Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/A doua leage

 

CAP 1

Binefacerile lui Dumnezău, nemulțămirea nărodului.

1. Aceastea-s cuvintele carele au grăit Moisi la tot Israilul, dicindea de Iordan, în pustiiu, cătră apus, aproape de Marea Roșie, întru mijlocul Faran, Tofolon și Lovon și Avlon și spre Ceale de Aur,

2. Unsprăzeace zile de la Horiv, cale pre muntele Siir până la Cadis-Varni.

3. Și fu întru al patruzecilea an, la unsprăzeace luni, întru una a lunii, grăi Moisi cătră toți fiii lui Israil, după toate câte au poruncit Domnul lui cătră dinșii.

4. După ce au ucis pre Sion, împăratul amoreilor, pre cela ce au lăcuitu la Esevon, și pre Og, împăratul Vasanului, pre cela ce au lăcuitu la Astaroth și la Edrain, decindea de Iordan, în pământul Moav,

5. Au început Moisi a arăta leagea aceasta, zicându:

6. „Domnul Dumnezeul nostru au grăit noao la Horiv zicându: ‘Destul vă iaste voao a lăcui întru muntele acesta!

7. Întoarceți-vă și vă sculați voi și păsați la muntele amoreilor și cătră toți ceia de pe împrejurul haravilor, la munte și la câmpu și cătră amiazăzi și pre lângă mare, pământul Hanaan și în preajma Livanului, până la râul cel mare, Efrat.

8. Vedeți, am dat înaintea voastră pământul; întrându înlăuntru, moșteniți de tot pământul carele am jurat părinților voștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, să le dau lor și simenții lor după dinșii’.

9. Și ziș cătră voi întru vreamea aceaea, zicându: ‘Nu voiu putea singur să vă portu pre voi.

10. Domnul Dumnezeul nostru v’au înmulțit pre voi și, iată, sânteți astăzi ca stealele ceriului de mulți.

11. Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă adaogă voao ca să fiți cu o mie de părți mai mult și să vă blagoslovească pre voi, după cum au grăit voao.

12. Cum voiu putea singur a purta osteneala voastră și statul vostru și pricile voastre?

13. Dați voao oameni înțelepți și știuți și cu minte la neamurile voastre și voiu pune pre dinșii preste voi povățuitori voao’.

14. Și mi’aț răspunsu și ați zis: ‘Bun iaste cuvântul carele ai grăit să faci’.

15. Și am luat dentru voi oameni înțelepți și știutori și cu minte și i-am pus pre ei să povățească preste voi, preste mii, și preste sute, și preste cincizeci și preste zeace, și aducători de cărți judicătorilor voștri.

16. Și am poruncit judicătorilor voștri întru vreamea aceaea, zicându: ‘Ascultați întru mijlocul fraților voștri și judecați dirept întru mijlocul omului și întru mijlocul fratelui său și întru mijlocul nemearnecului său.

17. Să nu cunoști obrazul la judecată după cel micu și după cel mare să judeci, să nu te sfiești de fața omului, căce judecata a lui Dumnezeu iaste și cuvântul carele nesilnic va fi de spre voi îl veți aduce la mine și-l voiu auzi pre dinsul’.

18. Și am poruncit voao întru vreamea aceaea toate cuvintele carele veț face.

19. Și sculându-ne de la Horiv, am mersu tot pustiiul cel mare și înfricoșatul acela carele aț văzut, calea muntelui amoreului, după cum au poruncit Domnul Dumnezeul nostru noao, și am venit până la Cadis-Varni.

20. Și am zis cătră voi: ‘Venit-aț până la muntele amoreului, Domnul Dumnezeul nostru dă noao.

21. Vedeți, au dat Domnul Dumnezeul vostru înaintea feații voastre pământul: suindu-vă, moșteniți în ce chip au zis Domnul Dumnezăul părinților voștri voao; nu vă teameți, nice vă spăreați!’

22. Și ați venit toți la mine și ați zis: ‘Să trimitem oameni înaintea noastră și să cerceteaze noao pământul și să ne spuie noao răspunsu, calea pre care ne vom sui întru dânsa și cetățile în carele vom întra în eale’.

23. Și plăcu înaintea mea cuvântul și luaiu dentru voi doisprăzeace oameni, câte un om după fealiu.

24. Și întorcându-se, s’au suit în munte și au venit până la Valea Strugurului și au cercatu-o pre dânsa.

25. Și luară în mânule lor den roada pământului și aduseră cătră noi și zicea: ‘Bun iaste pământul carele Domnul Dumnezăul nostru ne dă noao’.

26. Și n’aț vrut să vă suiți, ce ați călcat cuvântul Domnului Dumnezăului vostru și ați cârtitu în corturile voastre și ați zis:

27. ‘Pentru căce ne-au fostu urându Domnul pre noi, ne-au scos pre noi den pământul Eghipetului să ne dea pre noi la mânile amoreilor, ca să ne piarză pre noi.

28. Unde ne suim noi?’ Iară frații voștri v’au osebit inema voastră, zicându: ‘Limbă mare și multă și mai tare decât noi, și cetăți mari și zidite până la ceriu, ce și feciori de uriaș am văzut acolo’.

29. Și am zis cătră voi: ‘Să nu vă teameți, nici să vă spământați de cătră dânșii.

30. Domnul Dumnezăul nostru, cela ce mearge înaintea feații noastre, el va bate pre dânșii, împreună cu voi, după toate câte au făcut voao în pământul Eghipetului.

31. Și întru pustiiul acesta carele aț văzutu în ce chip te-au hrănit cu hrană Domnul Dumnezăul tău, în ce chip ar fi purtat vreun om cu hrană pre fiiul său, preste toată calea care ați mersu până ați venit la locul acesta’.

32. Și întru cuvântul acesta nu v’aț încrezut Domnului Dumnezăului vostru,

33. Carele mearge înainte, mai nainte de voi în cale, a aleage voao loc, povățuind pre voi cu foc noaptea, arătând voao calea pre care veți mearge pre ea, și cu nor ziua.

34. Și auzi Domnul glasul cuvintelor voastre și, scârbindu-să, să jură, zicând:

35. ‘De va vedea cineva den oamenii aceștea pământul acesta bun, carele am jurat părinților lor,

36. Afară den Halev, feciorul lui Iefoni, acesta va vedea pre dânsul și acestuia voiu da pământul pre carele s’au suit, și fiilor lui, pentru căce el iaste apropiatu la câte-s ale Domnului’.

37. Și pre mine s’au scârbit Domnul pentru voi, zicându: ‘Nice tu nu vei întra acolo!

38. Iisus, feciorul lui Navi, cela ce șade lângă tine, acesta va mearge acolo, pre dânsul întăreaște, pentru că el va împărți pre el cu sorțu.

39. Și copiii voștri, carii ați zis întru jaf să fie, și tot copilul tânăr, carele n’au știut astăzi rău au bun, aceștea vor întra acolo; și lor voiu da pre el și ei vor moșteni pre el’.

40. Și voi, întorcându-vă, v’ați tăbărât la pustiiu, calea cea despre Marea Roșie,

41. Și ați răspunsu și mi’ați zis: ‘Greșit-am înaintea Domnului Dumnezăului nostru! Noi, suindu-ne, ne vom bate, după toate câte au poruncit Domnul Dumnezăul nostru noao’. Și, luând fieștecarele unealtele ceale de războiu ale lui și adunându-vă, vă suiați la munte.

42. Și zise Domnul cătră mine: ‘Zi lor: ‘Nu vă suiți, nice să vă bateți, că nu sânt cu voi, și să nu vă surpați înaintea vrăjmașilor voștri’.

43. Și am grăit voao, și nu m’ați ascultat pre mine și ați călcat cuvântul Domnului și, silindu-vă, v’ați suit în munte.

44. Și ieși amoreul, cela ce lăcuiaște în muntele acela, în timpinarea voastră și v’au gonit pre voi ca cându ar face albinele și vă răniia pre voi, de la Siir până la Erma.

45. Și șăzând, plângeați înaintea Domnului, și n’au ascultat Domnul glasul vostru, nice au luat aminte pre voi.

46. Și ați șăzut la Cadis zile multe, câteodată zile ați șăzut.

CAP 2

Biruința asupra amoreilor.

1. Și întorcându-ne, ne-am pornit la pustiiu, calea despre Marea Roșie, în ce chip au grăit Domnul cătră mine, și am încunjurat muntele Siir zile multe.

2. Și zise Domnul cătră mine:

3. ‘Destul iaste voao a încunjura muntele acesta! Întoarceți-vă dară spre miazănoapte!

4. Și norodului acestuia porunceaște, zicând: ‘Treaceți voi pe aproape, pren hotarăle fraților voștri, fiilor lui Isaf, carei lăcuiescu la Siir și se vor spământa de voi

5. Și se vor spărea foarte. Să nu bateți cu dânșii războiu, pentru că nu voiu da voao den pământul lor nice urmă de picior, pentru că cu sorți am dat fiilor lui Isaf muntele lui Siir.

6. Cu argint veț cumpăra bucate de la dânșii și veți mânca; și apa cu măsură veți lua de la dânșii cu argint și veți bea,

7. Pentru că Domnul Dumnăzăul nostru te-au blagoslovit în tot faptul mâinilor tale, cunoaște cum ai petrecut pustiiul cel mare și înfricoșatul acesta. Iată, patruzeci de ani Domnul Dumnezăul tău – cu tine, nu te-ai lipsit de cuvânt’.

8. Și am trecut pre frații noștri, fiii lui Isaf, pre ceia ce lăcuia în Siir lângă calea Aravei de la Elon și de la Gasion-Gaver, și, întorcându-ne, am trecut calea pustiiului Moav.

9. Și zise Domnul cătră mine: ‘Nu vă învrăjbiți cu moaviteanii și să nu loviți la dânșii războiu, pentru că nu voiu da voao den pământul lui întru sorți, pentru că fiilor lui Lot am dat pre Aroir a moșteni’.

10. – Oamenii au fost șăzând mai înainte pre dânsul, limbă mare și multă și tare, ca și Enachin.

11. Rafain să vor socoti și aceștea, ca și enachimii; și moaviteanii numescu pre ei ommini.

12. Și la Siir șădea horeul mai înainte; și fiii lui Isaf i-au pierdut pre ei și au surpat pre ei de la fața lor, și să lăcuiră pentru dânșii, în ce chip au făcut Israil pământul moștenirii lui, carele au dat Domnul lor –.

13. Acum dară, sculați-vă și vă rădicați voi și meargeți pre aproape de valea Zareth’.

14. Și zilele carele am mersu pre aproape de Cadis-Varni, până am trecut valea Zareth, 30 și 8 de ani, până au căzut toată seminția oamenilor războinici den tabără, după cum s’au jurat Domnul Dumnezăul lor.

15. Și mâna lui Dumnezău era preste ei, ca să-i topească pre ei den tabără, până unde au căzut.

16. Și fu den vreamea ce căzură toți bărbații cei războinici, murind den mijlocul norodului,

17. Și grăi Domnul cătră mine, zicând:

18. ‘Tu mergi astăzi pre aproape de hotarăle Moav, pre Aroir,

19. Și veți apropia aproape de fiii lui Aman; nu țineți vrajbă lor și să nu vă loviți cu dânșii la războiu, pentru că nu voiu da den pământul fiilor lui Aman ție întru sorțu, că fiilor lui Lot am dat pre el cu sorțu.

20. Pământul lui Rafain să va socoti, pentru că pre dânsul rafaini lăcuia; și maniteanii numescu pre dânșii Zohomin,

21. Limbă mare și multă și tare, ca și cei den Enachim; și i-au pierdut pre dânșii Domnul de cătră fața lor, și au moștenit și să lăcuiră pentru dânșii până în ziua aceasta,

22. În ce chip au făcut fiilor Isaf, celora ce lăcuiescu la Siir, in ce chip au surpat pre horeul de cătră fața lor și i-au moștenit pre dânșii și s’au lăcuit pentru dânșii până în ziua aceasta,

23. Și eveii, ceia ce lăcuia la Asiroth, până la Gaza, și capadochii, ceia ce au ieșit de la Capadochia, au surpat pre ei și s’au lăcuit pentru ei.

24. Acum dară, sculați-vă și vă duceți și treaceți voi valea Arnon. Iată, am dat în mâna ta pre Sion, împăratul Esevon, al amoreilor, și pământul lui. Înceape a moșteni, fă cu el războiu!

25. Întru ziua aceasta înceape a da cutremurul tău și frica ta preste fața a toate limbile ceale ce sânt supt ceriu, carii, auzindu numele tău, se vor turbura și chinuri vor avea de cătră fața ta’.

26. Și am trimis soli den pustiiul Chedamoth cătră Sion, împăratul Esevonului, cu cuvinte de pace, zicând:

27. ‘Treace-voiu pren pământul tău, pre cale voiu mearge, nu voiu abate în direapta au a stânga.

28. Bucate pre argint îm vei da și voiu mânca și apă pre bani îm vei da și voiu bea; fără numai căce voiu treace cu picioarele meale,

29. În ce chip mi’au făcut mie fiii lui Isaf, ceia ce lăcuiescu la Siir, și moaviteanii, ceia ce lăcuiescu la Aroir, până voiu treace Iordanul, la pământul carele Domnul Dumnezăul nostru ne dă noao’.

30. Și n’au vrut Sion, împăratul Esevonului, să treacem noi prentr’însul, pentru căci au nesilnicit Domnul Dumnezăul nostru duhul lui și i-au întărit inima lui, pentru ca să să dea în mânile tale ca întru ziua aceasta.

31. Și zise Domnul cătră mine: ‘Iată, am început a da înaintea feații tale pre Sion, împăratul Esevon, al amoreilor, și pământul lui; și înceape a moșteni pământul lui’.

32. Și ieși Sion, împăratul Esevon, întru întimpinarea noastră, el și tot norodul lui, la războiu, la Iasa.

33. Și l-au dat pre el Domnul Dumnezăul nostru înaintea feații noastre în mânile noastre, și am lovit pre dânsul și pre feciorii lui și pre tot norodul lui.

34. Și am stăpânit toate cetățile lui întru vreamea aceaea și am surpat toată cetatea pre rându, și muierile lor, și feciorii lor, nu am lăsat prinsu viu,

35. Fără numai dobitoacele am prădat și prăzile cetăților am luat.

36. De la Aroir, care iaste de la marginea pârâului Arnon, și cetatea care era în vale, și până în muntele Galaad, nu era cetate care să ne fie scăpat noao; pre toate le-au dat Domnul Dumnezeul nostru în mânile noastre.

37. Fără numai la pământul fiilor Aman nu ne-am apropiat, toate câte să apropie de pârâul lui Iavoc și cetățile ceale den munte, după cum au poruncit noao Domnul Dumnezeul nostru.

CAP 3

Biruința asupra lui Og, împăratul Vasanului.

1. Și, întorcându-ne, ne-am suit calea de la Vasan și au ieșit Og, împăratul Vasanului, întru întimpinarea noastră, el și tot nărodul lui împreună cu dânsul, la războiu, la Adraim.

2. Și zise Domnul cătră mine: ‘Să nu te temi de dânsul, căce în mânile tale l-am dat pre dânsul, și pre tot nărodul lui, și tot pământul lui, și vei face lui în ce chip ai făcut lui Sion, împăratul amoreilor, care lăcuia la Esevon’.

3. Și l-au dat pre el Domnul Dumnezăul nostru în mânile noastre și pre Og, împăratul Vasanului, și tot norodul lui, și l-am omorât pre el, până n’au rămas lui semânță.

4. Și am stăpânit toate cetățile lui întru vreamea aceaea; nu era cetate care nu o am luat de la dânșii, 60 de cetăți, toate pemprejurile Argov, împăratul Og, la Vasan,

5. Toate cetățile tari, ziduri nalte, porți și zăvoară, afară den cetățile ferezeilor ceale multe foarte.

6. I-am surpat pre dânșii în ce chip am făcut lui Sion, împăratul Esevonului, și am surpat toată cetatea pre rând și muierile lor și copiii.

7. Și toate dobitoacele lor și prăzile cetăților le-am prădat noao.

8. Și am luat întru vreamea aceaea pământul den mânile celor doi împărați amoreilor, carii era decinde de Iordan, de la pârâul Arnon și până la muntele Aermon.

9. – Finicii numescu pre Aermon Saniior și amoreul au numit pre dânsul Sanir –.

10. Toate cetățile Misor și tot Galaadul și tot Vasaanul, până la Elha și Edrain – cetățile împărăției lui Og, la Vasan.

11. – Căce numai Og, împăratul Vasanului, au rămas de la Rafain. Iată patul lui, pat de hier, iată aceasta întru marginea feciorilor lui Aman, de 9 coți lungimea lui și de 4 coți lățimea lui, cu cotul omului –.

12. Și pământul acela l-am moștenit în vreamea aceaea de la Aroir, carii iaste la țărmurele pârâului Arnon; și jumătate de muntele Galaad și cetățile lui am dat lui Ruvin și lui Gadu.

13. Și ce au rămas al lui Galaad și tot Vasanul împărăției lui Og am dat la jumătate de neamul lui Manasi; și tot pemprejurul Argovului, tot Vasanul, acela pământul lui Rafain se va socoti.

14. Și Iair, feciorul lui Manasi, au luat tot împrejurul Argov, până la hotarăle Gargasi și Mahethi; au numit pre dânsele pre numele lui, pre Vasan, Aroth, Iair, până in ziua aceasta.

15. Și lui Mahir am dat Galaadul.

16. Și lui Ruvin și lui Gadu am dat de la Galaadu până la pârâul Arnon, în mijlocul pârâului – hotar, și până la Iavoc pârâul – hotar fiilor lui Aman.

17. Și Arava și Iordanul – hotar, de la Mahenereth și până la Marea Arava, Marea Sării, de la Asidoth pre Fasga, de la răsărit.

18. Și am poruncit voao în vreamea aceaea zicând: ‘Domnul Dumnezeul vostru au dat voao pământul acesta cu sorțu; înarmându-vă, păsați înaintea feații fraților voștri, fiilor lui Israil, tot cel cuminte;

19. Afară den fămeile voastre și copiii voștri și dobitoacele voastre; știu că multe dobitoace-s la voi, lăcuiască întru cetățile voastre, care vă le-am dat voao,

20. Până va potoli Domnul Dumnezeul nostru pre frații voștri, ca și pre voi, și vor moșteni și aceștea pământul carele Domnul Dumnezeul vostru dă lor decinde de Iordan; și vă veți învârteji fieștecarele la moștenirea lui care am dat voao’.

21. Și lui Iisus am poruncit în vreamea aceaea, zicându: ‘Ochii voștri au văzut toate câte au făcut Domnul Dumnezeul nostru la acești doi împărați; așa va face Domnul Dumnezeul nostru la toate împărățiile asupra cărora tu treci acolo.

22. Să nu vă teameți de dânșii, căce Domnul Dumnezeul vostru, el să va bate pentru voi’.

23. Și m’am rugat Domnului în vreamea aceaea, zicându:

24. „Doamne, Doamne, tu ai început a arăta slugii tale vârtutea ta și putearea ta și mâna cea tare și brațul cel naltu! Pentru căci iaste Dumnezeu în ceriu au pre pământu, carele va face în ce chip ai făcut tu și după putearea ta?

25. Trecându dară, voiu vedea pământul cel bun, acesta carele iaste decindea de Iordan, muntele acest bun și Andilivanul“.

26. Și m’au trecut cu vedearea Domnul pre mine, pentru voi, și nu m’au ascultat; și zise Domnul cătră mine: ‘Destul iaste ție, să nu mai adaogi încă a grăi cuvântul acesta.

27. Suie-te pre vârhul celui cioplit și priveaște cu ochii spre mare și miazănoapte și amiazăzi și răsărit și vezi cu ochii tăi, căce nu vei treace pre Iordanul acesta.

28. Și porunceaște lui Iisus și-l întăreaște pre el și-l îndeamnă pre dânsul, pentru că acesta va treace înaintea feații nărodului acestuia și el va moșteni lor tot pământul carele ai văzut’.

29. Și șădeam în crângu aproape de casa lui Fogor.

CAP 4

Supunerea la leage.

1. Și acum, Israil, ascultă direptățile și judecățile câte eu vă învățu pre voi astăzi să faceți, pentru ca să trăiți, și, întrându înlăuntru, să moșteniți pământul carele Domnul Dumnezeul părinților voștri dă voao cu sorțu.

2. Să nu adaogeți cătră cuvântul carele eu poruncescu voao și să nu luaț de la dânsul; păziț poruncile Domnului Dumnezeului vostru, câte eu poruncescu voao astăzi.

3. Ochii voștri au văzut toate câte au făcut Domnul Dumnezeul vostru lui Veelfegor, căce tot omul carele au mărsu denapoia lui Veelfegor, l-au surpat pre dânsul Domnul Dumnezeul vostru dentre voi.

4. Iară voi, ceia ce zăceați aproape de Domnul Dumnezeul nostru, trăiț toți în ziua de astăzi.

5, Vedeți, arătat-am voao dereptăți și judecăți, după cum mi’au poruncit Domnul Dumnezeul mieu să faceți voi așa în pământul carele meargeți voi acolo să moșteniți pre dânsul.

6. Și veț păzi și veți face, pentru că aceasta iaste înțelepciunea voastră și mintea înaintea a toate limbile câți vor auzi toate direptățile aceastea și vor grăi: ‘Iată nărodu înțelept și știutoriu, limba cea mare aceasta’.

7. Căci care limbă mare, care iaste lui dumnezeu apropiindu-se de ei ca Domnul Dumnezeul nostru, întru toate întru care vom chema pre Dânsul?

8. Și care limbă mare, care iaste lui direptăți și judecăți direapte, după toată leagea aceasta care eu dau înaintea voastră astăzi?

