor, zicând: „Pre ce cale au mers?“ Și-i arătară lui fiii lui calea întru carea au mers omul lui Dumnezeu, carele au ieșit den pământul Iudei.

13. Și zise fiilor lui: „Înșălați-m măgărița!“ Și-i înșălară lui măgărița și încălecă preste ea.

14. Și mearse denapoia omului lui Dumnezeu și-l află pre el șăzând supt un stejar, și-i zise lui: „Au tu ești omul lui Dumnezeu, cel ce ai ieșit de la Iuda?“ Și zise: „Eu!“

15. Și-i zise lui: „Vino cu mine și mănâncă pâine!“

16. Și zise cătră el: „Nu voiu putea să mă întorcu cu tine, nice voiu mânca pâine, nice voiu bea apă în locul acesta,

17. Căce așa mi s’au poruncit cu cuvântul Domnului, zicând: ‘Să nu mănânci pâine acolo și să nu beai apă acolo și să nu te întorci în calea carea ai mersu întru ea!’“

18. Și zise cătră el: „Și eu proroc sânt, ca și tine, și îngerul au grăit cătră mine cu cuvântul Domnului, zicând: ‘Întoarce-l pre dânsul cătră tine, la casa ta, și să mănânce pâine și să bea apă!’“ Și minți lui.

19. Și-l întoarse pre el și mâncă pâine și bău apă în casa lui.

20. Și fu el șăzând la masă și să făcea cu cuvântul Domnului cătră prorocul cela ce l-au întors pre el.

21. Și zise cătră omul lui Dumnezău, cela ce veniia de la Iuda, zicând: „Aceastea zice Domnul: ‘Pentru căce ai amărât cuvântul Domnului și n’ai cruțat porunca carea au poruncit ție Domnul Dumnezăul tău

22. Și te-ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul acesta carele au grăit cătră tine, zicând: ‘Să nu mănânci pâine, nice să beai apă!’, nu va întra trupul tău în groapa părinților tăi!’“

23. Și fu după ce mâncă el pâine și bău apă, și-i înșălă lui măgariul prorocului și să întoarse.

24. Și să duse și-l află pre el un leu în cale și-l omorî pre el, și era trupul lui lepădat în drum, și măgariul sta lângă el și leul sta lângă trup.

25. Și iată, oameni pre aproape mergând și văzură mortăciunea aruncată în cale și leul sta lipit de mortăciune. Și întrară și grăiră în cetate, unde prorocul cel bătrân lăcuia întru ea.

26. Și auzi cela ce l-au întors pre el den cale și zise: „Omul lui Dumnezău acesta iaste, carele au amărât cuvântul Domnului, și l-au dat pre el Domnul leului și l-au zdrobit pre el și l-au omorât pre dânsul, după cuvântul Domnului, carele au grăit lui“.

27. Și grăi cătră fiii lui, zicând: „Înșălați-mi măgariul!“

28. Și înșălară. Și mearse și află trupul lui lepădat în cale, și măgariul și leul sta lângă trup; și n’au mâncat leul trupul omului lui Dumnezău și n’au zdrobit pre măgariu.

29. Și rădică prorocul trupul omului lui Dumnezău și-l puse pre el pre măgariu și-l întoarse pre el prorocul; și veni la cetate ca să-l îngroape pre el.

30. Și puse trupul lui în groapa lui și-l plânsără pre el: „Vai, frate!“

31. Și fu după ce l-au plânsu pre el, și zise fiilor lui, zicând: „De voiu muri, îngropați-mă în groapa aceasta, unde omul lui Dumnezău s’au îngropat întru ea, lângă oasele lui puneți-mă, pentru ca să să mântuiască oasele meale cu oasele lui;

32. Căce făcându-se va fi cuvântul care au grăit, cuvântul Domnului pre jârtăvnicul cel den Vethil și pre casele ceale nalte ce-s în Samaria“.

33. Și după cuvântul acesta nu s’au întorsu Ierovoam den răutatea lui; și s’au întorsu și au făcut den partea norodului preoți celor nalte: cel ce vrea umplea mâna lui și să făcea preot la ceale nalte.

34. Și să făcea cuvântul acesta în păcat casii lui Ierovoam și întru pierire și stingere de cătră fața pământului.

CAP 14

Prorocii asupra lui Ierovoam. Domnia lui Rovoam; păcatul și moartea lui.

1. În vreamea aceaea s’au bulnăvit Avia, feciorul lui Ierovoam.

2. Și muierii lui zise Ierovoam: „Scoală-te și să te premenești și nu vor cunoaște că tu ești muiarea lui Ierovoam; și vei mearge la Silo. Iată acolo Ahia prorocul; acesta au grăit pentru mine ca să împărățesc preste norodul acesta.

3. Și ia în mâna ta omului lui Dumnezău 10 pâini și covrigi fiilor lui și struguri și un urcior de miare și vei mearge cătră el: el va povesti ție ce va fi copilului“.

4. Și făcu așa muiarea lui Ierovoam; și mearse la Silo și întră în casa lui Ahia, și omul –bătrân a vedea, și stâmpiia ochii lui de bătrâneațele lui.

5. Și zise Domnul cătră Ahia: „Iată, muiarea lui Ierovoam întră ca să cearce cuvânt de la tine pentru fiiul ei, căci bolnav iaste; după aceasta și după aceasta vei grăi cătră ea“.

6. Și fu când întra ea, și ea să înstreina. Și fu daca auzi Ahia glasul picioarelor ei, întrând ea întru deșchidere, și zise: „Întră, muiarea lui Ierovoam, pentru căci aceasta tu te înstreinezi? Și eu sânt trimis cătră tine nesâlnic!

7. Mergând, zi lui Ierovoam: ‘Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Pentru căci cât te-am înălțat pre tine den mijlocul norodului și te-am dat povățitoriu preste norodul lui Israil

8. Și am rupt împărăția de la casa lui David și am dat pre ea ție, și nu te-ai făcut ca robul mieu, David, carele au cruțat poruncile meale și carele au mers denapoia mea cu toată inima lui, ca să facă ce e dirept întru ochii miei;

9. Și ai viclenit a face decât toți câți s’au făcut la fața ta și ai mers și ț-ai făcut ție alți dumnezăi și vărsate, a mă mânia pre mine, și pre mine m’ai aruncat denapoia ta,

10. Pentru aceaea, iată, eu aduc răutate cătră casa lui Ierovoam și voiu surpa pe Ierovoam pișind la păreate, țiindu-se și rămășiță, întru Israil, și voiu aleage pre casa lui Ierovoam în ce chip să aleage baliga, până se va săvârși el.

11. Pre cel mort al lui Ierovoam în cetate-l vor mânca cânii și pre cel mort în țarenă îl vor mânca pasările ceriului’. Căci Domnul au grăit!

12. Și tu scoală-te, pasă la casa ta! Când vor întra picioarele tale în cetate, va muri copilașul.

13. Și-l vor plânge pre el tot Israilul și-l vor îngropa pre el, că acesta singur va întra lui Ierovoam cătră groapă; căci s’au aflat întru el cuvânt bun pentru Domnul Dumnezăul lui Israil, în casa lui Ierovoam.

14. Și va scula Domnul luiș împărat pre Israil, carele va lovi casa lui Ierovoam în ziua aceasta și încă și acum.

15. Și va lovi Domnul pre Israil în ce chip să clăteaște trestia în apă, și va zmulge pre Israil de asupra pământului celui bun acestuia carele au dat părinților lor, și va vântura pre ei decindea de râu, pentru căci au făcut desișuri lor, mâniind pre Domnul.

16. Și va da Domnul pre Israil pentru păcatele lui Ierovoam, carele au greșit și carele au păcătuit pre Israil“.

17. Și să sculă muiarea lui Ierovoam și mearse la Sarira; și fu daca întră la pragul casii, și copilașul au murit. Și l-au îngropat pre el

18. Și l-au plâns pre el tot Israilul, după cuvântul Domnului, carele au grăit cu mâna robului lui, Ahia prorocului.

19. Și prisositul cuvântului lui Ierovoam, câte au dat războiu și câte au împărățit, iată, aceastea scrise sânt în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil.

