Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/A împărăției IV

 

CAP 1

Boala lui Ohozia. Râvna lui Ilie.

1. Și vicleni Moav întru Israil după ce muri Ahaav.

2. Și căzu Ohozia pren ceale făcute cu mreaje, ce era în cerdacul lui, în Samaria, și bolnăvi. Și trimise soli și zise cătră ei: „Păsați și cercați în Vaal Musca dumnezăul Acaronului de voiu trăi den boala mea aceasta!“ Și au mers să întreabe prentr’însul.

3. Și îngerul Domnului au grăit cătră Ilie Thezviteanul, zicând: „Sculându-te, pasă întru întimpinarea solilor Ohoziei, împăratului Samariei, și vei grăi cătră ei: ‘Au pentru căci nu iaste Dumnezău în Ierusalim, voi meargeți să cercați întru Vaal Musca dumnezăul Acaronului?’

4. Și nu așa că aceastea zice Domnul: ‘Patul preste carele te-ai suit acolo, nu te vei pogorî de preste el, căci acolo cu moarte vei muri’“. Și mearse Ilie și zise cătră ei.

5. Și să întoarseră solii cătră el și zise cătră ei: „Pentru căci v’ați întors?“ Și ziseră cătră el:

6. „Om s’au suit întru întimpinarea noastră și zise cătră noi: ‘Vino de vă întoarceți cătră împăratul cela ce v’au trimis pre voi și grăiți cătră el: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Au pentru căci nu iaste Dumnăzău întru Israil, tu mergi a cerca întru Vaal Musca, dumnezăul Acaronului? Nu așa, patul preste carele te-ai suit acolo, nu te vei pogorî de la el, căci cu moarte vei muri!’“ Și întorcându-se, au spus împăratului în ce chip au grăit Ilie.

7. Și ziseră lor împăratul: „Ce e furma omului celui ce s’au suit întru întimpinare voao și au grăit cătră voi cuvintele aceastea?“

8. Și ziseră cătră el: „Om păros, și brâu de piale –încins mijlocul lui“. Și zise: „Ilie Thezviteanul acesta iaste“.

9. Și trimise cătră el (povățuitoriu) un căpitan de 50 de oameni și pre cei 50 de oameni ai lui. Și să sui și veni cătră el. Și iată, Ilie șădea pre vârful muntelui. Și grăi cel preste 50 cătră el și zise: „Omul lui Dumnezău, împăratul te-au chemat, pogoară-te!“

10. Și răspunse Ilie și zise cătră cel preste 50: „Și de sânt omul lui Dumnezău eu, să va pogorî den ceriu foc și va mânca pre tine și pre cei 50 ai tăi“. Și să pogorî foc den ceriu și mâncă pre el și pre cei 50 ai lui.

11. Și adaose împăratul și trimise cătră el altul preste 50 și pre cei 50 ai lui. Și să sui și grăi cel preste 50 cătră el și zise: „Omul lui Dumnezău, aceastea zice împăratul: ‘Degrabă te pogoară!’“

12. Și răspunse Ilie și grăi cătră el și zise: „De sânt omul lui Dumnezău eu, se va pogorî foc den ceriu și va mânca pre tine și pre cei 50 ai tăi“. Și să pogorî foc den ceriu și mâncă pre el și pre cei 50 ai lui.

13. Și adaose împăratul încă a trimite povățuitoriu al treilea căpitan de 50 și pre cei 50 ai lui. Și veni cătră el cel preste 50, al treilea, și să plecă pre genuchele lui înaintea lui Ilie și să rugă lui și grăi cătră el și zise: „Omul lui Dumnezău, cinstească-să dară sufletul mieu și sufletul robilor tăi acestor 50 întru ochii tăi!

14. Iată, să pogorî foc den ceriu și mâncă pre cei preste 50, pre cei dentâiu, și pre cei 50 ai lor. Și acum cinstească-se dară sufletul robilor tăi întru ochii tăi!“

15. Și grăi îngerul Domnului cătră Ilie și-i zise: „Pogoară-te cu el, nu te teame de cătră fața lor!“ Și să sculă Ilie și să pogorî împreună cu ei cătră împăratul.

16. Și grăi cătră el și zise: „Aceastea zice Domnul: ‘Ce căci ai trimis soli a cerca întru Vaal Musca dumnezăul Acaronului, ca când n’ar fi Dumnezău întru Israil a întreba cuvântul lui? Pentru aceaea, patul pre carele te-ai suit acolo, nu te vei pogorî de pre el, căci cu moarte vei muri!’“

17. Și au murit, după cuvântul Domnului, carele au grăit Ilie. Și au împărățit Ioram, fratele Ohoziei, în locul lui, căce nu era la el fecior; în anul al doilea al lui Ioram, feciorul lui Iosafat, împăratul Iudii.

18. Și rămășițele cuvintelor Ohoziei câte au făcut, nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

19. Și Ioram, împăratul Ahaavului, împărățeaște preste Israil, în Samaria, ani 12, în 21 de ani ai împărățiii lui Iosafat, împăratul Iudii. Și au făcut răul înaintea Domnului, însă nu ca frații lui, nice ca maica lui.

20. Și au depărtat stâlpii lui Vaal, carele au făcut tată-său, și i-au zdrobit pre ei. Însă în păcatele casii lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil, se-au lipit, nu s’au depărtat de cătră eale. Și să mânie cu urgie Domnul la casa lui Ahaav.

CAP 2

Ilie rânduiaște proroc pre Elisei.

1. Și fu când vrea să rădice Domnul pre Ilie cu cutremur ca în ceriu, și mearse Ilie și Elisee la Galgala.

2. Și zise Ilie cătră Elisei: „Șăzi dară aici, căci Domnul m’au trimis pre mine până la Vethil“. Și zise Elisee: „Viu Domnul și viu sufletul tău, de te voi părăsi!“

3. Și veniră la Vethil. Și ieșiră fiii prorocilor cei den Vethil cătră Elisee și ziseră cătră el: „Știi că ia astăzi Domnul pre domnul tău de asupra capului tău?“ Și zise: „Și eu am conoscut, tăceți!“.

4. Și zise lui Ilie: „Șăzi dară aicea, căce Domnul m’au trimis pre mine la Iereho“. Și zise Elisee: „Viu Domnul și viu sufletul tău, de te voiu părăsi!“

5. Și veniră la Iereho. Și să apropiară fiii prorocilor cei den Iereho cătră Elisee și zisără cătră el: „Știi că astăzi ia Domnul pre domnul tău de asupra capului tău?“ Și zise: „Și eu am conoscut, tăceți!“.

6. Și zise lui Ilie: „Șăzi dară aicea, căce Domnul m’au trimis până la Iordan“. Și zise Elisee: „Viu Domnul și viu sufletul tău, de te voiu părăsi!“ Și mearseră amândoi.

7. Și 50 de oameni, fiii prorocilor, veniră și stătură împotrivă de departe. Și amândoi au stătut lângă Iordan.

8. Și luo Ilie cojocul lui și învălui și lovi apa și să despărți apa de o parte și de alta și trecură amândoi în pustiiu.

9. Și fu deaca trecură ei, și Ilie zise cătră Elisee: „Ceare ce voiu face ție mai nainte decât mă voiu văznesi de la tine“. Și zise Elisee: „Facă-se dară îndoite întru duhul tău preste mine!“

10. Și zise Ilie: „Ai îngreuiat a ceare“. Și zise: „De mă vei vedea luându-mă de la tine, și va fi ție așa; și de nu, nu se va face“.

11. Și fu ei mergând, mergea și grăiia, și iată car de foc și cai de foc, și osebi în mijlocul amândurora, și să luo Ilie cu cutremur ca în ceriu.

12. Și Elisee vedea și el striga: „Părinte, părinte, carul lui Israil și călărețul lui!“ Și nu-l mai văzu pre el încă. Și să apucă de hainele lui și le spintecă pre eale în doao rupturi.

13. Și înălță cojocul lui Ilie, care au căzut deasupra lui, Elisee;

14. Și să întoarse Elisee și stătu pre marginea Iordanului. Și luo cojocul lui Ilie, care au căzut deasupra lui, și lovi apa și nu se despărți. Și zise: „Unde e Dumnezăul lui Ilie apfo?“ Și lovi apele și să spintecară într’o parte și într’alta și trecu Elisee pre uscat.

15. Și-l văzură pre el fiii prorocilor cei den Ierihon den preajmă și zisără:

16. „Odihni-se duhul lui Ilie pre Elisee“. Și veniră întru întimpinarea lui și i să închinară lui pre pământ. Și zisără cătră el: „Iată dară, sânt împreună cu slugile tale 50 de oameni, fiii puterii; deci mergând, să cearce pre domnul tău să nu cândai l-au rădicat pre el Duhul Domnului și l-au aruncat pre el în Iordan preste unul den munți sau preste unul den dealuri“. Și zise Elisee: „Nu veț trimite!“

17. Și-l siliră pre el până unde să rușina. Și zise: „Trimiteți!“ Și trimiseră 50 de oameni și-l căutară trei zile și nu-l aflară pre el.

18. Și să întoarseră cătră el, și el șădea în Ieriho; și zise Elisei: „N’am zis cătră voi să nu trimiteț?“

19. Și ziseră oamenii cetății cătră Elisee: „Iată dară, lăcuința cetății –bună, precum tu, doamne, vezi, și apele-s reale și pământul sterpos!“

20. Și zise Elisee: „Luaț ciutură noao și puneț acolo sare!“

21. Și luară și aduseră cătră el. Și ieși Elisee la cursurile apelor și aruncă acolo sare și zise: „Aceastea zice Domnul: ‘Vindecu apele aceastea, nu va mai fi de acolo moarte și sterpu’“.

22. Și să vindecară apele până în ziua aceasta, după cuvântul lui Elisee, carele au grăit.

23. Și să sui de acolo la Vethil. Și, suindu-se el pre cale, și copilași mici ieșiră den cetate și batjocoriia pre el. Și ziseră lui: „Suie-te, pleșuvule, suie-te, pleșuvule!“

24. Și prăvi denapoia lui și văzu pre ei și-i blestemă pre ei cu numele Domnului. Și iată, ieșiră 2 ursoaie den dumbravă și sparseră dentru ei 42 de copii.

25. Și mearseră de acolo la muntile Carmilului, și de acolo s’au întors la Samaria.

CAP 3

Războiul lui Ioram cu amoniții.

1. Și Ioraam, feciorul lui Ahaav, au împărățit în Samaria, întru Israil, în anul al 18 al lui Iosafat, împăratului Iudii. Și împărăți 12 ani.

2. Și făcu răul întru ochii Domnului, însă nu ca tată-său, nici ca maică-sa. Și mută stâlpii lui Vaal, carele au făcut tată-său,

3. Însă de păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navath, carele au păcătuit pre Israil, s’au lipit, nu s’au depărtat de la eale.

4. Și Mosa, împăratul Moavului, era în ochidu și întorcea împăratului lui Israil întru rădicare 100000 de miei și 100000 de berbeci cu lână.

5. Și să făcu după ce muri Ahaav, și ficleni împăratul Moavului întru împăratul lui Israil.

6. Și ieși împăratul Ioram în ziua aceaea den Samaria și socoti pre Israil.

7. Și mearse și trimise cătră Iosafat, împăratul Iudii, zicând: „Împăratul Moavului hicleni întru mine. Au mearge-vei cu mine asupra Moavului la războiu?“ Și zise: „Sui-mă-voiu aseamene tu mie, aseamene eu ție; ca norodul mieu, norodul tău; ca caii miei, caii tăi“.

8. Și zise: „Pre care cale mă voiu sui?“ Și zise: „Calea pustiiului Edomului“.

9. Și mearse împăratul lui Israil și împăratul Iudii și împăratul Edomului și au încunjurat cale de 7 zile și nu era apă la tabără și la dobitoacele ceale den picioarele lor.

10. Și zise slugilor lui împăratul lui Israil: „O, căci au chemat Domnul pre câte 3 împărații aceștea să-i dea pre ei în mâna lui Moav!“

11. Și zise Iosafat cătră el, împăratul Iudii: „Nu iaste aici proroc al Domnului, și vom cerca pre Domnul pren el?“ Și răspunse unul dentru slugile împăratului lui Israil și zise: „Aici e Elisee, feciorul lui Safat, carele turna apă pre mânile lui Ilie“.

12. Și zise Iosafat: „Iaste la el cuvântul Domnului“. Și pogorâră cătră el împăratul lui Israil și Iosafat, împăratul Iudii, și împăratul Edomului.

13. Și zise Elisee cătră împăratul lui Israil: „Ce e mie și ție? Pasă cătră prorocii tătâne-tău și cătră prorocii mâne-ta!“ Și zise lui împăratul lui Israil: „Nu cândai chemă Domnul pre câte 3 împărații aceștea ca să-i dea pre ei în mânile lui Moav?“

14. Și zise Elisee: „Viu Domnul puterilor, la carele am dvorit înaintea lui, căci, de n’aș lua eu fața lui Iosafat, împăratul Iudii, de aș fi căutat asupra ta și aș fi văzut pre tine.

15. Și acum vezi, ia-mi cântărețu!“ Și fu deaca cântă cel ce cânta, și să făcu preste el mâna Domnului.

16. Și zise: „Aceastea zicea Domnul: ‘Faceți pârâul acesta gropile-gropile!’ Căci aceastea zice Domnul:

17. ‘Nu veț vedea vânt și nu veț vedea ploaie, și pârâul acesta se va umplea de apă și veț bea voi, și taberele voastre, și dobitoacele voastre’.

18. Și ușoară e aceasta întru ochii Domnului, și va da pre Moav în mâinile voastre

19. Și veț lovi toată cetatea tare, și toată cetatea aleasă, și tot lemnul bun veț oborî și toate șipotele apei să astupaț și toată partea bună o veț strica cu pietri“.

20. Și să făcu dimeneața suindu-se jârtva, și, iată, ape veniia de pre calea Edomului și să umplu pământul de apă.

21. Și tot Moavul au auzit că s’au suit cei 3 împărați ca să-i bată pre ei, și s’au strâns după tutindini, încinși cu brâu și în sus, și au stătut la hotaru.

22. Și să mânecară dimeneața, și soarele le-au răsărit preste ape, și văzu Moav den preajmă apele roșii ca sângele

23. Și zise: „Sânge e acesta de sabie, și să bătură împărații și lovi om pre aproapele lui. Și acum, preste prăzile lui, Moav!“

24. Și întrară în tabăra lui Israil. Și Israil s’au sculat și au lovit pre Moav. Și fugiră de cătră fața lor; și întrară mergând și bătând pre Moav.

25. Și cetățile surpară și preste toată partea bună au aruncat om piatra lui și au umplutu-o pre ea, și tot șipotul apei au astupat, și tot lemnul bun au oborât, până ce au lăsat pietrile zidului surpate; și au încunjurat prăștiașii și au lovit pre ea.

26. Și văzu împăratul Moavului că au întărit preste el războiul și luo împreună cu el 700 de oameni cu săbiile zmulte, ca să taie cătră împăratul Edom, și n’au putut.

27. Și luo pre feciorul lui, pre cel dentâiu născut, pre carele au pus împărat în locul lui, și-l aduse pre el ardere-de-tot preste zidu. Și să făcu căință mare preste Israil și să râdicară de la dânsul și să învârtejiră la pământul lor.

CAP 4

Minunile lui Elisee.

1. Și o muiare dentru fiii prorocilor striga cătră Elisee, zicând: „Robul tău, bărbatul mieu, au murit; și tu ai conoscut că rob era temându-se de Domnul; și datornicul au venit să ia pre amândoi feciorii miei să-i fie lui robi“.

2. Și zise cătră ea Elisee: „Ce-ț voiu face? Spune-mi mie ce iaste ție în casă?“ Și ea zise: „Nu iaste la roaba ta nimică în casă fără cât numai untdelemnu carele mă voiu unge“.

3. Și zise cătră ea: „Vino, ceare ție vase den afară, de la toți vecinii tăi, vase deșarte, și nu împuțina.

4. Și vei întra și vei închide ușa asupra ta și asupra fiilor tăi și vei turna în vasele aceastea și, ce se va umplea, vei lua“.

5. Și să duse de la el și făcu așa și închise ușa asupra ei și asupra fiilor ei; ei apropia cătră ea, și ea turna.

6. Și fu deaca să umplură vasele, și zise cătră fiii ei: „Apropiați încă cătră mine vase!“ Și ziseră ei: „Nu mai iaste încă vas“. Și stătu untdelemnul.

7. Și veni și spuse omului lui Dumnezeu. Și zise Elisee: „Pasă și vinde untdelemnul și vei plăti cametele tale, și tu și fiii tăi veț trăi cu celalalt untdelemn ce va rămânea“.

8. Și să făcu zio și trecu Elisee la Soman. Și acolo –muiare mare. Și-l opri pre el să mănânce pâine. Și să făcu mergând el, adease să abătu a mânca acolo pâine.

9. Și zise muiarea cătră bărbatul ei: „Iată dară, am conoscut că omul lui Dumnezeu, sfântul acesta, mearge la noi pururea.

10. Să-i facem lui dară cerdac loc mic și să-i punem lui acolo pat și masă și scaun și sfeașnic, și va fi, când va veni cătră noi, și se va abate acolo“.

11. Și să făcu într’o zi, și întră acolo și să abătu la cerdac și dormi acolo.

12. Și zise cătră Ghiezi, copilașul lui: „Cheamă-mi pre somaniteanca aceasta!“ Și o chemă pre ea și stătu înaintea lui. Și zise lui:

13. „Zi dară cătră ea: ‘Iată, ne-ai grijit noao toată grijirea aceasta; ce trebuie a face ție? De iaste ție cuvânt cătră împăratul sau cătră boiarii puterii?’“ Și ea zise: „În mijlocul norodului eu lăcuiescu odihnindu-mă“.