9. Fereaște-te pre tine și păzeaște sufletul tău tare, să nu uiți toate cuvintele carele au văzut ochii tăi și să nu lipsească de la inima ta toate zilele vieții tale; și vei învăța pre fiii tăi și pre fiii fiilor tăi.

10. În ziua întru care ați stătut înaintea Domnului Dumnezăului vostru, la Horiv, în ziua adunării, căce zise Domnul cătră mine: ‘Adună cătră mine norodul și să asculte cuvintele meale ca să înțeleagă, să să teamă de mine toate zilele câte ei trăiescu pre pământ, și pre fiii lor vor învăța’.

11. Și ați venit și ați stătut supt munte, și muntele ardea cu foc până în ceriu, întunearec, negură ceață, glas mare.

12. Și au grăit Domnul Dumnezău cătră voi în munte, den mijlocul focului glas de cuvinte; voi ați auzit, și asămănare n’ați văzut, fără numai glas.

13. Și v’au spus voao făgăduința lui, carea au poruncit voao să faceți, ceale 10 cuvinte, și le-au scris pre eale pre doao leaspezi de piatră.

14. Și mi’au poruncit Domnul întru vreamea aceaea să vă învățu pre voi direptăți și judecăți, să le faceți voi aceastea pre pământ la carele voi întrați acolo să moșteniți pre el.

15. Și păziți foarte sufletele voastre, căce n’aț văzut toată asămănarea în ziua care au grăit Domnul cătră voi în muntele Horiv, den mijlocul focului.

16. Să nu faceți fărădeleage și să nu vă faceți voao cioplit, asămănare tot chipul, asămănare a parte bărbătească au fămeiască,

17. Și sămănarea a tot dobitocul cărora sânt pre pământ, asămănarea a toată pasărea zburătoare carea zboară supt ceriu,

18. Asămănarea a tot târâtoriul carele să târaște pre pământ, asămănarea a tot peaștele cât iaste în apă, dedesuptul pământului.

19. Ca să nu cauți în ceriu vreodinioară și, văzând soarele și luna și stealele și toate podoabele ceriului, înșălându-te să te închini lor și să slujești lor, carele au împărțit Domnul Dumnezăul tău pre dânsele la toate limbile ce sânt supt ceriu.

20. Iară pre voi v’au luat Domnul Dumnezău și v’au scos pre voi den cuptoriul cel de hier, den Eghipet, ca să fie lui norod și sorțu ca în ziua aceasta.

21. Și Domnul Dumnezău s’au mâniat pre mine pentru ceale ce s’au zis de la voi și s’au jurat pentru ca să nu trec Iordanul acesta și pentru ca să nu mergu în pământul carele Domnul Dumnezău dă ție cu sorțu.

22. Pentru că eu moriu întru acesta și nu trec Iordanul acesta; iară voi treaceți și veți moșteni pământul cel bun acesta.

23. Feriți-vă voi ca să nu uitați făgăduința Domnului Dumnezăului vostru carea au făgăduit cătră voi și să nu faceți voao singuri cioplitu, asămănare den toate câte au poruncit ție Domnul Dumnezăul tău.

24. Pentru că Domnul Dumnezăul tău foc topitoriu iaste, Dumnezău râvnitoriu.

25. Iară să vei naște fiiu, și fii fiilor tăi, și veți zăbovi pre pământ și veți face fărădeleage și veți face cioplit, asămănare fieștecăruia, și veți face răul înaintea Domnului Dumnezăului vostru, ca să-l mâniați pre Dânsul,

26. Vă mărturisescu voao astăzi, pre ceriu și pre pământ, că cu pierire veți pieri de pre pământul la carele voi treaceți Iordanul acolo ca să-l moșteniți pre el; nu veți întârzia zile pre dânsul, fără numai cu surpare vă veți surpa.

27. Și va sămăna Domnul pre voi întru toate limbile și veți rămânea puțini la număr, la limbi întru carea va băga Domnul pre voi acolo.

28. Și vă veți închina acolo la alți dumnezăi, la fapte de mâini omenești, leamne și pietri, care nu vor vedea, nice vor auzi, nice vor mânca, nice vor mirosi.

29. Și veți cerca acolo pre Domnul Dumnezăul vostru și-l veți afla pre el cându-l veț cerca dentru toată inima ta și dentru tot sufletul tău, întru primejdia ta.

30. Și te vor afla toate cuvintele aceastea la zilele ceale de apoi și te vei întoarce la Domnul Dumnezăul tău și vei asculta glasul lui,

31. Că, Dumnezău îndurătoriu și milostiv, Domnul Dumnezăul tău nu te va părăsi, nice te va surpa pre tine, nu va uita făgăduința părinților tăi, carea au jurat lor.

32. Întrebați zilele ceale mai denainte, ceale ce s’au făcut mai nainte de tine, den ziua carea au zidit Dumnezău om pre pământ, și pre marginea ceriului până la marginea ceriului, de s’au făcut după cuvântul acest mare și s’au înțeles într’acesta chip.

33. De au auzit limbă glas al Dumnezăului viu grăindu den mijlocul focului, în ce chip ai auzit tu și ai trăit?

34. De au ispitit Dumnezău întrându să ia luiș limbă den mijlocul limbii, întru ispitire, și în seamne și în minuni și în războiu și în mână tare și cu braț naltu și cu videnii mari, după toate câte au făcut Domnul Dumnezăul nostru la Eghipet înaintea ta văzând?

35. Ca să știi tu căce Domnul Dumnezeul tău acesta Dumnezău iaste și nu iaste încă afară dentr’însul.

36. De la ceriu auzit fu glasul lui ție, să te cearte pre tine și pre pământ au arătat ție focul lui cel mare și cuvintele lui le-ai auzit den mijlocul focului.

37. Pentru căci au iubit pre el părinții tăi și au ales semenția lor după dânșii, pre voi, și te-au scos el pre tine cu vârtutea lui cea mare den Eghipet,

38. Ca să surpe limbi mari și mai tari decât tine înaintea feații tale, să te bage înlăuntru, să dea ție pământul lor moștenire, în ce chip ai astăzi.

39. Și vei cunoaște astăzi și te vei întoarce cu cugetul, căci Domnul Dumnezăul tău acesta e Dumnezău întru ceriu sus și pre pământ jos, și nu iaste încă afară dentr’însul.

40. Și vei cruța poruncile lui și direptățile lui câte eu poruncescu ție astăzi, pentru ca să ți să facă ție bine, și fiilor tăi după tine, pentru ca să vă faceți îndelungați de zile pre pământul carele Domnul Dumnezăul tău dă ție toate zilele“.

41. Atuncea osebi Moisi 3 cetăți decinde de Iordan, de cătră răsărita soarelui,

42. Să fugă acolo ucigașul carele va ucide pe aproapele său neștiindu și acesta neurându pre dânsul mai nainte de ieri și alaltaieri; și va fugi la una den cetățile aceastea și va trăi:

43. Vosorul la pustiiu, în pământul cel șăsu – lui Ruvin, și Ramoth la Galaad – lui Gadi și Gavlonul la Vasan – lui Manasi.

44. Aceasta e leagea care au pus Moisi înaintea fiilor lui Izrail.

45. Aceastea-s mărturiile și direptățile și judecățile câte au grăit Moisi fiilor lui Izrail în pustiiu, ieșind ei den pământul Eghipetului,

46. Decinde de Iordan, în vale, aproape de casa lui Fogor, la pământul lui Sion, împăratul amoreilor, care lăcuia la Iesevon, pre carele au ucis Moisi.

47. Și fiii lui Izrail, ieșind ei den pământul Eghipetului, și au moștenit pământul lui și pământul lui Og, împăratul Vasanului, a doi împărați amoreilor, care era decinde de Iordan, despre răsărita soarelui,

48. De la Aroir, care iaste la marginea pârâului Arnon, și pre muntele lui Sion, care iaste Aermon,

49. Toată arăpimea decindea de Iordan, despre răsărita soarelui, supt Asidoth cea cioplită.

CAP 5

Repetirea celor zeace porunci.

1. Și chemă Moisi pre tot Israilul și zise cătră ei: „Ascultă, Israile, direptățile și judecățile câte eu grăiescu întru urechile voastre întru ziua aceasta, și veți învăța pre eale și le veți păzi să le faceți.

2. Domnul Dumnezeul vostru au pus cătră voi făgăduința la Horiv.

3. Și nu la părinții voștri au pus Domnul făgăduința aceasta, fără de numai cătră voi, și voi aicea toți vii astăzi.

4. Față cătră față au grăit Domnul cătră voi în munte, den mijlocul focului,

5. Și eu stam în mijlocul Domnului și întru mijlocul vostru în vreamea aceaea, ca să vă spuiu voao cuvintele Domnului – căce v’aț spăriat de cătră fața focului și nu v’aț suit la munte – zicându:

6. ‘Eu sânt Domnul Dumnezeul tău, cela ce te-am scos den pământul Eghipetului, den casa robiei.

7. Nu-ț vor fi ție dumnezei alții înaintea feații meale.

8. Să nu faci ție cioplit, nici asămănare de tot câte-s în ceriu sus și câte-s pre pământu jos și câte-s în ape dedesuptul pământului.

9. Să nu te închini lor, nici să slujăști lor, că eu sântu Domnul Dumnezăul tău, Dumnezeu râvnitoriu, răsplătind păcatul părinților pre feciori, pre a treia și a patra rudă, celora ce mă urăscu pre mine,

10. Și făcându milă la mii celora ce mă iubăscu pre mine și celora ce păzescu poruncile meale.

11. Să nu iai numele Domnului Dumnezăului tău în deșărt, pentru că nu va curăți Domnul Dumnezăul tău pre cela ce ia numele lui pre deșărt.

12. Păzeaște ziua simbetilor, să o sfințești pre ea, în ce chip ț’au poruncit Domnul Dumnezăul tău.

13. Șase zile vei lucra și vei face toate lucrurile tale,

14. Iară în ziua a șaptea, simbete Domnului Dumnezăului tău, să nu faci întru ea tot lucrul tu, și feciorul tău, și fata ta, sluga ta și slujnica ta, boul tău și cel de supt jugul tău, și tot dobitocul tău, și cel nemearnic cela ce e înlăuntrul ușilor tale, pentru ca să să odihnească sluga ta, și slujnica ta, și cel de supt jugul tău, ca și tine.

15. Și-ț vei aduce aminte cum slugă ai fost în pământul Eghipetului și te-au scos Domnul Dumnezăul tău de acolo cu mână tare și cu brațu naltu; pentru aceaea ț’au poruncit ție Domnul Dumnezăul tău ca să păzești ziua simbetelor și să o sfintești pre ea.

16. Cinsteaște pre tatăl tău și pre maica ta, în ce chip au poruncit ție Domnul Dumnezăul tău, pentru ca să ți să facă ție bine și pentru ca să te facă îndelungat de ani pre pământul carele Domnul Dumnezău îl dă ție.

17. Să nu ucizi.

18. Să nu preacurvești.

19. Să nu furi.

20. Să nu mărturisești minciuni asupra aproapelui tău, mărturie mincinoasă.

21. Să nu pohtești muiarea aproapelui tău, să nu pohtești casa aproapelui tău, nice țarina lui, nice sluga lui, nice slujnica lui, nice boul lui, nice celui ce stă supt jugul lui, nice a tot dobitocul lui, nice toate câte sânt la aproapele tău’.

22. Aceaste cuvinte au grăit Domnul cătră toată adunarea voastră în munte, în mijlocul focului, întunearic, negură, ceață, glas mare; și nu mai adaose și au scris pre eale pre doao leaspezi de piatră și mi’au dat mie.

23. Și fu după ce ați auzit glasul den mijlocul focului, și muntele ardea cu foc, și aț venit cătră mine toți povățuitorii neamurilor voastre și bătrânimea voastră și ziceați:

24. ‘Iată, au arătat noao Domnul Dumnezăul nostru slava lui, și glasul lui am auzit den mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut cum va grăi Dumnezău cătră om și va trăi.

25. Și acum să nu murim, căce ne va topi pre noi focul cel mare acesta; să vom adaoge noi a auzi glasul Domnului Dumnezăului nostru încă, și vom muri.

26. Pentru că ce trup sau cine au auzit glasul Dumnezăului celui viu grăindu den mijlocul focului, ca noi, și va trăi?

27. Apropii-te tu și auzi oaricâte va zice Domnul Dumnezăul nostru cătră tine și vom auzi și vom face’.

28. Și auzi Domnul glasul cuvintelor voastre grăind cătră mine și zise Domnul cătră mine: ‘Auzit-am glasul cuvintelor norodului acestuia: câte au grăit cătră tine, pe direptate au grăit toate.

29. Cine va da să fie așa inima lor întru dânșii, ca să să teamă de mine și să păzească poruncile meale toate zilele, ca să fie lor bine, și fiilor lor, pren veac?

30. Pasă, zi lor: ‘Întoarceți-vă voi la casele voastre!’

31. Iară tu aicea stăi cu mine și voiu grăi cătră tine poruncile toate și direptățile și judecățile câte vei învăța pre ei și să facă așa pre pământul carele eu dau lor cu sorțu’.

32. Și să vă păziți a face în ce chip au poruncit ție Domnul Dumnezăul tău, să nu vă abateți în direapta, nice în stânga

33. După toată calea care au poruncit ție Domnul Dumnezăul tău ca să mergi întru dânsa, ca să te odihnească și să fie ție bine și să vă îndelungați cu zile pre pământ pre carele veți moșteni de tot.

CAP 6

Tălmăcirea poruncii întâiu. Iubirea cătră Dumnezău.

1. Și aceastea-s poruncile și direptățile și judecățile câte au poruncit Domnul Dumnezăul vostru să învățu pre voi să faceți așa la pământul care meargeți acolo să moșteniți pre el,

2. Pentru ca să vă teameți de Domnul Dumnezăul vostru, să păziți toate direptățile lui și poruncile lui, carele eu ție poruncescu astăzi, tu, și fiii tăi, și fiii fiilor tăi, toate zilele vieții tale, pentru ca să vă îndelungați cu zilele.

3. Și ascultă, Israile, și păzeaște să faci, ca bine să fie ție și pentru ca să vă înmulțiț foarte, după cum au grăit Domnul Dumnezeul părinților tăi să dea ție pământul carele cură miare și lapte. Și aceastea-s direptățile și judecățile câte au poruncit Domnul fiilor Israil în pustiiu, ieșindu ei den pământul Eghipetului.

4. Ascultă, Israile: Domnul Dumnezeul nostru Domnul unul iaste.

5. Și să iubești pre Domnul Dumnezeul tău den toată inema ta și den tot sufletul tău și den toată putearea ta.

6. Și vor fi cuvintele aceastea, câte eu poruncescu ție astăzi, în inema ta și întru sufletul tău.

7. Și le vei prepune pre eale înaintea fiilor tăi și vei grăi întru ei șăzându acasă și mergându înainte pre cale, îș dormindu și sculându-te.

8. Și le vei lega pre eale întru semnu pre mâna ta și vor fi neclintite înaintea ochilor tăi.

9. Și le veț scrie pre eale la stâlpii ușii caselor voastre și a porților voastre.

10. Și va fi cându te va băga înlăuntru pre tine Domnul Dumnezeul tău la pământul care au jurat părinții voștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, să dea ție cetăți mari și bune, care nu le-ai zidit,

11. Case pline de toate bunătățile, pre care nu le-ai umplut, gropi cioplite, care nu le-ai cioplit, vii și maslini, care n’ai sădit; și mâncându și săturându-te,

12. Ia-te aminte pre tine, să nu se lățească inema ta și vei uita pre Domnul Dumnezeul tău, cela ce te-au scos den pământul Eghipetului, den casa robiei.

13. De Domnul Dumnezeul tău să te temi și lui singur să-i slujești și cătră el să te lipești și pre numele lui să te juri.

14. Să nu mergi denapoia altor dumnezei, de cătră dumnezeii limbilor ce-s premprejurul vostru,

15. Că Dumnezeu râvnitoriu – Domnul Dumnezeul tău întru tine; să nu să urgisească cu mânie Domnul Dumnezeul tău în tine și te va surpa de cătră fața a tot pământul.

16. Să nu ispitești pre Domnul Dumnezeul tău în ce chip l-aț ispitit la ispită.

17. Păzindu să păzești poruncile Domnului Dumnezeului tău și mărturiile lui și direptățile lui câte au poruncit ție.

18. Și vei face cel plăcut și cel bun înaintea Domnului Dumnezeului tău, pentru ca să fie ție bine și, întrându, vei moșteni pământul cel bun care au jurat Domnul părinților voștri,

19. Ca să gonești pre toți vrăjmașii tăi înaintea feații tale, după cum au grăit Domnul.

20. Și va fi cându te va întreba ficiorul tău mâine, zicându: ‘Carele-s mărturiile și direptățile și judecățile câte au poruncit Domnul Dumnezeul nostru noao?’, și vei grăi fiiului tău:

21. ‘Robi eram lui Faraon la pământul Eghipetului, și ne-au scos pre noi Domnul Dumnezeu de acolo, eu mână tare și cu brațu nalt.

22. Și au dat Domnul Dumnezeu seamne și minuni mari, și reale, la Eghipet la Faraon și la casa lui și întru putearea lui, înaintea noastră.

23. Și pre noi ne-au scos Domnul Dumnezeul nostru de acolo, pentru ca să ne aducă pre noi înlăuntru, să ne dea pământul acesta, care au jurat Domnul Dumnezeul nostru părinților noștri să dea noao.

24. Și porunci noao Domnul să facem toate direptățile aceastea, să ne teamem de Domnul Dumnezeul nostru, pentru ca să fie noao bine preste toate zilele, ca să trăim ca și astăzi.

25. Și milostenie va fi noao, de ne vom păzi a face toate poruncile legii aceștiia înaintea Domnului Dumnezeului nostru, în ce chip au poruncit noao’.

CAP 7

Oprirea prieteniei cu păgânii.

1. Și va fi cându te va băga pre tine Domnul Dumnezeul tău la pământul carele vei întra acolo să-l moștinești, și va rădica limbi mari și multe den naintea feații tale, pre heteu și pre ghergheseu și pre amoreu și pre hananeu și pre ferezeu și pre eveu și pre evuseu, șapte limbi mari și multe

2. Și mai tare decât voi, și va da pre ei Domnul Dumnezeul tău în mânile tale și vei lovi pre ei, cu pierzare vei piarde pre ei, să nu pui cătră ei făgăduință, nice să miluiești pre ei,

3. Nici să vă încuscriț cătră ei, fata ta să nu o dai feciorului lui și fata lui să nu o iai fiiului tău,

4. Pentru că vei despărți pre feciorul tău de cătră tine și va sluji la dumnezei striini și să va scârbi pre voi Domnul cu mânie și te va surpa pre tine în grabă.

5. Ce așa să faceți lor: capiștile lor să le surpați și stâlpii lor să-i fărâmați și pădurile lor să le tăiați și ceale cioplite ale bozilor lor să le ardeți cu foc.

6. Căci nărodu sfânt ești Domnului Dumnezeului tău și pre tine te-au ales Domnul Dumnezeul tău să fii lui nărodu avut decât toate limbile câte-s pre fața pământului.

7. Nu căci sânteți mai mulți decât toate limbile v’au ales Domnul pre voi și v’au osebit pre voi Domnul – pentru că voi sânteți mai puțini decât toate limbile –,

8. Ce pentru căci vă iubeaște Domnul pre voi și, păzindu jurământul care au jurat părinților voștri, v’au scos pre voi Domnul cu mână tare și cu braț naltu și te-au mântuit pre tine den casa robiei, den mâna lui Farao, împăratul Eghipetului.

9. Și vei cunoaște că Domnul Dumnezeul tău acesta e Dumnezeu, Dumnezeu cel credincios, cela ce păzeaște făgăduința sa și mila celora ce iubăscu pre dânsul și celora ce păzescu poruncile lui întru o mie de rude

10. Și dându celora ce-l urăscu pre el înaintea feații a surpa pre dânșii. Și nu va zăbăvi celor ce-l urăscu, înaintea feații va da lor.

11. Și vei păzi poruncile și direptățile și judecățile aceastea, câte eu poruncescu ție astăzi să faci.

12. Și va fi cându veți auzi direptățile aceastea toate și le veți păzi și le veți face, și va păzi Domnul Dumnezeul tău ție făgăduința și mila, în ce chip au jurat părinților voștri,

13. Și te va iubi și te va blagoslovi și te va înmulți, și va blagoslovi fiii pântecelui tău și roada pământului tău, grâul tău și vinul tău și untu-de-lemnul tău, cirezile vacilor tale și turmele oilor tale, pre pământul care au jurat Domnul părinților tăi să dea ție.

14. Și blagoslovit să fii mai vârtos decât toate limbile. Nu va fi întru voi fără de rodu, nici sterpu, nici în dobitoacele tale.

15. Și va rădica Domnul Dumnezeul tău de la tine toată slăbiciunea și toate boalele Eghipetului ceale reale, care le-ai văzut și câte ai cunoscut, nu le va pune preste tine, și le va pune pre eale preste toți ceia ce urăscu pre tine.

16. Și vei mânca toate prăzile limbilor care Domnul Dumnezeul tău dă ție; să nu mântuiască ochiul tău pre eale și să nu slujăști bozilor lor, căci piadecă iaste ție aceasta.

17. Iară să vei zice întru cugetul tău că ‘Multă e limba aceasta decât eu, cum voiu putea să surpu pre dânșii?’,

18. Să nu te temi de ei; cu aduceri aminte îț vei aduce aminte câte au făcut Domnul Dumnezeul tău lui Farao și tuturor eghipteanilor,

19. Bântuialele ceale mari carele au văzut ochii tăi, seamnele acealea și minunile ceale mari acealea, mâna cea tare și brațul cel naltu, în ce chip te-au scos pre tine Domnul Dumnezeul tău. Așa va face Domnul Dumnezeul nostru tuturor limbilor de carei tu temi de cătră fața lor.