20. Și zilele carele au împărățit Ierovoam, 22 de ani; și adormi cu părinții lui și împărăți Adad, fiiul lui, în locul lui.

21. Și Rovoam, feciorul lui Solomon, au împărățit preste Iuda; fiiu de 41 de ani Rovoam când au împărățit el, și 17 ani au împărățit în Ierusalim, cetatea carea au ales Domnul, să puie numele lui acolo, den toate fealiurile lui Israil; și numele maicii lui, Naama Amaniteanca.

22. Și au făcut Rovoam răul înaintea Domnului; și-l întărâtă pre el întru toate câte au întărâtat părinții lui, întru păcatele lor carele au păcătuit,

23. Și-ș clădiră și ei înalte și stâlpi și desișuri preste tot dealul înalt și dedesupt a tot lemnul umbros.

24. Și sodomie să făcu pre pământ; și au făcut de toate urâciunile limbilor care au râdicat Domnul de cătră fața fiilor lui Israil.

25. Și fu în anul al cincea împărățind Rovoam, să sui Susachim, împăratul Eghipetului, preste Ierusalim,

26. Și luo toate visteriile Casii Domnului și avuțiile casei împăratului,

27. Și sulițele ceale de aur carele au luat David den mâna slugilor lui Adrazar, împăratul Suvei, și le-au adus pre eale la Ierusalim;

28. Toate câte au luat, arme de aur, câte au făcut Solomon, și le-au adus pre eale la Eghipet. Și au făcut Rovoam împăratul arme de aramă în locul lor și au pus preste eale povățuitorii celor ce aleargă pre aproape, ceia ce păziia poarta casei împăratului.

29. Și să făcea când întra împăratul în Casa Domnului, și le purta pre eale ceia ce alerga pre aproape și le răzima pre eale la cămara alergătorilor.

30. Și rămășițele cuvintelor lui Rovoam și toate câte au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei?

31. Și războiu era întru mijlocul lui Rovoam și Ierovoam, toate zilele.

32. Și adormi Rovoam cu părinții lui și să astrucă cu părinții lui în cetatea lui David. Și numele maicii lui, Naama Amaniteanca. Și împărăți Aviu, fiiul lui, locul lui.

CAP 15

Domnia lui Aviu și a lui Asa în Iuda și a lui Navat și a lui Vaasa în Israil. Iosafat.

1. Și întru al 18 an împărățind Ierovoam, feciorul lui Navat, împărăți Aviu, feciorul lui Rovoam, preste Iuda.

2. Și 3 ani au împărățit preste Ierusalim. Și numele maicii lui, Maaha, fata lui Avesalom.

3. Și mearse întru toate păcatele tătâne-său, carele au făcut înaintea lui, și nu era inima lui deplin cu Domnul Dumnezeul lui, ca inima lui David, tatului lui.

4. Căci pentru David au lăsat lui Domnul Dumnezeul lui rămășiță în Ierusalim, pentru ca să puie pre fiii lui după dânsul și să întărească Ierusalimul,

5. În ce chip au făcut David direptul înaintea Domnului și nu s’au abătut dentru toate carele au poruncit lui, toate zilele vieții lui, afară den cuvântul Uriei Hetteului.

6. Și războiu era în mijlocul lui Rovoam și întru mijlocul lui Ierovoam, toate zilele vieții lui.

7. Și rămășâțele cuvintelor lui Avia și toate câte au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei? Și războiu era întru mijlocul lui Aviu și întru mijlocul lui Ierovoam.

8. Și adormi Aviu împreună cu părinții lui, în 20 de ani ai lui Ierovoam, și să astrucă cu părinții lui în cetatea lui David. Și împărățeaște Asa, fiiul lui, în locul lui.

9. Și în anul al 20 al lui Ierovoam, împăratul lui Israil, împărățeaște Asa preste Iuda.

10. Și 41 de ani au împărățit în Ierusalim. Și numele maicii lui, Maaha, fata lui Avesalom.

11. Și făcu Asa direptul înaintea Domnului, ca David, tată-său.

12. Și râdică pricăjiturile de pre pământ și goni toate deprinderele carele au făcut părinții lui.

13. Și pre Maaha, maica lui, au mutatu-o, ca să nu fie povățuitoare, cum au făcut adunare în desișul ei, și tăie Asa afundările ei și le arse cu foc la pârâul Chedrilor.

14. Iară ceale nalte nu le-au râdicat. Însă inima lui Asa era desăvârșit cu Domnul, toate zilele lui.

15. Și băgă stâlpii tătâne-său și stâlpii lui în Casa Domnului, de argint și de aur și vase.

16. Și războiu era întru mijlocul lui Asa și întru mijlocul lui Vaasa, împărat lui Israil, toate zilele lor.

17. Și să sui Vaasa, împăratul lui Israil, asupra Iudei; și zidi pre Rama ca să nu fie a întra și a ieși la Asa, împăratul Iudei.

18. Și luo Asa tot argintul și aurul carele s’au aflat în visteriile Casii Domnului și în visteriile casii împăratului și le-au dat pre eale în mâinile slugilor lui și-i trimise pre ei împăratul Asa cătră fiiul lui Ader, fiiul lui Tave, în Rama, feciorul lui Azail, împăratul Siriei, celuia ce lăcuia în Damasc, zicând:

19. „Pune făgăduință întru mijlocul mieu și întru mijlocul tău, și întru mijlocul tătâne-mieu și întru mijlocul tătâne-tău. Iată, am trimis ție daruri, argint și aur. Vino, răsipeaște făgăduința ta cea de cătră Vaasa, împăratul lui Israil, și se va sui de asupra mea“.

20. Și ascultă fiiul lui Ader pre împăratul Asa; și trimise pre boiarii puterilor lui în cetățile lui Israil și lovi pre Ain și pre Dan și pre Avel, ale casii Maahăi și tot Henerethul, până la tot pământul Neftalim.

21. Și fu deaca auzi Vaasa, și părăsi a zidi pre Rama și să întoarse la Thersa.

22. Și împăratul Asa porunci la tot Iuda, la Enachim, și rădicară pietrile den Rama și leamnele ei carele au zidit Vaasa; și zidi cu eale împăratul Asa tot muntele lui Veniamin și strajnița.

23. Și rămășița cuvintelor lui Asa, și toată domnia lui, și toate carele au făcut, și cetățile carele au zidit, nu, iată, acestea sânt scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei? Însă în vreamea bătrâneaților lui l-au durut picioarele lui.

24. Și adormi Asa cu părinții lui și să îngropă cu părinții lui în cetatea lui David, tatului lui. Și împărățeaște Iosafat, fiiul lui, pentru el.

25. Și Navat, fiiul lui Ierovoam, împărățeaște preste Israil în anul al doilea al lui Asa, împăratul Iudii, și împărăți preste Israil ani doi.

26. Și făcu răul înaintea Domnului și mearse în calea tătâne-său și în păcatele lui carele au păcătuit pre Israil.

27. Și au șăzut prejur el Vaasa, feciorul lui Achia, preste casa lui Veelan, fiiul lui Achia, și lovi pre el în Gavathonul celor striini de fealiu, și Navat și tot Israilul șădea în Gavathon.

28. Și-l omorî pre el Vaasa în anul al treilea al lui Asa (fiiul lui Avia), împăratul Iudii, și împărăți în locul lui.

29. Și fu deaca împărăți, și lovi toată casa lui Ierovooam și n’au lăsat toată răsuflarea lui Ierovoam, până l-au surpat pre el, după cuvântul Domnului, carele au grăit cu mâna robului său, lui Ahia Siloniteanul,

30. Pentru păcatele lui Ierovoam, carele au păcătuit pre Israil, și întru scârbirea lui carea au scârbit pre Domnul Dumnezeul lui Israil.

31. Și rămășițile cuvintelor lui Navaat și toate câte au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

32. Și războiu era întru mijlocul lui Asa și întru mijlocul lui Vaasa, împăratul Israil, toate zilele lor.

33. Și în anul al treilea al lui Asa, împăratul Iudii, împărățeaște Vaasa, feciorul lui Ahia, preste tot Israilul, la Thersa, 24 de ani.

34. Și făcu răul înaintea Domnului și mearse în calea lui Ierovoam, feciorul lui Navat, și întru păcatele lui, carele au păcătuit pre Israil.

