Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Judecătorii

←Iisus Navi

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE JUDECĂTORII

Ruth→

CAP 1

Seminția lui Iuda povățuind la războiu în locul lui Iisus Navi.

1. Și fu după moartea lui Iisus, și întreba fiii lui Israil întru Domnul, zicând: „Cine se va sui noao cătră hananeu mai mare, ca să dea războiu întru ei?“

2. Și zise Domnul: „Iuda se va sui; iată, am dat pământul în mâna a lui“.

3. Și zise Iuda cătră Simeon, fratele lui: „Suie-te împreună cu mine întru sorțul mieu și vom da războiu întru hananeu și voiu mearge și eu împreună cu tine întru sorțul tău“. Și mearse împreună cu el Semeon.

4. Și să sui Iuda, și deade Domnul pre hananeu și pre ferezeu întru mâna lui și i-au lovit pre ei la Vezec, 10000 de oameni.

5. Și au aflat pre Adonivezec la Vezec, și au dat războiu întru dânsul, și au lovit pre hananeu și pre ferezeu.

6. Și au fugit Adonivezec, și au alergat denapoia lui și l-au prins pre el și i-au tăiat margenile mâinilor lui și marginele picioarelor lui.

7. Și zise Adonivezec: „70 de împărați, margenile mâinilor lor și marginele picioarelor lor tăiați, era adunând ceale dedesuptul measii meale; deci, în ce chip am făcut, așa mi’au răsplătit Dumnezău“. Și l-au adus pre el la Ierusalim și au murit acolo.

8. Și au bătut fiii Iudei la Ierusalim și au luat pre el și au lovit pre el cu gură de sabie și cetatea au ars cu foc.

9. Și după aceasta s’au pogorât fiii lui Iuda să bată la hananeu, cela ce lăcuiaște la munte, despre răsărit și despre câmpie.

10. Și mearse Iuda cătră hananeu, cela ce lăcuia la Hevron, și ieși Hevron împotrivă; iară numele Hevron era mai nainte Careathar vosefer; și au ucis pre Sesi și pre Aheman și pre Tholomi, nașterile lui Enac.

11. Și să suiră de acolo cătră ceia ce lăcuia Davir; iară numele Davir era mai nainte Cetatea Cărților.

12. Și zise Halev: „Cine va lovi Cetatea Cărților și o va lua pre ea, da-i-voiu lui pre Asha, fata mea, fămeaie lui“.

13. Și au luatu-o pre ea mainte Gothoniil, feciorul lui Chienez, frate lui Halev, cel mai tânăr decât el, și i-au dat lui Halev pre Ashan, fata lui, fămeaie lui.

14. Și fu când întra ea, și o clăti pre ea Gothoniil ca să ceară de la tatul ei țarină, și cârtiia asupra celui de supt jug și striga dupre juguitoriu: „La pământul de la răsărit m’ai dat pre mine“.

15. Și zise ei Halev: „Ce iaste ție?“. Și zise lui Asha: „Dă-m dară mie blagoslovenie, căci la pământul de la răsărit m’ai dat pre mine, și îm vei da mie mântuire de apă“. Și i-au dat ei Halev, după inima ei, mântuire celor înalte și mântuire celor smerite.

16. Și fiii lui Iovath Chineului, socrului lui Moisi, s’au suit den Cetatea Finicilor cătră fiii Iudei, la pustiiu carea iaste de cătră răsărit lui Iuda, la pogorârea Aradu, și au mers și au lăcuit împreună cu norodul.

17. Și mearse Iuda cu Semeon, fratele lui, și au lovit pre hananeul ce lăcuia la Sefeth și au proclețit pre ea și au surpat pre ea și au numit numele cetății Surpare.

18. Și au moștenit Iuda pre Gaza și hotarăle ei, și pre Ascalona și hotarul ei, și pre Acaron și hotarul ei, și Azotul și pre împrejurile ei.

19. Și era Domnul cu Iuda, și au moștenit muntele, pentru căci n’au putut să moștenească pre ceia ce lăcuiescu valea, căce Rehav osebiia lor, și cară de hieru la ei.