14. Și zise cătră Ghiezi: „Ce trebuie a face ei?“ Și zise Ghiezi, copilașul lui: „Și foarte fecior nu iaste ei, și bărbatul ei iaste bătrân“.

15. Și zise: „Cheamă-o pre ea!“ Și o chemă pre ea și stătu lângă ușe. Și zise Elisee cătră ea:

16. „În vreamea aceasta ca ceasul acesta viu, și tu vei fi zămislit fiiu!“ Și ea zise: „Nu, doamne, omul lui Dumnezeu, să nu minți pre roaba ta!“

17. Și în pântece luo muiarea și născu fiiu la vreamea aceasta ca și ceasul viu, în ce chip au grăit cătră ea Elisee.

18. Și să îmbărbătă copilașul. Și să făcu când ieși copilașul cătră tatul lui, cătră cei ce secera, și zise cătră tată-său:

19. „Capul mieu, capul mieu!“ Și zise copilașului: „Râdică-l pre el cătră maica lui!“

20. Și-l rădică pre el și-l băgă pre el cătră maica lui. Și dormi pe genuchiul ei până în amiazăzi și au murit.

21. Și-l aduse pre el și-l adormi pre el pre patul omului lui Dumnezeu. Și închise asupra lui; și ieși și chemă pre bărbatul ei și zise:

22. „Trimite-m dară unul den copilaș și o măgăriță și voiu alerga până la omul lui Dumnezeu și mă voiu întoarce“.

23. Și zise: „Ce e de mergi tu cătră el astăzi? Nu e lună noao, nici sâmbătă“. Și ea zise: „Pace!“

24. Și înșălă măgărița și zise cătră copilașul ei: „Pasă și umblă, nu zăbăvi a încăleca până voiu zice ție: ‘Vino!’ Și vei mearge și vei sosi cătră omul lui Dumnezeu la Muntele Carmilului“.

25. Și mearse și veni până la omul lui Dumnezeu la Muntele Carmilului. Și să făcu deaca văzu Elisee pre ea venind, și zise cătră Ghiezi, copilașul lui: „Vezi, somaniteanca e ceaea!

26. Acum aleargă întru întimpinarea ei și vei zice ei: ‘Pace e ție?’“ Și alergă întru întimpinarea ei și zise ei: „Pace e ție? Pace e bărbatului tău? Pace e copilașului?“ Și ea zise: „Pace“.

27. Și veni cătră Elisee la munte și să apucă de picioarele lui. Și să apropie Ghiezi ca să o împingă pre ea. Și zise Elisee: „Lasă-o pre ea, căci sufletul ei supărat e, și Domnul au ascuns de la mine și nu mi i-au spus mie“.

28. Și ea zise: „Au doară am cerșut fiiu de la domnul mieu? Că am zis: ‘Să nu faci înșălăciune cu mine!’“ Și zise Elisee lui Ghiezi: „Încinge mijlocul tău și ia toiagul mieu în mâna ta și pasă!

29. Căci, de vei afla om, să nu-l blagoslovești pre el; și de te va blagoslovi om, să nu-i răspunzi lui. Și vei pune toiagul mieu preste fața copilașului“.

30. Și zise maica copilașului: „Viu Domnul și viu sufletul tău, de te voiu lăsa“. Și să sculă Elisee și mearse denapoia ei.

31. Și Ghiezi veni înaintea ei și puse deasupra toiagul la fața copilașului, și nu era glas și nu era ascultare. Și să întoarse întru întimpinarea lui și-i spuse lui, zicând: „Nu s’au sculat copilașul“.

32. Și întră Elisee în casă și, iată, copilașul mort, culcat pre patul lui.

33. Și întră Elisee în casă și închise ușa asupra lor amândurora și să rugă cătră Domnul.

34. Și să sui și să culcă preste copilaș și puse gura lui preste gura lui și ochii lui preste ochii lui și mâinile lui preste mâinile lui și talpele lui preste talpele lui, și-l suflă pre el și să înduplecă preste el, și să încălzi trupul copilașului.

35. Și să întoarse și umblă pren casă de o parte și de alta, și să sui și acoperi preste copilaș și să îmbărbătă copilașul până de 7 ori și deșchise copilașul ochii lui.

36. Și strigă Elisee cătră Ghiezi și zise: „Cheamă pre somaniteanca aceasta!“ Și o chemă pre ea și întră cătră el; și zise Elisee: „Ia-ț pre feciorul tău!“

37. Și întră muiarea și căzu lângă picioarele lui și să închină la pământ și-ș luo pre fiiul ei și ieși.

38. Și Elisee să întoarse la Galgala. Și foametea pre pământ, și fiii prorocilor șădea înaintea lui. Și zise Elisee copilașului lui: „Pune căldarea cea mare și fierbi fiertură fiilor prorocilor!“

39. Și ieși la țarenă să stringă arioth; și află vie în țarenă și adună de la ea curcubețeale sălbatice, plină haina lui. Și întră și puse în căldarea hierturii, căci n’au știut.

40. Și turnă oamenilor să mănânce. Și fu când mânca ei den hiertură și, iată, strigară și ziseră: „Moartea e în căldare, omul lui Dumnezeu!“ Și nu putea să mănânce.

41. Și zise: „Luaț făină și puneț în căldare!“ Și zise Elisee cătră Ghiezi, copilașul lui: „Toarnă norodului și să mănânce!“ Și nu să făcu acolo încă cuvânt rău în căldare.

42. Și om trecu den Vetharlisa și aduse cătră omul lui Dumnezeu den roadele dentâiu 20 de pâini de orz și păpuși de smochine în traista lui. Și zise: „Daț norodului și mănânce!“

43. Și zise poslușnecul lui: „Ce voiu da acestea înainte la 100 de oameni?“ Și zise: „Dă norodului să mănânce, căci aceastea zice Domnul: ‘Mânca-vor și vor lăsa’“.

44. Și mâncară și lăsară, după cuvântul Domnului.

CAP 5

Vindecarea lui Neeman. Pedeapsa lui Ghiezi.

1. Și Neeman, boiarenul puterii Siriei, era om mare înaintea domnului lui și minunat la față, căci pren el au dat Domnul mântuire Siriei. Și omul era vârtos cu putearea, și stricat.

2. Și den Siria au ieșit tâlhari și au robit den pământul lui Israil fecioară mică; și era înaintea muierii lui Neeman.

3. Și ea zise doamnei ei: „De-ar fi domnul mieu înaintea prorocului lui Dumnezeu, celui de la Samaria, atuncea-l va curăți pre el de stricăciunea lui“.

4. Și întră și spuse domnului ei și zise: „Așa și așa au grăit fata cea den pământul lui Israil“.

5. Și zise împăratul Siriei cătră Neeman: „Vino, întră înlăuntru, și voiu trimite carte cătră împăratul lui Israil!“ Și mearse și luo în mânile lui 10 talanzi de argint și 6000 de galbeni de aur și zeace rânduri de veșminte.

6. Și au adus cartea cătră împăratul lui Israil, zicând: „Și acum, deaca va veni cartea aceasta cătră tine, iată, am trimis cătră tine pre Neeman, robul mieu, și să-l vindeci pre el de stricăciunea lui“.

7. Și fu deaca citi împăratul lui Israil cartea, rupse hainile lui și zise: „Au Dumnezeu sânt eu, a învia au a omorî, de trimite acesta cătră mine om ca să-l curățescu de stricăciunea lui? Numai ce cunoașteț dară și vedeț că vinuiaște acesta pre mine“.

8. Și fu deaca auzi Elisee, omul lui Dumnezeu, că ș’au rupt împăratul Israil hainele lui, și au trimis cătră împăratul lui Israil, zicând: „Pentru căci ț’ai rupt hainele? Vie dară cătră mine Neeman și cunoască că iaste proroc în Israil“.

9. Și veni Neeman cu călărime și caru și stătu la ușile casii lui Elisee.

10. Și trimise Elisee vestitoriu cătră dânsul, zicându: „Mergând, scaldă-te de 7 ori în Iordan și să va întoarce trupul tău ție și să va curăți“.

11. Și să mânie Neeman și să duse și zise: „Iată dară, zicea că va ieși cătră mine și va sta și va chema întru numele Domnului Dumnezăului lui și va pune mâna lui preste loc și va culeage stricăciunea.

12. Nu mai bune sânt Avana și Farfar, râurile Damascului, decât Iordanul și toate apele lui Israil? Au nu mergând mă voiu scălda întru eale și mă voiu curăți?“ Și să abătu și să duse cu mânie. Și să apropiară slugile lui

13. Și grăiră cătră el: „Mare cuvânt au grăit prorocul cătră tine; nu vei face ce au zis cătră tine? Scaldă-te și te curățeaște!“

14. Și să pogorî Neeman și să afundă în Iordan de 7 ori, după cuvântul lui Elisee, și să întoarse trupul lui ca trupu de copilașu mic și să curăți.

15. Și să întoarse cătră Elisee el și toată tabăra lui și veni și stătu înaintea lui și zise: „Iată dară, am conoscut că nu iaste Dumnezău în tot pământul, fără numai în Israil. Și acum ia mulțămita de la robul tău“.

16. Și zise Elisee: „Viu Domnul, la carele am dvorit înaintea lui, de voiu lua“. Și-l sili pre el să ia, și nu ascultă.

17. Și zise Neeman: „Și de nu, dea-se dară robului tău gomor de o păreache de mușcoiu de pământ (și tu-m vei da den pământul roșiatec), căce nu va mai face robul tău ardere-de-tot și jârtve la alți dumnezăi, fără numai la Domnul sângur.

18. Cu cuvântul acesta și pentru cuvântul acesta, și va ierta Domnul robului tău: Când va întra domnul mieu la casa lui Remman a să închina el și acolo să va odihni preste mâna mea, și mă voiu închina în casa lui Remman când să va închina el în casa lui Remman; și va ierta dară Domnul robului tău cu cuvântul acesta“.

19. Și zise Elisee cătră Neeman: „Pasă în pace!“ Și mearse de la el la havratha al pământului;

20. Și zise Ghiezi, copilașul lui Elisee, omului lui Dumnezău: „Iată, pregetă domnul mieu lui Neeman Sirului acestuia, ca să nu ia den mâna lui dentru carele au adus. Viu Domnul, că de nu voiu alerga denapoia lui și voiu lua de la el ceva“.

21. Și goni Ghiezi denapoia lui Neeman, și văzu pre el Neeman alergând denapoia lui și să întoarse întru întimpinarea lui de la car și zise: „Pace e?“

22. Și zise Ghiezi: „Pace. Domnul mieu m’au trimis, zicând: ‘Iată, acum au venit cătră mine 2 copilași den muntele lui Efraim, den fiii prorocilor; dă-le dară lor talant de argint și 2 rânduri de veșminte’“.

23. Și zise Neeman cu blândeațe: „Ia dară talant de argint!“ Și-l sili pre el și luo 2 talanți de argint în doao bordușale, și 2 rânduri de veșminte deade asupra a 2 copilași ai lui, și rădicară înaintea lui.

24. Și veni la întunearec și luo den mâinile lor și puse în casă. Și trimise pre oameni și să dusără.

25. Și el veni și dvoriia cătră domnul lui. Și zise cătră el Elisee: „De unde, Ghiezi?“ Și zise Ghiezi: „N’au mersu robul tău încoace și încolea“.

26. Și zise cătră el Elisee: „Au nu inima mea au mersu cu tine și știu că s’au întorsu omul de la carul lui întru întimpinarea ta? Și cum ai luat argintul și ai luat hainele, și vei lua cu eale grădini și maslineturi și vii și oi și boi și slugi și slujnice?

27. Și lepra lui Neeman se va lipi întru tine și întru săminția ta în veac“. Și ieși de la fața lui, stricat ca zăpada.

CAP 6

Alte minuni făcute de Elisee.

1. Și zisără feciorii prorocilor cătră Elisee: „Iată dară, locul întru carele noi lăcuim înaintea ta –strâmt de cătră noi.

2. Să meargem dară până la Iordan și să luom de acolo de om o grindă și vom face noao acolo a lăcui acolo“. Și zise: „Păsați!“

3. Și zise unul: „Vino cu liniște, vino cu robii tăi!“ Și zise: „Eu voiu mearge“.

4. Și mearse împreună cu ei și veniră la Iordan și tăia leamne.

5. Și iată unul răsturnând grinda, și hierul, căzând den codiriște, căzu în apă. Și strigă: „O, doamne, și acesta era ascuns!“

6. Și zise omul lui Dumnezău: „Unde au căzut?“ Și i-au arătat lui locul. Și tăie lemn și-l aruncă pre el acolo și pluti hierul.

7. Și zise: „Înalță-te pre tine!“ Și întinse mâna lui și luo pre el.

8. Și împăratul Siriei era dând războiu întru Israil. Și să sfătui cătră slugile lui, zicând: „La locul acesta oarecare elmoni voiu tăbărî“.

9. Și trimise Elisee cătră împăratul lui Israil, zicând: „Păzeaște ca să nu treci întru locul acesta, căci acolo Siria iaste ascunsă!“

10. Și trimise împăratul lui Israil la locul carele au zis lui Elisee și s’au păzit de acolo nu o dată au de 2 ori.

11. Și să clăti sufletul împăratului Siriei pentru cuvântul acesta și chemă pre slugile lui și zise cătră ei: „Nu-m veți spune mie cine mă vinde la împăratul lui Israil?“

12. Și zise unul den slugile lui: „Nu, domnul mieu împărate, căci prorocul Elisee cel den Israil spune împăratului lui Israil toate cuvintele carele vei grăi în cămara așternutului tău“.

13. Și zise: „Umblați de vedeți unde e el! Și trimițând, voiu lua pre el“. Și spuseră lui zicând: „Iată, în Dothaim“.

14. Și au trimis acolo călăreț și car și puteare grea. Și veniră noaptea și încunjurară cetatea.

15. Și să mânecă slujnecul lui Elisee a să scula și ieși. Și iată puteare încunjurând cetatea, și cai, și cară. Și zise copilașul cătră el: „O, doamne, cum vom face?“

16. Și zise Elisee: „Nu te teame, căci mai mulți sânt cei ce sânt cu noi decât cei ce sânt cu dânșii“.

17. Și să rugă Elisee și zise: „Doamne, deșchide dară ochii copilașului și să vază!“ Și deșchise Domnul ochii lui și văzu: Și iată, muntele plin de cai, și car de foc pre împrejurul lui Elisee.

18. Și să pogorâră cătră el. Și să rugă Elisee cătră Domnul și zise: „Loveaște dară limba aceasta cu nevedeare!“ Și-i lovi pre ei cu nevedeare, după cuvântul lui Elisee.

19. Și zise cătră ei Elisee: „Nu e aceasta cetatea și nu e aceasta calea. Veniți după mine și voiu duce pre voi la omul care căutați!“ Și-i duse pre ei la Samaria.

20. Și fu deaca întrară în Samaria, și zise Elisee: „Deșchide, Doamne, dară ochii lor și vază!“ Și deșchise Domnul ochii lor și văzură: Și iată, era în mijlocul Samariei.

21. Și zise împăratul lui Israil cătră Elisee, daca au văzut pre ei: „Au lovindu-i voiu lovi, părinte?“

22. Și zise: „Nu-i vei lovi, fără de numai pre carii ai robit cu sabia ta și cu arcul tău tu vei lovi. Pune pâini și apă înaintea lor și mănânce și bea și meargă cătră domnul lor“.

23. Și le puseră lor punere mare și mâncară și băură. Și trimise pre ei și mearseră cătră domnul lor. Și n’au mai adaos încă tâlharii Siriei ca să vie la pământul lui Israil.

24. Și să făcu după aceasta și adună fiiul lui Ader, împăratul Siriei, toată tabăra lui și să sui și șăzu la Samaria.

25. Și să făcu foamete mare în Samaria. Și iată, șădea prejur ea, până unde au ajuns capul de măgariu de 50 de sicle de argint și a patra parte de cav de găinaț de porumbu, 5 sicle de argint.

26. Și era împăratul lui Israil mergând pre zidu, și muiare strigă cătră el, zicând: „Mântuiaște, doamne împărate!“

27. Și zise ei: „Să nu te mântuiască Domnul, de unde te voiu mântui? Au den arie, au den teasc?“

28. Și zise ei împăratul: „Ce iaste ție?“ Și zise: „Muiarea aceasta zise cătră mine: ‘Dă pre fiiul tău și-l vom mânca pre el astăzi, și pre fiiul mieu mânca-l-vom mâine’.

29. Și am fript pre fiiul mieu și l-am mâncat pre el. Și ziș cătră ea în ziua a doua: ‘Dă pre fiiul tău și să-l mâncăm pre el!’ Și au ascuns pre fiiul ei“.

30. Și fu deaca auzi împăratul lui Israil cuvintele muierii, rupse hainele lui. Și el mergea pre zidu. Și văzu norodul și iată –sacul pe trupul lui, den lăuntru.

31. Și zise împăratul: „Aceastea să facă mie Dumnezău și aceastea să-m adaogă, de va sta capul lui Elisee, feciorul lui Safat, preste el astăzi!“

32. Și Elisee șădea în casa lui și cei bătrâni șădea cu el. Și trimise om înaintea feații lui. Și mai nainte decât a veni cel trimis cătră el, și el zise cătră cei bătrâni: „Au nu știți că au trimis feciorul ucigașului acesta să ia capul mieu? Vedeți, deaca va veni trimisul, închideți ușa și-l necăjiți pre el la ușă. Nu e glasul picioarelor domnului lui denapoia lui?“

33. Încă el grăind cu ei, și iată, trimisul pogorî cătră el și zise: „Iată această răutate, de la Domnul. Ce voiu mai tărpi Domnului încă?“

CAP 7

Ieftinătatea în Samaria.