CAP 16

Patru împărați în Israil.

1. Și să făcu cuvântul Domnului în mâna lui Iu, feciorul lui Anani, cătră Vaasa, zicând:

2. „Pentru căci te-am rădicat de la pământ și te-am dat îndireptătoriu preste norodul mieu, Israil, și ai mers în calea lui Ierovooam și ai păcătuit pre norodul mieu, pre Israil, ca să mă pornești cu urgie întru ceale deșarte ale lor,

3. Iată, eu rădic denapoia lui Vaasa și denapoia casii lui și voiu da casa lui ca casa lui Ierovooam, fiiul lui Navat.

4. Pre cel mort al lui Vaasa în cetate îl vor mânca pre el de tot câinii, și pre cel mort al lui la câmp mânca-l-vor pre el pasările ceriului“.

5. Și rămășițile cuvintelor lui Vaasa și toate câte au făcut și domniile lui nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

6. Și adormi Vaasa împreună cu părinții lui și să îngropă în Thersa. Și împărățeaște Ila, fiiul lui, în locul lui, în 28 de ani ai lui Asa, împăratul Iudii.

7. Și grăi Domnul cu mâna lui Iu, feciorul lui Anani prorocului, asupra lui Vaasa și asupra casii lui și preste tot răul carele au făcut înaintea Domnului, ca să-l scârbească pre el cu faptele mânelor lui, ca să fie el ca și casa lui Ierovoam și pentru ca să lovească pre el.

8. Întru 26 de ani ai lui Asa, împăratului Iudii, Ila, feciorul lui Vaasa, au împărățit preste Israil doi ani, în Thersa.

9. Și întărâtă asupra lui slugile lui și Zamvri, boiarenul a jumătate de călărime; și el era în Thersa bând, îmbătându-să în casa lui Osa, deregătoriului casii, în Thersa.

10. Și întră Zamvri și lovi pre el și omorî pre dânsul în anul 27 al lui Asa, împăratul Iudii, și împărăți pentru el.

11. Și fu după ce împărăți el, daca șăzu el pre scaunul lui, și lovi toată casa lui Vaasa și nu-i lăsă lui pișind la păreate, și pre rudele și priatenii lui.

12. Și surpă Zamvri toată casa lui Vaasa, după cuvântul Domnului, carele au grăit preste casa lui Vaasa și cătră Ilie prorocul,

13. Pentru toate păcatele lui Vaasa și lui Ila, fiiului lui, în ce chip au păcătuit pre Israil, ca să scârbească pre Domnul Dumnezăul lui Israil, în ceale deșarte ale lor.

14. Și rămășițile cuvintelor lui Ila și toate câte au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

15. În 27 de ani ai lui Asa, împăratului Iudii, Zamvri au împărățit în Thersa 7 zile. Și tabăra lui Israil, –pre Gavathon, cea a celor striini de fealiu.

16. Și auzi norodul în tabără, zicând: „Să îndărătnici Zamvri și lovi pre împăratul și au împărățit în Ierusalim pre Amvri, povățuitoriul oștii, preste Israil, în ziua aceaea, în tabără!“.

17. Și să sui Amvri, și tot Israilul împreună cu el, den Gavathon, și au încunjurat asupra Thersaii.

18. Și fu daca au văzut Zamvri că s’au luat lui cetatea, și întră în peștera casii împăratului și aprinse preste el casa împăratului cu foc,

19. Și muri pentru păcatele lui carele au făcut, a face răul înaintea Domnului, a mearge în calea lui Ierovoam, feciorul lui Navat, și întru păcatele lui carele au făcut, cum au păcătuit pre Israil.

20. Și rămășițele cuvintelor lui Zamvri și războaiele lui carele au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

21. Atuncea se împarte norodu lui Israil: jumătate de norod să face denapoia lui Thamni, feciorul lui Gonath, ca să-l împărățească pre el, și jumătate de norod să face denapoia lui Amvri.

22. Și norodul ce era denapoia lui Amvri au biruit pre norodul ce era denapoia lui Thamni, feciorul lui Gonath. Și au murit Thamni și Ioram, fratele lui, în vreamea aceaea. Și împărăți Amvri după Thamni.

23. În anul 31 ai împăratului Asa împărățeaște Amvri preste Israil 12 ani. În Thersa împărățeaște 6 ani.

24. Și au cumpărat Amvri muntele Semeronul de la Simir, domnul muntelui, în 2 talanți de argint; și au zidit muntele și au numit numele muntelui, căruia au zidit, pre numele lui Semir, domnului muntelui, Semiron.

25. Și au făcut Amvri răul înaintea Domnului, și au făcut rău mai mult decât toți ceia ce s’au făcut înaintea lui,

26. Și mearse în toată calea lui Ierovoam, feciorul lui Navat, și întru păcatele lui, carele au păcătuit pre Israil, a scârbi pre Domnul Dumnezăul lui Israil, întru deșartele lor.

27. Și rămășițele cuvintelor lui Amvri și toate câte au făcut și toată domnia lui nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

28. Și dormi Amvri împreună cu părinții lui și să îngropă în Samaria. Și împărățeaște Ahaav, feciorul lui, pentru dânsul.

29. Iară Ahaav, feciorul lui Amvri, au împărățit preste Israil în 38 de ani ai lui Asa, împăratului Iudii.

30. Și împărățeaște Ahaav, feciorul lui Zamvri, preste Israil în Samaria doaozeci și doi de ani. Și făcu Ahaav răul înaintea Domnului, ș’au făcut reale mai multe decât toți ceia denaintea lui.

31. Și nu era lui destul a mearge întru păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat; și luo muiare pre Iezavel, fata lui Iethevaas, împăratul sidoneanilor, și mearse și sluji lui Vaal și i să închină lui.

32. Și puse jârtăvnic lui Vaal în casa supărărilor lui, carele au făcut în Samaria, și au făcut Ahav desiș

33. Și au adaos Ahaav a face scârbe, a scârbi pre Domnul Dumnezăul lui Israil, și sufletul lui a-l surpa. Au făcut rău mai mult decât toți împărații ceia ce s’au făcut înaintea lui.

34. Și în zilele lui au zidit Ahiil Vethiliteanul pre Ieriho; în Aviron, cel dentâiu născut al lui, au întemeiat pre ea și întru Seguv, cel mai tânăr al lui, au pus porțile ei, după cuvântul Domnului, carele au grăit în mâna lui Iisus, feciorul lui Navi.

CAP 17

Prorocul Ilie.

1. Și zise Ilie prorocul, cel de la Thezvanul Galaadului, cătră Ahaav: „Viu e Domnul Dumnezăul puterilor, Dumnezăul lui Israil, căruia am stătut înainte-i, de va fi întru anii aceștea roao și ploaie, fără de numai pren cuvântul rostului mieu!“

2. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Ilie:

3. „Pasă de aici spre răsărituri și te ascunde la pârâul lui Horath, cel de cătră fața Iordanului.

4. Și va fi den pârâu vei bea apă și corbilor voiu porunci ca să te hrănească acolo“.

5. Și mearse și făcu Ilie după cuvântul Domnului și șăzu la pârâul lui Horath, de cătră fața Iordanului.

6. Și corbii aducea lui pâini și carne dimineața și pâini și carne de cătră sară și den pârâu bea apă.

7. Și fu după zile, și să uscă pârâul, căci nu s’au făcut ploaie pre pământ.

8. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Ilie, zicând:

9. „Scoală-te și pasă la Saretha a Sidoniei și vei lăcui acolo. Iată, am poruncit acolo la o muiare văduo a te hrăni pre tine“.

10. Și să sculă și mearse la Saretha. Și veni la poarta cetății și, iată, acolo muiare văduo aduna leamne. Și strigă denapoia ei Ilie și zise ei: „Ia-mi, dară, puținea apă într’un vas și voiu bea!“

11. Și mearse să ia și strigă denapoia ei Ilie și zise ei: „Lua-m-vei, dară, și o bucățea de pâine în mâna ta și voiu mânca!“ Și zise muiarea:

12. „Viu Domnul Dumnezăul mieu, de iaste la mine turtă de pâine, fără de numai cât o mână de făină într’o ciutură și puțin untdelemn în urcior. Și iată, voiu aduna doao lemnișoare și voiu întra și voiu face eu mie și fiilor miei; și vom mânca și vom muri!“

13. Și zise cătră ea Ilie: „Îndrăzneaște, întră și fă după cuvântul tău. Ce-m fă mie turtă mică de acolo și-m vei scoate mie întâiu; iară ție și fiilor tăi vei face mai apoi.