20. Și viespile va trimite Domnul Dumnezeul tău la ei până să vor surpa cei rămaș și cei ascunși de cătră tine.

21. Nu te vei răni de cătră fața lor, căci Domnul Dumnezeul tău întru tine – Dumnezeu mare și tare.

22. Și va potopi de tot Domnul limbile aceastea de cătră fața ta, câte puțin, puțin, nu vei putea să-i topești pre ei degrabă,

23. Pentru ca să nu să facă pământul pustiiu și să vor înmulți preste tine jâganiile ceale sălbatece.

24. Și va da pre ei Domnul Dumnezeul tău în mâinile tale și vei piarde pre ei cu pierzare mare, până îi veț surpa pre ei,

25. Și va da pre ’mpărații lor în mâinile tale și va pieri numele lor den locul acela: Nu va sta nimeni împotrivă înaintea feații tale, până unde vei surpa pre ei.

26. Ceale cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeți cu foc și să nu pohtești argint, nici aur de la dânșii să iai ție, ca să nu greșești pentru aceasta, căci urâciune Domnului Dumnezeului tău iaste.

27. Și să nu aduci scârbă în casa ta și anathema vei fi, ca și aceasta; cu urâciune să urăști și cu scârbuire să scârbești, căci anathema iaste.

CAP 8

Sfătuire cătră nărod să nu uite binefacerile lui Dumnezău.

1. Toate poruncile carele eu poruncescu voauă astăzi, să păziți a face aceastea, pentru ca să trăiți și să vă înmulțiț și să întrați și să moșteniți pământul cel bun carele au jurat Domnul Dumnezăul părinților voștri.

2. Și-ț vei aduce aminte de toată calea care au adus pre tine Domnul Dumnezăul tău în pustiiu, pentruca să te chinuiască pre tine și să te ispitească, și să vor priceape ceale den inima ta, de vei păzi poruncile lui au ba.

3. Și te-au chinuit și te-au flămânzit și te-au hrănit cu mana care n’au știut părinții tăi, pentru ca să ți le spuie ție că nu numai pre pâine singură va trăi omul, ce preste tot cuvântul care iase pren rostul lui Dumnezău va trăi omul.

4. Hainile tale nu s’au ros de la tine, picioarele tale nu s’au bătut, iată, 40 de ani.

5. Și vei cunoaște cu inima ta că, în ce chip oricarele om va certa pre fiiul său, așa Domnul Dumnezăul tău va certa pre tine,

6. Și vei păzi poruncile Domnului Dumnezăului tău, să mergi întru căile lui și să te temi de dânsul,

7. Că Domnul Dumnezăul tău te va băga pre tine la pământ bun și mult, unde-s pârâie de apă și izvoară a fără-fundurilor ieșind pren câmpuri și pren munți,

8. Pământul al grâului și al orzului, vii, smochini, rodii, pământul maslinului, untdelemnului și al mierii,

9. Pământ pre carele nu cu sărăcie vei mânca pâinea ta și nu te vei lipsi nimica pre el, pământul carele pietrile lui – hier, și den munții lui vei săpa aramă.

10. Și vei mânca și te vei sătura și vei blagoslovi pre Domnul Dumnezăul tău pre pământul cel bun carele au dat ție.

11. Ia-te aminte, nu uita pre Domnul Dumnezăul tău, ca să nu păzești poruncile lui și judecățile și direptățile lui câte eu poruncescu ție astăzi,

12. Ca nu cândai, mâncând și săturându-te, și case bune zidind și lăcuind întru eale,

13. Și boii tăi și oile tale înmulțindu-se ție, argintul și aurul înmulțindu-se ție și toate câte-s la tine înmulțindu-să ție,

14. Te vei înălța cu inima ta și vei uita pre Domnul Dumnăzăul tău, cela ce te-au scos den pământul Eghipetului, den casa robiei,

15. Cela ce te-au adus pren pustiiul cel mare și înfricoșatul, acela unde șărpi mușcând, și scorpii, și seate, unde nu era apă, cela ce ț’au scos ție den piatră colțurată izvor de apă,

16. Cela ce te-au hrănit cu mană în pustiiu, care n’ai știut tu și n’au știut părinții tăi, pentru ca să te chinuiască și să te ispitească, să-ți facă ție bine la ceale de apoi ale tale.

17. Și să nu zici întru inima ta: ‘Vârtutea mea și tăria mânii meale mi’au făcut mie putearea cea mare aceasta’.

18. Și vei pomeni pre Domnul Dumnezăul tău, că el dă ție puteare ca să faci vârtute și pentru ca să întărească făgăduința lui, care au jurat părinților tăi, ca astăzi.

19. Și va fi de vei uita cu uitarea pre Domnul Dumnăzăul tău și vei mearge pre urma altor dumnăzăi și vei sluji lor și te vei închina lor, mărturisescu voao astăzi pre ceriu și pre pământ cum cu pierzare veți pieri;

20. În ce chip și cealealalte limbi câte Domnul Dumnezău piarde de cătră fața voastră, așa veți pieri, pentru căce n’ați ascultat glasul Domnului Dumnezăului vostru.

CAP 9

Moisi aminteaște Israiliților fărădelegile lor din trecut.

1. Ascultă, Israil, tu treci astăzi Iordanul ca să întri să moștenești limbi mari și tari mai vârtos decât voi, cetăți mari și cu zidiuri până în ceriu,

2. Norod mare și mult și înalt, feciorii lui Enac, pre carii tu știi și tu ai auzit: ‘Cine au stătut împotriva feații feciorilor lui Enac?’

3. Și vei cunoaște astăzi că Domnul Dumnezăul tău, acesta va mearge înaintea feații tale, foc topitoriu iaste. Acesta va surpa pre ei și acesta îi va întoarce pre ei de cătră fața ta și-i va surpa pre ei și-i va piarde pre ei de sârg, după cum au zis ție Domnul.

4. Să nu zici întru inima ta, când va piarde Domnul Dumnezăul tău limbile aceastea înaintea feații tale, zicând: ‘Pentru direptățile meale m’au băgat pre mine Domnul să moștenescu pământul acest bun’, ce pentru păgânătatea limbilor acestora Domnul va surpa pre ei de cătră fața ta.

5. Nu pentru direptatea ta, nice pentru curăția inimii tale tu întri ca să moștenești pământul lor, ce pentru păgânătatea și fărădeleagea limbilor acestora Domnul va surpa pre dânșii den naintea feații tale și pentru ca să întărească făgăduința care au jurat Domnul părinților voștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov.

6. Și vei cunoaște astăzi că nu pentru direptățile tale Domnul Dumnezăul tău dă ție pământul cel bun acesta să-l moștenești, căci norod năsilnic la grumaz ești.

7. Adu-ți aminte, să nu uiți câte ai mâniat pre Domnul Dumnezăul tău în pustie, den ziua ce aț ieșit den pământul Eghipetului până aț venit la locul acesta, neascultând făceați ceale cătră Domnul.

8. Și la Horiv aț mâniat pre Domnul și s’au mâniat Domnul pre voi, să surpe pre voi.

9. Suindu-mă eu în munte să iau leaspezile ceale de piatră, leaspezi de făgăduință, care le-au făgăduit Domnul cătră voi, și am făcut în munte 40 de zile și 40 de nopți, pâine n’am mâncat și apă n’am băut,

10. Și mi’au dat Domnul ceale doao leaspezi de piatră scrise cu deagetul lui Dumnezău și pre dânsele să scrisease toate cuvintele care au grăit Domnul cătră voi în munte, den mijlocul focului, în ziua adunării.

11. Și fu pren 40 de zile și pren 40 de nopți, au dat Domnul mie ceale doao leaspezi de piatră, leaspezile făgăduinții.

12. Și zise Domnul cătră mine: ‘Scoală-te și te pogoară de pripă de aici, căci au făcut fărădeleage norodul tău, pre carii i-ai scos de la Eghipet. Au ieșit curând den calea carea am poruncit lor și au făcut lor topire’.

13. Și zise Domnul cătră mine, zicând: „Grăit-am cătră tine o dată și de doao ori, zicând: ‘Am văzut norodul acesta și, iată, nărod năsilnic la grumaz iaste.

14. Lasă-mă să-i surp pre ei și voiu stinge numele lor de desuptul ceriului și te voiu face pre tine în limbă mare și tare și mult mai vârtos decât aceasta!’.

15. Și întorcându-mă, m’am pogorât den munte, și muntele ardea cu foc, și ceale doao leaspezi ale mărturiilor – pre amândoao mânile meale.

16. Și văzând că aț greșit înaintea Domnului Dumnezăului vostru și aț făcut voao singuri vițel topit și aț ieșit curând den calea carea au poruncit Domnul voao să faceți

17. Și, țiind ceale doao leaspezi, am lepădat pre eale den mânile meale și le-am zdrobit denaintea voastră.

18. Și m’am rugat înaintea Domnului al doilea rând, ca și întâiu, 40 de zile și 40 de nopți, pâine n’am mâncat și apă n’am băut, pentru toate greșalele voastre care le-aț greșit, ca să faceți răul înaintea Domnului Dumnezăului vostru, ca să-l mâniați pre el.

19. Și înfricoșat sânt pentru mânie și pentru urgie, căci s’au mâniat Domnul pre voi, ca să surpe pre voi; și mă ascultă Domnul pre mine și întru vreamea aceaea.

20. Și pre Aaron s’au mâniat Domnul foarte, ca să-l surpe pre el, și m’am rugat și pentru Aaron în vreamea aceaea.

21. Și păcatul vostru carele aț făcut, vițelul, am luat pre el și l-am ars de tot pre el cu foc și l-am tăiat pre el și l-am măcinat foarte, până l-am făcut mărunt și s’au făcut ca praful și am aruncat praful la pârâul ce pogorâia den munte.

22. Și întru Arderea și întru Ispitirea și întru Mormânturile Pohtii aț mâniat pre Domnul Dumnezăul vostru.

23. Și când v’au trimis Domnul de la Cadis Varni, zicând: ‘Suiți-vă, moșteniți pământul carele eu dau voao’, și aț călcat cuvântul Domnului Dumnezăului vostru și n’aț crezut lui și n’aț ascultat glasului lui.

24. Și neascultând aț fost ceale de cătră Domnul den ziua care s’au conoscut voao.

25. Și m’am rugat înaintea Domnului 40 de zile și 40 de nopți, câte m’am rugat pentru că au zis Domnul să vă surpe pre voi,

26. Și m’am rugat cătră Dumnezău și am zis: ‘Doamne, Doamne, Împărate al dumnezeilor, nu surpa norodul tău și moștenirea ta care ai mântuit cu vârtutea ta cea mare, pre carii ai scos den pământul Eghipetului cu vârtutea ta cea mare și cu mâna ta cea tare și cu brațul tău cel naltu.

27. Adu-ți aminte de Avraam și de Isaac și de Iacov, slugile tale, cărora te-ai jurat pre tine; și să nu cauți asupra nesilniciei norodului acestuia și pre păgânătățile lor și pre greșalele lor,

28. Ca să nu zică cândai ceia ce lăcuiesc pământul de unde ai scos pre noi de acolo, zicând: ‘Pentru căce n’au putut Domnul să-i bage pre dânșii la pământul care au zis lor și pentru căce i-au urât Domnul pre ei, i-au scos pre ei să-i ucigă la pustie’.

29. Și acesta e norodul tău și sorțul tău, pre carii au scos den pământul Eghipetului cu vârtutea ta cea mare și cu brațul tău cel nalt’.

CAP 10

Alte table ale legii. Păzirea legii Domnului.

1. Întru aceaea vreame zise Domnul cătră mine: ‘Ciopleaște ție doao leaspezi de piatră, ca și ceale dentâiu, și te suie cătră mine la munte și vei face ție chivot de lemnu.

2. Și scrie-voiu pre leaspezi cuvintele câte au fost în leaspezile ceale dentâiu care le-ai fărâmat și vei pune pre eale în chivot’.

3. Și am făcut chivot de lemnu neputred și am cioplit ceale doao leaspezi de piatră, ca și ceale dentâiu, și m’am suit în munte, și ceale doao leaspezi – pre amândoao mânile meale.

4. Și au scris pre leaspezi, după scrisoarea cea dentâiu, ceale zeace cuvinte carele au grăit Domnul cătră voi în munte, den mijlocul focului, și au dat pre eale mie Domnul.

5. Și întorcându-mă, m’am pogorât den munte și am pus înlăuntru leaspezile, în chivotul carele am făcut, și era acolo, după cum mi’au poruncit Domnul.

6. Și fiii lui Israil s’au rădicat de la Viroth fiilor Ioachim Misadai. Acolo au murit Aaron și s’au îngropat acolo; și au preoțit Eleazar, fiiul lui, pentru dânsul.

7. De acolo s’au rădicat la Gadgadu, și de la Gadgadu la Etevatha, pământul pârâului apelor.

8. Întru aceaea vreame au osebit Domnul fealiul lui Levi a rădica chivotul făgăduinții Domnului, să stea înaintea Domnului a sluji și a să ruga și a blagoslovi pre numele lui până în ziua aceasta.

9. Pentru aceaea nu iaste leviților parte, nice sorțu între frații lor. Domnul Dumnezăul, el – sorțul lor, în ce chip au zis lor.

10. Și eu am stătut în munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și m’au ascultat Domnul pre mine și în vreamea aceasta, și n’au vrut Domnul să surpe pre voi.

11. Și zise Domnul cătră mine: ‘Pasă, rădică-te înaintea norodului acestuia și să între înlăuntru și să moștenească pământul carele am jurat părinților lor să-l dau lor’.

12. Și acum, Israil, ce Domnul Dumnezăul tău ceare de la tini? Fără numai a te teame de Domnul Dumnezăul tău, să mergi în toate căile lui și să iubești pre el și să slujești Domnului Dumnezăului tău den toată inima ta și den tot sufletul tău,

13. Să păzești poruncile Domnului Dumnezăului tău și direptățile lui câte eu poruncescu ție astăzi, pentru ca să fie ție bine.

14. Iată, Domnului Dumnezăului tău – ceriul și ceriul ceriului, pământul și toate câte sânt întru el;

15. Fără numai pre părinții voștri au ales Domnul a-i iubi pre ei și au ales semenția lor împreună cu dânșii, pre voi, decât toate limbile, în ziua aceasta.

16. Și veț tăia nesilnicia inimii voastre, și cerbicea voastră să nu o mai nesilniciț, căce Domnul Dumnezăul vostru,

17. Acesta e Dumnezăul dumnezăilor și Domnul domnilor, Dumnezăul cel mare și tare și înfricoșat, carele nu aleage față, nice va lua dar,

18. Cela ce face judecată nemearnecului și săracului și văduvei, și iubeaște pre cel nemearnic, să-i dea lui pâine și haină.

19. Și să iubiți pre cel nemearnic, pentru că nemearnici ați fost în pământul Eghipetului.

20. De Domnul Dumnezăul tău să te temi și lui să slujăști și cătră el să te lipesti și pre numele lui să juri.

21. El – fala ta și el Dumnezăul tău, carele au făcut ție ceale mari și ceale slăvite, aceastea carele au văzut ochii tăi.

22. Cu șaptezeci și cinci de suflete s’au pogorât părinții tăi la Eghipet, iară acum te-au făcut pre tine Domnul Dumnezeul tău ca stealele ceriului la mulțime.

CAP 11

Urmarea sfătuirii de a păzi poruncile Domnului.

1. Și să iubești pre Domnul Dumnezeul tău și să păzești pazele lui și direptățile lui și poruncile lui și judecățile lui, toate zilele.

2. Și veți cunoaște astăzi căci nu copiii voștri, câț nu știu, nici au văzut certarea Domnului Dumnezeului tău și măririle lui și mâna cea tare și brațul cel nalt,

3. Și seamnele lui și minunele lui, câte au făcut în mijlocul Eghipetului, lui Faraon, împăratul Eghipetului, și a tot pământu lui,

4. Și câte au făcut puterii eghipteanilor, și carăle lor și călărimea lor cum au înecat apa Mării Roșie preste fața lor, gonind ei după urma voastră, și i-au pierdut pre ei Domnul Dumnezeu până în ziua de astăzi,

5. Și câte au făcut voao în pustiiu, până aț venit la locul acesta,

6. Și câte au făcut lui Dathan și lui Aviron, feciorilor lui Eliav, feciorul lui Ruvin, pre carii, deșchizându pământul gura lui, i-au înghițit pre ei și pre casele lor și corturile lor și toată a lor aveare ce era cu ei în mijlocul a tot Israilul,

7. Pentru că ochii voștri vedea toate faptele Domnului ceale mari, câte au făcut întru voi astăzi.

8. Și veți păzi toate poruncile lui, câte eu poruncescu voao astăzi, pentru ca să trăiț și să vă înmulțiț și să întrați și să moșteniți pământul la carele voi treaceți pre Iordanul acolo, să moșteniț pre el,

9. Pentru ca să vă îndălungaț zilele pre pământul carele au jurat Domnul părinților voștri să le dea lor și semențiii lor împreună cu dânșii, pământ care cură miare și lapte.

10. Pentru că iaste pământul carele meargeț voi acolo să-l moșteniț, nu ca pământul Eghipetului iaste, de unde aț ieșit de acolo, când seamănă sămânța și adapă cu picioarele ca o grădină de legumi.

11. Iară pământul carele mergi tu acolo înlăuntru să-l moștinești, pământ de munte și câmpu, den ploaia ceriului va bea apă,

12. Pământ pre carele Domnul Dumnezeul tău îl socoteaște, pururea ochii Domnului Dumnezeului tău preste el, de ’nceputul anului și până în sfârșitul anului.

13. Iară să veț asculta cu auzul toate poruncile câte eu poruncescu ție astăzi, să iubești pre Domnul Dumnezeul tău și să-i slujești lui dentru toată inema ta și den tot sufletul tău,

14. Și va da ploaie pământului tău după vreame, timpuriu și târziu, și-ț vei aduna grâul tău și vinul tău și untdelemnul tău.

15. Și vei da săturări la țarine dobitoacelor tale; și mâncându și săturându-te, ia-te amente pre tine, să nu ți să lățească inima și veț călca

16. Și veți sluji la alți dumnezei și vă veți închina lor.

17. Și mâniindu-se, să va urgisi Domnul preste voi și va opri ceriul și nu va fi ploaie și pământul roada lui nu va da și veți pieri degrabă den pământul cel bun care Domnul au dat voao.

18. Și veți pune cuvintele aceastea la inima voastră și la sufletul vostru, și le veți lega întru semnu pre mâna voastră și vor fi neclătite înaintea ochilor voștri.

19. Și veți învăța pre eale pre feciorii voștri să le grăiască șăzând în casă și mergând în cale, și culcându-să și sculându-să.

20. Și le veți scrie la stâlpii ușii caselor voastre și porților voastre,

21. Pentru ca să să înmulțească zilele voastre și zilele feciorilor voștri preste pământul carele au jurat Domnul părinților tăi să dea lor ca și zilele ceriului preste pământ,

22. Și va fi de veți auzi cu auzul toate poruncile aceastea carele eu poruncescu voao astăzi să le faceți: să iubiț pre Domnul Dumnezeul vostru, să meargeț întru toate căile lui și să vă lipiți de el,

23. Și va scoate Domnul toate limbile aceastea de cătră fața voastră și veți moșteni limbi mari și mai tari, mai vârtoase decât voi.

24. Tot locul carele va călca urma piciorului vostru, voao va fi; den pustiiu și den Andilivan și den râul cel mare, den Efrath, și până la marea cea despre apus va fi hotarăle voastre.

25. Nu va sta nimeni împotriva feații voastre. Și frica voastră și cutremurul vostru va pune Domnul Dumnezeul vostru preste fața a tot pământul preste carele veț călca preste el, în ce chip au grăit Domnul cătră voi.

26. Iată, eu dau înaintea voastră astăzi blagoslovenii și blestămuri:

27. Blagosloveniile, de veț auzi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, câte eu poruncescu voao astăzi,

28. Și blestămurile – de nu veț asculta poruncile Domnului Dumnezăului vostru, câte eu poruncescu voao astăzi, și vă veț rătăci den calea care eu am poruncit voao, mergând să slujiț la alți dumnezei, pre carii nu-i stiț.

29. Și va fi când te va băga pre tine Domnul Dumnezăul tău la pământul care treci tu acolo să-l mostenești, și vei da blagoslovenia pre muntele Garizin și blestămul pre muntele Gheval.

30. Nu-s, iată, aceastea decindea de Iordan, denapoia căii apusului soarelui, în pământul Hanaan, cela ce lăcuiaște la apus, țiindu-se la Golgol, aproape de stejarul cel nalt?

31. Pentru că voi treaceț Iordanul, întrând să moșteniț pământul care Domnul Dumnezăul vostru dă cu sorț toate zilele, și veț moșteni pre el și veț lăcui într’însul.

32. Și să păziț a face toate poruncile lui și judecățile lui care eu dau înaintea voastră astăzi.

CAP 12

Locul adevăratei slujiri de Dumnezău.

1. Și aceastea-s poruncile și judecățile carele veț păzi ca să faceț pre pământul care Domnul Dumnezăul părinților voștri dă voao cu sorțu, toate zilele carele voi trăiț pre pământ:

2. Cu pierzare să piardeț toate locurile întru care au slujit acolo limbile bozilor lor pre carii voi moșteniț de tot, preste munții cei nalți, și pre marginea mării, și supt copaci desu;

3. Și să săpați de tot capiștile lor și să surpați stâlpii lor și desișurile lor să le tăiați și cioplitele dumnezăilor lor să le ardeț de tot cu foc și să piardeț numele lor den locul acela.