1. Și zise Elisee: „Ascultă cuvântul Domnului! Aceastea zice Domnul: ‘Ca în ceasul acesta, mâine, măsura de făină de grâu, un siclu, și 2 măsuri de orz, un siclu, în porțile Samariei’“.

2. Și răspunse cel al treilea după împăratul, preste carele împăratul să odihniia preste mâna lui, cătră Elisee și zise: „Iată, va face Domnul jgheaburi în ceriu, nu va fi cuvântul acesta!“ Și Elisee zise: „Iată, tu vei vedea cu ochii tăi, și de acolo nu vei mânca!“

3. Și 4 oameni era leproși lângă ușa cetății și zise om cătră aproapele său: „Ce noi șădem aici până vom muri?

4. De vom zice: ‘Să întrăm în cetate’, și foametea –în cetate, și vom muri acolo. Și de vom șădea aici, și vom muri. Și acum, veniți și să cădem la tabăra Siriei. De ne vor lăsa vii pre noi, și vom trăi; și de ne vor omorî pre noi, și vom muri“.

5. Și să sculară întru întunearec a întra în tabăra Siriei. Și întrară în mijlocul taberii Siriei și, iată, nu iaste acolo om.

6. Și Domnul auzit au făcut la tabăra Siriei glas de car și glas de cal și glas de puteare mare, și zise om cătră aproapele său: „Acum au năimit asupra noastră împăratul lui Israil pre împărații heteilor și pre împărații Eghipetului ca să vie asupra noastră“.

7. Și să sculară și fugiră întru întunearec. Și lăsară corturile lor și caii lor și măgarii lor după cum era în tabără și fugiră cătră sufletul lor.

8. Și întrară stricații aceștea până la o parte de tabără, și întrară într’un cort și mâncară și băură și râdicară de acolo argint și aur și îmbrăcăminte și mearseră și ascunseră. Și să întoarseră și întrară la alt cort și luară de acolo și mearseră și ascunseră.

9. Și zise om cătră aproapele său: „Nu așa noi facem! Ziua aceasta, zi de bună vestire iaste, și noi tăcem și îngăduim până la lumină dimeneață, și vom afla fărdeleage. Și acum vino și întră și să spunem la casa împăratului!“

10. Și întrară și strigară cătră poarta cetății și spuseră lor, zicând: „Întrat-am în tabăra Siriei și, iată, nu iaste acolo om și glas de om, fără numai cal legat, și măgariu legat, și corturile lor după cum sânt“.

11. Și strigară portarii și spuseră la casa împăratului înlăuntru.

12. Și să sculă împăratul noaptea și zise slugilor lui: „Spune-voiu dară voao ceale ce au făcut noao Siria: Au cunoscut că flămânzi sântem noi și au ieșit în tabără și s’au ascuns în țarenă, zicând că: ‘Vor ieși den cetate și-i vom prinde pre ei vii și în cetate vom întra’“.

13. Și răspunzind unul den slugile lui, zise: „Să ia dară 5 den caii cei rămaș –care au rămas aici, iată, sânt cătră toată mulțimea lui Israil cea slăbită– și vom trimite acolo și vom vedea“.

14. Și luară doi călăreți de cai și trimise împăratul lui Israil denapoia împăratului Siriei, zicând: „Păsaț și vedeți!“

15. Și mearseră denapoia lui până la Iordan și, iată, toată calea plină de haine și de vase carele au lepădat Siria, spământându-se ei. Și să întoarseră trimișii și povestiră împăratului lui Israil.

16. Și ieși norodul și jăcuiră toată tabăra Siriei. Și să făcu măsura de făină de grâu un siclu și 2 măsuri de orz un siclu, după cuvântul Domnului.

17. Și împăratul au pus pre al treilea dupre el, preste carele împăratul odihniia preste mâna lui, pre poartă. Și-l călcă pre el norodul pre poartă și muri, în ce chip au grăit omul lui Dumnezeu, carele au grăit când s’au pogorât vestitoriul cătră el.

18. Și să făcu în ce chip au grăit Elisee cătră împăratul, zicând: „Doao măsuri de orz, un siclu, și o măsură de făină de grâu, un siclu,

19. Și va fi ca în ceasul acesta, mâine, în poarta Samariei“. Și au răspuns al triilea după împăratul lui Elisee și zise: „Iată, Domnul face jgheaburi în ceriu, nu va fi cuvântul acesta“. Și zise Elisee: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, și de acolo nu vei mânca“.

20. Și să făcu așa, și-l călcă pre el norodul în poartă și muri.

CAP 8

Prorocii ale lui Elisee.

1. Și Elisee grăi cătră muiarea căriia i-au învis feciorul, zicând: „Scoală-te și pasă tu și casa ta și nemerniceaște unde vei nemernici, căci au chemat Domnul foamete pre pământ, și încă veni preste pământ șapte ani“.

2. Și să sculă muiarea și făcu după cuvântul lui Elisee: și mearse ea și casa ei și nemerniciia în pământul celor striini de fealiu șapte ani.

3. Și să făcu după sfârșitul celor șapte ani, și să întoarse muiarea de la cei striini de fealiu în cetate și veni să strige cătră împăratul pentru casa ei și pentru țarenile ei.

4. Și împăratul grăiia cătră Ghiezi, copilașul lui Eliseia, omul lui Dumnezeu, zicând: „Povesteaște-m dară mie toate ceale mari carele au făcut Elisee!“

5. Și fu el povestindu împăratului cum au învis pre fiiul cel mort, și iată muiarea căriia au învis pre fiiul ei Elisee, strigând cătră împăratul pentru casa ei și pentru țarenile ei. Și zise Ghiezi: „Doamne împărate, aceasta e muiarea și acesta e fiiul ei pre carele au învis Elisee“.

6. Și întrebă împăratul pre muiare și-i povesti lui. Și-i deade ei împăratul un scopit, zicând: „Întoarce toate ale ei și toate roadele țarenii ei, den ziua care au lăsat ea pământul, până astăzi“.

7. Și veni Elisee la Damasc. Și fiiul lui Ader, împăratul Siriii, boliia. Și spuseră lui, zicând: „Veni omul lui Dumnezeu până aicea“.

8. Și zise împăratul cătră Azail: „Ia în mâna ta manaa și pasă întru întempinarea omului lui Dumnezeu și cearcă pre Domnul prentr’însul, zicând: ‘De voiu trăi den boala mea aceasta?’“

9. Și mearse Azail întru întimpinarea lui și luo manaa în mâna lui și toate bunătățile Damascului, povară de 40 de cămile. Și veni și stătu înaintea lui și zise cătră Elisee: „Fiiul tău, feciorul lui Ader, împăratul Siriei, trimisu-m’au cătră tine, zicând: ‘De voiu trăi dentru boala mea aceasta?’“

10. Și zise cătră el Elisee: „Pasă, zi lui: ‘Cu viață vei trăi!’, și-m arătă Domnul că cu moarte va muri“.

11. Și au stătut înaintea feații lui, și zăcea darurile până unde au putrezit, și le-au pus până la rușine. Și plânse omul lui Dumnezeu.

12. Și zise Azail: „Ce e că domnul mieu plânge?“ Și zise: „Căce știu câte reale vei face fiilor lui Israil: tăriile lor le vei trimite cu foc, și pre aleșii lor cu sabie vei ucide, și pruncii lor îi vei trânti, și cealea ce au în pântecele lor le vei spinteca“.

13. Și zise Azail: „Cine iaste robul tău, câinele cel mort, căci să facă cuvântul cel mare acesta?“ Și zise Elisee: „Arătatu-mi-au Domnul pre tine împărățând pre Siria“.

14. Și să duse de la Elisee și întră cătră domnul lui. Și zise lui: „Ce au zis ție Elisee?“ Și zise: „Zisu-mi-au Elisee: ‘Cu viață vei trăi’“.

15. Și fu a doao zi, și luo mahivar și-l muie în apă și-l puse preste fața lui, și muri. Și împărăți Azail în locul lui.

16. În anul al cincilea al lui Ierovoam, feciorul lui Ahaav, împăratul lui Israil, au împărățit Ioraam, feciorul lui Iosafat, împăratul Iudei.

17. Fiiu de 32 de ani era când împărăția el, și 8 ani au împărățit în Ierusalim.

18. Și mearse în calea împăraților lui Israil, în ce chip au făcut casa lui Ahav, căci fata lui Ahaav era lui întru fămeaie; și făcu răul înaintea Domnului.

19. Și nu vru Domnul să strice pre Iuda, pentru David, robul lui, în ce chip au zis ca să-i dea lui luminătoriu, și fiilor lui, toate zilele.

20. În zilele lui au viclenit Edom dedesuptul mâinii Iudei și împărăți preste el împărat.

21. Și să sui Ioram la Sior și toate carăle cealea cu el. Și să făcu el sculându-se, și lovi Edom, pre cela ce l-au încunjurat pre el, și pre boiarii carălor, și fugi norodul la lăcașurile lor.

22. Și vicleni Edom dedesuptul mâinii Iudei, până în ziua aceasta. Atuncea au viclenit Nazvana, în vreamea aceaea.

23. Și rămășițele cuvintelor lui Ioraam și toate câte au făcut, nu, iată, s’au scris în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei?

24. Și adormi Ioram cu părinții lui și să îngropă cu părinții lui în cetatea lui David, tătâne-său. Și împărăți Ohozia, fiiul lui, în locul lui.

25. În anul al 12 al lui Ioram, fiiul lui Ahav, împăratul lui Israil, au împărățit Ohozia, fiiul lui Ioram, împăratul Iudei.

26. Fiiu de 22 de ani –Ohozia, când împărăți el, și 1 an au împărățit în Ierusalim. Și numele maicii lui –Gotholia, fata lui Amvri, împăratul lui Israil.

27. Și mearse în calea casii lui Ahav și făcu răul înaintea Domnului, ca și casa lui Ahaav, pentru că ginere casei lui Ahav iaste.

28. Și mearse cu Ioram, feciorul lui Ahav, la războiu cu Azail, împăratul celor streini de fealiu, în Ramma Galadului. Și loviră sirii pre Ioram.

29. Și să întoarse împăratul Ioram ca să să vindece în Israil de ranele carii au lovit pre el sirii la Ramoth, când să bătea el cu Azail, împăratul Siriei. Și Ohozia, feciorul lui Ioram, împăratul Iudei, pogorî ca să vază pre Ioram, fiiul lui Ahaav, în Iezar, căci boliia el.

CAP 9

Iiu împărat. Moartea lui Ioram. Ohozia și Iezavel.

1. Și Elisee prorocul au chemat unul dentru fiii prorocilor și-i zise lui: „Încinge mijlocul tău și ia șipul cu untdelemnul acesta în mâna ta și pasă la Ramoth a Galadii.

2. Și vei întra acolo și vei vedea acolo pre Iiu, fiiul lui Iosafat, fiiul lui Namesi. Și vei întra și vei scula pre el den mijlocul fraților lui și-l vei băga pre el în cămară.

3. Și vei lua șipul cu untdelemnul și vei turna preste capul lui și vei zice: ‘Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Unsu-te-am întru împărat preste Israil!’ Și vei deșchide ușa și vei fugi și nu vei îngădui“.

4. Și mearse copilașul prorocul la Ramoth Galaad.

5. Și întră și, iată, boiarii puterii șădea, și zise: „Cuvânt am cătră tine, o, boiarine!“ Și zise Iiu: „Cătră cine dentru toți noi?“ Și zise: „Cătră tine, boiarenule“.

6. Și să sculă și întră în casă și turnă untdelemnul preste capul lui și zise lui: „Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Unsu-te-am întru împărat preste norodul Domnului, preste Israil.

7. Și vei surpa casa lui Ahaav, domnului tău, den naintea feații meale, și vei izbândi sângiurile robilor miei, prorocilor, și sângiurile tuturor robilor Domnului den mâna Iezavelii

8. Și den mâna a toată casa lui Ahaav, și vei surpa casa lui Ahaav, pre cel ce să pișe la păreate, și țiindu-se și părăsit, întru Israil,

9. Și voiu da casa lui Ahaav ca casa lui Ierovoam, fiiul lui Navat, și ca casa lui Vaasa, fiiul lui Ahia.

10. Și pre Iezavel vor mânca-o de tot câinii în partea Iezraelii și nu iaste cine să o îngroape’“. Și deșchise ușa și fugi.

11. Și Iiu ieși cătră slugile stăpânului lui, și zisără lui: „Pace? Ce căce au întrat acest fluturatec cătră tine?“ Și zise lor: „Voi știți omul și voroavele lui“.

12. Și ziseră: „Cu strâmbul e de nu ne vei spune. Spune dară!“ Și zise Iiu cătră dânșii: „Așa și așa au grăit cătră mine, zicând: ‘Aceasta zice Domnul: ‘Unsu-te-am întru împărat preste Israil’“.

13. Și auzind, sârguiră și luo fieștecarele haina lui și o puse dedesuptul lui, pentru că pre o stepenă șădea, și trâmbițară cu buciunul și ziseră: „Au împărățit Iiu!“

14. Și să sculă fiiul lui Iosafat, fiiul lui Namesi, asupra lui Ioraam. Și Ioram acesta păziia în Ramoth Galad, el și tot Israilul, de cătră fața lui Azail, împăratul Siriei.

15. Și să întoarse Ioram împăratul ca să să vindece în Ierusalim de ranele carele l-au lovit pre el sirii, când să bătea ei cu Azail, împăratul Siriei. Și zise Iiu: „De iaste sufletul vostru cu mine, să nu iasă den cetate scăpat ca să meargă și să spuie în Iezrail“.

16. Și sârgui Iiu și mearse și să pogorî la Iezrael, căce Ioraam, împăratul lui Israil, să vindeca în Iezrael de săgetăturile ce l-au săgetat pre el armimii în Ramath, în războiu cu Azail, împăratul Siriei, căce el era tare și omul puterii; adormi acolo, și Ohozia, împăratul Iudei, să pogorî să vază pre Ioram.

17. Și strejarul să sui pre turnu în Iezrael și văzu praful lui Iiu când veniia el și zise: „Prah eu văzu“. Și zise Ioram: „Ia un călărețu și trimeate înaintea lor și zică: ‘Pace e?’“

18. Și mearse călărețul pe un calu întru întimpinarea lui și zise: „Aceastea zice împăratul: ‘De iaste pace?’“ Și zise Iiu: „Ce e ție și păcii? Întoarce-te denapoia mea!“ Și spuse strejariul, zicând: „Veni trimisul până la ei, și nu s’au întorsu“.

19. Și trimise călăraș al doile și veni cătră el și zise: „Aceastea zice împăratul: ‘De iaste pace?’“ Și zise Iiu: „Ce e ție și păcii? Întoarce-te denapoia mea!“

20. Și spuse strejariul, zicând: „Veni până la ei, și nu s’au întorsu. Și cel ce aducea aducea pre Iiu, feciorul lui Namesi, căce cu schimbare să făcu“.

21. Și zise Ioram: „Înjugă!“ Și înjugă caru. Și ieși împăratul lui Israil și Ohozia, împăratul Iudei, om întru carul său, și ieșiră întru întimpinarea lui Iiu și-l aflară pre el de o parte a lui Navuthe Israilteanul.

22. Și fu deca văzu Ioram pre Iiu, și zise: „De e pace, Iiu?“ Și zise Iiu: „Ce e ție și păcii? Încă curviile Iezavelii, maicii tale, și fărmăcăturile ei ceale multe?“

23. Și întoarse Ioram mânile lui a fugi și zise cătră Ohozia: „Vicleșug e, Ohozio!“

24. Și-ș umplu Iiu mâna lui cu arcul și lovi pre Ioram în mijlocul braților lui și ieși săgeata pren inima lui. Și îngenuche preste genuchele lui.

25. Și zise Iiu cătră Vaddecar, al treilea după el: „Rădică-l și-l aruncă pre el în partea țarenii lui Navuthe Israilteanul, căci ne-am adus aminte, eu și tu, încălecând pre vite denapoia lui Ahaav, tătâne-său, și Domnul au grăit preste el luarea aceasta, zicând:

26. ‘De nu cu sângiurile lui Navuthe și sângiurile fiilor lui am văzut ieri, zice Domnul, și voiu răsplăti lui în partea aceasta’, zice Domnul. Și acum, luându-l dară, aruncă-l pre el într’o parte, după cuvântul Domnului“.

27. Și Ohozia, împăratul Iudei, văzu; și fugi calea Vethganului. Și goni după el Iiu și zise: „Și încă pre acesta!“ Și-l lovi pre el în car, suindu-se la Gai, carea iaste a lui Evlaam. Și fugi la Maghedo și muri acolo.

28. Și-l suiră pre el slugile lui în car și aduseră pre el la Ierusalim și-l îngropară pre el în groapa lui, cu părinții lui, în cetatea lui David.

29. Și întru anul al 11 a lui Ioram, împăratul lui Israil, au împărățit Ohozia preste Iuda.

30. Și veni Iiu la Iezrael. Și Iezavel auzi, și-ș văpsi ochii ei și-ș împodobi capul ei și să plecă pre fereastră. Și Iiu întra în cetate înlăuntru.

31. Și zise: „De iaste pace Zamvri, ucigătoriul domnului lui?“

32. Și râdică fața lui la fereastră și văzu pre ea și zise: „Cine ești tu? Pogoară-te cu mine!“ Plecară-se cătră el doi scopiți. Și zise:

33. „Tăvăliți-o pre ea!“ Și o tăvăliră pre ea. Și să stropi de sângele ei cătră păreate și cătră cai și o călcară pre ea.