14. Căci aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Ciutura făinii nu va lipsi și urciorul cu untdelemnul nu se va împuțina, până în zilele care va da Domnul ploaie pre pământ!’“

15. Și mearse muiarea și făcu după cuvântul lui Ilie și-i deade lui și mânca ea și el și feciorii ei.

16. Și ciutura făinii nu s’au fârșit și urciorul cu untdelemnul nu s’au împuținat, după cuvântul Domnului, carele au grăit în mâna lui Ilie.

17. Și fu după aceasta, și bolnăvi feciorul muierii, stăpânii casii, și era boala lui foarte tare, până unde n’au rămas într’însul duh.

18. Și zise cătră Ilie: „Ce e mie și ție, omul lui Dumnezău? Ai venit cătră mine a-m aduce aminte strâmbătățile meale și a omorî pre fiiul mieu?“

19. Și zise Ilie cătră muiare: „Dă-mi pre fiiul tău!“ Și luo pre el den sânul ei și-l sui pre el în foișor în care el șădea acolo, și-l culcă pre el pre patul lui.

20. Și strigă Ilie cătră Domnul și zise: „Vai, Doamne, mărturia văduvei cu carea eu lăcuiesc cu ea tu ai căznit, ca să omori pre fiiul ei?“

21. Și suflă copilașului de 3 ori și chemă pre Domnul și zise: „Doamne, Dumnezeul mieu, întoarcă-să dară sufletul copilașului acestuia la dânsul!“

22. Și să făcu așa și strigă copilașul

23. Și-l pogorî pre el den cerdac în casă și-l deade pre el maicii lui. Și zise Ilie: „Vezi, viu e fiiul tău!“

24. Și zise muiarea cătră Ilie: „Iată, am conoscut că om al lui Dumnezeu ești tu, și cuvântul Domnului în rostul tău, adevărat!“

CAP 18

Jârtva lui Ilie.

1. Și să făcu după zile multe, și cuvântul Domnului s’au făcut cătră Ilie în anul al treilea, zicând: „Pasă și te iveaște la Ahav și voiu da ploaie preste fața pământului!“.

2. Și mearse Ilie ca să să ivească lui Ahav. Și era foamete tare în Samaria.

3. Și chemă Ahav pre Avdiu, diregătoriul casii, și Avdiu era temându-se de Domnul foarte.

4. Și fu când bătea Iezavel pre prorocii Domnului, și luo Avdiu 100 de oameni proroci și-i ascunse pre ei, câte 50, în doao peștere, și-i hrăniia pre ei cu pâine și cu apă.

5. Și zise Ahav cătră Avdiu: „Vino și să umblăm pre pământ și la izvoarăle apelor și la toate pâraiele, cândai vom afla iarbă și vom hălădui caii și mușcoii și nu se vor prăpădi den dobitoace“.

6. Și-ș împărțiră lor calea a umbla pren ea. Ahav mearse pre o cale singur,

7. Și Avdiu mearse într’altă cale singur, și era Avdiu în cale și veni Ilie întru întimpinarea lui și Avdiu sârgui și căzu preste fața lui și zise: „Au tu ești sângur, domnul mieu, Ilie?“

8. Și zise Ilie lui Avdiu: „Eu sânt. Pasă, zi domnului tău: ‘Iată Ilie!’“

9. Și zise Avdiu: „Ce am greșit că tu dai pre robul tău în mâinile lui Ahav, a mă omorî pre mine?

10. Viu e Domnul Dumnezeul tău, de iaste limbă au împărăție unde n’au trimis domnul mieu a te cerca pre tine; și ziseră: ‘Nu iaste!’ și au ars împărăția și satele ei căci n’au aflat pre tine.

11. Și acum tu zici: ‘Pasă și spune domnului tău: ‘Iată Ilie!’

12. Și va fi de mă voiu duce eu de la tine și Duhul Domnului te va rădica la pământ carele nu știu, și voiu întra să spuiu lui Ahav și nu te va afla și mă va omorî, și robul tău iaste temându-se de Domnul den tinereațele meale.

13. Au nu ți s’au spus ție, domnului mieu, în ce chip am făcut când ucidea Iezavel pre prorocii Domnului? Și am luat den prorocii Domnului 100 de oameni și i-am ascuns pre ei în peșteri câte 50 și i-am hrănit pre ei cu pâine și cu apă?

14. Și acum tu îm zici mie: ‘Pasă, zi domnului tău: ‘Iată Ilie!’, și mă va omorî!“

15. Și zise Ilie: „Viu e Domnul puterilor, la carele am dvorit înaintea lui, că astăzi mă voiu ivi lui!“

16. Și mearse Avdiu întru întimpinarea lui Ahav și-i spuse lui; și alergă Ahav și mearse întru întimpinarea lui Ilie.

17. Și fu deaca văzu Ahav pre Ilie, și zise Ahav cătră Ilie: „Au tu ești singur cela ce îndărăpnicești pre Israil?“

18. Și zise Ilie: „Nu îndărăpnicesc eu pre Israil, ce numai tu și casa tătâne-tău, când lăsați voi pre Domnul Dumnezeul vostru și ai mers denapoia vaalimilor!

19. Și acum trimite și adună tot Israilul cătră mine la muntele Carmilului și pre prorocii lui Vaal, 450, și pre prorocii rușinii, 450, și pre prorocii desișurilor, 400, mâncând masa Iezavelii“.

20. Și trimise Ahav la tot Israilul și au strâns pre toți prorocii la muntele Carmilului.

21. Și să apropie Ilie cătră toți și zise lor Ilie: „Până când voi veț șchiopăta pre amândoao fluierele voastre? De iaste Domnul Dumnezău, meargeți denapoia lui; iară de e Vaal acesta, meargeți după el!“ Și nu răspunse norodul cuvânt.

22. Și zise Ilie cătră norod: „Eu am rămas proroc Domnului însumi; și prorocii lui Vaal, 450 de oameni, și prorocii desișului, 400.

23. Dea-ne noao dară 2 boi; și aleagă-ș lor pre unul și-l fărâme și-l puie pre leamne și foc nu puie deasupra; și eu voiu face pre boul celalalt și foc nu voiu pune deasupra.

24. Și strigaț întru numele dumnezeilor voștri, și eu voiu chema întru numele Domnului Dumnezeului mieu. Și va fi Dumnezău carele va asculta cu foc, acesta e Dumnezeu“. Și răspunse tot norodul și ziseră:

25. „Bun e cuvântul carele ai grăit!“ Și zise Ilie prorocilor rușinii: „Aleageți-vă pre un vițel și faceț întâiu, căci mulți sânteți voi, și chemați întru numele dumnezăului vostru; și foc nu puneț deasupra!“

26. Și luară vițelul și au făcut și au chemat întru numele lui Vaal de dimeneața până în amiazăzi și ziseră: „Ascultă-ne pre noi, o, Vaal, ascultă-ne!“ Și nu era glas și nu era ascultare. Și alerga pre jârtăvnicul carele au făcut.

27. Și să făcu amiazăzi și-i batjocuri pre ei Ilie Thezviteanul și zise: „Chemaț cu glas mare, căci dumnezeu iaste; căci iaste grijă la el și împreună nu cândai face trebi el sau nu cândai doarme el și se va scula“.

28. Și chema cu glas mare și să tăia după obiceaiul lor cu cuțite și cu fuște, până la vărsarea sângelui preste ei.

29. Și prorociia până au trecut înde sară; și fu ca vreamea de amiazăzi; și prorociră până a să sui jârtva, și nu era glas și nu era ascultare; și grăi Ilie Thezviteanul cătră prorocii supărărilor, zicând: „Mutați-vă de acum, și eu voiu face arderea mea cea de tot!“ Și să mutară și să dusără.