4. Să nu faceț așa Domnului Dumnezăului vostru,

5. Fără numai la locul carele va aleage Domnul Dumnezăul voștru întru una a cetăților voastre să numească numele lui acolo și să să cheame, și veț cerca și veț întra acolo,

6. Și veț aduce acolo arderile ceale de tot ale voastre și jârtvele voastre și începăturile voastre și rugile voastre și ceale de voia voastră și mărturisirile voastre, ceale dentâiu născute den boii voștri și a oilor voastre,

7. Și veț mânca acolo înaintea Domnului Dumnezăului vostru și vă veț bucura preste toate unde veț pune mânile voastre, voi și casele voastre, după cum te-au blagoslovit Domnul Dumnezăul tău.

8. Să nu faceți acolo toate câte voi faceț aici astăzi, fieștecarele ce-i place înaintea lui,

9. Căci n’ați venit până acum la odihnă și la moștenirea carea Domnul Dumnezăul nostru dă voao.

10. Și veț treace Iordanul și veț lăcui pre pământul carele Domnul Dumnezăul nostru va moșteni voao și va odihni pre voi de cătră toți vrăjmașii voștri celor dupe împrejur și veț lăcui cu temeiu.

11. Și va fi locul carele va aleage Domnul Dumnezăul vostru să să cheame numele lui acolo, acolo veț aduce toate câte eu poruncescu voao astăzi: arderile ceale de tot ale voastre, și jârtvele voastre, și ceale preste zeciuialele voastre, și începăturile mâinilor voastre, și tot ce e ales den darurile voastre, câte veț făgădui Domnului Dumnezăului vostru.

12. Și vă veț bucura înaintea Domnului Dumnezăului vostru voi, și fiii voștri, și featele voastre, și slugile voastre, și slujnicele voastre, și levitul cel de la porțile voastre, căci nu iaste lui parte, nice sorțu împreună cu voi.

13. Fereaște-te pre tine, să nu aduci arderile ceale de tot ale tale în tot locul, oriunde vei vedea,

14. Fără numai la locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dânsul întru una den cetățile tale, acolo vei aduce toate arderile ceale de tot ale tale și acolo vei face toate câte eu poruncesc ție astăzi.

15. Fără numai cu toată pohta ta vei junghea, și vei mânca carne după pohta sufletului tău, după blagoslovenia Domnului Dumnezăului tău, care au dat ție, în toată cetatea; cel necurat întru tine și cel curat într’un loc va mânca pre el, ca o căprioară sau cerb.

16. Fără numai sângele să nu mâncaț, pre pământ să-l vărsați ca apa.

17. Nu vei putea să mănânci întru cetățile tale zeciuiala grâului tău și a vinului și a untdelemnului tău, ceale dentâiu născute a boilor tăi și a oilor tale; și toate rugile, oricâte veți ruga, și mărturisirile voastre și începăturile mâinilor voastre,

18. Fără numai înaintea Domnului Dumnezăului tău vei mânca pre eale, întru locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău lui, tu, și feciorul tău, și fata ta, și sluga ta, și slujnica ta, și levitul tău, și nemearnicul cel den cetățile tale, și te vei veseli înaintea Domnului Dumnezăului tău preste toate unde vei pune mâna ta.

19. Ia-te aminte pre tine să nu lași pre levit, toată vreamea cât trăiești pre pământ.

20. Iară de va lărgi Domnul Dumnezăul tău hotarăle tale, în ce chip au grăit ție, și vei zice: ‘Mânca-voiu carne!’, de va pohti sufletul tău ca să mănânce carne, întru toată pohta sufletului tău vei mânca carne.

21. Iară de va fi locul mai depărtat decât tine, pre carele va aleage Domnul Dumnezăul tău ca să să cheame numele lui acolo, și vei junghea den boii tăi și den oile tale den carele îț va da Domnul Dumnezăul tău, în ce chip ț’am poruncit ție, și vei mânca întru cetățile tale, după pohta sufletului tău.

22. După cum să mănâncă căprioara și cerbul, așa vei mânca pre ea; cel curat întru tine, și cel necurat, într’acela chip va mânca.

23. Ia-te aminte tare ca să nu mănânci sânge, căce sângele lui – suflet. Nu să va mânca sufletul cu cărnurile, să nu mâncați pre el,

24. Pre pământ să vărsați pre el ca pre o apă. Să nu mănânce pre el,

25. Pentru ca să ți se facă ție bine, și fiilor tăi, în veacu, de vei face bunul și plăcutul înaintea Domnului Dumnezăului tău.

26. Fără numai sfintele tale, carele se vor face ție, și rugile tale, luând, vei veni la locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău luiș ca să să cheame numele lui acolo,

27. Și vei face arderile ceale de tot ale tale. Cărnurile vei aduce la jârtăvnicul Domnului Dumnezăului tău, iară sângele jârtvelor tale vei turna cătră fundul jârtăvnicului Domnului Dumnezăului tău, iară cărnurile vei mânca.

28. Păzeaște-te și ascultă, și vei face toate cuvintele carele eu poruncescu ție astăzi, pentru ca să ți se facă ție bine, și fiilor tăi, până în veaci, de vei face plăcutul și binele înaintea Domnului Dumnezăului tău.

29. Iară de va surpa Domnul Dumnezăul tău limbile, la care mergi tu acolo ca să moștenești pământul lor, de cătră fața ta și vei moșteni pre dânșii de tot și vei lăcui în pământul lor, păzeaște-te pre tine,

30. Să nu cerci să urmezi lor, după ce să vor surpa ei de cătră fața ta, să nu cerci pre dumnezăii lor, zicând: ‘Cum fac limbile aceastea dumnezăilor lor, voiu face și eu’.

31. Să nu faci așa Domnului Dumnezăului tău! Pentru că urâciunile carele Domnul le-au urât au făcut dumnezăilor lor, căce și pre feciorii lor și pre featele lor le ard de tot cu foc bozilor lor.

32. Tot cuvântul care eu poruncescu ție astăzi, acesta să-l păzești să-l faci. Să nu adaogi preste el, nice să iai de la dânsul.

CAP 13

Pedeapsa prorocilor mincinoși.

1. Iară de să va scula întru tine proroc au visuitoriu de vis și va da ție semnu au minune,

2. Și va veni semnu au minunea care au grăit cătră tine, zicând: ‘Să meargem și să slujim la alți dumnezăi, carii nu-i știți!’,

3. Să nu ascultați cuvintelor prorocului acestuia, au celuia ce visuiaște visul acela, căce ispiteaște Domnul Dumnezăul vostru pre voi, ca să știe de iubiți pre Domnul Dumnezăul vostru dentru toată inima voastră și den tot sufletul vostru.

4. Pre urma Domnului Dumnezăului vostru să meargeți și de Dânsul să vă teameți și poruncile lui să păziți și glasul lui să-l ascultați și lui să slujiți și cătră dânsul să vă adaogeți.

5. Și prorocul acela, au cela ce au visat visul acela va muri, căci au grăit a te rătăci pre tine de la Domnul Dumnezăul tău, cela ce te-au scos den pământul Eghipetului, cela ce te-au izbăvit pre tine den robie, să te scoață pre tine den calea care au poruncit ție Domnul Dumnezăul tău să mergi întru dânsa. Și să piardeți răul dentru voi singuri!

6. Iară de te va ruga fratele tău despre tată-tău au despre maică-ta, au feciorul tău, au fata ta, au fămeaia ta ce e în sânul tău, sau priatenul tău, cela ce e tocma cu sufletul tău, pre ascunsu zicând: ‘Să meargem și să slujim la alți dumnezei’, carii n’ai știut tu și părinții tăi’,

7. De cătră dumnezeii limbilor celor de pe împrejurul vostru, celor ce să apropie ție au celor departe de la tine, de la marginea pământului până la marginea pământului,

8. Să nu voiești împreună cu el și să nu asculți pre el și să nu se milostivească ochiul tău pre el; să nu pohtești preste el, nici să acoperi pre el.

9. Spuindu să spui pentru el, și mâna ta va fi preste el dentâiu ca să-l omori pre el, și mâinile a tot nărodul lasă mai de apoi

10. Și-l vor ucide pre el cu pietri și va muri, căci au cercat să te osebească pre tine de la Domnul Dumnezăul tău, cela ce te-au scos pre tine den pământul Eghipetului, den casa robiei.

11. Și tot Israilul, auzindu, să va teame și nu vor adaoge să mai facă după cuvântul acesta cel rău întru voi.

12. Iară de vei auzi întru una den cetăți, carele Domnul Dumnezăul tău dă ție să lăcuiești tu acolo, zicându:

13. ‘Ieșit-au oameni fără de leage dentru voi și au osebit pre toți ceia ce lăcuiescu cetatea lor, zicând: ‘Să meargem și să slujim la alți dumnezei, carii n’aț știut’,

14. Și vei cerca, și vei întreba, și vei cerceta foarte și, iată, adevărat ales – cuvântul, să face scârba aceasta întru voi,

15. Ucigându să ucizi pre toț ceia ce lăcuiescu întru cetatea aceaea cu ucidere de sabie; cu anathema vei anathimisi pre ea și toate câte-s într’însa.

16. Și toate prăzile ei vei aduna la ieșirile ei și vei arde cetatea cu foc, și toate prăzile ei, cu totul, înaintea Domnului Dumnezeului tău; și va fi nelăcuită în veaci, nu să va mai zidi de iznoavă.

17. Nu să va lipi nemica de anathema întru mâna ta, pentru ca să se întoarcă Domnul den mânia urgiii lui și va da ție milă și te va milui și te va înmulți, în ce chip au grăit ție Domnul și în ce chip au jurat Domnul părinților tăi,

18. De veț asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, să păzești toate poruncile lui câte eu poruncescu ție astăzi, să faci cel bun și cel plăcut înaintea Domnului Dumnezeului tău.

CAP 14

Rândueli pentru jale. Mâncări și zeciueli.

1. Fii sânteț Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă curățiț, să nu puneți pleșuvitură întru mijlocul ochilor voștri pre mort,

2. Căci nărodu sfânt ești Domnului Dumnezeului tău și pre tine te-au ales Domnul Dumnezeul tău să fii lui nărod avut dentru toate limbile câte-s pre fața pământului.

3. Să nu mâncaț toată scârba.

4. Aceaste dobitoace să mâncaț: vițel den boi și miel den oi și țap den capre,

5. Cerbu și căprioară și bivol și țap sălbatic și inorodul și zâmbrul și cămilopardos.

6. Tot dobitocul ce-i e copita spintecată și unghiaște unghi de doao gemănări și scoate rumăgătură, întru dobitoace, aceastea să mâncaț.

7. Și aceastea să nu mâncaț, dentru ceale ce scot rumăgală și dentru ceale ce îngemenează copita și unghiaște unghea: cămila, și iepurile, și ariciul, căci scot rumăgătură aceastea și copita nu îngemenează; necurate sânt voao.

8. Și mascurul, căci îngemenează copita acesta și unghiaște unghea de copită, și acesta rumăgătură nu rumăgă, necurat e acesta voao; den cărnurile lui să nu mâncați și de mortăciunele lor să nu vă atingeț.

9. Și aceastea-s care veț mânca dentru toate câte-s întru ape: toate câte-s la eale aripi și solzi veț mânca,

10. Și toate câte nu-s la eale aripi și solzi să nu mâncaț; necurate vor fi acealea voao.

11. Toată pasărea curată veți mânca.

12. Și dentr’aceastea să nu mâncaț den eale: vulturul și gripsorul, și vulturul de mare,

13. Și ghipa, și caia și ceale ce să asamănă lui,

14. Și tot corbul și aseamenile lui,

15. Și struțul, și ciuhul, și babița, și coruiul și cei aseamene lui,

16. Și erodion, și lebădă, și stârcu,

17. Și hăreți, și păun, și lipitoarea,

18. Și barza, și șoiumul și câte-i samănă lui, și pupăza, și liliacul.

19. Toate târâitoarele pasărilor, necurate aceastea sânt voao; să nu mâncați dentru eale.

20. Toată zburătoarea curată să mâncați.

21. Și toată mortăciunea să nu mâncați; celui nemearnic ce e în cetățile tale să va da și va mânca, sau vei da celui striin, căce norod sfânt ești Domnului Dumnezăului tău. Să nu fierbi miel cu laptele maicii lui.

22. A zeacea să zăciurești den toată roada săminții tale, sămânța țarenii tale, den an în an.

23. Și vei mânca pre ea înaintea Domnului Dumnezăului tău, în locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău să să cheame numele lui acolo; vei aduce ceale preste zecile grâului tău, și ale vinului tău, și ale untdelemnului tău, și ceale dentâiu născute ale boilor tăi și ale oilor tale, pentru ca să te înveți a te teame de Domnul Dumnezăul tău în toate zilele.

24. Iară de va fi departe drumul de la tine și nu vei putea să duci pre eale, căce departe e de tine locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău ca să să cheame numele lui acolo, căce te-au blagoslovit pre tine Domnul Dumnezăul tău,

25. Și le vei vinde pre eale pe argint, și vei lua argintul în mânile tale și vei mearge la locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dânsul;

26. Și vei da argintul preste tot carele va pohti sufletul tău, pre boi sau pre oi, sau pre vin sau pre rachiu, sau pre tot ce va pohti sufletul tău, și vei mânca acolo înaintea Domnului Dumnezăului tău și te vei veseli tu și casa ta

27. Și levitul cel den cetățile tale, căce nu iaste lui parte, nice sorțu împreună cu tine.

28. După trei ani să scoți tot preste zeace a roadelor tale întru anul acela și vei pune pre el în cetățile tale.

29. Și va întra levitul, căce nu iaste lui parte, nice sorțu împreună cu tine, și cel nemearnic, și cel sărac, și văduva cea den cetățile tale, și vor mânca și să vor sătura, pentru ca să te blagoslovească Domnul Dumnezăul tău preste toate faptele tale carele vei face.

CAP 15

Anul al șaptelea. Săracii, robii și dentâii născuți.

1. Pren șapte ani vei face slobozire. Și așa e porunca slobozirii:

2. Lăsa-vei toată datoria ta care ți-e datoriu aproapele tău; și fratelui tău să nu ceri, căce s’au chemat iertare Domnului Dumnezăului tău.

3. Celui striin să ceri câte vor fi ale tale la el, iară fratelui tău iertare să faci datoriei tale.

4. Căce nu iaste întru tine lipsit, pentru cuvântul acesta blagoslovindu-te te va blagoslovi Domnul Dumnezeul tău în pământul care Domnul Dumnezăul tău dă ție cu sorțu, ca să-l moștenești de tot,

5. Iară de veți asculta cu auzul glasul Domnului Dumnezăului vostru, să păziți și să faceți toate poruncile aceastea

6. Câte eu poruncescu ție astăzi, căce Domnul Dumnezăul tău te-au blagoslovit pre tine, în ce chip au grăit ție, și vei împrumuta la limbi multe, iară tu nu te vei împrumuta; și vei stăpâni tu a limbi multe, iară ție nu-ț vor stăpâni.

7. Iară de să va face ție frate lipsit, dentru frații tăi, întru una den cetăți, în pământul carele Domnul Dumnezăul tău dă ție, să nu întorci inima ta, nice să strângi mâna ta de cătră fratele tău cel lipsit.

8. Deșchizând să deșchizi mânile tale lui și împrumutând să împrumuți pre el oricât îi va trebui și întru cât să va lipsi.

9. Ia-te aminte pre tine, să nu să facă cuvânt ascunsu în inima ta, fărădeleage zicând: ‘Apropii-se anul al șaptelea, anul iertării!’ Și va ficleni ochiul tău pre fratele tău cel lipsit și nu vei da lui și va striga asupra ta cătră Domnul și va fi întru tine greșală mare.

10. Dând să-i dai lui și împrumutându să împrumutezi pre el oricâtu-i va trebui de la tine și să nu te mâhnești în inima ta, dându-i tu lui, pentru că pentru acest cuvânt te va blagoslovi Domnul Dumnezăul tău întru toate faptele tale și întru toate, oriunde vei pune mâna ta.

11. Pentru că nu va lipsi lipsit de la pământul tău, dirept aceaea eu ție poruncescu cuvântul acesta, zicând: Deșchizând să deșchizi mâna ta fratelui tău celui sărac și celui lipsit de spre pământul tău.

12. Iară de să va vinde ție fratele tău, jâdovul au jâdovcă, sluji-va ție șase ani, și’n al șaptelea trimite-l-vei pre el slobod de la tine.

13. Și cându-l vei trimite pre el slobod de la tine, să nu trimiți pre el deșărt; cu chelșug să-l chelșuguiești pre el den oile tale și den grâul tău și den teascul tău.

14. După cum te-au blagoslovit Domnul Dumnezăul tău vei da lui.

15. Și-ț vei aduce aminte că rob ai fost în pământul Eghipetului și te-au mântuit Dumnezăul tău de acolo; pentru aceaea eu poruncescu ție să faci cuvântul acesta.

16. Iară de va zice cătră tine: ‘Nu voiu ieși de la tine’ – căci au iubit pre tine și casa ta, căci bine iaste lângă tine –,

17. Vei lua undreaua și vei găuri ureachea lui cătră ușă la stâlpii ușii și va fi ție rob în veaci; și la slujnica ta într’acesta chip vei face.

18. Nu nesâlnic va fi înaintea ta, trimițându-să ei slobozi de la tine, căci pre an simbrie de năimit au slujit ție șase ani. Și te va blagoslovi pre tine Domnul Dumnezăul tău întru toate câte vei face.

19. Tot dentâiu născutul carele să va naște în vacile tale și în oile tale, ceale de parte bărbătească le vei sfinți Domnului Dumnezăului tău. Să nu lucrezi întru cel dentâiu născut vițelul tău și să nu tunzi cel dentâiu născut al oilor tale.

20. Înaintea Domnului Dumnezăului tău vei mânca pre el, den an în an, la locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău, tu și casa ta.

21. Iară de va fi întru el prihană, șchiop au orb, au toată hula rea, să nu o pui Domnului Dumnezăului tău.

22. Întru cetățile tale vei mânca pre el; cel necurat întru tine și cel curat într’acesta chip va mânca, ca o căprioară au cerbu.

23. Fără numai sângele să nu mănânci, pre pământ să-l verși pre el ca apa.

CAP 16

Ceale trei sărbători mari de preste an.

1. Păzeaște luna noao și vei face Paște Domnului Dumnezăului tău, căci întru lună noao ai ieșit den pământul Eghipetului, noaptea.

2. Și vei junghea paștile Domnului Dumnezăului tău, oi și boi, în locul unde va aleage Domnul Dumnezăul tău pre el să să cheame numele lui acolo.

3. Să nu mănânci pre el dospit; șapte zile să mănânci pre el azime, pâine de chinuire, căci cu sârguială ați ieșit den Eghipet, noaptea, pentru ca să vă aduceți aminte de ziua ieșirei voastre den pământul Eghipetului, toate zilele vieții voastre.

4. Să nu să ivească ție aluat în toate hotarăle tale șapte zile și să nu doarmă den cărnurile carele veți junghea sara, în ziua cea dentâiu până dimineața.

5. Nu vei putea să junghi pasca întru nice una den cetățile tale carele Domnul Dumnezăul tău dă ție,

6. Fără numai la locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău să să cheame numele lui acolo; acolo vei junghea paștile, sare, de cătră apusul soarelui, în vreamea carea ai ieșit den pământul Eghipetului.

7. Și vei fiarbe și vei frige și vei mânca în locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău pre el, și te vei întoarce dimineața și vei mearge la casele tale.

8. Șase zile vei mânca azime, iară în ziua a șaptea, ieșirea, praznic Domnului Dumnezăului tău; să nu faci întru ea tot lucrul, afară den câte să vor face sufletului.

9. Șapte săptămâni întregi să numeri ție; începând seacerea, pre secerat, vei înceape a număra șapte săptămâni.

10. Și vei face praznic de săptămâni Domnului Dumnezăului tău, precum mâna ta poate, câte va da ție, în ce chip te-au blagoslovit Domnul Dumnezăul tău.

11. Și te vei bucura înaintea Domnului Dumnezăului tau, tu și feciorul tău, și fata ta, și sluga ta, și slujnica ta și levitul cela ce e în cetățile tale, și cel nemeamic, și cel sărac, și văduva ceaea ce iaste întru voi, în locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dânsul să să cheame numele lui acolo.

12. Și-ț vei aduce aminte că rob ai fost în pământul Eghipetului și vei păzi și vei face poruncile aceastea.

13. Praznic colibilor să faci ție 7 zile, după ce vei aduna den aria ta și den teascul tău.

14. Și te vei bucura pe praznecul tău, tu și feciorul tău, și fata ta, sluga ta și slujnica ta, și levitul, și nemearnicul, și săracul, și văduva ceaea ce iaste în cetățile tale.

15. Șapte zile să prăznuiești Domnului Dumnezăului tău în locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău pre el a să chema acolo numele lui; iară de te va blagoslovi Domnul Dumnezăul tău întru toate sămănăturile tale și în tot faptul mâinilor tale, și vei fi veselindu-te.

16. Trei vremi ale anului să va ivi toată partea bărbătească a ta înaintea Domnului Dumnezăului tău în locul carele va aleage Domnul. Dumnezăul tău: întru praznecul azimelor, și în sărbătoarea săptămânilor, și în praznecul făcutului colibilor. Să nu te ivești înaintea Domnului Dumnezăului tău deșert;

17. Fiecarele – după putearea mâinilor voastre, după blagoslovenia Domnului Dumnezăului tău care au dat ție.

18. Judecătoriu și aducătoriu de cărți vei pune ție întru toate cetățile tale care Domnul Dumnezăul tău dă ție, după fealiuri, și vor judeca nărodul judecată direaptă, nu vor abate judecata,

19. Nici vor cunoaște față, nici vor lua daruri, pentru că darurile orbescu ochii înțelepților și râdică cuvintele direpților.