34. Și întră Iiu și mâncă și bău și zise: „Socotiți dară pre osândita aceasta și o astrucați pre ea, căci fată de împărat iaste“.

35. Și mearseră să o îngroape pre ea; și nu se află întru ea altăceva fără de numai capul și palmele mânilor și picioarele.

36. Și să întoarseră și spuseră lui. Și zise: „Cuvântul Domnului, carele au grăit cu mâna robului său, lui Ilie Thezviteanul, zicând: ‘În partea Iezraelii vor mânca câinii cărnurile Iezavelii,

37. Și va fi mortăciunea Iezavelii ca gunoiul pre fața țarenii, întru partea Iezraelii, cât să nu-i zică ei: Iezavel!’“

CAP 10

Stârpirea neamului lui Ahaav și a robilor lui Vaal.

1. Și lui Ahaav –70 de fii în Samaria. Și scrise Iiu carte și trimise în Samaria cătră boiarii Samariei, cătră cei bătrâni și cătră hrănitorii fiilor lui Ahaav, zicând:

2. „Și acum, daca va veni cartea aceasta cătră voi –și cu voi fiii domnului vostru, și cu voi carul și caii, și cetăți tari și armele–

3. Și veți vedea pre cel bun și pre cel dirept întru fiii domnului vostru, și puneți pre el preste scaunul tătâne-său și dați războiu pentru casa domnului vostru!“

4. Și să spământară foarte și ziseră: „Iată, amândoi împărații n’au stătut împotriva feații lui, și cum vom sta noi?“

5. Și au trimis cei preste case, și cei preste cetate, și bătrânii, și aplecătorii, cătră Iiu, zicând: „Slugile tale –noi, și oricâte vei zice cătră noi, face-vom. Nu vom împărăți om; ce e bine întru ochii tăi vom face“.

6. Și scrise cătră ei Iiu carte a doua, zicând: „De ai miei sânteți voi și glasul mieu ascultați voi, luați capul oamenilor, fiilor domnului vostru, și aduceți cătră mine, ca în ceasul acesta mâine, în Iezrael“. Și fiii împăratului era 70 de oameni, aceștea bogații cetății hrăniia pre dânșii.

7. Și fu daca veni cartea cătră ei, și luară pre fiii împăratului și junghiară pre ei, 70 de oameni, și puseră capetele lor în coșuri și le trimiseră pre eale cătră el, la Iezrael.

8. Și veni solul și spuse lui, zicând: „Adus-au capetele fiilor împăratului“. Și zise: „Puneți-le pre eale, grămăzi 2, lângă poarta cetății, până dimineață“.

9. Și fu până demineața, și ieși; și stătu la poarta (cetății) și zise cătră tot norodul: „Direpți –voi! Iată eu sânt, mă râdicaiu preste domnul mieu și uciș pre el; și cine au ucis pre toț aceștea?

10. Vedeț affo că nu va cădea den cuvântul Domnului la pământ, căci au grăit Domnul preste casa lui Ahaav. Și Domnul au făcut câte au grăit cu mâna robului lui, Ilie“.

11. Și lovi Iiu pre toți ceia ce au rămas în casa lui Ahaav, în Iezrael, și pre toți gingașii lui și pre conoscuții lui și pre popii lui, cât n’au lăsat lui rămășiță.

12. Și să sculă și mearse la Samaria el, la Vethacad al păstorilor, în cale, și Iiu află pre frații Ohoziei, împăratului Iudei, și zise:

13. „Cine sânteț voi?“ Și ziseră: „Fraț Ohoziei –noi, și ne-am pogorât la pacea fiilor împăratului și a fiilor celor putearnici“. Și zise:

14. „Prindeț pre ei vii!“ Și prinseră pre ei vii și junghe pre ei la Vethacad, 42 de oameni. Și n’au lăsat om dentru dânșii.

15. Și mearse de acolo și află pre Ioanadav, feciorul lui Rihav, în cale, întru întimpinarea lui. Și-l blagoslovi pre el și zise cătră el Iiu: „De iaste inima ta cu inima mea direaptă în ce chip iaste inima mea cu inima ta?“ Și zise Ioanadav: „Iaste“. Și zise Iiu: „Și de iaste, dă mâna ta!“ Și deade mâna lui. Și-l sui pre el în car cătră dânsul

16. Și zise cătră el: „Vino cu mine și vezi când râvniiu Domnului Savaoth“. Și-l șăzu pre el în carul lui.

17. Și întrară în Samaria și loviră pre toți ceia ce au rămas lui Ahaav în Samaria, până i-au stins el, după cuvântul Domnului, carele au grăit cătră Ilie.

18. Și adună Iiu tot norodul și zise cătră ei: „Ahav sluji lui Vaal puțin, și încă Iiu va sluji lui multe.

19. Și acum, toți prorocii lui Vaal, pre toți robii lui și pre popii lui chemaț cătră mine, om să nu se acopere, căci jârtvă mie mare lui Vaal. Tot carele se va feri nu va trăi“. Și Iiu făcu cu înșălăciune, ca să piarză pre robii lui Vaal.

20. Și zise Iiu: „Sfințiț jârtvele lui Vaal și slujba!“ Și strigară.

21. Și trimise Iiu întru tot Israilul și zise zicând: „Și acum, toți robii lui Vaal și toți preoții lui și toți prorocii lui, nimenilea să nu rămâie, căci jârtvă mare fac: Carele va rămânea, nu va trăi“. Și veniră toți robii lui Vaal

22. Și toți preoții lui și toți prorocii lui. N’au rămas om carele n’au venit. Și întrară în casa lui Vaal și să umplu casa lui Vaal gură la gură.

23. Și zise Iiu celor preste casa mesthaal: „Scoateț îmbrăcăminte tuturor robilor lui Vaal!“ Și scoaseră lor împodobitoriul.

24. Și întră Iiu și Ioanadav, fiiul lui Rihav, la casa lui Vaal și zise robilor lui Vaal: „Cercaț și vedeț de iaste împreună cu voi den robii Domnului.

25. Și scoateț pre toți robii Domnului, pre cei ce să află acolo!“ Și să făcu. Și deaca grăi Iiu că nu era den robii Domnului, fără de numai robii lui Vaal singuri,

26. Și întră ca să facă tămâieturile și arderile-de-tot. Și Iiu îș rândui lui afară 80 de oameni și zise: „Om carele va scăpa den oameni care eu scoț pre mâinile voastre, sufletul lui pentru sufletul lui“.

27. Și fu deaca săvârși făcând arderea cea de tot, și zise Iiu celor ce aleargă pre aproape și tristaților: „Întrând, îi loviț pre ei, să nu iasă dentru ei om!“ Și loviră pre ei cu gură de sabie și-i aruncară cei ce aleargă și tristații și mearseră până la cetatea casii lui Vaal.

28. Și scoaseră stâlpul lui Vaal și-l arseră pre el și oborâră stâlpii lui Vaal.

29. Și surpară casa lui Vaal și orânduiră pre ea să fie baie până în ziua aceasta.

30. Și stinse Iiu casa lui Vaal dentru Israil.

31. Afară dentru păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil, nu s’au depărtat Iiu den napoia lor: juncele ceale de aur –în Vethil și în Dan.

32. Și zise Domnul cătră Iiu: „Pentru căci ai îmbunătățat a facerea cel dirept întru ochii miei și toate câte-s în inema mea ai făcut casii lui Ahaav, fii a patra ție-ț vor șădea pre scaunul lui Israil“.

33. Și Iiu nu cruță ca să meargă întru calea Domnului Dumnezeului Israil cu toată inema lui; nu s’au depărtat de asupra păcatelor lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil.

34. În zilele acealea început-au Domnul a înfrânge întru Israil; și lovi pre ei Azail întru tot hotarul lui Israil,

35. De la Iordan, de spre răsăritul soarelui, tot pământul Galaadului, al lui Gadi și al lui Ruvim și al lui Manasi, de la Aroir, carele iaste pre marginea pârâului Arnon, și pre Galaad și pre Vasan.

36. Și rămășițile cuvintelor lui Iiu și toate câte au făcut și toată sila lui și războaiele carea au făcut, nu, iată, aceastea-s scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților Israil?

37. Și adormi Iiu cu părinții lui și-l îngropară pre el în Samaria. Și împărăți Ioahaz, fiiul lui, în locul lui.

38. Și zilele carele au împărățit Iiu preste Israil, 28 de ani, în Samaria.

CAP 11

Gotholia. Ungerea lui Ioas.

1. Și Gotholia, maica Ohoziei, văzu că au murit fiii ei, și să sculă și pierdu toată sămânța împărăției.

2. Și luo Iosavie, fata împăratului Ioraam, sora Ohoziii, pre Ioas, feciorul fratelui ei, și-l fură pre el dentru mijlocul fiilor împăratului, celor ce să omorâia, pre dânsul și pre hrana lui, și ascunse pre el în cămara paturilor de cătră fața Gotholiei, și nu s’au omorât.

3. Și era împreună cu ea ascunzându-se în Casa Domnului 6 ani, și Gotholia –împărățind preste pământ.

4. Și în anul al șaptelea, trimise Iodae preotul și luo pre cei preste sute ai horiilor și ai rasimilor și aduse pre ei cătră el, în Casa Domnului, și puse pre ei făgăduință Domnului și jură pre ei înaintea Domnului și le arătă lor Iodae pre feciorul împăratului

5. Și porunci lor, zicând: „Acesta e cuvântul carele vei face: A treia parte dentru voi să între sâmbăta și păziț paza casii împăratului în poartă,

6. Și a treia parte în poarta căilor, și a treia, a porții denapoia celor ce aproape aleargă. Și păziți paza casii mesai.

7. Și doao mâni întru voi, tot cel ce iase sâmbăta, și vor păzi Casa Domnului cătră împăratul.

8. Și încunjuraț împrejurul împăratului, om și arma lui în mâna lui, și cela ce va întra la adiroth va muri; și fiți cu împăratul când întra el și când ieșiia el“.

9. Și făcură cei dupreste sute după toate câte au poruncit Iodae cel înțelegătoriu. Și luo om pre oamenii lui, și pre cei ce întră înlăuntru sâmbăta cu cei ce ies afară sâmbăta, și întrară cătră Iodae preotul.

10. Și deade preotul celor preste sute sulețile și pre cei întreiți ai împăratului David pre cei den Casa Domnului.

11. Și era în mânile horethilor și celor ce alerga pre aproape; și au făcut cei preste sute și cei ce alerga pre aproape după toate câte au poruncit lor preotul. Și adună preotul Domnului tot norodul pământului la Casa Domnului.

12. Și stătură cei ce aleargă pre aproape, omu și arma lui în mâna lui, den umărul casii cel dirept până la umărul casii cel stângu al jârtăvnicului și al casii, pre împrejurul împăratului.

13. Și trimise pre fiiul împăratului și deade preste el și pre ezer și mărturia. Și împărăți pre el și-l unse pre el, și plesniră cu mâna și ziseră: „Trăiască împăratul!“

14. Și auzi Gotholia glasul celor ce aleargă pre aproapele norodului și întră cătră norodu la Casa Domnului.

15. Și văzu: și iată, împăratul sta preste stâlpu, după judecată, și cântăreții și trâmbițile –cătră împăratul, și tot norodul pământului bucurându-se și trâmbițind cu trâmbițe. Și rupse Gotholia hainele ei și strigă: „Legătură, legătură!“

16. Și porunci Iodae preotul celor preste sute și socotitorilor puterii și zise cătră ei: „Scoateți-o pre ea afară den sadiroth! Și cela ce va întra denapoia ei, cu moarte se va omorî cu sabie“. Căce zise preotul: „Și să nu moară în Casa Domnului!“

17. Și pusără preste ea mânile și întră cu scopiții calea intrării cailor casii împăratului și muri acolo.

18. Și puse Iodae făgăduință întru mijlocul Domnului și întru mijlocul împăratului și întru mijlocul norodului, ca să fie întru norodu Domnului.

19. Și întră tot norodul pământului la casa lui Vaal și-l surpară pre el și jârtăvnicile lui, și chipurile lui le-au sfărâmat bine, și pre Liathan, preotul lui Vaal, l-au omorât înaintea feții jârtăvnicilor. Și puse preotul socotitori la Casa Domnului.

20. Și luo pre cei preste sute și pre horiii și pre rasimi și pre tot norodul pământului și pogorî pre împăratul den Casa Domnului și întrară calea porții celor ce aleargă pre aproapele casii împăratului și-l șăzură pre el preste scaunul împăraților.

21. Și să bucură tot norodul pământului și cetatea să potoli. Și pre Gotholia o au omorât cu sabie în casa împăratului.

22. Fiiu de 7 ani –Ioas, când împărăți el.

CAP 12

Împărăția lui Ioas.

1. În anul al șaptelea al lui Iiu, împărăți Ioas; și 40 de ani împărăți în Ierusalim. Și numele maicii lui –Savia, den Virsavie.

2. Și făcu Ioas cel dirept înaintea Domnului, toate zilele carele l-au luminat pre el Iodae preotul.

3. Afară den ceale înalte nu s’au ferit, și acolo încă norodul jârtvuia și tămâia în ceale înalte.

4. Și zise Ioas cătră preoți: „Tot argintul sfintelor, cel ce să bagă în Casa Domnului, argint de prețuire, omu argint luându al prețuirii, tot argintul carele să va sui preste inima omului ca să aducă întru Casa Domnului,

5. Să-ș ia lor preoții om de la vânzarea lor, și ei vor ținea vedec al casii, la toate unde s’ar afla acolo vedec“.

6. Și fu în 23 de ani ai împăratului Ioas, n’au întărit preoții vedec al casii.

7. Și chemă împăratul Ioas pre Iodae preotul și pre preoți și zise cătră ei: „Ce căce nu întăriiați vedec al casii? Și acum nu luați argint de la vânzările voastre, căce la vedec al casii da-veți pre el!“

8. Și să tocmiră preoții ca să nu ia argint de la norod și ca să nu întărească vedec al casii.

9. Și luo Iodae preotul un sicriiu și găuri gaură preste scândura lui și-l deade pre el la mazivi în casa omului Casii Domnului. Și deaderă preoții ceia ce păziia pragul tot argintul carele s’au aflat în Casa Domnului.

10. Și fu deaca văzură că e mult argint în secriiu, și să sui logofătul împăratului și preotul cel mare și zlătarii și strânseră și numărară argintul cela ce s’au aflat în Casa Domnului.

11. Și deaderă argintul cel ce s’au gătit pre mânile celor ce fac lucrurile celor preste unealtele Casii Domnului. Și au dat teslarilor leamnelor și clăditorilor de case, celor ce fac în Casa Domnului,

12. Și zidarilor și meșterilor și cioplitorilor pietrilor, ca să câștige leamne și pietri cioplite, ca să ție pre vedec al Casii Domnului la toate câte s’au cheltuit la casă ca să întărească.

13. Însă nu se vor face Casii Domnului uși de argint, cuie, păhară și trâmbițe, tot vasul de aur și vas de argint, dentru argintul carele s’au băgat în Casa Domnului,

14. Căci celor ce fac lucrurile le vor da pre eale și întăriră cu eale Casa Domnului.

15. Și nu lua sama oamenilor cărora da argintul pre mânile lor ca să dea celora ce făcea lucrurile, căci întru credința lor fac. Argint pentru păcat

16. Și argint pentru greșală nu s’au băgat în Casa Domnului, preoților s’au făcut.

17. Atuncea s’au suit Azail, împăratul Siriei, și deade războiu asupra Ghiethii și o luo pre ea Azail și o lovi pre ea. Și rândui Azail fața lui ca să să suie asupra Ierusalimului.

18. Și luo Ioas, împăratul Iudei, toate sfintele câte au sfințit Iosafat și Ohozia, părinții lui și împărații Iudei, și sfintele lui și tot aurul carele s’au aflat întru visteriile Casii Domnului și casii împăratului; și trimise lui Azail, împăratului Siriei, și să sui de la Ierusalim.

19. Și rămășițile cuvintelor lui Ioas și toate câte au făcut, nu-s, iată, aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei?

20. Și să sculară robii lui și au făcut toată legătura și loviră pre Ioas în casa lui Malon, cea de la Saala.

21. Și Ezehar, feciorul lui Iemuath, și Iezevoth, fiiul lui Somir, robii lui, l-au lovit pre el și muri. Și-l astrucară pre el cu părinții lui în cetatea lui David. Și împărăți Amasias, feciorul lui, pentru el.

CAP 13

Împărații Ioahaz și Ioas.

1. Întru anul al 23 a lui Ioas, feciorul lui Ohozia, împăratului Iudei, împărăți Ioaham, fiiul lui Iiu, preste Israil, în Samaria, 17 ani.

2. Și făcu răul înaintea Domnului și mearse după păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil, nu s’au ferit de la eale.

3. Și să urgisi Domnul cu mânie pre Israil și-i deade pre ei în mâna lui Azail, împăratului Siriei, și în mâna feciorului lui Ader, feciorul lui Azail, toate zilele.

4. Și să rugă Ioahaz feații Domnului și-l ascultă pre el Domnul, căci au văzut necazul lui Israil căci i-au necăjit pre ei împăratul Siriei.

5. Și deade Domnul mântuire lui Israil și ieși de desuptul mânii Siriei și șăzură fiii lui Israil în lăcașurile lor ca și ieri și alaltaieri.

6. Însă nu s’au ferit de cătră greșalele casii lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil; întru eale au mers și încă desișul au stătut în Samaria.

7. Căci n’au rămas lui Ioahaz norod, fără numai 50 de călărași și 10 cară și 10000 de pedestri, căci i-au pierdut pre ei împăratul Siriei și-i puse pre ei ca țărâna la călcare.