30. Și zise Ilie cătră norod: „Apropiați-vă cătră mine!“ Și să apropia tot norodul cătră el și vindecă jârtăvnicul Domnului, cel săpat.

31. Și luo Ilie 12 pietri, după numărul fealiurilor Iui Israil, în ce chip au grăit Domnul cătră el, zicând: „Israil va fi numele tău!“

32. Și clădi pietrile în numele Domnului jârtăvnic și făcu mare încăpând doao măsuri de sămânță împrejurul jârtăvnicului.

33. Și clădi despicăturile pre jârtăvnicul care au făcut și au zdrumicat ardere-de-tot și au pus preste despicături și grămădi preste jârtăvnic și zise:

34. „Luați-mi 4 ciuture de apă și turnaț preste arderea-de-tot și preste despicături!“ Și au făcut așa. Și zise: „Îndoiț!“ Și îndoiră. Și zise: „Întreiț!“ Și întreiră.

35. Și mearse apa pre împrejurul jârtăvnicului și marea au umplutu-o de apă.

36. Precum era vreamea a să aduce jârtva, și veni Ilie prorocul și zise: „Doamne, Dumnezăul lui Avraam și al lui Isaac și a lui Israil, ascultă-mă astăzi cu foc, astăzi să cunoască tot norodul acesta că tu ești Domnul, Dumnezeul lui Israil, și eu robul tău, și pentru tine am făcut lucrurile aceastea!

37. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă cu foc și să conoască norodul acesta că tu ești Domnul Dumnezău și tu ai întors inima norodului acestuia înapoi!“

38. Și căzu foc de la Domnul den ceriu și mâncă arderea cea de tot și despicăturile și apa cea den mare, și pietrile și lutul au lins focul.

39. Și văzu tot norodul și căzu preste fața lor și ziseră: „Adevărat Domnul iaste acesta Dumnezeu! Domnul acesta iaste Dumnezău!“

40. Și zise Ilie cătră norod: „Prindeț pre prorocii lui Vaal, nici unul să nu scape dentr’înșii!“ Și-i prinsără pre ei și-i pogoară pre ei Ilie la pârâul Chison și-i junghe pre dânșii acolo.

41. Și zise Ilie lui Ahav: „Suie-te și mănâncă și bea, căci glasul picioarelor ploiei!“

42. Și să sui Ahav să mănânce și să bea, și Ilie să sui la Carmil și să plecă pre pământ și-ș puse obrazul lui întru mijlocul genuchilor lui.

43. Și zise copilașului lui: „Suie-te și caută la calea mării!“ Și să sui și căută copilașul și zise: „Nu iaste nemica!“ Și zise Ilie: „Și tu te întoarce de șapte ori!“ Și să întoarse copilașul de 7 ori.

44. Și fu în a șaptea, și iată nor mic, ca o urmă de om, scoțând apă den mare. Și zise: „Suie-te și zi lui Ahaav: ‘Înjugă-ți carul și te pogoară, să nu te apuce pre tine ploaia!’“

45. Și să făcu până acii și până colea, și ceriul să întunecă cu nori și cu vânt și să făcu ploaie mare. Și plângea și mergea Ahaav până la Israil.

46. Și mâna Domnului s’au făcut pre Ilie și-i strânse mijlocul lui și alerga înaintea lui Ahaav, până la Israil.

CAP 19

Ilie hrănit de înger. Urmașul său.

1. Și povesti Ahaav cătră Iezavel, muiarea lui, toate câte au făcut Ilie și cum au ucis pre proroci cu sabia.

2. Și trimise Iezavel cătră Ilie și zise: „Tu ești Ilie și eu Iezavel! Aceastea să-m facă mie dumnezăii și aceastea să-m adaogă, că într’acesta ceas, mâine, voiu pune sufletul tău ca sufletul unuia dentru ei“.

3. Și să spăre Ilie și să sculă și să duse după sufletul lui și veni la Virsavei, în pământul Iudii, și-ș lăsă copilașul lui acolo.

4. Și el mearse în pustiiu cale de o zi și veni și șăzu dedesuptul archiethului și cerșu sufletul lui să moară și zise: „Destul e acum! Ia dară sufletul mieu de la mine, Doamne, căci nu-s mai bun eu decât tată-mieu!“

5. Și să culcă și adormi acolo supt un copaciu și, iată, oarecare înger l-au atins pre el și-i zise lui: „Scoală-te și mănâncă!“

6. Și prăvi Ilie și iată, la căpătâiul lui, o turtă de ovăs și un urcior de apă.

7. Și să sculă și mâncă și bău și, întorcându-se, dormi. Și să întoarse îngerul Domnului de al doilea rând și-l atinse pre el și-i zise lui: „Scoală, mănâncă, că e multă de cătră tine calea!“

8. Și să sculă și mâncă și bău și mearse cu vârtutea mâncării aceiia 40 de zile și 40 de nopți până la muntele lui Dumnăzău, Horiv.

9. Și întră acolo în peștere și poposi acolo. Și iată cuvântul Domnului cătră el și zise: „Ce, tu aici, Ilie?“

10. Și zise Ilie: „Râvnind am râvnit Domnului celui Întrutotțiitoriu, căci au părăsit pre tine fiii lui Israil, jârtăvnicile tale le-au săpat și pre prorocii tăi i-au omorât cu sabie; și am rămas eu singur și cearcă sufletul mieu să-l ia!“

11. Și zise: „Vei ieși mâine și vei sta înaintea Domnului în munte! Și iată, va treace Domnul, și vânt mare, tare topind munți și sfărâmând pietri înaintea Domnului în munte; nu e în vânt Domnul. Și după vânt, cutremur; nu e în cutremur Domnul.

12. Și după cutremur, foc; nu e în foc Domnul. Și după foc, glas de abur supțire; și acolo e Domnul“.

13. Și fu daca auzi Ilie, și-ș acoperi obrazul lui cu cojocul lui și ieși și stătu supt peștere și iată cătră el glas și zise: „Ce, tu aici, Ilie?“

14. Și zise Ilie: „Râvnind am râvnit Domnului Atotțiitoriului, căci au lăsat făgăduința ta fiii lui Israil, jârtăvnicile tale le-au râsipit și pre prorocii tăi i-au ucis cu sabie; ș’am rămas eu singur, și cearcă sufletul mieu ca să-l ia pre el“.

15. Și zise Domnul cătră el: „Pasă, întoarce-te în calea ta, la calea pustiiului Damascului, și vei mearge și vei unge pre Azail întru împărat Siriei.

16. Și pre Iu, feciorul lui Namesi, vei unge întru împărat preste Israil; și pre Elisei, feciorul lui Safat de la Avelmaula, îl vei unge întru proroc pentru tine.

17. Și va fi pre cela ce va scăpa den sabia lui Azail îl va omorî Iu; și pre cel ce va scăpa den sabia lui Iu îl va omorî Elisei.

18. Și vei lăsa în Israil 7000 de oameni, toate genunchile carele n’au înduplecat genunchiu la Vaal și toată gura carea nu s’au închinat lui“.

19. Și să duse de acolo și află pe Elisei, feciorul lui Safat, și el ara cu boi. Și 12 părechi înaintea lui și el întru cei 12. Și mearse Ilie la el și aruncă cojocul lui preste el.

20. Și lăsă Elisee boii și alergă denapoia lui Ilie și zise: „Voiu săruta pre tată-mieu și pre maică-mea și voiu urma denapoia ta!“ Și-i zise lui: „Pasă, întoarce-te, căce am făcut ție“.

21. Și să întoarse denapoia lui și luo păreachea de boi și jârtvui; și le fripse pre eale cu unealtele boilor și deaderă norodului și mâncară. Și să sculă și mearse denapoia lui Ilie și-i slujiia lui.

CAP 20

Războiul lui Ahaav cu Siria.

1. Și feciorul lui Ader, împăratul Siriei, adună toată putearea lui și să sui și șăzu asupra Samariei, și 32 de împărați împreună cu el și toată călărimea și cară; și să suiră și șăzură împrejurul Samariei și deaderă războiu preste ea.