20. Pre direptul cu direptatea să gonești, pentru ca să trăiț și, întrând înlăuntru, să moșteniț pământul care Domnul Dumnezăul tău dă ție.

21. Să nu sădești ție desiș, tot lemnul, lângă jârtăvnicul Domnului Dumnezăului tău, să nu faci ție.

22. Să nu întărești ție stâlp care au urât Domnul Dumnezeul tău.

CAP 17

Idololatri. Judecători. Împăratul.

1. Să nu aduci Domnului Dumnezăului tău vițel au oaie la carele iaste hulă întru dânsă, tot cuvântul rău, căce scârbă Domnului Dumnezăului tău iaste.

2. Iară de se va afla întru tine, întru una den cetățile tale den carele Domnul Dumnezăul tău dă ție, bărbat au fămeaie carele va face rău înaintea Domnului Dumnezăului tău, să treacă făgăduința lui

3. Și, mergând, vor sluji la alți dumnezăi și să vor închina lor, soarelui au lunii, sau la tot ceale dentru podoaba ceriului, carele nu ți-am poruncit ție,

4. Și va spune ție și vei cerca foarte și, iată, adevărat s’au făcut cuvântul, s’au făcut scârba aceasta întru Izrail,

5. Și vei scoate pre omul acela sau pre muiarea aceaea care au făcut acest lucru rău pre poartă și veț ucide pre ei cu pietri și vor muri.

6. Pre doao mărturii au pre trei va muri; cela ce moare nu va muri pre o mărturie.

7. Și mâna mărturiilor va fi preste el dentâiu să-l omoare pre el, și mâna a tot nărodulul la cea de apoi. Și veț râdica pre cel rău dentru voi singuri.

8. Iară se va slăbi de la tine cuvânt la judecată între mijlocul sângelul sângelui, și întru mijlocul judecății judecății, și întru pipăirea pipăirii, și întru pricea pricii, cuvinte de judecat întru cetățile tale, și, sculându-te, să te sui la locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău ca să să cheame numele lui acolo,

9. Și vei mearge cătră preoți leviții, și cătră judecători carele va fi în zilele acealea și, cercând, vor spune judecata ție.

10. Și vei face după cuvântul carele îț vor spune ție ceia den locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău ca să să cheame numele lui acolo; și să păzești foarte să faci după toate câte ți să vor tocmi ție.

11. După leage și după judecata care vor spune ție vei face; să nu te abați de la cuvântul carele îț vor spune în direapta au în stânga.

12. Și omul carele va face întru semeție, ca să nu asculte pe preotul cela ce stă a sluji pre numele Domnului Dumnezăului tău sau pre judecătoriul carele va fi în zilele acealea, și va muri omul acela și vei scoate pre cel rău den Israil.

13. Și tot norodul, auzind, să va spământa și nu va mai păgâni.

14. Iară de vei întra în pământul carele Domnul Dumnezăul tău dă ție cu sorțu și vei moșteni pre dânsul de tot și vei lăcui preste el și vei zice: „Pune-voiu preste mine boiaren, ca și cealealalte limbi, ceale de pemprejurul mieu“,

15. Puind să puiu preste tine boiarin pre carele va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dânsul, dentru frații tăi vei pune preste tine boiarin; nu vei putea să pui preste tine om strein boiarin, căce nu-ți iaste frate.

16. Însă să nu înmulțească luiș caii, nice să nu întoarcă pre norodu la Eghipet, pentru ca să nu-ș înmulțească lui caii; și Domnul zise voao: „Să nu va mai adaogeți să vă mai întoarceți întru calea aceasta“.

17. Și să nu înmultească luiș fămei, pentru ca să nu să premenească inima lui; și argint și aur să nu-ș înmulțească lui foarte.

18. Și va fi când va șădea pre scaunul domniei lui și-ș va scrie lui aceasta a doao leage întru carte de la preoții leviții,

19. Și va fi cu el și va ceti întru ea toate zilele vieții lui, pentru ca să să înveațe a să teame de Domnul Dumnezăul lui, să păzească toate poruncile aceastea și direptățile aceastea ca să le facă,

20. Pentru ca să nu să înalțe inima lui de cătră frații lui, pentru ca să nu iasă den porunci în direapta au în stânga, pentru ca să fie îndelungat de ani pre domnia lui, el și fiii lui împreună cu el, întru fiii lui Israil.

CAP 18

Drepturile preoților. Vrăji. Mesia.

1. Nu va fi preoților leviților la tot fealiul parte, nice sorțu cu Israil; aducerile Domnului – sorțul lor, vor mânca pre eale.

2. Iară sorțu nu va fi lui întru frații lui; Domnul – el sorțu lui, în ce chip au zis lui.

3. Și aceasta e judecata preoților: ceale de la norodu, de cătră ceia ce jârtvuiescu jârtvele, ori vițel, ori oaie, și vei da brațul preotului, și fălcile, și ventrele.

4. Și începăturile vinului tău și grâului tău și untdelemnului tău și începătura tunderii oilor tale vei da lui,

5. Pentru că pre el au ales Domnul Dumnezăul tău, den toate fealiurile tale, a starea înaintea Domnului Dumnezeului tău, ca să slujască și să blagoslovească pre numele Domnului, el și fiii lui, în toate zilele.

6. Iară de va veni levitul dentru una den cetățile voastre, dentru toți fiii lui Israil, unde el nemerniceaște după cum pohteaște sufletul lui, la locul carele va aleage Domnul,

7. Și va sluji cu numele Domnulul Dumnezăului lui ca și toți frații lui leviții, ceia ce stau acolo înaintea Domnului,

8. Parte împărțită va mânca, afară den vânzarea cea de moșie.

9. Iară de vei întra în pământul carele Domnul Dumnezăul tău dă ție, să nu te înveți a face după urâciunile limbilor acelora.

10. Să nu să afle întru tine curățindu pre fiiil lui sau pre fata lui cu foc, vrăjind vrajă și descântând și vrăjind fermăcători,

11. Cântându vrajă, grăind den pântice și căutând în seamne și întrebând morții,

12. Pentru că iaste scârbă Domnului Dumnezăului tău tot carele face aceastea; că pentru scârbele aceastea Domnul Dumnezăul tău va surpa pre ei de cătră fața ta.

13. Desăvârșit să fii înaintea Domnului Dumnezăului tău,

14. Pentru că limbile aceastea pre carele tu moștenești de tot pe dânșii, aceștea vrăji și descântece vor auzi, iară ție nu așa ți-au dat Domnul Dumnezăul tău.

15. Prorocu dentru frații tăi ca mine va râdica ție Domnul Dumnezăul tău; de dânsul să ascultați după toate

16. Câte ai cerșut de la Domnul Dumnezăul tău la Horiv, în ziua adunării, zicând: ‘Nu vom adaoge a auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru și focul acest mare nu-l vom mai vedea, nici vom muri’.

17. Și zise Domnul cătră mine:

18. ‘Dirept, toate câte au grăit Proroc voiu scula lor den mijlocul fraților lor, ca și tine, și voiu da cuvântul mieu în rostul lui și va grăi lor după cum voiu porunci lui.

19. Și omul acela care nu va asculta cuvântul lui, câte va grăi prorocul pre numele mieu, eu voiu izbândi dentru dânsul.

20. Fără numai prorocul carele va păgâni să grăiască pre numele mieu cuvântu carele n’am poruncit lui să grăiască și câte va grăi pre numele altor dumnezei, va muri prorocul acela’.

21. Iară de vei zice întru inima ta: ‘Cum vom cunoaște cuvântul carele au grăit Domnul?’,

22. Câte va grăi prorocul pre numele Domnului, și nu se va face cuvântul și nu să va tâmpla cuvântul acesta carele n’au grăit Domnul; întru păgânătate au grăit prorocul acela; să nu vă țineț de dânsul.

CAP 19

Cetățile de scăpare. Pedeapsa martorilor mincinoși.

1. Iară de va piarde Domnul Dumnezeul tău limbile care Dumnezeul tău dă ție pământul lor și vei moșteni pre dânșii de tot și vei lăcui întru cetățile lor și în casele lor,

2. Trei cetăț vei osebi ție în mijlocul pământului tău carele Domnul Dumnezeul tău dă ție.

3. Socoteaște tu calea și vei împărți în trei părți hotarăle pământului tău pre carele împarte ție de tot Domnul Dumnezeul tău. Și va fi acolo scăpare la tot ucigașul.

4. Și aceasta va fi porunca ucigașului carele va fugi acolo și va trăi: carele va ucide pre aproapele său fără de voie și acesta neurând pre el mai nainte de ieri și mai nainte de alaltaieri,

5. Și cine va întra împreună cu aproapele său la codru să adune leamne și să va lovi mâna lui cu toporul celuia ce taie lemnul și, căzându fierul den lemnu, să va nemeri pre cela de aproapele lui și va muri, acesta va fugi la una den cetățile aceastea și va trăi,

6. Pentru ca să nu gonească cela ce e rudă sângelui pre urmă celuia ce au omorât, căci s’au înfierbântat cu inema lui, și-l va ajunge pre el, de va fi mai îndelungată calea lui, și-i va omorî sufletul lui și va muri, și acestuia nu-i e judecata de moarte, căci nu-l urâia pre dânsul mai nainte de ieri și de alaltaieri.

7. Pentru aceaea eu ție poruncescu cuvântul acesta, zicându: ‘Trei cetăți să osibești ție’.

8. Iară de va lărgi Domnul Dumnezeul tău hotarăle tale, în ce chip s’au jurat părinților tăi, și-ț va da Domnul tot pământul carele au zis să dea părinților tăi,

9. De vei asculta să faci toate poruncile aceastea câte eu poruncescu ție astăzi, să iubești pre Domnul Dumnezeul tău, să mergi întru toate căile lui în toate zilele, și vei adaoge ție încă trei cetăți cătră aceaste trei,

10. Și nu să va vărsa sânge nevinovat în pământul tău carele Domnul Dumnezeul tău dă ție cu sorțu, și nu va fi întru tine vinovat de sânge.

11. Iară de va fi întru tine om urându pre aproapele său și va pândi pre dânsul, și să va rădica asupra lui, și-i va ucide sufletul lui și va muri, și va fugi la una den cetățile aceastea,

12. Și vor trimite bătrânimea cetății lui, și vor lua pre el de acolo, și-l vor da în mâinile celora ce să rudescu cu sângile și va muri.

13. Să nu să veaghe ochiul tău pre el; și vei curăți sângele cel nevinovat întru Israil, pentru ca să fie ție bine.

14. Să nu muți hotarăle aproapelui tău, care le-au pus părinții tăi întru moștenirea ta cara te-ai moștenit pre pământul care Domnul Dumnezeul tău dă ție cu sorțu să-l paști.

15. Să nu rămâie o mărturie să mărturisască asupra omului după toată strâmbătatea și după toată greșala și după tot păcatul carele va păcătui; pren rostul a doao mărturie și pren rostul a treia mărturie va sta tot cuvântul.

16. Iară de va sta mărturie nedireaptă asupra omului, zicându asupra lui păgânătate,

17. Și vor sta acei doi oameni cărora iaste lor pricea înaintea Domnului și înaintea preoților și înaintea judecătorilor carii vor fi în zilele acealea,

18. Și vor cerceta judecătorii pre amăruntul și, iată, mărturie strâmbă au mărturisit, cu strâmbătate au stătut împotriva fratelui său,

19. Și să faceți lui în ce chip au ficlenit a face asupra fratelui său și veț râdica răul dentru voi singuri.

20. Și cei rămaș, auzind, se vor spământa și nu vor mai adaoge a mai face după cuvântul acest rău întru voi.

21. Să nu veaghe ochiul tău pre el, suflet pentru suflet, ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior; după cum va da neștine hulă aproapelui său, așa veț da lui.

CAP 20

Legi pentru războiu.

1. Iară de vei ieși la războiu asupra vrăjmașilor tăi și vei vedea cal și călăreț și norod mai mult decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău – cu tine, cela ce te-au suit pre tine den pământul Eghipetului.

2. Și va fi când te vei apropia la războiu și, apropiindu-se preotul, va grăi norodului și va zice cătră ei:

3. ‘Ascultă, Izraile, voi meargeți astăzi la războiu asupra vrăjmașilor voștri! Nu să slăbească inima voastră, nu vă teameț, nici vă înfrângeți, nici vă abateț de cătră fața lor,

4. Căci Domnul Dumnezăul vostru, cela ce mearge înaintea voastră împreună cu voi, va bate împreună cu voi pre vrăjmașii voștri și va mântui pre voi’.

5. Și vor grăi cărturarii cătră nărod, zicând: ‘Carele e omul ce au zidit casă noao și nu o au înnoit? Meargă și întoarcă-se la casa lui, să nu moară la războiu, și alt om va înnoi pre dânsa.

6. Și carele e omul care au sădit vie și nu s’au bucurat dentr’însa? Meargă și să întoarcă la casa lui, să nu moară în războiu, și alt om se va bucura dentr’însa.

7. Și carele e omul care s’au logodit cu muiare și n’au luat-o pre dânsa? Meargă de se întoarcă la casa lui, să nu moară la războiu, și alt om o va lua pre dânsa’.

8. Și vor adaoge cărturarii a grăi cătră nărod și vor zice: ‘Carele e omul cel ce să spământează și fricos la inimă? Meargă și să întoarcă la casa lui, pentru ca să nu înfricoșaze inima fratelui său ca și a lui’.

9. Și va fi când vor înceta cărturarii grăind cătră norod, și vor pune boiarii oștii înainte-povățuitori norodului.

10. Iară de te vei apropia lângă cetate să o bați, și să-i chemi pre ei cu pace.

11. De vor răspunde ție cu pace și vor deșchide ție, va fi tot nărodul cei ce s’au aflat în cetate vor fi birnici și supuși.

12. Iară de nu vor asculta pre tine și vor face cătră tine războiu, vei ședea prejur dânsa.

13. Și o va da Domnul Dumnezeul tău în mânile tale și vei ucide toată partea bărbătească dentr’însa cu ucidere de sabie,

14. Afară den muieri și den marfă și toate dobitoacele și toate câte vor fi în cetate și toată plinirea vei prăda ție și vei mânca toată prada vrăjmașilor tăi, den care Domnul Dumnezeul tău dă ție.

15. Așa vei face toate cetățile ceale ce sânt departe de la tine foarte, carele nu-s den cetățile limbilor acestora.

16. Nice den cetățile aceastea, den carele Domnul Dumnezăul tău dă ție se moștenești pământul lor, să nu prmdeț viu dentr’înșii tot ce răsuflă,

17. Ce cu anathema să anathemisiț pre ei: pre heteu, și pre amoreu, și pre hananeu, și pre ferezeu, și pre eveu, și pre ievuseu, și pre ghergheseu, în ce chip au poruncit ție Domnul Dumnezăul tău,

18. Pentru ca să nu vă înveațe să faceți toate urâciunile lor, cite au făcut dumnezeilor lor, și veț greși înaintea Domnului Dumnezăului vostru.

19. Iară de vei ședea prejur cetate zile mai multe să o bați pentru luarea ei, să nu strici copacii ei să pui preste ei fier; ce dentru dânsul să mănânci, iară pre el să nu-l tai. Au om iaste lemnul cel den țarină, să între de cătră față la șanț?

20. Iară lemnul care știi că nu iaste rodnic de mâncare, acela să-l surpi și să-l tai și să urzești șanț asupra cetății carea face cătră tine războiul, până unde se va închina.

CAP 21

Omorul necunoscut. Căsătoria cu femei robite. Dreptul celui dentâiu născut.

1. Iară de se va afla om ucis, în pământul care Domnul Dumnezăul tău dă ție să moștenești, căzând la câmp și nu știu pre cel ce l-au omorât,

2. Va ieși bătrânimea ta și judecătorii tăi și vor măsura la cetățile ceale de pe împrejurul stârvului,

3. Și va fi cetatea cea ce să apropie la stârvu și va lua bătrânimea cetății aceiia juncă den boi, carea n’au lucrat și carea n’au tras jug,

4. Și vor pogorî bătrânimea cetății aceiia junca la o vale nesâlnică, carea nu s’au lucrat, nice s’au sămănat, și vor tăia vinele juncăi în vale.

5. Și să vor apropia preoții leviții, pentru că pre ei i-au ales Domnul Dumnezăul tău să stea înaintea lui și să blagoslovească pre numele lui, și pre rostul lor va fi toată pricea și toată pipăirea.

6. Și toată bătrânimea cetății aceiia, ceii ce să apropie de stârvu, vor spăla mâinile pre capul juncăi cei cu vinele tăiate în vale și răspunzând vor zice:

7. ‘Mâinile noastre n’au vărsat sângele acesta și ochii noștri n’au văzut.

8. Milosârd fii norodului tău, lui Israil, pre care ai mântuit den pământul Eghipetului, Doamne, pentru ca să nu se facă sânge nevinovat întru norodul tău Israil’. Și li se va ierta lor sângele.

9. Iară tu vei rădica sângele cel nevinovat dentru voi singuri, de veți face binele și plăcearea înaintea Domnului Dumnezăului tău.

10. Iară de vei ieși la războiu înaintea vrăjmașilor tăi și va da Domnul Dumnezău pre ei în mâinile tale și vei prăda prada lor,

11. Și vei vedea la pradă muiare frumoasă la față și-ț vei aduce aminte de ea, și o vei lua pre dânsa ție muiare,

12. Și o vei băga înlăuntru, în casa ta, și vei rade capul ei, și vei tăia unghile ei,

13. Și vei lua hainile robiii de la dânsa, și va șădea în casa ta, și va plânge pre tată-său și pre mumă-sa o lună-de zile; și după aceaea, vei întra la ea și te vei lăcui cu ea și va fi ție muiare.

14. Și va fi de nu vei vrea pre dânsa, o vei trimite slobodă, și cu vânzare nu să va vinde pre argint, să nu te leapezi de dânsa, pentru căci o ai smerit.

15. Iară de să vor face la un om doao muieri, una dentr’însele iubită, iară alta dentr’însele urâtă, și vor naște lui cea iubită și cea urâtă și să va face fecior dentâiu născut acei urâte,

16. Și va fi, întru carea zi va da cu sorțu fiilor lui unealtele lui, nu va putea să facă dentâiu născut pre feciorul cei iubite, trecând cu vedearea fiiul cei urâte, cel dentâiu născut,

17. Ce pre cel dentâiu născut fecior al ceii urâte va cunoaște, să-i dea lui îndoit dentru toate câte i se vor afla lui, căci acesta iaste începătură fiilor lui și lui să cuvine ceale dentâiu născute.

18. Iară de va fi cuiva fecior neascultătoriu și gâlcivitoriu, neascultând glasul părintelui său și glasul maicii lui, și ceartă pre el și nu ascultă pre ei,

19. Și, prinzându-l părintele lui și maica lui, scoate-l-vor pre el înaintea bătrânimei cetății lui și la poarta locului lui

20. Și vor zice oamenilor cetății lui: ‘Fiiul nostru acesta nu ascultă și priceaște și nu asculta glasul nostru, făcând zăloage, bețiveaște’.

21. Și-l vor ucide cu pietri oamenii cetății lui și va muri. Și vei rădica pre cel rău dentru voi singuri și ceialalți auzind, să vor spământa.

22. Iară de să va face între niștine greșală, judecată de moarte, și va muri și vei spânzura pre el pre lemnu,

23. Să nu doarmă trupul lui pre lemnu, ce cu îngropare îl veț îngropa în ziua aceaea, căci blestemat de Dumnezău iaste tot spânzuratul pre lemnu, și să nu pângăriți pământul carele Domnul Dumnezăul tău dă ție cu sorți.

CAP 22

Porunci felurite.

1. Nu, văzând vițelul fratelui tău au oaia lui rătăcind pre cale, să le treci cu vedearea. Cu întoarcere să întorci pre eale fratelui tău.

2. Iară de nu se va apropia fratele tău cătră tine, nice îl vei ști pre el, le vei aduna în casa ta și va fi împreună cu tine până le va cerca fratele tău și le vei da lui.

3. Așa vei face măgariului lui și așa vei face haina lui și așa vei face după toată pierzarea fratelui tău, câte se vor piarde de la el și vei afla pre eale; nu vei putea să le treci cu vedearea.

4. Să nu treci cu vedearea măgariul fratelui tău sau vițelul lui, fiind căzut pre cale, să nu-i treci cu vedearea; rădicând să rădici împreună cu dânsul.

5. Nu vor fi unealte ale bărbatului pre muiare, nice să să îmbrace bărbatul cu îmbrăcăminte fămeiască, pentru că iaste scârbă Domnului Dumnezăului tău tot făcând aceastea.

6. Iară de vei întimpina cuiub de pasăre înaintea obrazului tău, în cale au pre vreun copaciu sau pre pământ, cu pasări sau cu oao, și muma cloceaște pre golași sau pre oao, să nu iai pre muma cu fiii.

7. Cu trimitere să trimiț pre muma, iară copiii să=i iai ție, pentru ca să ți să facă bine ție și să fii cu multe zile.

8. Iară de vei zidi casă noao, să faci cunună casii tale. Și să nu faci ucidere în casa ta, de va cădea cela ce au căzut de la ea.

9. Să nu sameni via ta de doao fealiuri, pentru ca să nu să sfințească roada și sămânța care o vei sămăna împreună cu roada viei tale.