8. Și rămășițile cuvintelor lui Ioahaz și toate câte au făcut și silile lui, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților Israil?

9. Și adormi Ioahaz cu părinții lui și-l astrucară pre el cu părinții lui în Samaria. Și împărăți Ioas, fiiul lui, pentru dânsul.

10. În 39 de ani ai lui Ioas, împăratului Iudei, au împărățit Ioas, feciorul lui Ioahaz, preste Israil, în Samaria, 16 ani.

11. Și făcu răul întru ochii Domnului, nu să feri de cătră toate păcatele lui Ierovoam, fiiul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil; întru eale au mers.

12. Și rămășițele cuvintelor lui Ioas, și toate câte au făcut, și silele lui carele au făcut cu Amesia, împăratul Iudei, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților Israil?

13. Și adormi Ioas cu părinții lui, și Ierovoam șăzu pre scaunul lui. Și să îngropă Ioas în Samaria, cu împărații lui Israil.

14. Și Elisee bolnăvi boala lui, pren carea și muri. Și să pogorî cătră el Ioas, împăratul lui Israil, și plânse preste fața lui și zise: „Părinte, părinte, carul lui Israil și călărețul lui!“

15. Și-i zise Elisee: „Ia arc și săgeți!“

16. Și luo cătră el arc și săgeți. Și zise împăratului lui Israil: „Suie mâna ta preste arc!“ Și întinse mâna lui Ioas preste arc și puse Elisee mâinile lui preste mâinile împăratului

17. Și zise: „Deșchide fereastra de spre răsărit!“ Și deșchise. Și zise Elisee: „Săgeată!“ Și săgetă.

18. Și zise Elisee: „Săgeată mântuirii Domnului și săgeată mântuirii în Siria: și vei lovi Siria în Afec până în săvârșit!“ Și zise lui Elisee: „Ia arc!“ Și luo. Și zise împăratului lui Israil: „Loveaște în pământ!“ Și lovi împăratul de 3 ori și stătu.

19. Și să mâhni preste el omul lui Dumnezău și zise: „De ai fi lovit de 5 ori sau de 6, atuncea ai fi lovit Siria până în săvârșit; și acum, de 3 ori vei lovi Siria“.

20. Și muri Elisee și-l astrucară pre el. Și tâlharii Moavului veniră în pământ, venind anul.

21. Și fu ei îngropând pre om, și, iată, văzură pre tâlhari; și aruncară pre om în groapa lui Elisee. Și mearse omul și să atinse de oasele lui Elisee, și trăi și să sculă pre picioarele lui.

22. Și Azail, împăratul Siriei, necăji pre Israil toate zilele lui Ioahaz.

23. Și-i milui Domnul pre ei și să îndură spre ei și prăvi cătră ei, pentru făgăduința lui cea cu Avraam și cu Isaac și cu Iacov, și n’au vrut Domnul să-i strice pre ei, și nu i-au lepădat pre ei de cătră fața lui până acum.

24. Și muri Azail, împăratul Siriei, și împărăți feciorul lui Ader, fiiul lui, pentru el.

25. Și să întoarse Ioas, feciorul lui Ioahaz, și luo cetățile den mâna fiiului lui Ader, fiiul lui Azail, carele au luat den mâna lui Ioahaz, tătâne-său, la războiu. De 3 ori l-au lovit pre el Ioas și întoarse cetățile în Israil.

CAP 14

Împărații Amesias și Azaria.

1. Întru anul al doilea al lui Ioas, fiiul lui Ioahaz, împăratul lui Israil, și au împărățit Amesias, feciorul lui Ioas, împăratul Iudei.

2. Fiiu de 25 de ani era când împărăți el, și 29 de ani împărăți în Ierusalim. Și numele maicii lui –Ioadin, den Ierusalim.

3. Și făcu ce e dirept întru ochii Domnului, însă nu ca David, tatul lui; după toate câte au făcut Ioas, tată-său, au făcut.

4. Însă ceale înalte nu le-au rădicat, încă norodul jârtvuia și tămâia întru ceale nalte.

5. Și fu deaca să întări împărăția în mâna lui, și lovi pre robii lui, pre ceia ce au lovit pre tatul lui.

6. Și pre fiii celor ce au lovit nu i-au omorât, în ce chip iaste scris în Cartea Legii lui Moisi, în ce chip porunci Domnul zicând: „Nu vor muri părinții pentru fii și fiii nu vor muri pentru părinț; fără numai fieșcarele întru păcatele lui va muri“.

7. Acesta au lovit pre Edom în Ghiemela, 10000, și luară Piatra cu războiu și chemă numele ei Iecthoil până în ziua aceasta.

8. Atuncea au trimis Amesias soli cătră Ioas, feciorul lui Ioahaz, feciorului lui Iiu, împăratul lui Israil, zicând: „Vino să ne ivim între obraze!“

9. Și trimise Ioas, împăratul lui Israil, cătră Amesia, împăratul Iudii, zicând: „Acan cel den Livan au trimis cătră chiedrul cel den Livan, zicând: ‘Dă fata ta fiiului mieu întru fămeaie!’ Și trecură hiarăle țarenii ceale den Livan și călcară pre acana.

10. Bătând ai lovit pre Edumea și te-au rădicat inema ta. Slăveaște-te șăzând în casa ta. Și pentru căci pricești în răutatea ta? Și vei cădea tu, și Iuda cu tine!“

11. Și nu ascultă Amesias. Și să sui Ioas, împăratul lui Israil; și să iviră la obraze întru ei, și Amesias, împăratul Iudii, la Vethsamis al Iudei.

12. Și greși Iuda de cătră fața lui Israil și fugi om la lăcașul lui.

13. Și pre Amesias, feciorul lui Ioas, feciorul lui Ohoziei, împăratului Iudii, îl prinse Ioas, fiiul lui Ahaz, împăratul lui Israil, în Vethsamis. Și veni la Ierusalim și surpă în zidul Ierusalimului, în poarta lui Efraim până în poarta unghiurilor, 400 de coți.

14. Și luo aurul și argintul și toate unealtele ce s’au aflat în Casa Domnului și în visteriile casii împăratului, și pre fiii amestecăturilor, și s’au întors la Samaria.

15. Și rămășițele cuvintelor lui Ioas, câte au făcut cu sila lui și ceale ce s’au bătut cu Amesia, împăratul Iudii, nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

16. Și adormi Ioas cu părinții lui și să astrucă în Samaria, cu împărații lui Israil. Și împărăți Ierovoam, fiiul lui, pentru dânsul.

17. Și trăi Amesia, fiiul lui Ioas, împăratul Iudii, după ce au murit Ioas, feciorul lui Ioahaz, împăratul lui Israil, 15 ani.

18. Și rămășițile cuvintelor Amesiii și toate câte au făcut, nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudii?

19. Și să sculară preste el rădicare în Ierusalim, și fugi la Lahis; și trimiseră denapoia lui la Lahis și-l omorâră pre el acolo.

20. Și-l rădicară pre dânsul pre cal, și să astrucă în Ierusalim, cu părinții lui, în cetatea lui David.

21. Și luo tot norodul Iudii pre Azaria, și acesta fiiu de 16 ani, și-l împărățiră pre el pentru tată-său, Amesia.

22. Acesta au zidit pre Eloth și o întoarse pre dânsa Iudii, după ce s’au prestăvit împăratul cu părinții lui.

23. În anul al 15 al Amesiei, feciorul lui Ioas, împăratul Iudii, au împărățit Ierovoam, fiiul lui Ioas, preste Israil, în Samaria, 41 de ani.

24. Și făcu răul înaintea Domnului, nu s’au ferit de toate păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil.

25. Acesta au mutat hotarul lui Israil de la întrarea Imathei până la Marea Aravei, după cuvântul Domnului Dumnezeului lui Israil, carele au grăit cu mâna robului său, Iona, feciorul lui Amathi, prorocului cel den Ghietha Hofer.

26. Căci au văzut Domnul smerenia lui Israil amară foarte, și puțină, țiindu-se, și lipsiț și părăsiți, și nu era cine să ajute lui Israil,

27. Și n’au grăit Domnul ca să stingă seminția lui Israil de desuptul ceriului, și-i mântui pre ei pren mâna lui Ierovoam, feciorul lui Ioas.

28. Și rămășițile cuvintelor lui Ierovoam și toate câte au făcut, și silele lui, câte au dat războiu și câte au întors Damascul și Emathul Iudei în Israil, nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

29. Și adormi Ierovoam cu părinții lui, cu împărații lui Israil. Și au împărățit Zaharia, fiiul lui, pentru dânsul.

CAP 15

Alți împărați în Iuda și Israil.

1. Întru anul al 27 al lui Ierovoam, împăratul lui Israil, au împărățit Azaria, feciorul Amesiei, împăratului Iudii.

2. Fiiu de 16 ani era când împărățiia el, și 52 de ani au împărățit în Ierusalim. Și numele maicii lui –Iehelia, den Ierusalim.

3. Și făcu cel dirept-bun înaintea Domnului, după toate câte au făcut Amesia, tatul lui,

4. Însă dentru ceale nalte n’au scos, încă norodul jârtvuia și tămâia întru ceale nalte.

5. Și să atinse Domnul de împăratul și veni stricat până în ziua morții lui și împărăți în casa apfusothului. Și Ioatham, fiiul împăratului, era în casă, judecând norodul pământului.

6. Și rămășițele cuvintelor Azariei și toate câte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea zilelor cuvintelor împăraților Iudii?

7. Și adormi Azaria cu părinții lui și-l îngropară pre el cu părinții lui în cetatea lui David. Și împărăți Ioatham, fiiul lui, pentru dânsul.

8. În 38 de ani ai Azariei, împăratului Iudii, au împărățit Azaria, feciorul lui Ierovoam, preste Israil, în Samaria, șase luni.

9. Și făcu răul întru ochii Domnului, în ce chip au făcut părinții lui, nu s’au ferit de cătră toate păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil.

10. Și să rădicară preste el Selum, feciorul lui Iavis, și Chievdaam și Selum, tatul lui, și loviră pre dânsul și-l omorâră pre el. Și Sellum împărăți pentru dânsul.

11. Și rămășițele cuvintelor Azariei, iată, sânt aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil.

12. Acesta e cuvântul Domnului carele au grăit cătră Iu, zicându: „Fii a patra vor șădea ție pre scaunul lui Israil!“ Și să făcu așa.

13. Și Sellum, feciorul lui Iavis, au împărățit întru Israil în anul treizeci și noao al Azariei, împăratului Iudii. Și împărăți Sellum o lună de zile în Samaria.

14. Și să sui Manaim, feciorul lui Gaddi, den Thersila, și veni la Samaria și lovi pre Sellum, feciorul lui Iavis, în Samaria, și-l omorî pre el; și împărăți pentru dânsul.

15. Și rămășițele cuvintelor lui Selum și râdicarea lui cu carele s’au râdicat, iată, sânt scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil.

16. Atuncea lovi Manaim pre Thersa și toate câte era întru dânsa, și hotarăle ei de la Thersila, căce n’au deșchis lui. Și o lovi pre ea și pre toți dentr’însa. Și pre ceale grecioase le spintecă.

17. În anul al 39 al Azariei, împăratului Iudii, au împărățit Manaim, feciorul lui Gaddi, preste Israil, în Samaria, 10 ani.

18. Și făcu răul înaintea Domnului, nu s’au ferit de cătră toate păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil. În zilele lui

19. Să sui Fula, împăratul Asiriei, asupra pământului. Și Manaim au dat lui Fula 1000 de talanți de argint, ca să fie mâna lui cu el ca să întărească împărăția lui în mâna lui.

20. Și scoase Manaim argintul preste Israil, preste tot cel tare în vârtute să dea împăratului asiriilor 50 de sicli la un om. Și să întoarse împăratul asiriilor și n’au stătut acolo în pământ.

21. Și rămășițele cuvintelor lui Manaim și toate câte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil?

22. Și adormi Manaim cu părinții lui. Și împărăți Facheias, fiiul lui, în locul lui.

23. Întru anul 50 al Azariei, împăratului Iudii, au împărățit Facheias, feciorul lui Manaim, preste Israil, în Samaria, doisprăzeace ani.

24. Și făcu răul înaintea Domnului, nu s’au ferit de cătră greșalele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil.

25. Și să rădică preste dânsul Fachee, feciorul lui Romeliu, cel al treilea după el, și lovi pre el în Samaria, înaintea casii împăratului, cu Argov și cu Arif, și cu el 50 de oameni den galaditeani. Și-l omorî pre el și împărăți pentru el.

26. Și rămășițele cuvintelor Facheii și toate câte au făcut, iată, sânt scrise pre Cartea cuvintelor împăraților lui Israil.

27. În anul 52 al Azariei, împăratului Iudei, au împărățit Fachee, feciorul lui Romeliu, preste Israil, în Samaria, 20 de ani.

28. Și au făcut răul întru ochii Domnului, nu s’au ferit de cătră toate păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil.

29. În zilele lui Fachee, împăratul lui Israil, au venit Thagla Falasar, împăratul asiriilor, și au luat pre Aia și pre Avelvetha Maaha și pre Aoh și pre Chienez și pre Asor și pre Galaad și pre Galilea, tot pământul Neftalimului, și-i mută pre dânșii la Siria.

30. Și râdică rădicare Osie, feciorul lui Ila, preste Fachee, feciorul lui Romeliu, și-l lovi pre el și-l omorî pre el și împărăți în locul lui, în anul 20 al lui Ioatham, feciorul Ohoziei.

31. Și rămășițele cuvintelor lui Fachee și toate câte au făcut, iată, aceastea-s scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil.

32. Întru anul al doilea al lui Fachee, feciorul lui Romelie, împăratul lui Israil, au împărățit Ioatham, feciorul Ohoziei, împăratul Iudei. Fiiu de 25 de ani era când au împărățit el, și 16 ani au împărățit în Ierusalim. Și numele maicii lui –Ierusa, fata lui Sadoc.

33. Și au făcut ce e dirept întru ochii Domnului, după toate câte a făcut Azaria, tată-său.

34. Însă ceale nalte nu le-au rădicat, încă norodul jârtvuia și tămâia întru ceale nalte. Acesta au zidit cetatea Casii Domnului cea den sus.

35. Și rămășițele cuvintelor lui Ioatham și toate câte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei?

36. În zilele acealea au început Domnul a trimite în Iuda pre Raasom, împăratul Siriei, și pre Fachee, feciorul lui Romelie.

37. Și adormi Ioatham cu părinții lui și să îngropă cu părinții lui în cetatea lui David, tătâne-său. Și împărăți Ahaz, feciorul lui, pentru dânsul.

CAP 16

Împărăția lui Ahaz.

1. Întru anul al 17 al lui Fachee, feciorul lui Romeliu, au împărățit Ahaz, feciorul lui Ioatham, împăratul Iudei.

2. Fiiu de 20 de ani era Ahaz când împărăția el, și 16 ani au împărățit în Ierusalim. Și n’au făcut ce e dirept întru ochii Domnului Dumnezeului lui, cu credință, ca David, tată-său.

3. Și mearse în calea lui Ierovoam, feciorul lui Navat, împăraților lui Israil, și încă pre fiiul lui petrecea-l pren foc, după urâciunile limbilor cărora au rădicat Domnul de cătră fața fiilor lui Israil,

4. Și jârtvuia și tămâia întru ceale nalte și pre dealuri și dedesuptul a tot lemnul stufos.

5. –Atuncea să sui Raason, împăratul Siriei, și Fachee, feciorul lui Romeleu, împăratul lui Israil, la Ierusalim, la războiu, și bătea cetatea asupra lui Ahaz și nu putea să dea războiu.

6. În vreamea aceaea întoarse Raason, împăratul Siriei, pre Elam Siriei și scoase pre jidovii den Elad și idumeei au venit la Elath și lăcuiră acolo până în ziua aceasta.

7. Și trimise Ahaz soli cătră Thegla Falassar, împăratul aserianilor, zicând: „Robul tău și fiiul tău –eu; suie-te și mă mântuiaște den mâna împăratului Siriei și den mâna împăratului lui Israil, celor ce s’au sculat asupra mea“.

8. Și luo Ahaz argintul și aurul ce s’au aflat în visteriile Casii Domnului și în visteriile casii împăratului și trimise împăratului asirianilor daruri.

9. Și-l ascultă pre el împăratul asirianilor. Și să sui împăratul asirianilor la Damasc și-l luo pre el și-l mută pre el, și pre Raason împăratul au omorât.–

10. Și mearse împăratul Ahaz întru întimpinarea lui Thegla Falasar, împăratul sirianilor, la Damasc. Și văzu jârtăvnicul în Damasc și trimise împăratul Ahaz cătră Uria preotul asămănarea jârtăvnicului și tocmala lui și toată făptura lui.

11. Și clădi Uria preotul jârtăvnicul după toate câte au trimis împăratul Ahaz den Damasc. Așa au făcut Uria preotul, până au venit împăratul de la Damasc.

12. Și veni împăratul Ahaz den Damasc și văzu împăratul jârtăvnicul; și să apropie cătră jârtăvnic împăratul și să sui preste el

13. Și tămâie arderea lui și jârtva lui, și turnarea lui turna lui și vărsă sângele celor de împăcăciune celor ale lui preste jârtăvnicul

14. Cel de aramă, cel den preajma Domnului, și-l aduse de cătră fața Casii Domnului și den mijlocul jârtăvnicului și den mijlocul Casii Domnului, și-i arătă lui pre coapsa jârtăvnicului despre miazănoapte.

15. Și porunci Ahaz împăratul Uriei preotului, zicând: „Preste jârtăvnicul cel mare aducea de dimeneață ardere-de-tot și jârtva cea de sară și arderea cea de tot a împăratului și jârtva lui și arderea cea de tot a tot norodului și jârtva lor și turnarea lor și tot sângele arderii-de-tot și tot sângele jârtvei preste eale vei turna; și jârtăvnicul cel de aramă fi-m-va pre dimeneață“.