2. Și trimise soli cătră Ahaav, împăratul lui Israil, la cetate și zise cătră el:

3. „Aceastea zice fiiul lui Ader: ‘Argintul tău și aurul tău al mieu iaste și muierile tale și fiii tăi cei buni ale meale sânt!’“

4. Și răspunse împăratul Israil și zise: „În ce chip ai grăit, domnul mieu, împărate! Al tău eu sânt și toate ale meale!“

5. Și să întoarsără solii și zisără: „Aceastea zice fiiul lui Ader: ‘Eu am trimis cătră tine, zicând: ‘Argintul și aurul tău și muierile tale și fiii tăi să le dai mie!

6. Căce într’acesta ceas, mâine, voiu trimite pre slugile meale cătră tine și vor cerca casa ta și casele slugilor tale, și va fi toate pohtele ochilor lor preste carele vor pune mânile lor și vor lua’“.

7. Și chemă împăratul lui Israil pre toți bătrânii pământului și zise: „Cunoașteți dară și vedeți că răutate acesta cearcă; căce au trimis cătră mine pentru muierile meale și pentru fiii miei și pentru featele meale, argintul mieu și aurul, n’aș opri de la dânsul!“

8. Și zisără lui cei bătrâni și tot norodul: „Să nu-l asculți și să nu vei!“

9. Și zise solilor fiiului lui Ader: „Ziceți cătră domnul vostru: ‘Toate câte ai trimis cătră robul tău dentâi voiu face, iară cuvântul acesta nu voiu putea să-l facu!’“ Și să sculară oamenii și-i întoarsără lui cuvânt.

10. Și mai trimise cătră el fiiul lui Ader, zicând: „Aceastea să-mi facă mie dumnezăii și aceastea să-mi adaogă, de va ajunge țărâna Samariei vulpilor la tot norodul pedestrilor miei!“

11. Și răspunse împăratul Iui Israil și zise: „Destul iaste acum, nu se făluiască cel gârbov ca cel dirept!“

12. Și fu când răspunse lui cuvântul acesta, bând era el și toți împărații ce era cu el în corturi, și zise slugilor lui: „Faceți șanțu!“ Și puseră șanțu prejur cetate.

13. Și iată, un proroc veni la Ahaav, împăratul lui Israil, și-i zise: „Aceastea zice Domnul: ‘De ai văzut toată mulțimea cea mare aceasta? Iată, eu dau pre ea astăzi în mâna ta și vei cunoaște că eu-s Domnul’“.

14. Și zise Ahaav: „Întru cine?“ Și zise: „Aceastea zice Domnul: ‘Întru copilașii boiarilor țărilor’“. Și zise Ahaav: „Cine va da războiu?“ Și zise: „Tu“.

15. Și socoti Ahaav slugile boiarilor țărilor și să făcură 332; și după aceasta au socotit norodul, tot fiiul puterii, 67000.

16. Și ieși amiazăzi, și feciorul lui Ader bând și îmbătându-se în Sochoth, el și împărații, 32 de împărați, într’ajutoriu lui.

17. Și ieșiră voinicii boiarilor țărilor dentâiu și trimise fiiul lui Ader și spusără împăratului Siriei, zicând: „Oameni au ieșit den Samaria!“

18. Și zise lor: „De ies spre pace, prindeți-i pre ei vii! Și de ies spre războiu, vii prindeț pre dânșii; și să nu iasă den cetate!“

19. Și aceștea ieșiră den cetate, voinicii boiarilor țărilor și putearea denapoia lor,

20. Și lovi fieștecarele pre cel de lângă el și îndoi fieștecarele pre cel de lângă el și fugi Siria; și-i goni pre ei Israil și hălăduiaște fiiul lui Ader, împăratul Siriei, pre un cal a unui călăraș.

21. Și ieși împăratul Israil și luo toț caii și carăle și lovi rană mare în Siria.

22. Și veni proroc cătră împăratul Israil și zise: „Întăreaște-te și cunoaște și vezi ce vei face, căci, întorcându-se anul, fiiul lui Ader, împăratul Siriei, să suie asupra ta!“

23. Și slugile împăratului Siriei au zis cătră el: „Dumnezeu al munților, Dumnezeul lui Israil, și nu Dumnezeul al văilor! Pentru aceaea s’au întărit mai mult decât noi. Iară de le vom da războiu lor pre șăs, cu adevărat ne vom întări mai mult decât dânșii.

24. Și cuvântul acesta fă: Și trimite pre împăraț, fieștecarele la locul său, și pune în locul lor domni.

25. Și voiu premeni ție puteare după putearea ce au căzut de la tine și călărime după călărime și cară după cară și vom da războiu cătră ei la șăs și ne vom întări preste ei“. Și ascultă glasul lor și făcu așa.

26. Și fu întorcându-se anul, și socoti fiiul lui Ader Siria și să sui la Efeca, la războiu, preste Israil.

27. Și fiii lui Israil s’au socotit și mearseră întru întempinarea lor și să tăbărî Israil den preajma lor ca doao turme de capre și Siria au împlut pământul.

28. Și veni omul lui Dumnezeu și zise împăratului lui Israil: „Aceastea zice Domnul: ‘Pentru căci au zis Siria: ‘Dumnezeu al munților, Domnul Dumnezeul lui Israil, și nu e Domnul văilor el’, și voiu da putearea cea mare aceasta în mâna ta și vei cunoaște că Eu sânt Domnul’“.

29. Și să tăbărăsc aceștea împotriva celora 7 zile, și să făcu în ziua a șaptea, și să apropie războiul și lovi Israil pre Siria, 120000 de pedestri într’o zi.

30. Și fugiră ceia ce au rămas la Afeca cetatea, și căzu zidul preste 27000 de oameni, ceia ce rămăsease. Și fiiul lui Ader au fugit și au întrat în casa cea de dormit, în cămară.

31. Și ziseră cătră el slugile lui: „Iată dară, știm că împărații casii lui Israil împăraț ai milii sânt; să punem dară saci preste mijlocile noastre și funi preste capetele noastre și să ieșim cătră împăratul lui Israil, cândai va lăsa vii sufletele noastre!“

32. Și încinseră saci preste mijlocile lor și puseră funi preste capetele lor și ziseră împăratului lui Israil: „Robul tău, feciorul lui Ader, zice: ‘Trăiască dară sufletul mieu!’“ Și zise: „De trăiaște încă, frate-m iaste!“

33. Și oamenii vrăjâră și adevărară și aleasără cuvântul den rostul lui și ziseră: „Fratele tău e feciorul lui Ader!“ Și zise: „Întraț și luaț pre el!“ Și ieși cătră el fiiul lui Ader și-l suiră pre el cătră dânsul în car. Și zise cătră el:

34. „Cetățile carele au luat tată-mieu de la tată-tău le voiu da ție înapoi; și ieșiri vei pune ție în Damasc, în ce chip au pus tată-mieu în Samaria“. „Și eu cu făgăduință te voiu trimite!“ Și-i puse lui făgăduință și-l trimise pre el.

35. Și un om dentru fiii prorocilor zise cătră aproapele lui, cu cuvântul Domnului: „Loveaște-mă dară!“ Și n’au vrut omul să-l lovească pre el.

36. Și zise cătră el: „Pentru căci n’ai ascultat glasul Domnului, iată, tu te duci de la mine și te va lovi leu!“ Și să duse de la dânsul și-l află pre el un leu și-l lovi pre dânsul.

37. Și află pre alt om și-i zise: „Loveaște-mă dară!“ Și lovi pre el omul și, lovindu-l, îl zdrobi.

38. Și mearse prorocul și stătu la împăratul lui Israil pre cale și legă cu o curea ochii lui.

39. Și fu după ce împăratul mergea pre aproape, și acesta striga cătră împăratul și zise: „Robul tău au ieșit la oastea războiului și, iată, om aduse cătră mine un om și zise cătră mine: ‘Păzeaște pre omul acesta; iară de sărindu va sări, și va fi sufletul tău pentru sufletul lui sau talant de argint vei plăti!’

40. Și fu daca să socotiia robul tău încoace și încolea, și acesta nu era!“ Și zise cătră el împăratul lui Israil: „Iată, judecățile lângă mine ai ucis!“ Și sirgui și luo cureaua de la ochii lui și-l conoscu pre el împăratul lui Israil că den proroci e acesta.