10. Să nu ari cu vițel și cu măgariu într’un loc.

11. Să nu te îmbraci cu scârnavă lână și de in împreună.

12. Sucite să faci ție pre ceale patru aripi a îmbrăcăminților tale cu carele te vei îmbrăca întru eale.

13. De va lua neștine muiare și va lăcui împreună cu ea și o va urî,

14. Și va pune preste dânsa cuvinte de vinuit și va aduce ei nume rău și va zice: ‘Pre muiarea aceasta am luat și, apropiindu-mă de ea, n’am aflat ei feciorie’,

15. Și, luând tatăl featii și muma, vor scoate fecioriile featii cătră bătrânime la poartă.

16. Și va zice tatăl featii bătrânimei: ‘Pre fata mea aceasta am dat omului acestuia fămeaie si, urându-o, el pune ei cuvinte de vinuire, zicând:

17. ‘N’am aflat la fata ta feciorie’, și aceastea-s fecioriele featii meale’. Și vor deșchide haina înaintea bătrânimei cetății aceiia.

18. Și va lua bătrânimea cetății aceiia pre omul acela și-l vor certa,

19. Și-l vor păgubi pre el cu o sută de sicle și vor da tatălui feciarii, pentru căce au scos nume rău pre fecioară israilteancă. Și lui va fi fămeaie, nu va putea să o gonească pre ea, întru toată vreamea.

20. Iară de să va face cu adevărat cuvântul acesta și nu să va afla feciorie la fecioară,

21. Și vor scoate pre fecioară la ușăle casii tătâni-său și o vor ucide pre ea cu pietri oamenii cetății și va muri, căce au făcut nebunie întru fiii lui Israil a curvi casa tătâni-său. Și vei scoate pre cel rău dentru voi singuri.

22. Iară de să va afla om dormind cu muiare care au lăcuit cu bărbat, să-i ucideți pre amândoi: pre omul cel ce doarme cu muiarea și pre muiare. Și vei scoate cel rău dentru Israil.

23. Iară de să va face fată fecioară logodită cu bărbat, și, aflându-o pre ea om în cetate, va dormi împreună cu ea,

24. Veț scoate pre amândoi la ușa cetății lor și să vor ucide cu pietri și vor omorî pre fecioară, pentru căce n’au strigat în cetate, și pre om, căce au smerit muiarea aproapelui său. Și vei rădica pre cel rău dentru voi singuri.

25. Iară de va afla la câmpu omul pre fecioară, pre cea logodită, și, silindu-o, va dormi cu ea, să ucideți pre omul carele va dormi cu ea numai,

26. Iară fecioarii să nu-i faceți nemica. Nu iaste featii greșală de moarte, căce în ce chip să rădică neștine om pre aproapele său și va ucide sufletul lui, așa iaste lucrul acesta.

27. Căce la țarină au aflat pre ea, strigat-au fata cea logodită, și nu era nimeni de a-i ajuta.

28. Iară de va afla neștine fata cea fecioară carea nu iaste logodită și, silindu-o, va dormi împreună cu ea,

29. Și să va afla, de va da omul cela ce va dormi cu ea tatălui featii 50 de didrahme de argint, și lui va fi muiare, pentru căce o au smerit; nu va putea să o gonească preste toată vreamea.

30. Nu va lua omul muiarea tatălui lui și nu va descoperi acoperemântul tatului lui.

CAP 23

Cei ce sânt primiți în adunarea Domnului.

1. Nu va întra famăn scopit la adunarea Domnului.

2. Nu va întra den curvă la adunarea Domnului.

3. Nu va întra înlăuntru amanitean, nici moavitean, la adunarea Domnului; și până la a zeace simenție nu va întra înlăuntru la adunarea Domnului și până în veaci,

4. Pentru căci n’au întimpinat ei pre voi cu pâine și cu apă în cale, ieșindu voi de la Eghipet, și căci au năimit asupra ta pre Valaam, feciorul lui Veor, dentru Mijlocul-râurilor, să te bleasteme pre tine.

5. Și n’au vrut Domnul Dumnezeul tău să asculte pre Valaam și au învârtejit Domnul Dumnezeul tău blestemurile în blagoslovenie, pentru căci te-au iubit pre tine Domnul Dumnezeul tău.

6. Să nu te închini lor cu pace și de folos lor, în toate zilele vieții tale, în veaci.

7. Să nu urăști idumeu, căci fratele tău iaste; să nu urăști eghiptean, căci nemearnic ai fostu în pământul lui:

8. Fii de să vor face lor, ruda a treia vor întra la adunarea Domnului.

9. Iară de vei ieși să te tăbărăști asupra nepriatenilor tăi, și să te păzești de tot cuvântul rău.

10. De va fi întru tine om carele nu iaste curat, den săblazna lui noaptea, și va ieși afară den tabără,

11. Și nu va întra în tabără; și va fi de cătră seară, va spăla trupul lui cu apă și, apuindu soarele, va întra în tabără.

12. Și loc va fi ție afară den tabără și vei ieși acolo afară.

13. Și păruș va fi pre brâul tău, și va fi cându vei ședea pre afară, și vei săpa cu el și, întorcând, vei acoperi rușinea ta cu el.

14. Pentru căci Domnul Dumnezeul tău umblă înlăuntru în tabăra ta să te scoață pre tine și să dea pe vrăjmașul tău în mâinile tale înaintea feații tale; și va fi tabăra ta sfântă și nu să va ivi întru tine rușânare de lucru, și să va întoarce de cătră tine.

15. Să nu dai slugă stăpânulul lui, carele să va adaoge la tine de la domnul lui.

16. Împreună cu tine va lăcui întru voi, va lăcui în tot locul unde va plăcea lui; să nu-l bântuiești pre el.

17. Să nu fie curvă den featele lui Israil și să nu fie curvind den fiii lui Israil.

18. Să nu fie vrăjâtoare den featele lui Israil și să nu fie vrăjindu-să cătră toată ruga den fiii lui Israil.

19. Să nu aduci plata curvei, nici schimbarea câinelui, la casa Domnului Dumnezeului tău, cătră toată ruga, pentru că scârbă sânt Domnului Dumnezeului tău amândoao.

20. Să nu cămetezi fratelui tău camătă de argint și camătă de bucate și camătă a tot lucrul carele vei împrumuta.

21. La cel striin să cămătuiești, fratelui tău să nu cămătuiești, pentru ca să te blagoslovească pre tine Domnul Dumnezeul tău întru toate lucrurile tale pre pământul la carele intri acolo la el să-l moștenești.

22. Iară de te vei făgădui rugă Domnului Dumnezeului tău, să nu întârziezi a o da pre ea, căci cerșind va ceare Domnul Dumnezeul tău de la tine și va fi întru tine păcat.

23. Iară de nu vei vrea să te făgăduiești, nu va fi întru tine păcat.

24. Ceale ce ies pren buzele tale vei cruța și vei face în ce chip te-ai făgăduit Domnului Dumnezeului tău, dare care ai grăit cu rostul tău.

25. Iară de vei întra la seacerea aproapelui tău și vei aduna în mâinile tale spice și seacere, să nu pui preste secerătura aproapelui tău.

26. Iară de vei întra la via aproapelui tău, să mănânci struguri cât vei sătura sufletul tău, iară în vas să nu pui.

CAP 24

Leagiuiri casnice.

1. Iară de va lua neștine muiare și va lăcui împreună cu dânsa și va fi de nu va afla har înaintea lui, căci au aflat întru ea lucru grozav, și va scrie ei carte de despărțeală și va da în mâinile ei și o va goni den casa lui,

2. Și, mergând, să va face la alt bărbat,

3. Și o va urî pre ea bărbatul cel de apoi, și va scrie ei carte de despărțeală, și o va da pre mâinile ei, și o va scoate den casa lui, sau va muri bărbatul ei cel de apoi care o au luat pre ea lui muiare,

4. Nu va putea bărbatul cel dentâiu, care o au scos, întorcându-să, să ia pre dânsa luiș muiare, după ce s’au pângărit ea, căci scârbă iaste înaintea Domnului Dumnezăului tău; și să nu pângărești pământul care Domnul Dumnezăul vostru dă voao cu sorțu.

5. De va lua neștine muiare de curând, să nu iasă la războiu și să nu să puie preste el nice un lucru; nevinovat să fie întru casa lui un an, va bucura pre muiarea lui care o au luat.

6. Să nu zălojești moara, nici pârpărița morii, căci suflet acesta zălojaște.

7. Iară de să va prinde om furând suflet dentru frații lui, fiii lui Israil, și, silind pre el, îl va vinde, muri-va furul acela; și veți rădica răul dentru voi singuri.

8. Ia-te aminte pre tine întru pipăirea stricăciunii și să te păzești foarte, să faci după toată leagea carea vor spune voao preoții leviții, în ce chip am poruncit voao să vă păziți să faciți.

9. Adu-ți aminte câte au făcut Domnul Dumnezăul tău Mariamei la iesire, mergând voi afară den Eghipet.

10. Iară de va fi datorie întru aproapele tău, datorie ori fieștece, să nu întri în casa lui să zălojești zălogul;

11. Afară să stai, și omul la carele iaste datoria ta, el va scoate zălogul ție afară.

12. Iară de va fi omul sărac, să nu dormi cu zălogul lui;

13. Cu dare să-i dai lui haina lui la apusul soarelui și va dormi cu haina lui și te va blagoslovi, și la tine va fi milostenie înaintea Domnului Dumnezăului tău.

14. Să nu lipsești simbria săracului și lipsitului dentru frații tăi au dentru nemearnici den care-s în cetățile tale.

15. Într’aceaeaș zi să-i dai plata lui, să nu apuie soarele preste el; căci sărac iaste și pre dânsa are nădeajde. Și să nu strige asupra ta cătră Domnul, și va fi întru tine păcat.

16. Nu vor muri părinții pentru feciori și feciorii nu vor muri pentru părinți; fieștecarele cu păcatul său va muri.

17. Să nu abați judecata nemearnicului și surumanului și văduvei, și să nu zălojești haina văduvei.

18. Și să-ți aduci aminte că rob ai fost în pământul Eghipetului și te-au mântuit Domnul Dumnezăul tău de acolo; pentru aceasta eu ție poruncescu să faci cuvântul acesta.

19. De vei secera seacerea ta întru țarina ta și vei uita znop în țarina ta, să nu te întorci să-l iai; săracului și nemearnicului și surumanului și văduvei va fi, pentru ca să te blagoslovească Domnul Dumnezăul tău întru toate faptele mâinilor tale.

20. Iară de vei culeage maslinile, să nu te întorci a aduna ceale denapoia ta: celui nemearnic și surumanului și văduvei vor fi.

21. Și de vei culeage via ta, să nu culegi de iznoavă ceale denapoia ta: celui sărac și celui nemearnic și surumanului și văduvei va fi.

22. Și-ț vei aduce aminte căci rob ai fost în pământul Eghipetului, pentru aceasta eu ție poruncescu să faci cuvântul acesta.

CAP 25

Măsuri de pază.

1. Iară de să va face price întru mijlocul oamenilor și vor veni la judecată și vor judeca, și vor îndirepta pre cel dirept și vor înfrunta pre cel necurat.

2. Și va fi de va fi vreadnic de bătaie cel ce păgâneaște, și-l vei șădea înaintea judecătorilor și-l vor bate înaintea lor.

3. După păgânătatea lui, cu număr, 40 vor bate pre el și nu vor mai adaoge; iară de vor mai adaoge a-l bate pre el mai multe decât aceaste toiage, să va rușina fratele tău înaintea ta.

4. Să nu legi gura boului care trieră.

5. Iară de vor lăcui frați într’un loc și va muri unul dentr’înșii și sămânță nu va fi la el, nu va fi muiarea celuia ce au murit, afară, la om ce nu să apropie; fratele bărbatului ei va întra cătră ea și o va lua luiș muiare și va lăcui împreună cu dânsa.

6. Și va fi copilul carele va naște, să va așăza dentru numele celuia ce au murit și nu să va stinge numele lui den Israil.

7. Iară de nu va omul să ia pre muiarea fratelui său, și să va sui muiarea pre poartă la bătrânime și va grăi: ‘Nu va fratele bărbatului mieu să rădice numele fratelui său întru Israil, n’au vrut fratele bărbatului mieu’.

8. Și vor chema pre el bătrânimea cetății aceiia și vor grăi lui și, stând, va zice: ‘Nu voiu să o iau pre dânsa’,

9. Și, viind muiarea fratelui său cătră el înaintea bătrânimei, și va dezlega o cizma a lui de la piciorul lui și va scuipi în obrazul lui și, răspunzând, va grăi: ‘Așa vor face omului carele nu va zidi casa fratelui său’.

10. Și să va chema numele lui întru Izrail: Casa celui ce ș’au dezlegat cizma.

11. Iară de se vor sfădi doi oameni într’un loc, om cu fratele său, și va veni muiarea unuia dentr’înșii să scoață pre bărbatul ei den mâna celuia ce-l bate și, întinzând mâna ei, îl va apuca de boașă,

12. Să-i tai mâna ei, să nu ți să veaghe ochiul tău pre ea.

13. Să nu fie în sacul tău cantariu și cantariu mare au mic.

14. Să nu fie în casa ta măsură și măsură mare și mică.

15. Cantariu adevărat și dirept va fi ție și măsură adevărată și direaptă va fi ție, pentru ca să te faci îndelungat de zile pre pământul carele Domnul Dumnezăul tău dă ție cu sorț;

16. Căci scârbă Domnului Dumnezăului tău tot cel ce face aceastea, tot cela ce face strâmbătate.

17. Adu-ț aminte câte au făcut ție Amalic pre cale, ieșind tu den Eghipet,

18. Cum au stătut împotrivă-ți pre cale și au tăiat ție coada taberii, pre cei ce osteniia denapoia ta, iară tu flămânziiai și osteniiai, și nu se temu de Dumnezău.

19. Și va fi când te va odihni pre tine Domnul Dumnezău tău de cătră toți vrăjmașii tăi cei dupe împrejur în pământul carele Domnul Dumnezăul tău dă ție cu sorțu ca să-l moștenești de tot, să stingi numele lui Amalic dentru ceale de supt ceriu; să nu și uiți.

CAP 26

Pârga rodurilor.

1. Și va fi de vei întra în pământul carele Domnul Dumnezăul tău dă ție cu sorțu ca să-l moștenești de tot și să lăcuiești pre el,

2. Și vei lua dentru începătura roadelor pământului tău care Domnul Dumnezăul tău dă ție cu sorțu și vei pune întru coșniță și vei mearge la locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău să cheame numele lui acolo.

3. Și vei mearge cătră preot carele va fi în zilele acealea și vei grăi cătră el: ‘Mărturisescu astăzi Domnului Dumnezeului tău căci am întrat la pământul care au jurat Domnul părinților voștri să dea voao’.

4. Și va lua preotul coșnița den mâinile tale și o va pune denaintea jârtăvnicului Domnului Dumnezăului tău.

5. Și vei răspunde și vei zice înaintea Domnului Dumnezăului tău: ‘Siria au părăsit tatăl mieu și s’au pogorât la Eghipet; și s’au nemernicit acolo cu număr puțin și s’au făcut acolo întru limbă mare și mulțime multă și mare.

6. Și ne-au chinuit pre noi eghipteanii și ne-au smerit și au pus preste noi lucruri greale.

7. Și am strigat cătră Domnul Dumnezăul părinților noștri și au ascultat Domnul glasul nostru și au văzut smerenia noastră și osteneala noastră și chinuirea noastră.

8. Și ne-au scos pre noi Domnul de la Eghipet, el, cu vârtute mare, cu mână tare și cu brațul lui cel nalt și cu vederi mari și cu seamne și cu minuni.

9. Și ne-au băgat pre noi la locul acesta și ne-au dat noao pământul acesta, pământ carele cură miare și lapte.

10. Și acuma, iată, am adus începătura roadelor pământului care mi’ai dat mie, Doamne, pământ care cură miare și lapte’. Și o vei lăsa înaintea Domnului Dumnezeului tău, și te vei închina acolo înaintea Domnului Dumnezăului tău

11. Și te vei bucura pentru toate bunătățile care au dat ție Domnul Dumnezăul tău, și casii tale, și levitul, și nemearnicul carele iaste întru tine.

12. Iară de vei săvârși a zeciui tot ce iaste preste zeace a roadelor pământului tău, întru anul al treilea, a doao preste zeace vei da levitului și nemearnicului și surumanului și văduvei, și vor mânca în cetățile tale și se vor sătură.

13. Și vei grăi înaintea Domnului Dumnezăului tău: ‘Am curățit ceale sfinte den casa mea și le-am dat levitului și nemearnicului și surumanului și văduvei, după toate poruncile tale care ai poruncit mie; n’am călcat porunca ta și nu o am uitat.

14. Și n’am mâncat cu durearea mea dentru eale, n’am rodit dentru eale la necurat, n’am dat dentru eale celui mort, am ascultat glasul Domnului Dumnezeului mieu, am făcut după cum mi’ai poruncit mie.

15. Priveaște dentru casa ta cea sfântă den ceriu și blagosloveaște pre nărodul tău, pre Israil, și pământul care ai dat lor, în ce chip te-ai jurat părinților noștri să ne dai noao pământul care cură lapte și miare’.

16. În ziua aceasta au poruncit Domnul Dumnezeul tău ție să faci toate direptățile aceastea și judecățile, și le veți păzi și le veți face dentru toată inema voastră și den tot sufletul vostru.

17. Pre Dumnezeu ai ales astăzi a fi ție Dumnezeu și a mearge întru căile lui și a păzi direptățile și poruncile și judecățile lui și a asculta glasul lui.

18. Și Domnul te-au ales astăzi pre tine să fii lui nărod avut, în ce chip au zis ție să păzești toate poruncile lui

19. Și să fii tu mai sus decât toate limbile care te-au făcut pre tine numit și pofală și slăvit, ca să fii tu nărod sfânt Domnului Dumnezeului tău, în ce chip au grăit“.

CAP 27

Scrierea legii pre pietri și blestem celor ce o calcă.

1. Și porunci Moisi și bătrânimea fiilor lui Israil, zicând: „Păziți toate poruncile aceastea câte eu poruncescu voao astăzi.

2. Și va fi intru care zi veți treace Iordanul la pământul care Domnul Dumnezeul tău dă ție cu sorțu, și vei pune ție pietri mari și vei spoi pre dânsele cu spoială.

3. Și vei scrie pre pietri toate cuvintele legii aceștiia, deaca ve-ți treace Iordanul, când vei întra la pământul care Domnul Dumnezeul tău dă ție, pământ care cură lapte și miare, în ce chip au zis Domnul Dumnezeul părinților tăi ție.

4. Și va fi după ce veți treace Iordanul, veți pune pietrile aceastea care eu poruncescu voao astăzi, în muntele Ghevaal, și le veți spoi cu spoială.

5. Și vei zidi acolo jârtăvnic Domnului Dumnăzeului tău, jârtăvnic de pietri, să nu pui preste eale fier;

6. Pietri de tot întregi vei zidi jârtăvnicul Domnului Dumnezeului tău și vei scoate preste el arderile-de-tot Domnului Dumnezeului tău;

7. Și vei jârtvui jârtvă de mântuire și vei mânca și te vei sătura acolo și te vei bucura înaintea Domnului Dumnezeulul tău;

8. Și vei Scrie pre pietrile aceastea toată leagea aceasta aiave foarte“.

9. Și au grait Moisi și preoții leviții la tot Israilul, zicând:

10. „Taci și ascultă, Israile, întru ziua aceasta te-ai făcut întru nărod Domnului Dumnezeului tău și vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și vei face toate poruncile lui și direptățile lui care eu poruncescu ție astăzi“.

11. Și au poruncit Moisi nărodului în ziua aceaea, zicându:

12. „Aceștea vor sta a blagoslovi nărodul în muntele Garizin, trecând Iordanul: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif și Veniamin;

13. Și aceștea vor sta pre blestem, în muntele Ghevalului: Ruvim, Gad, Asir, Zavulon, Dan și Neftalim.

14. Și răspunzându, vor zice leviții la tot Israilul cu glas mare:

15. ‘Blestemat omul carele va face cioplit și vărsat, scârbă Domnului, lucru de mâini de meșteri și le va pune întru ascuns!’ Și răspunzându tot nărodul, va zice: ‘Fie!’

16. ‘Blestemat cela ce nu cinsteaște pre tată-său au pre mumă-sa!’ Și vor zice tot nărodul: ‘Să fie!’

17. ‘Blestemat cela ce mută hotarăle aproapelui!’ Și vor zice tot nărodul: ‘Să fie!’

18. ‘Blestemat cela ce rătăceaște pre orbu în cale!’ Și vor grăi tot nărodul: ‘Fie!’

19. ‘Blestemat carele va abate judecata nemearnicului și surumanului și văduvei!’ Și vor grăi tot nărodul: ‘Fie!’

20. ‘Blestemat cela ce doarme cu muiarea tătâne-său, căci au descoperit acoperirea tatălui său!’ Și vor zice tot nărodul: ‘Fie!’

21. ‘Blestemat cela ce doarme cu tot dobitocul!’ Și vor zice tot norodul: ‘Fie!’

22. ‘Blestemat cela ce doarme cu sor de pe tată-său sau de pe mumă-sa!’ Și vor grăi tot norodul: ‘Fie!’

23. ‘Blestemat cela ce doarme cu soacră-sa!’ Și vor zice tot norodul: ‘Fie!’

24. ‘Blestemat cela ce bate pre vecinul lui cu ficleșug!’ Și vor zice tot norodul: ‘Fie!’

25. ‘Blestemat carele va lua daruri să ucigă suflet a sânge nevinovat!’ Și va zice tot norodul: ‘Fie!’