16. Și făcu Uria preotul după toate câte au poruncit lui Ahaz împăratul.

17. Și tăie împăratul Ahaz închiderile fundurilor și mută de la eale scăldătoriul. Și marea o surpă de pre boii cei de aramă cei de desuptul ei și o deade pre ea pre fund de piatră.

18. Și temelia șăderii au zidit în Casa Domnului și întrarea împăratului cea denafară o au întors în Casa Domnului, de cătră fața împăratului asirianilor.

19. Și rămășițele cuvintelor lui Ahaz câte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei?

20. Și adormi Ahaz cu părinții lui și să astrucă cu părinții lui în cetatea lui David. Și împărăți Ezechia, feciorul lui, în locul lui.

CAP 17

Ezechia și robia asirianilor.

1. În anul al 12 al lui Ahaz, împăratului Iudei, împărăți Osie, fiiul lui Ila, în Samaria, preste Israil, 9 ani.

2. Și făcu răul înaintea Domnului, însă nu ca împărații lui Israil carii era mai nainte de el.

3. Preste acesta s’au suit Salmanasar, împăratul asiriilor, și i să făcu lui Osie rob și-i întoarse lui daruri.

4. Și află împăratul asiriilor întru Osie strâmbătate, căci au trimis soli cătră Sigor, împăratul Eghipetului, și n’au adus daruri împăratului asiriilor în anul acela. Și-l încunjurară pre el împăratul asiriilor și-l legă pre el în casă de pază. Și să sui împăratul asiriilor întru tot pământul

5. Și să sui la Samaria și o bătu pre ea 3 ani.

6. În anul al noalea al lui Osie, au luat împăratul asiriilor Samaria și mută pre Israil la asiriani și-i lăcui pre ei în Alae și în Avor, la râurile Gozanului și Munții Midilor.

7. Și să făcu, căci au greșit fiii lui Israil Domnului Dumnezeului lor, celui ce i-au scos pre dânșii den pământul Eghipetului, de supt mâna lui Farao, împăratul Eghipetului, și să temură de alți dumnezei

8. Și mearseră întru direptățile limbilor cărora au scos Domnul de cătră fața fiilor lui Israil; și împărații lui Israil câte au făcut

9. Și câț s’au îmbrăcat fiii lui Israil cu cuvinte nu așa asupra Domnului Dumnezeului lui

10. Și-ș clădiră lor nalte întru toate cetățile lor, de la turnul păzitorilor până la cetatea tare, și stâlpiră lor stâlpi și desișuri preste tot dealul înalt și supt tot lemnul stufos,

11. Și tămâiară acolo întru toate înaltele, precum și limbile care le-au mutat Domnul de cătră fața lor, și făcură împreunători și sămnară a urgisi pre Domnul,

12. Și slujiră chipurilor cărora au zis Domnul lor să nu facă cuvântul acesta Domnului.

13. Și să mărturisi Domnul întru Israil și în Iuda și în mâna a tuturor prorocilor lui, a tot văzătoriul, zicând: „Întoarceți-vă de cătră căile voastre ceale reale și cruțaț învățăturile meale și direptățile meale și toată leagea carea am poruncit părinților voștri, câte am trimis lor cu mâna robilor miei, prorocilor“.

14. Și n’au ascultat și n’au năsilnicit umărul lor mai tare decât umărul părinților lor, carii n’au crezut Domnului Dumnezeului lor.

15. Și goniră făgăduința lui și direptățile carele au pus părinților lor, și mărturiile lui, câte au mărturisit lor, n’au cruțat, și au umblat după deșărtăciuni și s’au îndeșărtat, și au urmat limbilor celor dupre împrejurul lor, cărora au poruncit Domnul lor ca să nu facă ca aceastea.

16. Și au părăsit poruncile Domnului Dumnezeului lor și au făcut lor topitură, 2 junce, și au făcut desișuri și s’au închinat la toată putearea ceriului și au slujit lui Vaal

17. Și petrecea pre fiii lor și pre featele lor pren foc și vrăjiia vrăji și să descânta; și să ispitiră a face răul întru ochii Domnului, să-l scârbească pre el.

18. Și să mânie Domnul foarte întru Israil, și-i depărtă pre ei de cătră fața lui, și n’au rămas, afară den fealiul Iudii sângur.

19. Și încă Iuda n’au cruțat poruncile Domnului Dumnezeului lui și au mers întru direptățile lui Israil carele au făcut.

20. Și lepădară pre Domnul; și să mânie Domnul întru toată semenția lui Israil și-i clăti pre ei și-i deade pre ei în mâna celor ce jăfuiescu pre dânșii, până unde i-au lepădat pre dânșii de cătră fața lui.

21. Însă căci Israil asupra casii lui David au împărățit pre Ierovoam, feciorul lui Navat, și scoase Ierovoam pre Israil den napoia Domnului și-i păcătui pre dânșii păcat mare.

22. Și mearseră fiii lui Israil întru tot păcatul lui Ierovoam carele au făcut, nu s’au ferit de cătră el,

23. Până unde au mutat Domnul pre Israil de cătră fața lui, în ce chip au grăit Domnul în mâna tuturor robilor lui, prorocilor, și să mută Israil de asupra pământului lui la asiriani până în ziua aceasta.

24. Și aduse împăratul asiriilor den Vavilon și de la Hutha și de la Aia și de la Emath și de la Sefaruaim și să lăcuiră în cetățile Samariei, pentru fiii lui Israil, și moșteniră Samaria și să lăcuiră în cetățile ei.

25. Și fu la începutul șăderii lor, nu s’au temut de Domnul; și trimise Domnul întru dânșii pre lei, și era omorând întru dânșii.

26. Și zisără împăratului asirianilor, zicându: „Limbile carele ai mutat –le-ai așăzat în cetățile Samariei– n’au conoscut judecata Dumnezăului pământului, și au trimis la dânșii lei și, iată, sânt omorând pre ei, pentru căce nu știu judecata Dumnezăului pământului“.

27. Și porunci împăratul asirianilor, zicând: „Duceți de acolo și meargă și lăcuiască acolo și-i voru lumina pre ei judecata Dumnezăului pământului“.

28. Și adusără unul dentru preoți dentru carii au adus de la Samaria și au șăzut în Vethil; și era luminând preotul pre dânșii pentru ca să să teamă de Domnul.

29. Și era făcându-ș limbile dumnezăi lor, și au pus în casa celor înalte cărora au făcut samariteanii, limbi în cetățile lor întru carele lăcuia.

30. Și oamenii Vavilonului au făcut pre Sochoth-Venith, și oamenii Huthului au făcut pre Ghighel, și oamenii Emathului au făcut pre Asimath,

31. Și eveii au făcut pre Avlazer și pre Tharah, și sepfurimii, când ardea pre fiii lor cu foc, lui Andrameec și Anemeleh, dumnezăii lui Sefaruem. Și era temându-se de Domnul, și lăcuiră urâciunele lor întru casele celor înalte carele au făcut în Samaria, fieștecare limbă în cetatea carea lăcuia întru ea.

32. Și era temându-se de Domnul, și-ș făcură lor preoți celor înalte și-ș făcură lor în casa celor înalte.

33. Și de Domnul să temea, și chipurilor să închina, după judecata limbilor de unde i-au mutat pre dânșii de acolo.

34. Până în ziua aceasta ei făcea după judecata lor cea de ’nceput; ei nu să temu și ei nu fac după direptățile lor și după judecata lor și după leage și după porunca carea au poruncit Domnul fiilor lui Iacov, căruia au pus numele lui –Israil,

35. Și puse Domnul cu dânșii făgăduința și porunci lor, zicând: „Să nu vă teameți de dumnezăi striini și să nu vă închinați lor și să nu slujiț lor și să nu jârtvuiț lor,

36. Fără numai Domnului, carele v’au scos pre voi den pământul Eghipetului cu puteare mare și cu brațu înalt; de el să vă teameți și lui să vă închinați și lui să jârtvuiți,

37. Și direptățile lui și judecățile lui și leagea lui și poruncile carele au scris voao păziți a face toate zilele, și să nu vă teameți de alți dumnezăi!

38. Și făgăduința carea au pus cu voi să nu o uitați: Să nu vă teameți de alți dumnezăi,

39. Fără numai de Domnul Dumnezăul vostru să vă teameți, și el va scoate pre voi den mâna tuturor vrăjmașilor voștri! Și să nu auziți de judecata lor carele ei fac“.

40. Și era limbile aceastea temându-se de Domnul, și celor cioplite ale lor era slujind; și încă fiii lor și fiii fiilor lor, în ce chip au făcut părinții lor, așa fac până în ziua aceasta.

CAP 18

Împărăția lui Ezechia. Asirianii încunjură Ierusalimul.

1. Și fu în anul al treilea al lui Osie, feciorul lui Ila, împăratul lui Israil, au împărățit Ezechia, feciorul lui Ahaz, împăratul Iudii.

2. Fiiu de 25 de ani –când împărăți el, și 29 de ani au împărățit în Ierusalim. Și numele maicii lui –Avutha, fata Zahariei.

3. Și făcu ce e direptu întru ochii Domnului, după toate câte au făcut David, tatul lui.

4. Și acesta râdică ceale înalte și sfărâmă toți stâlpii și surpă desișurile și șarpele cel de aramă carele au făcut Moisi, căce până în zilele acealea era fiii lui Israil tămâind lui, și-l chemă pre el Nesthan.

5. Întru Domnul Dumnezăul lui Israil nedejdui; și după el nu s’au făcut aseamenea lui întru împărații Iudei, șe întru cei ce s’au făcut înaintea lui.

6. Și să lipi Domnului, nu să feri denapoia lui, și păzi poruncile lui, câte au poruncit Moisi.

7. Și era Domnul cu el, întru toate carele făcea, pricepea. Și ficleni întru împăratul asiriilor și nu-i sluji lui.

8. Acesta au lovit pre cei streini de fealiu până la Gaza și până la hotarul ei, de la turnul păzitorilor și până la cetatea tare.

9. Și fu în anul al patrulea al împăratului Ezechiei, acesta e anul al 7 lui Osie, fiiul lui Ila, împăratul lui Israil, să sui Salmanasar, împăratul asirianilor, la Samaria și o bătea pre ea. Și o luo pre ea

10. La săvârșitul a 3 ani, în al șaselea an al Ezechiei, acesta e anul al noaolea al Osiei, împăratului Israil, și să luo Samaria.

11. Și o mută împăratul asirianilor pe Samaria la asiriani, și-i puse pre dânșii la Alae și la Avor, râurile lui Gozan și Munții Midilor,

12. Pentru căci n’au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și călcară făgăduința lui, toate câte au poruncit Moisi, robul Domnului, și n’au ascultat, și n’au făcut.

13. Și întru al 14 an al împăratului Ezechiei, să sui Senahirim, împăratul asirianilor, la cetățile Iudei ceale tari și le luo pre eale.

14. Și trimise Ezechias, împăratul Iudei, soli cătră împăratul asiriilor, la Lahis, zicând: „Greșit-am! Întoarce-te de asupră-mi. Oarece vei pune asupra mea, purta-voiu!“ Și puse împăratul asiriilor asupra Ezechiei, împăratul Iudei, 300 de talanzi de argint și 30 de talanzi de aur.

15. Și deade Ezechias tot argintul carele s’au aflat în Casa Domnului și în visteriile casii împăratului.

16. În vreamea aceaea au tăiat Ezechia, împăratul Iudei, ușile besearicii Domnului și ceale răzimate, carele au poleit Ezechias, împăratul Iudei, și le-au dat pre eale împăratului asirianilor.

17. Și trimise împăratul asirianilor pre Tharthan și pre Ravosan și pre Rapsachis, de la Lahis la Ierusalim, cătră împăratul Ezechias, cu puteare grea foarte. Și să suiră și veniră la Ierusalim și stătură la știubeaiul scăldătorii ceii de sus, carea iaste în calea țarinii nălbitoriului.

18. Și strigară cătră Ezechia, și ieșiră cătră el Eliachim al Helchiei, deregătoriul casii, și Somna logofătul și Ioas, feciorul lui Safat, aducătoriul aminte.

19. Și zise cătră dânșii Rapsachis: „Ziceț dară cătră Ezechia: ‘Aceastea zice împăratul cel mare, împăratul asirianilor:

20. ‘Ce iaste nădeajdea aceasta carea nedăjduiești? Însă ai zis: Cuvintele buzelor –sfat și puteare la războiu. Acum dară, în ce nedejduind, ai hiclenit la mine?

21. Acum, iată, nedejduiești ție pre toiagul cel de trestie cel frânt acesta, pre Eghipet. Carele se va răzima om preste el, și va întra în mâna lui și-l va găuri pre el. Așa e Farao, împăratul Eghipetului, la toți ceia ce nedejduiesc pre el.

22. Și când ai zis cătră mine: ‘Pre Domnul Dumnezeul nostru nedejduim!’, nu acesta singur Ezechia au depărtat ceale înalte ale lui și jârtăvnicele lui și au zis Iudei și Ierusalimului: ‘Înaintea jârtăvnicului acestuia veț închina în Ierusalim!’?

23. Și acum amestecați-vă dară cu domnul mieu, cu împăratul asiriilor, și-ț voiu da ție 2000 de cai, de vei putea să dai ție călăreți preste ei.

24. Și cum vei întoarce fața oblăduitoriului de loc –unuia den robii domnului mieu dentru cei mai mici? Și ai nedejduit însuți în Eghipet la cară și la călăreț.

25. Acum dară, au fără de Domnul ne-am suit pre locul acesta ca să-l stricăm pre el? Domnul au zis cătră mine: ‘Suie-te pre pământul acesta și-l strică pre el!’“.

26. Și zise Eliachim, feciorul Helchiei, și Somnas și Ioas cătră Rapsachis: „Grăiaște dară cătră slugile tale siriineaște, că auzim noi, și nu vei grăi cătră noi jidoveaște; și pentru căci grăiești întru urechile norodului celui de pre zidu?“

27. Și zise cătră ei Rapsachis: „Au doară cătră domnul tău și cătră tine m’au trimis domnul mieu să grăiesc cuvintele aceastea? Nu la oamenii ceia, și șăd pre zidu ca să mănânce balega lor și să bea udul lor împreună cu voi odată?“

28. Și stătu Rapsachis și strigă cu glas mare jâdoveaște și grăi și zise: „Ascultați cuvintele împăratului celui mare, împăratului aseriilor! Aceastea zice împăratul:

29. ‘Nu vă simețească pre voi Ezechia, căci nu va putea pre voi ca să vă scoață den mâna mea!

30. Și nu vă nedejduiască pre voi Ezechias pre Domnul, zicând: ‘Scoțând va scoate pre noi Domnul și nu se va da cetatea aceasta în mâna împăratului asirianilor’.

31. Nu ascultați pre Ezechia, căci aceastea zice împăratul asirianilor: ‘Faceți cu mine cuvântare bună și ieșiți cătră mine! Și va bea om via sa și om smochinul lui va mânca și va bea apă den lacul lui,

32. Până voiu veni și voiu lua pre voi la pământ ca pământul vostru, pământ al grâului și al vinului, și al pâinilor și al viilor, pământul maslinii untdelemnului și mierii; și veț trăi și nu veți muri. Și să nu ascultați pre Ezechia, căci vă înșală pre voi, zicând: ‘Domnul va mântui pre voi’.

33. Au mântuind au mântuit bozii limbilor, fieșcarele țara sa, den mâna împăratului asirianilor?

34. Unde iaste dumnezăul lui Emath și a lui Arfad? Unde iaste dumnezăul lui Sepfaruaim, Ana și Ava? Au doară au scos pre Samaria den mâna mea?

35. Cine e întru toți bozii pământurilor carii au scos pământurile lor den mâna mea, căci va scoate Domnul pre Ierusalim den mâna mea?’“.

36. Și au amuțit și nu i-au răspuns lui cuvânt, căci porunca împăratului era zicând: „Să nu-i răspundeți lui!“

37. Și întră Eliachim, feciorul Helchiei, diregătoriul casii, și Somnas logofătul și Ioas, feciorul lui Iosafat, aducătoriul aminte, cătră Ezechia, cu hainele rupte, și-i povestiră lui cuvintele lui Rapsachis.

CAP 19

Ezechia prin rugăciune înfrânge pre Senahirim.

1. Și fu deaca auzi împăratul Ezechias, și-ș rupse hainele lui și să îmbrăcă cu sac și întră în Casa Domnului.

2. Și trimise pre Eliachim, deregătoriul casii, și pre Somnas logofătul și pre bătrânii preoților, îmbrăcați cu saci, cătră Isaia, fiiul lui Amos, prorocul

3. Și ziseră cătră el: „Aceastea zice Ezechia: ‘Ziua necazului și a mustrării și a scârbei –ziua aceasta, căci au venit fiii până la chinuri, și vârtute nu iaste la ceaea ce naște.

4. Cândai va auzi Domnul Dumnăzăul tău toate cuvintele lui Rapsachis, pre carele l-au trimis pre el împăratul asirianilor, domnul lui, a ocărî pre Dumnezăul viu și a blestăma cu cuvinte carele au auzit Domnul Dumnezăul tău, și vei lua rugă pentru rămășița ce să află’“.

5. Și veniră slugile împăratului Ezechiei cătră Isaia

6. Și zise lor Isaia: „Aceastea veți zice cătră domnul vostru: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Să nu te spari de cuvintele care ai auzit, carele au blestemat la mine copilașii împăratului asiriilor!