41. Și zise cătră el: „Aceastea zise Domnul: ‘Pentru căce ai scos tu om pierzătoriu den mâna ta, și va fi sufletul tău pentru sufletul lui și norodul tău pentru norodul lui!’“

42. Și mearse împăratul lui Israil mâhnit și slobonogit și veni la Samaria.

CAP 21

Tirania lui Ahaav și a Iezavelei.

1. Și să făcu după cuvintele aceastea, și o vie era lui Navuthe Israilteanului, lângă aria lui Ahaav, împăratul Samariei.

2. Și grăi Ahaav cătră Navuthe, zicând: „Dă-m via ta și va fi mie întru grădină de legumi, căce să apropie aceasta cu casa mea, și-ț voiu da pentru ea altă vie, mai bună decât aceasta; iară de place înaintea ta, voiu da ție argint, schimbare viei aceștiia, și-m va fi mie întru grădină de legumi“.

3. Și zise Navuthe cătră Ahaav: „Să nu mi se facă de la Dumnezăul mieu să dau moștenirea părinților miei ție!“

4. Și veni Ahaav la casa lui posomorât și mâhnit pentru cuvântul carele au grăit cătră dânsul Navuthe Israilteanul și zise: „Nu-ț voiu da ție moștenirea părinților miei!“ Și să făcu sufletul lui Ahaav turburat și să culcă pre patul lui și acoperi obrazul lui și n’au mâncat pâine.

5. Și întră Iezavel, muiarea lui, cătră dânsul și grăi cătră el: „Ce ție duhul tulburat și nu ești tu mâncând pâine?“

6. Și zise cătră ea: „Căce am grăit cătră Navuthe Israilteanul, zicând: ‘Dă-mi via ta pre argint, iară de nu vei, altă vie pentru ea!’ Și zise: ‘Nu voiu da ție moștenirea părinților miei!’“

7. Și zise cătră el Iezavel, muiarea lui: „Tu acum așa faci, împăratul lui Israil? Scoală-te și mănâncă pâine și te veseleaște, iară eu voiu da ție via lui Navuthe Israilteanul“.

8. Și scrise carte pre numele lui Ahaav și o pecetlui cu peceatea lui și trimise cartea cătră cei bătrâni și cătră cei volnici ce lăcuia cu Navuthe.

9. Și era scris în carte, zicând: „Postiți postu și puneți să șază Navuthe întru căpetenia norodului. Și puneți

10. Să șază împreună 2 oameni, fii fără de leage, den preajma lui și să mărturisască asupra lui, zicând: ‘Blagoslovit-ai pre Dumnezău și pre împăratul!’ Și-l scoață pre el și-l ucigă cu pietri, să moară!“

11. Și au făcut oamenii cetății lui cei bătrâni și cei volnici, ceia ce lăcuia în cetatea lui, în ce chip au trimis cătră ei Iezavel și în ce chip era scris în cărțile carele au trimis cătră ei.

12. Și porunciră post și au șăzut pre Navuthe întru căpetenie norodului.

13. Și întrară doi oameni, fii den cei fără de leage, și șăzură den preajma lui și mărturisiră asupra lui oamenii ai ficlenirii, lui Navuthe, înaintea norodului, zicând: „Blagoslovi Navuthe pre Dumnezău și pre împăratul!“ Și-l scoasără pre el afară den cetate și-l ucisără pre el cu pietri și muri.

14. Și trimisără cătră Iezavel, zicând: „Ucisu-s’au Navuthe cu pietri și au murit!“

15. Și fu după ce auzi Iezavel zicând: „Îngroapă-se Navuthe și muri!“, și zise Iezavel cătră Ahaav: „Scoală-te, moșteneaște via lui Navuthe Israilteanul, carele nu ț’au dat ție pre argint, căce nu iaste Navuthe viu, căce au murit!“

16. Și fu deaca auzi Ahaav că au murit Navuthe Israilteanul, și-ș rupse hainele lui și să învăli cu sac. Și să făcu după aceasta, și să sculă și să pogorî Ahaav în via lui Navuthe Israilteanul ca să o moștenească pre ea.

17. Și zise Domnul cătră Ilie Thezviteanul, zicând:

18. „Scoală-te și te pogoară întru întempinarea lui Ahaav, împăratul lui Israil, cel den Samaria! Iată acesta în via lui Navuthe, căci s’au pogorât acolo ca să o moștenească pre ea!

19. Și vei grăi cătră el, zicând: ‘Aceastea zice Domnul: ‘În ce chip tu ai ucis și ai moștenit?’ Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: ‘În locul carele au lins scroafele și câinii sângile lui Navuthe, acolo vor linge cățealele sângele tău (și curvele să vor scălda în sângele tău)!’“

20. Și zise Ahaav cătră Ilie: „Au aflatu-m’ai, vrăjmașul mieu?“ Și zise: „Aflat-am, pentru căci în deșărt te-ai ispitit ca să faci răul înaintea Domnului, ca să-l mânii pre el.

21. Aceastea zice Domnul: ‘Iată, eu aduc asupra ta reale și voi ațâța denapoia ta și voiu piarde pre Ahaav, pișind la păreate, și țiindu-se și rămas fiind, întru Israil.

22. Și voiu da casa ta ca și casa lui Ierovoam, feciorul lui Navat, și ca și casa lui Vaasa, fiiul lui Ahia, pentru urgisirile carele ai urgisit ș’ai păcătuit pre Israil!’

23. Și cătră Iezavel au grăit Domnul, zicând: ‘Câinii o vor mânca pre ea întru înaintea-zidului lui Iezrael!

24. Pre cel mort al lui Ahaav în cetate-l vor mânca câinii, și pre cel mort al lui la câmp vor mânca pasările ceriului!

25. Însă în deșărt Ahaav, cel ce s’au vândut ca să facă răul înaintea Domnului, precum l-au premenit pre el Iezavel, muiarea lui.

26. Și să urî foarte a mearge denapoia urâciunelor, după toate carele au făcut amoreul pre carele l-au surpat Domnul de cătră fața fiilor lui Israil’“.

27. Și fu deaca auzi Ahaav cuvintele aceastea, și-ș rupse haina lui și încinse sac preste trupul lui și posti și să învăli cu sac, în ziua carea au ucis pre Navothe Israilteanul, și mearse plecat.

28. Și să făcu cuvântul Domnului în mâna robului său, lui Ilie, pentru Ahaav, și zise Domnul:

29. „Văzut-ai cum s’au umilit Ahaav de cătră fața mea? Pentru care lucru căci s’au oprit de cătră fața mea, nu voiu aduce răutate în zilele lui, ce în zilele feciorului lui voiu aduce răutatea preste casa lui“.

CAP 22

Moartea lui Ahaav. Împărăția lui Iosafat fiul său.

1. Și au șăzut 3 ani și nu era războiu întru mijlocul Siriei și întru mijlocul lui Israil.

2. Și să făcu întru al treilea an, și să pogorî Iosafat, împăratul Iudii, cătră împăratul lui Israil.

3. Și zise împăratul lui Israil cătră slugile lui: „Au nu știț că al nostru e Remath Galaad, și noi tăcem ca să nu luom pre ea den mâna împăratului Siriei?“

4. Și zise împăratul lui Israil cătră Iosafat: „Au sui-te-vei împreună cu noi la războiu, la Remathul Galaadului?“ Și zise Iosafat: „În ce chip sânt eu, așa și tu; în ce chip norodul mieu, norodul tău; în ce chip caii miei, caii tăi!“

5. Și zise Iosafat, împăratul Iudii, cătră împăratul lui Israil: „Întrebaț dară astăzi pre Domnul!“

6. Și adună împăratul lui Israil pre toț prorocii, ca vreo 40 de oameni, și zise lor împăratul: „Mearge-voiu la Remath Galaad, la războiu, au opri-mă-voiu?“ Și ziseră: „Suie-te, și dând va da Domnul în mânile împăratului!“

7. Și zise Iosafat cătră împăratul lui Israil: „Nu iaste aicea proroc al Domnului și vom întreba pre Domnul pren el?“

8. Și zise împăratul lui Israil cătră Iosafat: „Încă un om iaste ca să întrebăm pren el pre Domnul, și eu l-am urât pre el, pentru căci nu grăiaște pentru mine bine, ce reale: Miheas, feciorul lui Iemvla“. Și zise Iosafat, împăratul Iudii: „Nu zică împăratul așa!“

9. Și chemă împăratul lui Israil pre un scopit și zise: „Degrabă adu pre Mihea, feciorul lui Iemvla!“ Și împăratul lui Israil

10. Și împăratul Iudei, Iosafat, șădea om pre scaunul lui, înarmaț, în porțile Samariei, și toți prorocii prorociia înaintea lor.