20. Și au dat lui Halev Hevronul, în ce chip au grăit Moisi. Și au moștenit de acolo ceale 3 cetăți ale fiilor lui Enac. Și au rădicat de acolo pre cei 3 feciori a lui Enac.

21. Și pre evuseul, pre cela ce lăcuiaște în Ierusalim, nu l-au rădecat fiii lui Veniamin; și au lăcuit evuseul împreună cu fiii lui Veniamin în Ierusalim până în ziua de astăzi.

22. Și s’au suit fiii lui Iosif și ei la Vethil, și Domnul era împreună cu ei.

23. Și au tăbărât casa lui Israil despre Vethil; și numele cetății era mai nainte Luza.

24. Și au văzut ceia ce păziia om ieșind den cetate și l-au prinsu pre el și zisără lui: „Arată-ne noao a cetății întrare și vom face cu tine milă“.

25. Și le-au arătat lor întrarea cetății, și au lovit cetatea cu gură de sabie, iară pre om și pre rudenia lui i-au slobozit.

26. Și au mersu omul la pământul Ghethiim și au zidit acolo cetate și au numit numele ei Luza. Acesta e numele ei până în ziua de astăzi.

27. Și n’au moștenit Manasi pre Vethsan, care iaste a schithilor cetate, nice featele ei, nice pre împrejurile ei, nice pre Ecthanah și pre featele ei,

28. Nice pre ceia ce lăcuiescu la Dor, nice pre împrejurile ei și featele ei, și pre cei ce lăcuia în Evlam, nice pre împrejurile ei și featele ei,

29. Și pre ceia ce lăcuiescu în Maghiedo, nice pe împrejurile ei și featele ei. Și au început hananeul a lăcui întru pământul acesta.

30. Și fu când să întări Israil, și puse pre hananeu la bir și, rădicând, nu l-au rădicat pre el.

31. Și Efraim n’au rădicat pre hananeu, pre cela ce lăcuia la Gazer; și au lăcuit hananeul în mijlocul lui, la Gazer, și fu lui de bir.

32. Și Zavolon n’au rădicat pre ceia ce lăcuia în Hedron și pre ceia ce lăcuia la Aman; și au lăcuit hananeul în mijlocul lui și-i fu lui de bir.

33. Și Asir n’au rădicat pre ceia ce lăcuia în Achor, și se făcu lui de bir, și pre ceia ce lăcuia în Dor, și pre ceia ce lăcuia Sidonul, și pre ceia ce lăcuia în Dalaf, și pre Ahaziv, și pre Elva, și pre Afec, și pre Roov.

34. Și au lăcuit Asir în mijlocul hananeului celuia ce lăcuiaște pământul, căce n’au putut să-l rădice pre el.

35. Și Neftalim n’au rădicat pre ceia ce lăcuiescu Vethsamis, nice pre ceia ce lăcuia Vethanah, și au lăcuit Neftalim în mijlocul hananeului celuia ce lăcuiaște pământul. Iară ceia ce lăcuiescu Vethsamis și Vethanah să făcură lui birnici.

36. Și au necăjit amoreul pre fiii lui Dan la munte, căce n’au lăsat pre ei să să pogoară la vale.

37. Și au început amoreul a lăcui în muntele Mirsinonului, unde-s urșii și vulpile, la Mirsinon și la Salavin. Și să îngreuie mâna casii lui Iosif pre amoreul și fu lui birnic.

38. Și hotarul amoreului, asupra suirii Acravin, de la Piatră și în sus.

CAP 2

Trândăvia Israiliților, lepădarea de Dumnezău, pedeapsa și iertarea lor.

1. Și să sui îngerul Domnului de la Galgal la Locul Plângerii și la Vethil și la casa lui Israil, și zise cătră ei: „Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Am suit pre voi den Eghipet și v’am băgat pre voi la pământul carele am jurat părinților voștri să vă dau voao și ziș: Nu voiu răsipi făgăduința mea ceaea ce e cu voi în veaci;

2. Și voi să nu puneți făgăduința cu ceia ce șăd la pământul acesta, nice la dumnezăii lor să nu vă închinați, ce cioplitele lor să le sfărâmați și jârtăvnicele lor să le săpați de tot. Și n’ați ascultat glasul mieu când aceastea ați făcut.