7. Iată, eu dau întru dânsul duh și va auzi veaste și se va întoarce la pământul lui, și-l voiu surpa pre el cu sabie în pământul lui’“.

8. Și să întoarse Rapsachis și află pre împăratul asirianilor dând războiu asupra Lovnii, căci au auzit că s’au sculat de la Halil.

9. Și auzi pentru Tharaca, împăratul etheopilor, zicând: „Iată, au ieșit a da războiu cu tine“. Și să întoarse și trimise soli cătră Ezechia, zicând:

10. „Așa să ziceți Ezechiei, împăratului Iudeii: ‘Nu te semețască Dumnezăul tău, pre carele tu nedejduiești pre dânsul, zicând: ‘Nu se va da Ierusalimul în mânile împăratului asiriilor’.

11. Iată, tu ai auzit toate câte au făcut împărații asirianilor la toate pământurile ca să le proclețească pre eale. Și tu vei hălădui?

12. Au scoțind au scos pre ei bozii limbilor, pre carii au stricat părinții miei, pre Gozan și pre Haran și pre Fares și pre fiii lui Adem, cei den Thalasarim?

13. Unde iaste împăratul Emathului și împăratul Arfadului? Și unde iaste împăratul cetății Safaruim, Ana și Ava?’“

14. Și luo Ezechia cărțile de la mâna solilor și le citi pre eale. Și să sui în Casa Domnului și le deșchise pre eale Ezichia înaintea Domnului

15. Și zise: „Doamne, Dumnezeul lui Israil, cela ce șăzi preste heruvimi, tu ești Dumnezeu sângur în toate împărățiile pământului, tu ai făcut ceriul și pământul!

16. Pleacă, Doamne, ureachea ta și ascultă pre mine! Deșchide, Doamne, ochii tăi și vezi! Și auzi cuvintele lui Senahirim carele au trimis a ocărî pre Dumnezeu viu.

17. Căci cu adevăr, Doamne, au pustiit împărăția asirianilor limbile și tot pământul lor

18. Și au dat pre dumnezeii lor la foc, căci nu-s dumnezei, fără numai fapte de mâni omenești, leamne și pietri, și-i pierdură pre dânșii.

19. Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiaște-ne pre noi den mâna lui, și vor cunoaște toate împărățiile pământului că tu ești Domnul Dumnezeu sângur!“

20. Și trimise Isaia, fiiul lui Amos, cătră Ezichia, zicând: „Aceastea zice Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil: ‘Auzit-am ceale ce te-ai rugat cătră mine pentru Senahirim, împăratul asirianilor’.

21. Așa iaste cuvântul carele au grăit Domnul pentru dânsul: ‘Defăimătu-te-au și te măscări fecioară, fata Sion; asupra ta capul ei clăti fata Ierusalim.

22. Pre cine ai defăimat și pre cine ai blestemat și asupra cui ai înălțat glas și ai rădicat întru înălțime ochii tăi? La Sfântul lui Israil!

23. În mâna solilor tăi ai defăimat pre Domnul și ai zis: ‘Întru mulțimea carălor meale eu mă voiu sui întru înălțimea munților, partea Livanului! Și am tăiat mărimea chiedrului lui și ceale alease ale chiparoșilor lui și am venit la partea săvârșirii lui, dumbrava Carmilului lui. Eu am păzit

24. Și am băut ape striine și am pustiit cu urma piciorului mieu toate râurile îngrădirii’.

25. Au n’ai auzit că de departe pre dânsa am făcut, de la zile de ’nceput am ziditu-o pre ea? Și am adus pre ea și să făcu la rădicările nemerniciei războinici, cetăț tari.

26. Și ceia ce lăcuiesc întru dânsele slăbiră cu mâna, spământară-se și să rușinară, să făcură ca iarba țarenii și vearde buruiană, pajiște de case și călcări denaintea celuia ce stă.

27. Și șădearea ta, și întrarea ta, și ieșirea ta am cunoscut, și mânia ta. Pentru căci te-ai mâniat asupra mea.

28. Și trufa ta s’au suit întru urechile meale, și voiu pune undețile meale în nările tale și frâu în buzele tale și te voiu întoarce în calea carea ai venit întru ea.

29. Și acesta e ție semnul: Vei mânca într’acest an ceale strânse și în anul al doilea cealea ce răsar; și la anul al treilea –sămânță și seacere și răsădiri de vii, și veț mânca roada lor.

30. Și va adaoge cea hălăduită casă a casii Iudii rădăcina cea ce au rămas jos și va face roadă sus.

31. Căci den Ierusalim va ieși rămășiță și, mântuindu-se, den muntele Sionului’. Râvnirea Domnului puterilor va face aceastea.

32. Nu așa, aceastea zice Domnul cătră împăratul asiriilor: ‘Nu va întra în cetatea aceasta, zice Domnul, și nu va săgeta acolo săgeată și nu va apuca preste ea pavăță și nu va turna preste ea movilă.

33. Pre calea carea au venit, întru ea să va întoarce, și în cetatea aceasta nu va întra, zice Domnul.

34. Și voiu sprejeni pentru cetatea aceasta, ca să o mântuiesc pre dânsa, pentru mine și pentru David, robul mieu’“.

35. Și fu până în noapte, și ieși îngerul Domnului și lovi în tabăra asirianilor 185000. Și să mânecară dimeneața și iată, toț –trupuri moarte.

36. Și să rădică și mearse și să întoarse Senahirim, împăratul asirianilor, și lăcui în Ninevi.

37. Și fu el închinându-se în casa lui Neserah, dumnezăului lui; și Adrameleh și Sarasar, fiiul lui, l-au lovit pre dânsul cu sabie și scăpară la pământul Ararat. Și împărăți Asordan, fiiul lui, în locul lui.

CAP 20

Boala lui Ezechia; lungirea vieții lui și moartea lui.

1. În zilele acealea bolnăvi Ezichia de moarte. Și întră cătră el Isaia, feciorul lui Amos, prorocul, și zise cătră el: „Aceastea zice Domnul: ‘Porunceaște casii tale, căce mori tu și nu vei trăi!’“

2. Și întoarse Ezichia fața lui cătră păreate și să rugă cătră Domnul, zicând:

3. „O, dară Doamne, adu-ți aminte de mine, dară câte am umblat înaintea ta cu adevăr și cu inemă plină, și binele întru ochii tăi am făcut!“ Și au plânsu Ezichias cu plângere mare.

4. Și era Isaia în curtea cea den mijloc, și cuvântul Domnului să făcu cătră el, zicând:

5. „Întoarce-te și vei zice cătră Ezichia, povățitoriul norodului mieu: ‘Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui David, tătâne-tău: ‘Auzit-am ruga ta și am văzut lacrămile tale. Iată, eu te voiu vindeca pre tine, și în ziua a treia te voiu sui la Casa Domnului;

6. Și voiu adaoge preste anii tăi 15 ani și den mâna împăratului asirianilor te voiu mântui, și cetatea aceasta, și voiu scuti pentru cetatea aceasta, pentru mine și pentru David, robul mieu’“.

7. Și zise Isaia să ia o păpușe de smochine și să puie preste rană și să va însănătoși.

8. Și zise Ezichias cătră Isaia: „Ce e semnul că mă va mântui Domnul și mă voiu sui la Casa Domnului în ziua a treia?“

9. Și zise Isaias: „Acesta –ție semnul de la Domnul că va face Domnul cuvântul carele au grăit: Mearge-va umbra zeace stepene, de să va întoarce zeace stepene“.

10. Și zise Ezichias: „Pre ușor e umbra a pleca zeace stepene. Nu, ce să să întoarcă umbra zeace stepene înapoi“.

11. Și strigă Isaia prorocul cătră Domnul și să întoarse umbra la numere înapoi zeace stepene.

12. În vreamea aceaea, au trimis Marodah Valadan, fiiul lui Valadan, împăratul Vavilonului, [carte] și manaa cătră Ezichia, căce au auzit că au bolnăvit Ezichia.

13. Și să bucură pentru dânșii Ezichia și le arătă loru toată casa lui nehotha, argintul și aurul și unsorile și untdelemnul cel bun și casa unealtelor lui și câte s’au aflat în visteriile lui. Nu era loc carele n’au arătat lor Ezechia în casa lui și întru toată oblăduirea lui.

14. Și întră Isaia prorocul cătră împăratul Ezechia și zise cătră el: „Ce au grăit oamenii aceștea? Și de unde au venit cătră tine?“ Și zise Ezechias: „Den pământ departe au venit cătră mine, de la Vavilon“.

15. Și zise: „Ce au văzut în casa ta?“ Și zise Ezechias: „Toate câte-s în casa mea au văzut. Nu era în casa mea carea n’am arătat lor, ce încă și ceale den visteriile meale au văzut“.

16. Și zise Isaia cătră Ezichia: „Ascultă cuvântul Domnului:

17. ‘Iată, zile vin, zice Domnul, și să vor lua toate câte-s în casa ta și câte au câștigat părinții tăi până în ziua aceasta la Vavilon va întra’. Și nu va rămânea cuvânt carele au zis Domnul:

18. ‘Și fiii tăi carii vor ieși de la tine, pre carii vei naște, se voru lua și vor fi hadâmi în casa împăratului Vavilonului’“.

19. Și zise Ezechias cătră Isaia: „Bun e cuvântul Domnului carele au grăit. Fie pace în zilele meale!“

20. Și rămășițele cuvintelor Ezichiei și toată sila lui și câte au făcut, fântâna și știubeaiul, și băgă apă în cetate, nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudii?

21. Și adormi Ezechias cu părinții lui și să îngropă în cetatea lui David. Și împărăți Manasi, fiiul lui, în locul lui.

CAP 21

Manasi și Amos împărații Iudei.

1. Fiiu de 12 ani era Manasi când împărăți el și 55 de ani împărăți el în Ierusalim. Și numele maicii lui –Ofovia.

2. Și făcu răul întru ochii Domnului și mearse după urâciunile limbilor cărora au scos Domnul de cătră fața fiilor lui Israil.

3. Și să întoarse și zidi ceale nalte carele surpă Ezichia, tatul lui, și rădică jârtăvnic lui Vaal și au făcut desișurile, în ce chip au făcut Ahaav, împăratul lui Israil, și să închină la toată putearea ceriului și sluji lor.

4. Și zidi jârtăvnic în Casa Domnului, în ce chip zice Domnul: „În Ierusalim voiu pune numele mieu!“,

5. Și zidi jârtăvnic la toată putearea ceriului într’amândoao curțile Casii Domnului

6. Și petrecea pre fiii lui pren foc și să descânta și să vrăjiia și făcu grăitori în pântece și gâcitori; înmulți a face răul întru ochii Domnului, ca să-l scârbească pre el.

7. Și puse cioplitul desișului în casă în carea zise Domnul cătră David și cătră Solomon, fiiul lui: „În casa aceasta și în Ierusalim, în carea am ales dentru toate fealiurile lui Israil, și voiu pune numele mieu acolo în veac

8. Și nu voiu mai adaoge a clăti piciorul lui Israil de la pământul carele am dat părinților lor, carii vor cruța toate câte am poruncit, după toată porunca carea au poruncit lor robul mieu, Moisi“.

9. Și n’au ascultat și i-au înșălat pre dânșii Manasi a face răul întru ochii Domnului mai mult decât limbile carele au stins Domnul den fața fiilor lui Israil.

10. Și grăi Domnul cu mâna robilor lui, prorocilor, zicând:

11. „Pentru carele câte au făcut Manasi, împăratul Iudei, urâciunile aceaste reale den toate câte au făcut amoreul cel denaintea lui, și au scos pre Iuda întru idolii lor,

12. Nu așa, aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: ‘Iată, eu aduc reale preste Ierusalim și Iuda, cât fieștecarele, auzind, vor răsuna amândoao urechile lui;

13. Și voiu întinde preste Ierusalim măsura Samariei și cantariul casii lui Ahaav și voiu stinge pre Ierusalim, în ce chip să stinge urciorul cela ce să unge și să întoarce de cătră fața lui;

14. Și voiu goni rămășița moștenirii meale și voiu da pre ei în mâinile vrăjmașilor lor și vor fi în jaf și în pradă la toți vrăjmașii lor,

15. Pentru căci au făcut răul întru ochii miei și era pornindu-mă cu urgie den ziua carea am scos pre părinții lor de la Eghipet și până în ziua aceasta!’“

16. Și încă sânge nevinovat au vărsat Manasi mult foarte, până unde au umplut Ierusalimul gură la gură, afară den păcatele lui carele au păcătuit pre Iuda ca să facă răul întru ochii Domnului.

17. Și rămășițele cuvintelor lui Manasi, și toate câte au făcut, și păcatul lui carele au păcătuit, nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei?

18. Și adormi Manasi împreună cu părinții lui și să îngropă în grădina casii lui, în grădina lui Oza. Și împărăți Amos, fiiul lui, în locul lui.

19. Fiiu de 22 de ani Amos când împărăți el, și 2 ani au împărățit în Ierusalim. Și numele maicii lui –Mesolam, fata lui Arus den Itevaa.

20. Și făcu răul întru ochii Domnului, în ce chip au făcut Manasi, tatul lui, și mearse întru toată calea carea au mers tatul lui și sluji idolilor cărora au slujit tatul lui și să închină lor

21. Și părăsi pre Domnul Dumnezeul părinților lui și n’au mers în calea Domnului.

22. Și să rădicară slugile lui Amos cătră dânsul și omorâră pre împăratul în casa lui.

23. Și lovi tot nărodul pământului pre toți ceia ce s’au râdicat preste împăratul Amos, și împărăți norodul pre Iosia, feciorul lui, pentru el.

24. Și rămășițele cuvintelor lui Amos câte au făcut, nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudii?

25. Și-l astrucară pre dânsul în groapa lui, în grădina lui Oza. Și împărăți Iosia, fiiul lui, pentru dânsul.

CAP 22

Cartea Legii aflată sub Iosia.

1. Fiiu de 8 ani era Iosias când împărăți el și 31 de ani au împărățit în Ierusalim. Și numele maicei lui –Iethdia, fata lui Edia den Vasuroth.

2. Și făcu ce e dirept întru ochii Domnului și mearse întru toată calea lui David, tătâne-său, nu s’au ferit în direapta au în stânga.

3. Și fu întru 18 ani ai împăratului Iosiei, în luna a șaptea, trimise împăratul pre Sapfan, feciorul lui Eseliu, feciorul lui Mosolam, logofătul Casii Domnului, zicând:

4. „Suie-te cătră Helchia, preotul cel mare, și pecetluiaște argintul cela ce s’au băgat în Casa Domnului, carele au băgat cei ce păzăsc pragul de la norod,

5. Și să-l dea pre el pre mânile celor ce fac lucrurile celor ce stau în Casa Domnului“. Și-l deade pre el celor ce fac lucrurile în Casa Domnului ca să întărească vedec al casii,

6. Teslarilor și clăditorilor și zidarilor, și ca să câștige leamne și pietri cioplite, ca să întărească vedec al casii.

7. Însă nu lua lor sama argintului cela ce da lor, căci cu credință ei fac.

8. Și zise Helchias, preotul cel mare, cătră Sapfan logofătul: „Cartea Legii am aflat în Casa Domnului“. Și deade Helchias lui Sapfan cartea și o citi pre ea.

9. Și aduse cătră împăratul Iosia și întoarse împăratului cuvânt și zise: „Topit-au robii tăi argintul carele s’au aflat în Casa Domnului și l-au dat pre el pre mâna celor ce fac lucrurile cealea ce stau în Casa Domnului“.

10. Și zise Sapfan logofătul cătră împăratul, zicând: „Cartea Legii mi’au dat mie Helchias preotul“.

11. Și o citi pre ea Sapfan înaintea împăratului. Și fu deaca auzi împăratul cuvintele Cărții Legii, și-ș rupse hainele lui.

12. Și porunci împăratul Helchiei preotului și lui Ahicam, feciorul lui Sapfan, și lui Ahovor, feciorul lui Miheu, și lui Sapfan logofătul și Asaiei, robului împăratului, zicând:

13. „Păsaț, cercaț pre Domnul pentru mine și pentru tot norodul mieu și pentru tot Iuda, pentru cuvintele cărții aceștiia ce s’au aflat, căci mare e urgia Domnului ațâțată întru noi, pentru care lucru n’au ascultat părinții noștri cuvintele cărții aceștiia, ca să facă după toate ce-s scrise asupra noastră“.

14. Și mearse Helchia preotul și Ahicam și Ahovar și Sapfan și Asaias cătră Oldana prorocița, fămeaia lui Selim, feciorul lui Thecue, feciorul lui Aras, păzitoriului de haine, și aceasta lăcuia în Ierusalim, în maseni, și grăiră cătră ea după aceasta.

15. Și zise lor: „Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil. Ziceț omului celuia ce v’au trimis pre voiu cătră mine:

16. ‘Aceastea zice Domnul: ‘Iată, eu aduc realele preste locul acesta și preste ceia ce lăcuiesc preste el, toate cuvintele cărții care au citit împăratul Iudii,

17. Pentru care lucru m’au părăsit pre mine și tămâie la alți dumnezei, pentru ca să mă mânie întru toate faptele mânelor lor, și să va ațâța mânia mea în locul acesta și nu se va stinge’.

18. Și cătră împăratul Iudii, pre cela ce au trimis pre voiu să cercaț pre Domnul, aceasta să ziceț cătră el: ‘Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil:

19. ‘Cuvintele carele ai auzit, pentru care lucru căci s’au mâniat inema ta și te-ai rușinat de cătră fața Domnului, în ce chip ai auzit câte am grăit preste locul acesta și pre ceia ce lăcuiesc întru el, ca să fie întru stingere și întru osândă, și ț’ai rupt hainele tale și ai plâns înaintea mea, și încă eu am auzit –zice Domnul–

20. Nu așa, eu te adaog cătră părinții tăi și te vei aduna la mormântul tău cu pace și nu se vor ivi întru ochii tăi întru toate răutățile carele eu aduc preste locul acesta și pre ceia ce lăcuiesc pre el’“. Și întoarseră împăratului cuvântul.