11. Și-ș făcu lui Sedechia, fiiul lui Hanaam, coarne de fier și zise: „Aceastea zice Domnul: ‘Cu aceastea vei împunge Siria, până se va săvârși’“.

12. Și toți prorocii prorociia așa, zicând: „Suie-te la Remath Galaad și te va bine-călători și va da Domnul în mâinile tale pre împăratul Siriei“.

13. Și vestitoriul carele au mers să cheame pre Mihea au grăit lui, zicând: „Iată dară, toți prorocii cu o gură grăiesc bine pentru împăratul. Fă-te dară și tu la cuvintele tale după cuvintele unuia dentru aceștea și grăiaște bine!“

14. Și zise Miheas: „Viu Domnul, căci carele va grăi Domnul cătră mine, aceastea voiu grăi!“

15. Și au venit cătră împăratul și zise lui împăratul: „Mihea, sui-mă-voiu la Remath Galaad, la războiu, au opri-mă-voiu?“ Și zise lui: „Suie-te, și te va bine-călători Domnul în mâinile împăratului!“

16. Și zise lui împăratul: „Încă de doao ori eu te jur pre tine pentru ca să grăiești cătră mine adeverință, întru numele Domnului!“

17. Și zise Miheas: „Nu așa: am văzut pre tot Israilul împrăștiat în munți, ca o turmă la carea nu iaste păstoriu. Și zise Domnul: ‘Nu e domnul acestora întru Dumnezeu? Să să întoarcă fieștecarele la casa lui cu pace!’“

18. Și zise împăratul lui Israil cătră Iosafat, împăratul Iudei: „N’am zis cătră tine că nu-m proroceaște acesta mie bune, ce numai reale?“

19. Și zise Miheas: „Nu așa, nu-s eu! Ascultă cuvântul Domnului, nu așa! Am văzut pre Domnul Dumnezeul lui Israil șăzând pre scaunul lui și toată oastea ceriului sta împrejurul lui den direapta lui și den stânga lui.

20. Și zise Domnul: ‘Cine va înșăla pre Ahaav, împăratul lui Israil, și se va sui și va cădea în Ramath Galad?’ Și zise acesta așa și acesta zise așa.

21. Și ieși duh și stătu înaintea Domnului și zise: ‘Eu îl voiu înșăla pre el!’ Și zise cătră el Domnul: ‘Cu ce?’

22. Și zise: ‘Voiu ieși și voiu fi duh mencinos întru rostul tuturor prorocilor lui’. Și zise: ‘Înșăla-vei și încă vei putea; ieși și fă așa!’

23. Și acum, iată, au dat Domnul duh mincinos în rostul tuturor prorocilor acestora; și Domnul au grăit pentru tine reale“.

24. Și să apropie Sedochia, feciorul lui Hanaan, și lovi pre Mihea preste falcă și zise: „Care duh al Domnului e cela ce au grăit în tine?“

25. Și zise Mihea: „Iată, tu vei vedea în ziua aceaea când vei întra în cămara cămării ca să te ascunzi acolo“.

26. Și zise împăratul lui Israil: „Prindeț pre Mihea și-l întoarceț pre el cătră Amon, boiarinul cetății, și cătră Ioas, feciorul împăratului, și zi:

27. ‘Așa zice împăratul: ‘Pune-l pre acesta în temniță și să mănânce el pâine de necaz și apă de necaz, până mă voiu întoarce eu cu pace’“.

28. Și zise Mihea: „De te vei întoarce, întorcându-te cu pace, n’au grăit Domnul întru mine“. Și zise: „Să asculte tot norodul!“

29. Și să sui împăratul lui Israil și Iosafat, împăratul Iudei, împreună cu el la Ramath Galaad.

30. Și zise împăratul lui Israil cătră Iosafat, împăratul Iudei: „Acopere-mă și voiu întra la războiu; și tu îmbracă îmbrăcămintea mea“. Și să acoperi împăratul lui Israil și întră la războiu.

31. Și împăratul Siriei au poruncit boiarilor carălor lui celor 32, zicând: „Nu bateț pre mic sau pre mare, fără numai pre împăratul lui Israil singur“.

32. Și fu deaca văzură boiarii carălor pre Iosafat, împăratul Iudei, și ei ziseră: „Veade-se împăratul lui Israil acesta!“ Și-l încunjurară pre el a-l bate. Și strigă Iosafat.

33. Și fu deaca văzură boiarii carălor că nu iaste împăratul lui Israil acesta, și să întoarseră de la el.

34. Și întinse unul arcul chipzuit bine și lovi pre împăratul lui Israil în mijlocul plămânii și în mijlocul pieptului. Și zise vezeteului lui: „Întoarce mânile tale și mă scoate den războiu, căci m’am rănit!“

35. Și să înfrânse războiul în ziua aceaea, și împăratul era stând pre cale împotriva Siriei, de dimineață până în sară, și piștiia sângele de la rană în sânul carului și muri până în sară (și ieșiia sângele den zdrobitură până în sânul carului).

36. Și stătu strigătoriul oștii în tabără, apuind soarele, zicând: „Fișcarele la cetatea lui și fieștecarele la pământul lui!

37. Căci au murit împăratul!“ Și veniră la Samaria și îngropară pre împăratul la Samaria.

38. Și au spălat sângele de la car la fântâna Samariei; și au lins scroafele și câinii sângele, și curvele s’au scăldat cu sângele, după cuvântul Domnului, carele au grăit.

39. Și rămășițile cuvintelor lui Ahaav, și toate câte au făcut, și case de elefandu carea au făcut, și toate cetățile carele au făcut, nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

40. Și adormi Ahaav cu părinții lui și împărăți Ohozia, feciorul lui, pentru dânsul.

41. Și Iosafat, feciorul lui Asa, au împărățit preste Iuda; în anul al patrulea al lui Ahaav, împăratul lui Israil, au împărățit Iosafat, feciorul lui Asa.

42. De 35 de ani când împărăți el și 25 de ani au împărățit în Ierusalim. Și numele maicii lui –Azefca, fata lui Salai.

43. Și au mers în toată calea lui Asa, tătâne-său, nu s’au abătut de la ea, ca să facă cel dirept întru ochii Domnului.

44. Însă den ceale nalte n’au scos, căci norodul jârtvuia și tămâia la ceale nalte.

45. Și să împăcă Iosafat cu împăratul lui Israil.

46. Și rămășițele cuvintelor lui Iosafat și domniile lui carele au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei?

47. Și pre cei rămași den cei pricăjiți a celor rămași în zilele lui Asa, tătâne-său, i-au râdicat de pre pământ.

48. Și împărat nu era stând la Idumea.

49. Și Iosafat au făcut corabii de Tharsis pentru ca să meargă la Ofir pentru aur; și nu mergea, căci s’au sfărâmat corăbiile la Ghesion Gaver.

50. Atuncea au zis Ohozia, feciorul lui Ahaav, cătră Iosafat: „Meargă robii miei cu robii tăi!“ Și n’au vrut Iosafat.

51. Și adormi Iosafat cu părinții lui și să îngropă lângă părinții lui, în cetatea lui David, părintelui său, și împărăți Ioram, feciorul lui, în locul lui.

52. Și Ohozia, feciorul lui Ahaav, au împărățit preste Israil în Samaria în anul al 17 ai lui Iosafat, împăratul Iudei. Ohozia, feciorul lui Ahaav, au împărățit preste Israil în Samaria 2 ani.

53. Și au făcut răul înaintea Domnului și au mers în calea lui Ahaav, tătâne-său, și în calea lui Iezavel, maică-sa, și în păcatele casii lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil.

54. Și au slujit valimilor, și s’au închinat lor și au scârbit pre Domnul Dumnezăul lui Israil, după toate câte s’au făcut înaintea lui.

▲ Începutul paginii.