3. Și eu am zis: Nu voiu adaoge a muta cu lăcașul pre norodul care am zis să-l scoți afară, nu-i voiu rădica pre ei de cătră fața voastră, și vor fi voao întru supărări și dumnezăii lor vor fi voao întru scandală’“.

4. Și fu după ce grăi îngerul Domnului cuvintele aceastea cătră toți fiii lui Israil, ș’au rădicat norodul glasul lor și au plâns.

5. Pentru aceaea s’au chemat numele locului aceluia Plânsuri. Și au jârtvuit acolo Domnului.

6. Și au slobozit Iisus norodul și mearseră fiii lui Israil fieștecarele la locul lui, și fieștecarele la moștenirea lui, ca să o moștenească de tot pre ea.

7. Și au slujit norodul Domnului toate zilele lui Iisus, și toate zilele celor mai bătrâni câți ș’au îndălungat zilele după Iisus, câți au conoscut tot faptul Domnului cel mare carele au făcut lui Israil.

8. Și au murit Iisus, fiiul lui Navi, robul Domnului, fiiu de 110 ani.

9. Și l-au îngropat pre el în muntele moștenirei lui, la Thamnathares, în muntele Efraim, de cătră amiază-noapte a muntelui Gaas.

10. Și toată rudenia aceaea s’au adaos lângă părinții lor; și s’au sculat altă rudă după ei, care n’au conoscut pre Domnul și faptul carele au făcut lui Israil.

11. Și au făcut fiii lui Israil răul înaintea Domnului și au slujit la vaalimi.

12. Și au lăsat pre Domnul și Dumnezăul părinților lor, pre cela ce i-au scos pre ei den pământul Eghipetului, și au mersu denapoia a dumnezăi striini, de la dumnezăii norodurilor celor după împrejururele lor, și s’au închinat lor și au mâniat pre Domnul.

13. Și l-au lăsat pre El ș’au slujit vaalii și astartelor.

14. Și s’au mâniat cu mânie Domnul pre Israil și i-au dat pre ei în mâna celor ce pradă și i-au prădat pre ei. Și i-au dat pre ei mâna în vrăjmașilor lor dupre împrejur și n’au mai putut încă a sta împotrivă înaintea feații vrăjmașilor lor. Întru toate carele mergea,

15. Și mâna Domnului era întru ei spre reale, în ce chip au grăit Domnul și în ce chip au jurat lor Domnul, și au supărat pre ei foarte.

16. Și au rădecat Domnul judecători, și i-au mântuit pre ei Domnul den mâna celora ce jăfuia pre ei.

17. Și încă judecătorilor lor n’au ascultat, căci au curvit denapoia altor dumnăzăi; și s’au închinat lor și au mâniat pre Domnul; și s’au abătut curând den calea carea au mers părinții lor, ca să asculte poruncile Domnului. N’au făcut așa.

18. Și căci au rădicat Domnul lor judecători, și era Domnul cu judecătoriul, și au mântuit pre ei den mâna vrăjmașilor lor, toate zilele judecătoriului, căci să mângâie Domnul de cătră suspinul lor, de cătră fața celora ce încunjura pre ei și chinuia pre ei.

19. Și fu când muriia judecătoriul, și să întorcea și iarăș strica, mai mult decât părinții lor, ca să meargă denapoia altor dumnezăi, să slujescă lor și să să închine lor; n’au lepădat deprinderile lor de cătră calea lor cea nesâlnecă.

20. Și să mânie cu mânie Domnul pre Israil și zise: „Pentru căci câte au lăsat limba aceasta, făgăduința mea carea am poruncit lor și părinților lor, și n’au ascultat glasul mieu,

21. Și eu nu voiu mai adaoge ca să rădic om dentru fața lor, dentru limbile care au lăsat Iisus, fiiul lui Navi, și au lăsat,

22. Ca să ispitească cu ei pre Israil de vor păzi calea Domnului, să meargă întru ea, în ce chip au păzit părinții lor, au ba“.