CAP 23

Iosia curăță Casa Domnului și împărăția de idoli. Ioas și Ioachim împărați.

1. Și trimise împăratul și adună cătră el pre toți bătrânii Iudei și Ierusalimului.

2. Și să sui împăratul la Casa Domnului, și tot omul Iudei și toți ceia ce lăcuiesc în Ierusalim –împreună cu el, și preoții și prorocii și tot norodul, de la mic până la mare, și ceti la urechile lor toate cuvintele Cărții Făgăduinței, ce s’au aflat în Casa Domnului.

3. Și să sculă împăratul cătră stâlp și puse făgăduință înaintea Domnului ca să meargă denapoia Domnului și a păzi poruncile lui și mărturiile lui și direptățile lui, cu toată inima și cu tot sufletul, ca să rădice cuvintele făgăduinței aceștiia, ce-s scrise pre cartea aceasta. Și stătu tot norodul întru făgăduință.

4. Și porunci împăratul Helchiei, preotului celui mare, și preoților îndoirii și celor ce păzăsc pragul, ca să scoață den beseareca Domnului toate unealtele ceale făcute lui Vaal și desimei și a toată putearea ceriului, și le arse pre eale afară den Ierusalim, în Sadimoth al Chiedrilor, și puse țărâna lor la Vethil.

5. Și au ars pre homarimi care i-au dat împărații Iudei și tămâia întru ceale înalte și întru cetățile Iudei și întru împrejurele Ierusalimului și pre cei ce tămâia lui Vaal și soarelui și lunii și la mazorothi și la toată putearea ceriului.

6. Și scoase desișul den Casa Domnului afară den Ierusalim, la pârâul Chiedrilor, și-l arse pre el la pârâul Chiedrilor și-l mărunți ca țărâna și aruncă țărâna lui la groapa fiilor norodului.

7. Și surpă casa cadisimilor celor den Casa Domnului, unde acolo muierile țesea podoabele desișului.

8. Și aduse pre toți preoții den cetățile Iudei, și pângări ceale înalte unde au tămâiat acolo preoții, de la Dan și până la Viersavie. Și surpă casa porților celor de la ușa porții lui Iisus, boiarenului cetății, cel den stânga omului în poarta cetății.

9. Însă nu s’au suit preoții celor înalte cătră jârtăvnicul Domnului în Ierusalim, fără numai a mânca azime în mijlocul fraților lor.

10. Și pângări pre Tofeth, pre cela den râpa fiiului Enom, ca să petreacă om pre feciorul lui și om pre fata lui lui Moloh pren foc.

11. Și au ars caii carii au dat împărații Iudei soarelui, întru întrarea Casii Domnului, la cămara lui Nathan scopitul, în Farurim, și carul soarelui au ars în foc.

12. Și jârtăvnicile cealea de preste casa cea înaltă a lui Ahaz, carele au făcut împărații Iudei, și jârtăvnicile carele au făcut Manasis într’amândoao curțile Casii Domnului le surpă împăratul și le rupse de acolo și aruncă țărâna lor la pârâul Chiedrilor.

13. Și casa cea de cătră fața Ierusalimului, cea den na direapta muntelui Mosthath, carele au zidit Solomon, împăratul lui Israil, Asalii, urâciunii sidoneanilor, și lui Hamos, pricăjirea lui Moav, și lui Moloh, urâciunii fiilor lui Ammon, au pângărit împăratul. Și surpă stâlpii

14. Și sfărâmă desișurile și împlu locurile lor de oase de oameni.

15. –Și încă jârtăvnicul cel den Vethil, cel înalt, carele au făcut Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil, și jârtăvnicul acela și cel înalt l-au sfărâmat, și zdrobi pietrile lui și fărâmă ca țărâna și arse desișul.

16. Și să abătu Iosias și văzu mormânturile cealea ce era acolo în cetate și trimise și luo oasele den mormânturi și arse preste jârtăvnic și-l pângări pre el, după cuvântul Domnului, carele au grăit omul lui Dumnezău, când sta Ierovoam la praznec, preste jârtăvnic. Și întorcându-se Iosia, râdică ochii lui spre mormântul omului lui Dumnezău, celui ce au grăit cuvintele aceastea,

17. Și zise: „Ce e movila aceaea carea eu văzu?“ Și ziseră lui oamenii cetății: „Omul lui Dumnezău iaste, cela ce au ieșit de la Iuda și au chemat cuvintele aceastea, carele au chemat preste jârtăvnicul den Vethil“

18. Și zise: „Lăsați pre el, om să nu clătească oasele lui!“ Și să aflară oasele lui cu oasele prorocului celui ce au venit de la Samaria.–

19. Și încă toate casele celor înalte, cealea den cetățile Samariei, carele au făcut împărații lui Israil ca să mânie pre Domnul, le mută Iosias și făcu lor toate lucrurile carele au făcut în Vethil.

20. Și au junghiat pre toți preoții celor înalte, pre cei ce era acolo, pre jârtăvnicile lor, și arse oasele oamenilor preste eale. Și să întoarsără la Ierusalim.

21. Și porunci împăratul la tot norodul, zicând: „Faceți Paștele Domnului Dumnezăului vostru în ce chip iaste scris pre Cartea Făgăduinții aceștiia!“

22. Căce nu s’au făcut Paștele aceastea den zilele judecătorilor carii judeca pre Israil și tuturor zilelor împăraților lui Israil și împăraților Iudii,

23. Fără numai în 18 ani ai Iosiei împăratului s’au făcut Paștele aceastea Domnului în Ierusalim.

24. Și încă pre grăitorii den pântece și pre gâcitori și therafinii și idolii și toate pricăjirile ce s’au făcut, ceale den pământul Iudii, și în Ierusalim, le-au scos împăratul Iosias, pentru ca să întărească cuvintele Legii, ceale scrise pre cartea carea au aflat Helchia preotul în Casa Domnului.

25. Aseamene lui nu s’au făcut mai nainte de el împărat carele s’au întorsu cătră Domnul cu toată inima lui și cu tot sufletul lui și cu toată vârtutea lui, după toată leage lui Moisi, și după el nu s’au sculat de potriva lui.

26. Însă nu s’au întorsu Domnul de mânia urgiei lui ceii mari carea s’au mâniat cu urgia lui întru Iuda, preste toate urgisirile carele au mâniat pre el Manasi.

27. Și zise Domnul: „Și pre Iuda îl voiu depărta de cătră fața mea în ce chip am depărtat pre Israil, și voiu părăsi cetatea aceasta carea am ales în Ierusalim, și casa carea am zis: ‘Va fi numele mieu acolo’“.

28. Și rămășițele cuvintelor Iosiei, și toate câte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudii?

29. Și întru aceastea zile să sui Farao Nehao, împăratul Eghipetului, asupra împăratului asirianilor, la râul Efrathului. Și mearse Iosia împăratul întru întimpinarea lui; și-l omorî pre el Nehao în Maghiedo, deca l-au văzut pre el.

30. Și-l suiră pre el slugile lui mort în Maghiedo și-l adusără pre el la Ierusalim și-l astrucară pre el în mormântul lui, în cetatea lui David. Și luară norodul pământului pre Ioahaz, feciorul Iosiei, și-l unsără pre el și-l împărățiră pre el în locul tătâni-său.

31. Fiiu de 23 de ani era Ioahaz când împărăți el și 3 luni împărăți în Ierusalim. Și numele maicii lui –Amitan, fata Ieremiei, den Lovna.

32. Și făcu răul înaintea Domnului, după toate câte au făcut părinții lui.

33. Și-l mută pre el Farao Nehao în Reflaa, în pământul Emathului, ca să nu împărățească în Ierusalim; și deade pagubă pre pământ 100 de talanți de argint și 100 de talanți de aur.

34. Și împărăți Farao Nehao preste dânșii pre Eliachim, feciorul Iosiei, împăratul Iudii, pentru Iosia, tatul lui; și întoarse numele lui: Ioachim. Și pre Ioazar au luat și l-au dus la Eghipet și au murit acolo.

35. Și argintul și aurul au dat Ioachim lui Farao. Însă au pus bir pământului ca să dea argintul pre rostul lui Farao; om după putearea lui au dat argintul și aurul de la norodul pământului ca să dea lui Farao Nehao.

36. Fiiu de 25 de ani era Ioachim când împărăți el și 11 ani au împărățit în Ierusalim. Și numele maicii lui –Eldaf, fata lui Fadel, den Ruma.

37. Și făcu răul întru ochii Domnului, după toate câte au făcut părinții lui.

CAP 24

Ioachim, Iehonias și Sedechia împărați Iudii.

1. În zilele lui să sui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, și i să făcu lui Ioachim rob 3 ani; și să întoarse și ficleni întru dânsul.

2. Și trimise Domnul lui pre tâlharii haldeilor și pre tâlharii Siriei și pre tâlharii Moavului și pre tâlharii fiilor lui Ammon; și-i trimise pre ei în pământul Iudei ca să să întărească, după cuvântul Domnului, carele au grăit cu mâna robilor lui, prorocilor.

3. Însă mânia Domnului era asupra Iudei, să să leapede el de cătră fața lui, pentru păcatele lui Manasi, după toate câte au făcut.

4. Și încă sânge nevinovat au vărsat și umplu Ierusalimul de sânge nevinovat. Și nu vru Domnul să să îmblânzască.

5. Și rămășițele cuvintelor lui Ioachim, și toate câte au făcut, nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei?

6. Și adormi Ioachim cu părinții lui și împărăți Iehonias, fiiul lui, pentru dânsul.

7. Și nu mai adaose încă împăratul Eghipetului să iasă den pământul lui, căci au luat împăratul Vavilonului, de la pârâul Eghipetului până la râul Efrathului, toate câte era ale împăratului Eghipetului.

8. Fiiu de 18 ani era Ioachim când împărăți el și 3 luni împărăți în Ierusalim. Și numele maicii lui –Nestha, fata lui Elanasthan, den Ierusalim.

9. Și făcu răul întru ochii Domnului, după toate câte au făcut tatul lui.

10. Și în vreamea aceaea să sui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, preste Ierusalim și veni la cetate întru încunjurare.

11. Și întră Navohodonosor, împăratul Vavilonului, la cetate la Ierusalim, și slugile lui bătea pre ea.

12. Și ieși Ioachim, împăratul Iudei, la împăratul Vavilonului, el și slugile lui și maica lui și boiarii lui și scopiții lui, și-i luo pre ei împăratul Vavilonului într’a a opta an al împărăției lui.

13. Și scoase toate visteriile de acolo, cealea den Casa Domnului, și visteriile casii împăratului, și tăie toate vasele ceale de aur carele au făcut Solomon, împăratul lui Israil, în beseareca Domnului, după cuvântul Domnului,

14. Și mută Ierusalimul, și pre toți boiarii și pre cei tari la vârtute, robime 10000, și tot teslariul și închietoriul; și n’au rămas, afară den săracii pământului.

15. Și mută pre Iehonia la Vavilon, și pre maica împăratului și pre muierile împăratului și pre scopiții lui. Și pre cei tari ai pământului i-au dus la streinătate, den Ierusalim la Vavilon,

16. Și pre toți oamenii puterii, 7000, și pre teslari și pre închietori, 1000, toți tari, făcând războiu, și-i aduse pre ei împăratul Vavilonului în streinare la Vavilon.

17. Și împărăți împăratul Vavilonului pre Vathania, feciorul lui, în locul lui, și-i puse numele lui: Sedechias.

18. Fiiu de 21 de ani –Sedechia când împărăți el și 11 ani împărăți în Ierusalim. Și numele maicii lui –Amita, fata Ierimiei, de la Lovna.

19. Și făcu răul întru ochii Domnului, după toate câte au făcut Ioachim.

20. Căci mânia Domnului era preste Ierusalim și întru Iuda, până i-au lepădat pre ei de cătră fața lui. Și ficleni Sedechia întru împăratul Vavilonului.

Dărâmarea Ierusalimului. Robia Vavilonului.

21. Și fu în anul al 9 al împărăției lui, în luna a zeacea, în 11 ale lunii, au venit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, și toată putearea lui, preste Ierusalim; și să tăbărî asupra lui

22. Și zidi preste el zid împrejur prejur el. Și veni cetatea întru încunjurare până la 11 ani ai împăratului Sedechiei,

23. În 9 ale lunii [a patra], și să întări foametea în cetate; și nu era pâine norodului pământului.

24. Și să rupse cetatea, și toți oamenii războiului ieșiră noaptea, calea porții cei den mijlocul zidurilor, aceasta iaste a grădinii a împăratului, și haldeii –împrejurul cetății. Și mearseră calea cea arăpască,

25. Și goni putearea haldeilor denapoia împăratului și-l ajunseră pre el în Aravothul lui Ieriho, și toată putearea lui răsipiră de asupra lui.

26. Și prinseră pre împăratul și-l aduseră pre el cătră împăratul Vavilonului, la Devlatha, și grăi cu el judecată.

27. Și pre fiii Sedechiei îi junghe înaintea ochilor lui; și orbi pre ochii Sedechiei și-l legă pre el cu obezi și-l duse pre el la Vavilon.

28. Iară în luna a cincea, în 7 ale lunii, acesta e anul al 19 al lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, veni Navuzardan, cel mai mare preste bucătari, cela ce sta înaintea împăratului Vavilonului, în Ierusalim.

29. Și arse Casa Domnului și casa împăratului și toate casele în Ierusalim; și toată casa mare au arsu-o cel mai mare preste bucătari.

30. Și zidul Ierusalimului după împrejur îl surpă putearea haldeilor.

31. Și prisosirea norodului și ce au rămas în cetate și pre cei căzuți, carii au căzut la împăratul Vavilonului, și rămășița întăriturii râdică Navuzardan, cel mai mare preste bucătari.

32. Și den săracii pământului lăsă cel preste bucătari, de viari și de plugari.

33. Și stâlpii cei de aramă, cei den Casa Domnului, și cuiuburile și marea cea de aramă, cea den Casa Domnului, sfărâmară haldeii și aduseră arama lor la Vavilon.

34. Și căldările și cârligele și potirile și cățiile și toate vasele ceale de aramă, cu carele slujesc cu eale, au luat.

35. Și cădelnițile și păharăle ceale de aur și ceale de argint au luat bucătariul cel mare.

36. Stâlpi 2 și o mare și fundurile carele au făcut Solomon Casii Domnului –nu era trasul arămii a toate vasele.

37. De 18 coți înălțimea unui stâlp; și cel de asupra lui, cel de aramă, și înălțimea unui bold, de 3 coți; și mreaja și rodiile preste bold împrejur –toate de aramă. Și ca aceastea –la stâlpul al doilea, și rodii 100, preste mreaje împrejur.

38. Și luo cel mai mare preste bucătari pre Saraia, preotul cel mare, și pre Sofonia feciorul ce era al doilea, și pre cei 3 ce păzăsc pragul.

39. Și den cetate au luat un hadâm, carele era ispravnic preste oamenii cei de războiu, și 5 oameni de cei ce văd fața împăratului, cei ce s’au aflat în cetate, și pre logofătul boiarenului puterii, cel ce tocmeaște norodul pământului, și 60 de oameni dentru norodul pământului, cei ce s’au aflat în cetate.

40. Și-i luo pre dânșii Navozardan, cel mai mare preste bucătari, și-i aduse pre ei cătră împăratul Vavilonului, la Devlatha,

41. Și-i lovi pre ei împăratul Vavilonului și-i omorî pre ei la Devlatha, în pământul Emathului. Și să depărtă cu lăcașul Iuda de asupra pământului lui.

42. Și norodul carele a rămas în pământul Iudei, pre carele au lăsat Navohodonosor, împăratul Vavilonului, și puse preste ei pre Godolia, feciorul lui Safaan.

43. Și auziră toți boiarii puterii, ei și oamenii lor, căci au pus împăratul Vavilonului pre Godolia, și veniră cătră Godolia, la Masifa: și Izmaail, feciorul Nathaniei, și Ionaan, feciorul lui Carie, și Saraias, feciorul lui Thanamath Netofatheneanul, și Iezoneas, feciorul lui Lahathi, ei și oamenii lor.

44. Și să jură Godolia lor și oamenilor lor și zise lor: „Nu vă teameți de treacerea haldeilor! Șădeți pre pământ și slujiți împăratului Vavilonului, și bine va fi voao!“

45. Și fu în luna a șaptea, veni Izmail, fiiul Nathaniei, fiiul lui Elisama, den seminția împăraților, și zeace oameni cu el. Și lovi pre Godolia, și muri, și pre jidovi și pre haldei carii era împreună cu dânsul la Masifa.

46. Și să sculă tot norodul, de la mic până la mare, și boiarii puterii, și întrară la Eghipet, căci s’au spăreat de cătră fața haldeilor.

47. Și fu în 37 de ani ai streinătății lui Ioachim, împăratului Iudei, întru a 12 lună, în 27 ale lunii, înălță Evelmerodah, împăratul Vavilonului, în anul împărăției lui, capul lui Ioachim, împăratul Iudei, și-l scoase pre el den casa pazii lui

48. Și grăi cătră el bune și deade scaunul lui deasupra scaunelor împăraților celor dempreună cu el în Vavilon.

49. Și premeni hainele păzii lui și mânca pâine pururea înaintea lui, toate zilele vieții lui.

50. Și ospățul lui –ospăț pururea s’au dat lui den casa împăratului, cuvânt al zilii –în ziua lui, toate zilele vieții lui.

▲ Începutul paginii.