26. ‘Blestemat tot omul carele nu va sta la toate cuvintele legii aceștiia ca să le facă!’ Și va grăi tot norodul: ‘Fie!’

CAP 28

Bunătățile făgăduite celor ce vor păzi leagea, și realele ce vor veni asupra călcătorilor ei.

1. Și va fi deaca veți treace Iordanul la pământul carele Domnul Dumnezeul vostru dă voao, de veți auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezăului vostru, să păziți și să faceți toate poruncile lui carele eu poruncescu ție astăzi, și te va da Domnul Dumnezăul tău mai sus decât toate limbile pământului.

2. Și vor veni preste tine toate blagosloveniile aceastea și te vor afla pre tine, de vei auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezăului tău:

3. Blagoslovit tu în cetate și blagoslovit tu în țarină.

4. Blagoslovite nașterile pântecelui tău și roadele pământului tău și cirezile boilor tăi și turmele oilor tale.

5. Blagoslovite jâtnițele tale, rămășițile tale.

6. Blagoslovlt tu când întri înlăuntru și blagoslovit tu când ieși afară.

7. Să-ți dea ție Domnul Dumnezăul tău pre vrăjmașii tăi, ceia ce-ț stau împotrivă, înfrânți înaintea feații tale; pre o cale vor ieși cătră tine și pren șapte căi vor fugi de cătră fața ta.

8. Să trimiță Domnul pre tine blagoslovenia întru cămările tale și întru toate unde vei pune mâna ta preste pământul carele Domnul Dumnezăul tău dă ție.

9. Să te rădice Domnul Dumnezăul tău luiș norod sfânt, în ce chip s’au jurat părinților tăi, de vei asculta glasul Domnului Dumnezăului tău și vei mearge în căile lui.

10. Și te vor vedea pre tine toate limbile pământului, căce numele Domnului s’au numit pre tine, și să vor teame de tine.

11. Și te va înmulți pre tine Domnul Dumnezăul tău spre bune, spre nașterile pântecelui tău și spre nașterile dobitoacelor tale și spre roadele pământului tău, pre pământul tău carele au jurat Domnul părinților tăi să dea ție.

12. Deșchiză Domnul ție comoara lui cea bună, ceriul să dea ploaie pământului tău în vreamea lui, să blagoslovească toate faptele mânilor tale; și să împrumutezi la limbi multe, iară tu să nu te împrumutezi; și vei stăpâni tu limbi multe, iară pre tine nu vor stăpâni.

13. Să te puie Domnul Dumnezeul tău întru cap, și nu la coadă, și vei fi atunce deasupra și nu vei fi dedesupt, de vei asculta poruncile Domnului Dumnezăului tău câte eu poruncescu ție astăzi a păzi și a face.

14. Să nu ieși den toate cuvintele care eu poruncescu ție astăzi, în direapta au în stânga, să mergi după dumnezăi striini să slujăști lor.

15. Și va fi de nu vei asculta glasul Domnului Dumnezăului tău să păzești și să faci toate poruncile lui câte eu poruncescu ție astăzi, vor veni preste tine toate blestemele aceastea și te vor apuca pre tine:

16. Blestemat tu în cetate și blestemat tu în țarine.

17. Și blestemate jâtnițile tale și rămășițele tale.

18. Blestemate nașterile pământului tău și roadele pământului tău, cerezile boilor tăi, turmele oilor tale.

19. Blestemat tu, când vei întra înlăuntru, și blestemat când vei ieși.

20. Să trimiță ție Domnul lipsa și foamea și topirea preste toate unde vei pune mâna ta, câte vei face, până unde te va surpa pre tine și până te va piarde de pripă, pentru ceale reale meșteșuguri ale tale, pentru căce m’ai părăsit pre mine.

21. Să lipească Domnul la tine moartea, până te va topi de la pământul la carele întri tu acolo înlăuntru ca să moștenești pre el.

22. Să te bată Domnul cu lipse și cu înfierbenteală și friguri și cu price și cu ucidere și cu stricăciune de vânt și cu gălbenarea, și să te gonească pre tine până unde te vor piarde pre tine.

23. Și va fi ceriul ce iaste preste capul tău, de aramă și pământul dedesuptul tău, de hier.

24. Să dea Domnul ploaia pământului tău prah și țărână, den ceriu să va pogorî preste tine până te va zdrobi și până te va piarde.

25. Deate Domnul tăiare înaintea vrăjmașilor tăi: pre o cale să ieși înaintea lor și pre 7 căi să fugi de cătră fața lor; și vei fi întru rășchirare în toate împărățiile pământului.

26. Și vor fi morții voștri mâncare pasărilor ceriului și gadinilor pământului și nu va fi cel ce să le apere.

27. Să te bată Domnul cu rana eghiptenească la șezuturi și cu râie sălbatecă și mâncărime, ca să nu te poți vindeca.

28. Bată-te Domnul cu dezmeteciune și cu nevedeare și ieșire den minte.

29. Și vei pipăi a miazăzi, cum ar pipăi orbul întru ’ntunearec; și nu vei înderepta căile tale, și vei fi atuncea năpăstuit și jăfuindu-te preste toate zilele, și nu va fi cela ce să-ț ajute ție.

30. Muiare vei lua și alt bărbat o va avea pre ea; casă vei zidi, și nu vei lăcui într’însa; vie vei sădi, și nu o vei culeage pre ea.

31. Vițelul tău, junghiat înaintea ta, și nu vei mânca dentru el; măgariul tău, jăfuit de la tine, și nu ți se va da înapoi; oile tale, date nepriatinilor tăi, și nu va fi ție cel ce să-ț ajute.

32. Fiii tăi și featele tale, date la limbă alta, și ochii tăi vor vedea orbindu-se la eale și nu va putea mâna ta.

33. Veniturile pământului tău și toate ostenealele tale va mânca limbă carea nu o știi, și vei fi năpăstuit și sfărâmat în toate zilele.

34. Și vei fi fluturatec pentru vederile ochilor tăi carele vei vedea.

35. Să te bată Domnul cu rană rea preste genuchi și preste pulpi, ca să nu poți să te vindeci tu, den urma picioarelor tale până la creaștetul tău.

36. Să te ducă Domnul pre tine și pre boiarii tăi pre carii vei pune preste tine, la limbă care nu o știi tu și părinții tăi; și vei sluji acolo la dumnezăi streini, la leamne și la pietri.

37. Și vei fi acolo întru tâlc și pildă și poveaste la toate limbile la carele te va duce Domnul acolo.

38. Sămânță multă vei scoate la câmpu și puțină vei aduce, pentru căci mănâncă pre eale lăcustele.

39. Vie vei răsădi și o vei lucra, și vin nu vei bea, nice te vei veseli dentru ea, pentru căci va mânca de tot pre ea viarmele.

40. Maslini vor fi ție întru toate hotarăle tale, și cu untdelemnu nu te vei unge, căci nu va cură maslina ta.

41. Fii și feate vei naște, și nu vor fi ție, pentru că vor mearge întru robime.

42. Toate câte ies den lemnu ale tale, și rodurile pământului tău, le va topi pălitura.

43. Cel nemearnic carele iaste întru tine se va sui preste tine sus, sus, iară tu te vei pogorî jos, jos;

44. Acesta te va împrumuta, iară tu pre el nu vei împrumuta; acesta va fi întru cap, iară tu întru coadă.

45. Și vor veni preste tine toate blestemele aceastea și te vor goni pre tine și te vor prinde până unde te va surpa și până te va piarde, căci n’ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să-i păzești poruncile lui și direptățile lui câte au poruncit ție.

46. Și vor fi întru tine seamne și minuni, și întru semenția ta, până întru veaci.

47. Pentru căci n’ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu bucurie și cu inimă bună pentru mulțimea a toate,

48. Și vei sluji vrăjmașilor tăi, pre carii îi va trimite Domnul Dumnezăul tău asupra ta, cu foame și cu seate și cu goliciune și cu lipse de toate, și va pune preste tine lanțu de hier preste gâtul tău, până te va surpa de tot.

49. Și va aduce preste tine Domnul limbă de departe de la margenea pământului, ca o pornire de vultur, limbă căriia nu-i vei auzi glasul,

50. Limbă fără rușine la obraz, care nu va lăuda fața bătrânului și pre cel tânăr nu-l va milui.

51. Și va mânca nașterile dobitoacelor tale și roadele pământului tău, ca să nu lase ție grâu, vin, untdelemnu, cirezile boilor tăi și turmele oilor tale, până unde te va piarde.

52. Și te va sfărâma întru toate cetățile tale, până să vor răsipi zidiurile ceale înalte ale tale, și ceale tari, pre carele tu ai nădejduit pre eale întru tot pământul tău, și te va chinui întru toate cetățile tale carele au dat ție Domnul Dumnezeul tău.

53. Și vei mânca nașterile pântecelui tău, carnea fiilor tăi și featelor tale carele au dat ție Domnul Dumnăzăul tău, întru dodeiala ta și întru pedeapsa întru care te va chinui vrăjmașul tău.

54. Cel moale întru tine și cel gingaș foarte va deochea cu ochiul lui pre fratele lui și pre muiarea cea dentru sânul lui și feciorii cei rămași carii vor rămânea lui,

55. Ca să dea unuia dentru ei den trupurile fiilor lui den carele va mânca, pentru ca să nu-i rămâie lui nemică la nevoie și întru premejdia ta întru carea te vor chinui vrăjmașii tăi întru toate cetățile tale.

56. Și cea moale întru voi și cea gingașă foarte, căriia n’au luat ispită piciorul ei a călca pre pământ pentru gingășie și moliciune, va deochea cu ochiul ei pre bărbatul ei, pre cel dentru sânul ei, și pre fecior și pre fata ei,

57. Și featișoara ei, ceaea ce au ieșit pren coapsele ei, și fiiul ei, pre carele va naște, pentru căce va mânca de tot pre aceastea, pentru lipsa a toată, pre ascunsu, întru nevoia și întru primejdia care te va chinui vrăjmașul tău întru toate cetățile tale.

58. De nu veți asculta a face toate cuvintele legii aceștiia, ceale scrise întru cartea aceasta, ca să vă teameți de numele cel cinstit și minunatul acesta pre Domnul Dumnezăul tău,

59. Și va dovedi Domnul ranele tale și ranele semenției tale, rane mari și minunate și boale reale și credincioase,

60. Și va întoarce asupra ta toată durearea Eghipetului cea rea, care te feriiai de cătră fața lor, și să vor lipi întru tine.

61. Și toată boala și toată rana ce nu e scrisă și toată ce e scrisă întru cartea legii aceștiia va aduce Domnul asupra ta, până ce te va piarde.

62. Și veți rămânea întru număr puținu, pentru căci, când erați ca stealele ceriului întru mulțime, căci n’ați ascultat glasul Domnului Dumnezăului vostru.

63. Și va fi în ce chip s’au veselit Domnul pre voi ca să vă facă bine voao și să vă înmulțască pre voi, așa să va veseli Domnul pre voi să vă surpe pre voi, și veți rădica de la pământul la carele voi meargeți înlăuntru acolo ca să-l moșteniți pre el.

64. Și te va sămăna pre tine Domnul Dumnezăul tău la toate limbile, den marginea pământului până în marginea lui, și vei sluji acolo la alți dumnezăi, la leamne și la pietri, pre carii n’ai știut tu și părinții tăi.

65. Iară și întru limbile acealea nu te va odihni, nice să va face stare urmei piciorului tău, și-ț va da Domnul acolo inimă mâhnită și ochi lipsind și suflet topit.

66. Și va fi viața ta spânzurată denaintea ochilor tăi și te vei teame ziua și noaptea și nu vei creade vieții tale.

67. Dimineața vei zice: ‘Cum oare s’ar face sară?’ și sara vei zice: ‘Cum oare s’ar face dimineață?’, de frica inimii tale de care te vei spământa și den vedeniile ochilor tăi cărora vei vedea.

68. Și te va întoarce Domnul Dumnezău la Eghipet cu vase și întru calea carea am zis: ‘Nu veți mai adaoge a o mai vedea încă pre ea!’; și vă veți vinde acolo la vrăjmașii voștri întru slugi și întru slujnice și nu va fi cel ce să vă agonisască“.

CAP 29

Înnoirea legăturii.

1. Aceastea sânt cuvintele făgăduinței carei au poruncit Domnul lui Moisi să întărească fiilor lui Israil întru pământul Moav, fără de făgăduința care au făgăduit lor la Horiv.

2. Și chemă Moisi pre toți fiii lui Israil și zise cătră dânșii: „Voi aț văzut toate câte au făcut Domnul Dumnezeul vostru în pământul Eghipetului, înaintea voastră, lui Faraon și tuturor slugilor lui și la tot pământul lui,

3. Ispitile ceale mari carele au văzut ochii tăi, seamnele și minunile ceale mari acealea, mâna cea tare și brațul cel nalt.

4. Și n’au dat Domnul Dumnezeu voao inemă să știț și ochi să vedeț și urechi să auziț, până în ziua aceasta.

5. Și v’au adus pre voi 40 de ani în pustiiu; nu s’au vechit hainile voastre și ciuboatele voastre nu s’au ros de la picioarele voastre.

6. Pâine n’aț mâncat, vin și rachiu n’aț băut, pentru ca să cunoașteți că acesta iaste Domnul Dumnezeul vostru.

7. Și aț venit până la locul acesta, și au ieșit Sion, împăratul Esevonului, și Og, împăratul Vasanului, în timpinarea noastră cu războiu.

8. Și i-am bătut pre ei la războiu și le-am luat pământul lor și am dat pre el cu sorțu lui Ruvin și lui Gad și la jumătate de neam al lui Manasii.

9. Și să păziț să faceți toate cuvintele făgăduinții aceștiia, să faceți pre eale, pentru ca să priceapeți toate câte aț făcut.

10. Voi aț stătut toț astăzi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, începătorii de neamurile voastre și bătrânimea voastră și judecătorii voștri și aducătorii de cărțile voastre, tot omul Israil,

11. Și muierile voastre și feciorii voștri și cel nemearnec ce e în mijlocul taberii veastre, den tăietoriu de leamne al vostru până în purtătoriu de apă al vostru,

12. Să petreci întru făgăduința Domnului Dumnezeului tău și întru blestemele lui câte Domnul Dumnezeul tău pune cătră tine astăzi,

13. Pentru ca să te întărească pre tine luiș întru nărod și el va fi ție Dumnezeu, în ce chip au zis ție și în ce chip au jurat părinților tăi, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov.

14. Și nu numai voao singuri eu puiu făgăduința aceasta și blestemul acesta,

15. Ce și celora ce-s cu voi astăzi aicea înaintea Domnului Dumnezeului vostru și celora ce nu-s cu voi aicea astăzi.

16. Căci voi știț cum am lăcuit în pământul Eghipetului și cum am trecut pren mijlocul limbilor,

17. Pre carii ați trecut și aț văzut urâciunile lor și chipurile lor, lemnu și piatră, argint și aur, carele sânt lângă ei.

18. Nu cumva cineva să fie întru voi, bărbat au fămeaie, au neam, au fealiu oarecăruia, au cuget s’au abătut de la Domnul Dumnezeul vostru, ca să meargă să slujască bozilor limbilor acelora; să nu cumva fie vreo rădăcină în sus răsărindu întru fiare și amărăciune.

19. Și va fi de va auzi cuvintele blestemului acestuia, și va povesti întru inema lui, zicându: ‘Pre direptul să mi să facă mie, căci întru rătăcirea inemii meale voiu mearge’, pentru ca să nu piarză împreună cel păcătos pre cel fără de greșală,

20. Nu va vrea Dumnezeu să fie blându lui, ce încă atunce să va ațâța urgia Domnului și râvnirea lui întru omul acela și să vor lipi întru el toate blestemele făgăduinței aceștiia, ceale scrise întru cartea legii aceștiia, și va stinge Domnul numele lui dentru cel de supt ceriu.

21. Și va osebi Domnul pre el întru reale dentru toți fiii lui Israil, după toate blestemele făgăduinței, ce e scris întru cartea legii aceștiia.

22. Și vor grăi semenția ceaealaltă, fiii noștri, carii să vor rădica după voi, și cel strein, carele va veni den pământ departe, și vor vedea ranele pământului aceluia și boalele lui carele le-au trimis Domnul preste el,

23. – Iarbă pucioasă și sare arsă; tot pământul lui nu să va sămăna, nici va răsări, nici să va sui preste el tot veardele, în ce chip s’au surpat Sodomul și Gomorul, Adama și Săvoim, pre carele au surpat Domnul cu mânie și cu urgia lui –,

24. Și vor grăi toate limbile: ‘Pentru căce au făcut Domnul așa pământului acestuia? Carea iaste mânia urgiei această mare?’

25. Și vor zice: ‘Căce au lăsat făgăduința Domnului Dumnezăului părinților lor care au pus părinților lor când i-au scos pre ei den pământul Eghipetului,

26. Și mergând au slujit la dumnezei striini și s’au închinat la ei, la carii n’au știut, nice au împărțit lor.

27. Și s’au urgisit cu mânie Domnul pre pământul acela, ca să aducă preste el după toate blestemele făgăduinții ceale scrise în cartea legii aceștiia.

28. Și rădică Domnul pre ei de la pământul lor cu mânie și cu urgie și cu scârbă mare foarte și i-au scos pre ei într’alt pământ ca și acum’.

29. Ceale ascunse – ale Domnului Dumnezăului nostru, iară ceale aiavea – noao și feciorilor noștri în veaci, ca să faceți toate cuvintele legii aceștiia.

CAP 30

Iertare celor ce se pocăesc, osândă celor împietriți.

1. Și va fi după ce vor întra asupra ta toate cuvintele aceastea, blagoslovenia și blestemul carele am dat înaintea feații tale, și vei priimi întru inema ta întru toate limbile unde te va rășchira Domnul Dumnezăul tău acolo,

2. Și te vei întoarce cătră Domnul Dumnezăul tău și vei asculta glasul lui după toate câte eu poruncescu ție astăzi, dentru toată inema ta și dentru tot sufletul tău,

3. Și va vindeca Domnul păcatele tale și te va milui și iarăș te va aduna dentru toate limbile la carele te-au rășchirat Domnul Dumnezăul tău acolo.

4. De va fi rășchirarea ta den marginea ceriului până în marginea ceriului, de acolo te va aduna Domnul Dumnezăul tău și de acolo te va lua.

5. Și te va băga Domnul Dumnezăul tău la pământul carele au moștenit părinții tăi și-l vei moșteni pre el. Și bine-ți va face și mai de prisosit te va face decât pre părinții tăi.

6. Și va curăți premprejur Domnul inema ta și inema seminției tale, să iubești pre Domnul Dumnezăul tău dentru toată inema ta și dentru tot sufletul tău, pentru ca să trăiești tu.

7. Și va da Domnul Dumnezăul tău blestemele aceastea preste vrăjmașii tăi și pre cei ce au urât pre tine, care te-au gonit pre tine.

8. Și tu te vei întoarce și vei asculta glasul Domnului Dumnezăului tău și vei face poruncile lui câte eu poruncescu ție astăzi.

9. Și te va înmulți Domnul Dumnezăul tău întru toată fapta mânilor tale, întru nașterile pântecelui tău și întru nașterile dobitoacelor tale și întru roadele pământului tău, căce va întoarce Domnul Dumnezăul tău să să veselească pre tine spre bune, în ce chip s’au veselit pre părinții tăi,

10. Să vei asculta glasul Domnului Dumnezăului tău, să păzești și să faci toate poruncile lui și direptățile lui și judecățile lui ceale scrise în cartea legii aceștiia, să te vei întoarce cătră Domnul Dumnezăul tău dentru toată inima ta și dentru tot sufletul tău.

11. Căce că porunca aceasta care eu poruncescu ție astăzi nu iaste prea grea, nice departe de la tine iaste.

12. Nu în ceriu iaste zicând: ‘Cine să va sui dentru noi în ceriu și să o aducă noao și, auzind pre ea, o vom face?’

13. Nice iaste decindea de mare zicând: ‘Carele va treace den noi decindea de mare și o va aduce noao și, auzându-o pre ea, o vom face?’

14. Aproape de tine iaste cuvântul foarte, întru gura ta și întru inema ta și întru mânile tale, să faci pre el.

15. Iată că am dat înaintea feații tale astăzi viața și moartea, binele și răul.

16. Iară de vei asculta poruncile Domnului Dumnezăului vostru, câte eu poruncescu ție astăzi, să iubești pre Domnul Dumnezăul tău, să umbli întru toate căile lui și să păzești direptățile lui și poruncile lui și judecățile lui, și veți trăi și mulți veți fi și te va blagoslovi Domnul Dumnezăul tău întru tot pământul la carele întri acolo să moștenești pre el.

17. Și de să va premeni inima ta și nu vei asculta și, înșălându-te, te vei închina la dumnezăi striini și vei sluji lor,

18. Povestescu-ți astăzi căci cu pieire veți pieri, și nu cu zile multe vă veți face pre pământ carele Domnul Dumnezăul tău dă ție, la carele voi treaceți Iordanul acolo să moșteniți pre el.

19. Mărturisăscu voao astăzi pre ceriu și pre pământ: pre moarte și pre viață dat-am înaintea feații tale, blagoslovenia și blestemul. Și aleage viața, pentru ca să trăiești tu și seminția ta.

20. Să iubești pre Domnul Dumnezăul tău, să asculți glasul lui și să te ții de el, pentru că aceasta iaste viața ta și delungarea zilelor tale, să lăcuiești pre pământul carele au jurat Domnul părinților tăi, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, să le dea lor“.

CAP 31

Moisi așază povățuitoriu în locul său pe Isus Navi.