23. Și au lăsat Domnul limbile aceastea ca să nu le rădice pre eale degrabă, și nu le-au dat pre eale în mâna lui Iisus.

CAP 3

Gothoniil, Aod și Samegar.

1. Și aceastea limbi au lăsat Domnul ca să ispitească cu eale pre Israil, pre toț ceia ce n’au cunoscut războaiele den Hanaan,

2. Fără cât prentru semențiile fiilor Israil, ca să înveațe pre ei războiu, ce ceia denaintea lor n’au cunoscut aceastea:

3. Ceale cinci oblăduiri a celor streini de neam voievoz și pre tot hananeul și pre sidonii și pre eveu, cela ce lăcuiaște Libanul, de la muntele lui Vaal Ermon până la Lavoemath.

4. Și s’au făcut, ca să ispitească cu ei pre Israil, să cunoască de vor asculta poruncile Domnului, carele au poruncit Domnul părinților lor pren mâna lui Moisi.

5. Și fiii lui Israil au lăcuit în mijlocul hananeului și heteului și amoreului și ferezeului și eveului, și ghergheseului și evuseului,

6. Și au luat pre featele lor loruș fămei, și featele lor au dat fiilor lor și au slujit dumnezeilor lor.

7. Și au făcut fiii lui Israil răul înaintea Domnului și au uitat pre Domnul Dumnezeul lor, și au slujit valimii și desișurilor.

8. Și s’au mâniat cu mânie Domnul întru Israil și i-au dat pre ei în mânile lui Husarsathem, împăratul den Mijlocul-râului Siriei, și au slujit fiii lui Israil lui Husaresathaim, ani lui, ani 8.

9. Și au strigat fiii lui Israil cătră Domnul. Și au rădicat Domnul mântuitoriu lui Israil și i-au mântuit pre ei, pre Gothoniil, feciorul lui Chenez, fratele lui Halev, cel mai tânăr decât el, și au ascultat pre ei.

10. Și fu preste el Duhul Domnului, și au judecat pre Israil; și au ieșit la războiu cătră Husarsathem. Și au dat Domnul în mâna lui pe Husarsathem, împăratul Siriei, și s’au întărit mâna lui pre Husarsathaim.

11. Și să potoli pământul ani 40. Și au murit Gothoneil, fiiul lui Chienez.

12. Și adaoseră fiii lui Israil a face răul înaintea Domnului; și întăria Domnul pre Eglon, împăratul Moav, asupra lui Israil, pentru căci au făcut ei răul înaintea Domnului.

13. Și au strânsu cătră ei pre toți fiii lui Amon și lui Amalic și au mersu și au lovit pre Israil și au moștenit Cetatea Finicilor.

14. Și au slujit fiii lui Israil lui Eglon, împăratului Moav, ani 18.

15. Și au strigat fiii lui Israil cătră Domnul. Și au rădicat Domnul lor mântuitoriu pre Aod, feciorul lui Ghira, fiiul lui Iemoni, om la amândouă mânile iscusit. Și au tremis daruri fiii lui Israil pren mâna lui lui Eglom, împăratului Moav.

16. Și au făcutu-ș Aod cuțit cu doao ascuțite, de o palmă lungimea lui, și au încinsu-l pre el supt îmbrăcăminte, la coapsa lui cea direaptă.

17. Și au mersu și au dus darurile lui Eglom, împăratului Moav. Și Eglom, om iscusit foarte.

18. Și fu după ce săvârși Aod aducând darurile, și scoase afară pre ceia ce rădica darurile.

19. Și Eglom s’au întors de la ceale cioplite de la Galgal, și zise Aod: „Cuvânt am ascuns cătră tine, împărate“. Și zise Eglom cătră el: „Taci!“. Și ieșiră de la el toț ceia ce sta premprejurul lui.