1. Și săvârși Moisi grăind toate cuvintele aceastea cătră toți fiii lui Israil și zise cătră ei:

2. „De o 100 și 20 de ani sânt eu astăzi și nu voiu mai putea înca să întru înlăuntru și să iesu afară, și Domnul zise cătră mine: ‘Nu vei treace pre Iordanul acesta’.

3. Domnul Dumnezăul tău, cela ce mearge înaintea feații tale, acela va surpa limbile aceastea denaintea feații tale și vei moșteni pre eale; și Isus, ceale ce mearge inaintea feații tale, în ce chip au grăit Domnul.

4. Și va face Domnul lor în ce chip au făcut lui Sion și lui Og, celor doi împărați a amoreilor, carii era decindea de Iordan, și pământului lor, în ce chip i-au surpat pre ei.

5. Și i-au dat pre ei Domnul înaintea voastră și veți face lor în ce chip am poruncit voao.

6. Fii viteaz și te întăreaște, nu te teame, nici te spământa, nici să te înfricoșăzi de cătră fața lor, căci că Domnul Dumnezăul tău acesta, carele mearge înainte cu voi, nu te va părăsi, nici te va lăsa“.

7. Și chemă Moisi pre Isus și zise lui înaintea a tot Israilul: „Fii viteaz și te întăreaște, pentru că tu vei să întri înaintea feații norodului acestuia la pământul carele au jurat Domnul părinților voștri să-l dea lor și tu vei moșteni de tot pre el lor.

8. Și Domnul, carele mearge împreună cu tine, nu te va părăsi, nici te va lăsa; nu te teame, nici te spământa“.

9. Și au scris Moisi toate cuvintele legii aceștiia într’o carte și o au dat preoților, fiilor lui Levi, celora ce rădică sicriiul făgăduinții Domnului, și celor bătrâni, fiilor lui Israil.

10. Și au poruncit Moisi lor întru ziua aceaea, zicând: „După șapte ani, întru vreamea anului slobozirii, întru praznicul facerii colibilor,

11. Când mergea împreună tot Israilul să să ivească înaintea Domnului Dumnezăului tău, întru locul carele va aleage Domnul să să citească leagea aceasta înaintea a tot Israilul la urechile lor,

12. Adunați norodul, bărbații și fămeile, și copiii, și pre cel nemearnic al tău, pre cel dentru cetățile tale, pentru ca să auză și pentru ca să să înveațe să să teamă de Domnul Dumnezăul vostru, și vor auzi a face toate cuvintele legii aceștiia.

13. Și fiii lor, carii nu știu, vor auzi și să vor învăța a să teame de Domnul Dumnăzăul vostru întru toate zilele câte ei vor trăi pre pământ la carele voi treaceți Iordanul acolo să moșteniți pre el“.

14. Și zise Domnul cătră Moisi: „Iată, s’au apropiat zilele morții tale; cheamă pre Isus și stați la ușăle cortului mărturiei și voiu porunci lui“. Și mearse Moisi și Isus la cortul mărturiei și au stătut prejur ușăle cortului mărturiei.

15. Și să pogorî Domnul cu stâlpu de noru și stătu lângă ușăle cortului mărturiei și stătu stâlpul norului lângă ușăle cortului.

16. Și zise DOmnul cătră Moisi: „Iată, tu dormi împreună cu părinții tăi și, sculându-se acest norod, va curvi denapoia altor dumnezăi streini, a pământului la carele acesta întră acolo la el, și mă vor lăsa pre mine și vor rășchira făgăduința mea carea am pusu-o la ei.

17. Și mă voiu scârbi cu mânie pre ei întru ziua aceaea și voiu părăsi pre ei și îm voiu întoarce fața de cătră ei și va fi mâncare de tot și-l vor afla pre el răutăți multe și primejdii și va grăi întru ziua aceaea: ‘Pentru căci nu iaste Domnul Dumnezăul mieu întru noi, m’au aflat răutățile aceastea’.

18. Iară eu cu întoarcere voiu întoarce obrazul mieu de cătră ei întru ziua aceaea, pentru toate răutățile carele au făcut, căci s’au întors la dumnezăi streini.

19. Și acuma scrieți cuvintele cântării aceștiia și învățat pre ea pre fiii lui Izrail și o puneți pre ea întru rostul lor, pentru ca să mi se facă mie cântarea aceasta întru mărturie întru fiii lui Izrail.

20. Pentru că voiu băga pre ei la pământul cel bun carele am jurat părinților lor, pământ care cură miare și lapte, și vor mânca și, săturându-se, se vor împlea, și se vor întoarce la dumnezăi streini și vor sluji lor și mă vor mânia și vor rășchira făgăduința mea care am pus la ei.

21. Și va fi când vor afla pre ei reale multe și primejdii și se va întimpina împotriva lor cântarea aceasta înaintea feații lor mărturisind pentru că nu se va uita dentru gura lor și den gura semenției lor, pentru că eu știu răutatea lor, câte vor face aicea astăzi, mai nainte decât a-i aduce eu pre dânșii la pământul cel bun, carele m’am jurat părinților lor“.

22. Și au scris Moisi cântarea aceasta întru ziua aceaea și au învățat pre ea pre fiii lui Izrail și au poruncit Moisi lui Iisus, fiiul lui Navi, și zise lui:

23. „Vitejaște-te și te întăreaște, pentru că tu vei băga înlăuntru pre fiii lui Izrail la pământul carele au jurat lor Domnul și el va fi împreună cu tine“.

24. Și când sevârși Moisi scriind toate cuvintele legii aceștiia în carte până la sfârșit,

25. Și au poruncit leviților celora ce râdică sicriiul făgăduinții Domnului, zicând:

26. „Luând cartea legii aceștiia, veț pune pre ea de laturea chivotului făgăduinții Domnului Dumnezeului vostru și va fi acolo întru tine întru mărturie.

27. Pentru că eu știu pricea ta și cerbicea ta cea năsilnică: pentru că, încă fiind eu viu astăzi cu voi, amărând aț fost ceale de cătră Dumnezău cum dară nu și după moartea mea?

28. Adunaț cătră mine pre mai marii fealiului vostru și pre cei mai bătrâni ai voștri și pre judecătorii voștri și pre cei aducători de cărți ai voștri, pentru ca să grăiescu întru urechile lor toate cuvintele aceastea și să le mărturisescu lor ceriul și pământul.

29. Pentru că știu cum, la cea de apoi a morții meale,. cu fărădeleage veț fărădelegiui și veț abate den calea care am poruncit voao și vor timpina pre voi răutățile la ceale de apoi zile, căci veț face răul înaintea Domnului Dumnezău, să-l mâniați pre el cu faptele mâinilor voastre“.

30. Și au grăit Moisi întru urechile a toată adunarea lui Izrail cuvintele cântării aceștiia până în sfârșit:

CAP 32

Cântarea lui Moisi.

1. Ia aminte, ceriule, și voiu grăi, și auză pământul cuvintele dentru rostul mieu!

2. Nădejduiască ca ploaia răspunsul mieu și să să pogoare ca roua cuvintele meale, ca ploaia pre troscot și ca ninsoarea pre buruian.

3. Căci numele Domnului am chemat; dați mărire Dumnezăului nostru!

4. Dumnezău, adevărate faptele lui și toate căile lui judecați; Dumnezău credincios și nu iaste strâmbătate întru el, dirept și Sfânt Domnul.

5. Greșit-au; nu lui, fii huliți, neam strâmb și destrămat!

6. Aceastea Domnului răsplătiț, acesta nărod nebun și nu înțelept? Nu acesta tată-tău te-au agonisit pre tine și te-au făcut și te-au zidit?

7. Aduceți-vă aminte de zilele veacului, priceapeți dară anii, neamurile neamurilor! Întreabă pre tată-tău și va povesti ție, pre cei mai bătrâni decât tine și vor spune ție.

8. Când împărțiia cel înalt limbile, cum au sămănat pre fiii lui Adam, au pus hotarăle limbilor, după numărul îngerilor lui Dumnezău,

9. Și să făcu partea Domnului norodul lui Iacov, împărțeală moștenirei lui Israil.

10. L-au destulat pre el întru pustie întru seteciunea arderii, întru fără de apă, încunjuratu-l-au pre el și l-au certat pre el și l-au păzit pre el ca lumina ochiului.

11. Ca vulturul când ar acoperi cuiubul lui și pre puii lui au pohtit slobozind aripile lui, au priimit pre ei și i-au luat pre ei pre după capul lui.

12. Domnul sângur i-au adus pre ei și nu era împreună cu ei dumnezeu striin.

13. I-au suit pre ei pre vârtutea pământului, i-au hrănit pre ei cu roadele țarenilor, au supt miare den piatră și untdelemnu den vârtoasă piatră,

14. Unt de vaci și lapte de oi cu grăsimea mieilor și a berbecilor, a fii de tauri și de țapi, cu seul mușchilor grâului, și sânge de strugur au băut, vin.

15. Și mâncă Iacov, și să sătură și zvârli cel iubit; să unse, să îngrășă, să lăți, și părăsi pre Dumnezău, cela ce l-au făcut pre el, și să osibi de la Dumnezău, mântuitoriul lui.

16. –‘Mă scârbiră pre striini, întru urâciunele lor m’au amărât pre mine’.–

17. Au jârtvuit dracilor, și nu lui Dumnezău, la dumnezăi carii n’au știut, noi și proaspeți, au venit, pre carii n’au știut părinții lor.

18. Pre Dumnezău, cela ce te-au născut, ai părăsit și ai uitat pre Dumnezău, cela ce te hrăneaște.

19. Și văzu Domnul și râvni și să scârbi pentru urgia fiilor lor și featelor,

20. Și zise: ‘Întoarce-voiu de cătră ei fața mea și voiu arăta ce va fi lor la cea de apoi, căce neam întortu iaste, fii la carei nu iaste credință întru ei.

21. Ei m’au rivnit pre mine nu ca pre Dumnezău, m’au scârbit cu chipurile lor; și eu voiu râvni pre ei nu ca pre limbă, pre limbă fără minte voiu urgisi pre ei.

22. Căce foc s’au ațâțat dentru mânia mea: va arde până în iadul cel mai de jos, va mânca de tot pământul și rodurile lui, va arde temeliile munților.

23. Aduna-voiu la ei reale și săgețile meale le voiu săvârși la ei.

24. Topindu-să cu foame și cu mâncare de pasări și deșălare denapoi nevindecată, dinți de jâganii voiu trimite la ei cu mânie, care-i trag pre pământ.

25. Denafară-i va desfeciori sabie, și den cămări frica, tinerel cu fecioara, sugătoriu cu cel așăzat bătrân’.

26. Zis-am: ‘Sămăna-i-voiu pre ei și voiu potoli dentru oameni pomenirea lor’.

27. Fără numai pentru urgia vrăjmașilor, pentru ca să nu-ș lungească anii și pentru ca să nu să puie deasupră-le vrăjmașii, nice să zică: ‘Mâna noastră înaltă, și nu Domnul, au făcut toate aceastea’.

28. Căce limbă ce ș’au pierdut sfatul iaste și nu iaste întru ei știintă; n’au gândit să să priceapă.

29. Aceastea să le priimească la viitoriul an.

30. Cum va goni unul pre o mie și doi vor muta zeci de mii, să nu Dumnezău i-au vândut pre ei și Domnul i-au dat pre ei?

31. Căce nu iaste Dumnezăul nostru ca dumnezeii lor, iară vrăjmașii noștri n’au minte.

32. Pentru că den via Sodomului, via lor, și vița lor, de la Gomor; strugurul lor, strugur de hiare, poamă de amărăciune lor.

33. Mânia bălaurilor, vinul lor, și mânia aspidelor nevindecată.

34. Nu aceastea, iată, s’au adunat lângă mine și s’au pecetluit întru comoarăle meale?

35. Întru ziua izbândirii voiu răsplăti în vreamea când va greși piciorul lor; căce aproape iaste ziua pieririi lor și iaste de față gata voao.

36. Căce va judeca Domnul pre norodul său și pre robii lui să va îmblânzi, căce au văzut pre ei slobănogiți și lipsiți întru dodeiale și părăsiți.

37. Și zise Domnul: ‘Unde-s dumnezeii lor pre carii nădejduia pre ei,

38. Cărora seul jârtvelor lor mâncați și beați vinul turnărilor lor? Scoale-să și vă ajutorească voao și să să facă voao acoperituri.

39. Vedeți, vedeți că eu sânt și nu iaste Dumnezău altul fără de mine; eu voiu ucide și voiu face a trăi, lovi-voiu și eu voiu tămădui, și nu iaste carele va scoate dentru mâinele meale!

40. Căce voiu rădica în ceriu mâna mea și mă voiu jura cu direapta mea și voiu grăi: ‘Trăiescu eu întru veaci!’

41. Căce voiu ascuți ca fulgerul sabia mea și să va ținea de judecăți mâna mea și voiu răsplăti caznă vrăjmașilor, și celor ce urăscu pre mine voiu răsplăti.

42. Voiu îmbăta săgețile meale de sânge. și sabia mea va mânca carne den sânge de stârvuri și a robimei, den capul boiarilor limbilor’.

43. Veseliți-vă, ceriuri, împreună cu El și să să închine lui toți îngerii lui Dumnezău.

44. Veseliți-vă, limbi, împreună cu norodul lui și să să întărească lui toți fiii lui Dumnezău, căce sângele fiilor lui izbindeaște și va izbândi și va răsplăti judecată vrăjmașilor lui și celor ce urăscu pre el va răsplăti și va curăți Domnul pământul norodului său“.

45. Și au scris Moisi cântarea aceasta întru ziua aceaea și au învățatu-o pre ea pre fiii lui Israil.

46. Și întră Moisi cătră norodu și au grăit toate cuvintele legii aceștiia la urechile norodului, el și Iisus a lui Navi.

47. Și au săvârșit Moisi grăind cuvintele aceastea toate la tot Israilul.

48. Și zise cătră ei: „Luați-vă aminte cu inima voastră preste toate cuvintele aceastea carele eu mărturisescu voao astăzi, carele le veți porunci fiilor voștri, să păzească și să facă toate cuvintele legii aceștiia;

49. Că nu cuvânt deșărt acesta e voao, căce acesta e viața voastră și pentru cuvântul acesta veți îndelunga zilele pre pământul carele voi treaceți acolo Iordanul, să moșteniți pre dânsul“.

50. Și grăi Domnul lui Moisi întru ziua aceasta, zicând:

51. „Sui-te în muntele Avarim, care iaste în pământul Moav, de spre fața Ierehonului, și vezi pre pământul Hanaan, carele eu dau fiilor lui Israil întru țineare

52. Și mori acolo întru muntele la carele te sui și te vei adaoge cătră norodul tău, în ce chip au murit Aaron, fratele tău, în muntele Orului, și s’au adaos lângă norodul lui,

53. Pentru căce n’aț ascultat cuvântul mieu întru fiii lui Israil pre Apa Pricii, Cadis, întru pustiiul Sin, pentru căce nu m’ați sfințit pre mine întru fiii lui Israil.

54. Căce dempotrivă vei vedea pământul, și acolo nu vei întra“.

CAP 33

Moisi blagosloveaște norodul și proroceaște.

1. Și aceasta e blagoslovenia care au blagoslovit Moisi, omul lui Dumnezău, pre fiii lui Israil mai nainte de moartea lui și au zis:

2. „Domnul den Sion au venit și s’au ivit de la Siir noao și au sârguit den muntele Faran cu zeci de mii de sfințiri, den direapta lui îngeri, îngeri împreună cu el.

3. Și au cruțat norodul său. Și toți sfințiții supt mânile tale și aceștea supt tine sânt. Și au priimit dentru cuvintele lui leage,

4. Carea au poruncit noao Moisi și moștenirea adunării lui Iacov.

5. Și va fi întru cel iubit boiaren, adunându-să boiari noroadelor împreună cu neamurile lui Israil.

6. Să trăiască Ruvim, să nu moară, și Simeon fie mult întru număr!“

7. Și aceasta – Iuda: „Ascultă, Doamne glasul Iudii și la norodul lui între înlăuntru; mânile lui vor osăbi pre el și ajutoriu dentru vrăjmașii lui vei fi“.

8. Și lui Levi zise: „Dați lui Levi arătările lui și adevărul lui la omul cel sfânt pre carele au ispitit pre el cu ispită l-au batjocorit pre el la Apa Pricii.

9. Cela ce zice tătâni-său și mâni-sa: ‘Nu te-am văzut pre tine’, și pre frații lui nu i-au cunoscut și pre feciorii n’au știut. Au păzit cuvintele tale și făgăduința ta au cruțatu-o.

10. Vor arăta direptățile tale lui Iacov și leagea ta lui Izrail; vor pune deasupra tămâie întru urgia ta, pururea preste jârtăvnicul tău.

11. Blagosloveaște, Doamne, vârtutea lui și faptele mânilor lui priimeaște; bate mijlocul vrăjmașilor lui celora ce să scoală asupra lui și cei ce-l urăscu pre el să nu să scoale“.

12. Și lui Veniamin au zis: „Iubit de Domnul, nădejduind va lăcui, și Dumnezeu umbreaște preste dânsul toate zilele și întru mijlocul umerelor lui au odihnit“.

13. Și lui Iosif au zis: „Den blagoslovenia Domnului, pământul lui, den ceasurile ceriului și roaoi, și den fără-de-fundul izvoarălor den jos,

14. Și după ceasul roadelor întoarcerilor soarelul și dempreunările lunilor,

15. Și den vârful începăturii munților și den vârfu de dealuri pururea curătoare,

16. Și după ceasul plinirii pământului. Și ceale priimite celuia ce s’au ivit întru rug să vie pre capul lui Iosif și pre creaștet, slăvindu-să întru frați.

17. Dentâiu născut a taurului – frumuseațea lui, coarne de inorod – coarnele lui; – cu eale limbi va împunge odată până la marginile pământului: aceastea sânt zecile de mii ale lui Efrem și aceastea sânt miile lui Manasi“.

18. Și lui Zavulon au zis: „Veseleaște-te, Zavuloane, întru ieșirea ta și Isahar întru lăcuințele lui.

19. Limbi vor surpa și vă veț chema acolo și veț jârtvui acolo jârtvă a direptății, căci avuția mării te va suge pre tine și neguțătorie de la limbi ce lăcuiescu pre lângă mare“.

20. Și lui Gadu zise: „Blagoslovit lărgindu-se Gad, ca un leu s’au odihnit, sfărâmând braț și boiarin.

21. Și au văzut începătura lui, căci acolo s’au împărțit pământul boiarinilor, adunați fiind împreună cu căpeteniile norodului, direptate Domnul au făcut și judecata lui cu Izrail“.

22. Și lui Dan au zis: „Dan, puiu de leu și va sări de la Vasan“.

23. Și lui Neftalim zise: „Neftalim, săturare priimită și să să sature de blagoslovenie de la Domnul; marea și amiazăzi va moșteni“.

24. Și lui Asir zise: „Blagoslovit dentru feciori Asir, și va fi priimit fraților lui; va întinge în untdelemnu piciorul lui.

25. Fier și aramă ciobota lui va fi, și ca zilele tale, putearea ta“.

26. Nu iaste ca Dumnezăul celui iubit! Cela ce să suie preste ceriu, – ajutoriu ție, și cel preacuvios – a întăriturii.

27. Și te va acoperi a lui Dumnezău începătură, și supt vârtutea brațurilor ce cură pururea, și va goni denaintea feații tale pre vrăjmaș, zicând: ‘Pieri!’

28. Și va lăcui Izrail singur nădejduind pre pământul lui Iacov preste grâu și vin, și ceriul lui – noros cu roua.

29. Fericit ești, Izraile! Cine e aseamene ție, norod mântuit de Domnul? Va sprejeni ajutoriul tău, și sabia, fala ta! Și te vor minți vrăjmașii tăi, și tu preste cerbicea lor vei călca“.

CAP 34

Moartea lui Moisi.

1. Și să sui Moisi de la Aravoth Moav pre muntele Moav, pre vârful lui Fazga, carea iaste de cătră fața Ieriho, și i-au arătat lui Domnul tot pământul lui Galaad până la Dan,

2. Și tot pământul lui Neftalim și tot pământul lui Efrem și lui Manasi și tot pământul Iudei, până la marea cea de apoi,

3. Și pustiiul și premprejurile locurilor Ieriho, cetatea finicilor, până la Sigor.

4. Și zise Domnul cătră Moisi: „Acesta e pământul carele am jurat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, zicând: ‘Semenției voastre voiu da pre el’, și am arătat pre el ochilor tăi, și acolo nu vei întra!“

5. Și au murit acolo Moisi, robul Domnului, în pământul Moav, pren cuvântul Domnului;

6. Și l-au îngropat pre el în pământul Moav, aproape de casa lui Fogor. Și nu știe nimenea grobnița lui până în ziua de astăzi.

7. Iară Moisi era de 120 de ani când au murit el; nu s’au întunecat ochii lui, nice s’au stricat buzele lui.

8. Și au plâns fiii lui Izrail pre Moisi în Aravoth Moav, la Iordan, despre Ieriho, 30 de zile, și s’au săvârșit zilele jălii plângerii lui Moisi.

9. Și Isus, feciorul lui Navi, s’au împlut de duh de priceapere, pentru că au pus Moisi mâinile lui pre el. Și au ascultat pre el fiii lui Israil, și au făcut în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.

10. Și nu s’au mai sculat încă proroc întru Israil ca Moisi, pre carele au cunoscut Domnul lui față cătră față,

11. Întru toate seamnele și minunile pre carele au trimis pre el Domnul să le facă pre eale întru pământul Eghipetului, lui Farao și slugilor lui și pământului lui,

12. Și minunile ceale mari și toată mâna cea tare carele au făcut Moisi înaintea a tot Israilul.

▲ Începutul paginii.