20. Și Aod întră cătră el, și el ședea în foișorul cel de vară al lui, singur de tot. Și zise Aod: „Cuvânt a lui Dumnezeu, mie, cătră tine, împărate“. Și să sculă Eglom den scaun, aproape de el.

21. Și fu îndată ce să sculă el, au întins Aod mâna cea stângă a lui, și au luat cuțitul den sus de coapsa lui cea direaptă, și-l înfipse pre el în pântecele lui Eglom.

22. Și au vârât și munuchiul după ascuțit și au astupat seul asupra ranii ascuțitului, căci n’au scos cuțitul den pântecele lui. Și ieși Aod la tindă,

23. Și ieși Aod den cei rânduiți și au închis ușile cerdacului pre el și au zăvorât. Și el au ieșit.

24. Și slugile lui întrară și văzură; și iată, ușile cerdacului, zăvorâte, și ziseră: „Cândai să nu șază la jețuri, întru depărtarea culcușului?“.

25. Și așteptară, rușinându-se, și iată, nu era cela să deșchiză ușile cerdacului. Și luară cheaia și deșchiseră; și iată, domnul lor – căzut pre pământ, mort.

26. Și Aod au scăpat, până să gâlceviia ei, și nu era cine să-l ia aminte pre el. Și el au trecut ceale cioplite, și scăpă la Tirotha.

27. Și jucând veni Aod la pământul Israil și au trâmbițat cu buciune în muntele Efraim; și să pogorâră împreună cu el fiii lui Israil de la munte, și el – înaintea lor.

28. Și zise cătră ei: „Pogorâți-vă denapoia mea, căci au dat Domnul Dumnezăul nostru pre vrăjmașii noștri, pre Moav, întru mâna noastră“. Și s’au pogorât denapoia lui și au apucat trecătorile Iordanului ale Moavului și n’au lăsat om să treacă.

29. Și au lovit pre Moav în ziua aceaea ca vro 10000 de oameni, pre toți războinicii carii era întru ei și pre tot omul puterii; și n’au scăpat dentru ei om.

30. Și s’au înfrânt Moav în ziua aceaea supt mâna lui Isțail, și s’au potolit pământul 80 de ani, și i-au judecat pre ei Aod, până unde au murit.

31. Și după el s’au sculat Samegar, feciorul lui Anath, și au lovit pre cei streini den neam, ca vro 600 de oameni, cu piciorul plugului boilor; și au mântuit și el pre Israil.

CAP 4

Devora, Varac și Iail.

1. Și au adaos fiii lui Israil să facă răul înaintea Domnului. Și Aod au murit.

2. Și i-au dat pre ei Domnul în mâna lui Iavin, împăratului Hanaan, carele au împărățit la Asor. Și boiarinul puterii lui, Sisara; și el lăcuia la Arisothul Limbilor.

3. Și au strigat fiii lui Israil cătră Domnul, căci 900 de cară de fier era la el; și acesta chinui pre Israil desăvârșit 20 de ani.

4. Și Devora, fămeaie prorociță, fămeaie Lafidoth, aceasta judeca pre Israil întru vreamea aceaea.

5. Și ca șădea supt finicul Devora, întru mijlocul Rama și întru mijlocul Vethil, întru muntele lui Efraim; și să suia cătră ea fiii lui Israil acolo, a se judeca.

6. Și au trimis Devora și au chemat pre Varac, feciorul lui Aveneem de la Cadis Neftalim, și au zis cătră el: „N’au poruncit ție Domnul Dumnezăul lui Israil, ție? Și vei mearge la muntele Thavor și vei lua împreună cu tine 10 mii de oameni dentru fiii lui Neftalim și dentru fiii lui Zavulon.

7. Și voiu aduce cătră tine la pârâul Chison pre Sisara, boiarenul puterii lui Iavin și carăle lui și mulțimea lui și-l voiu da pre el întru mâna ta“.

8. Și zise cătră ea Varac: „De vei mearge împreună cu mine, voiu mearge; iară să nu vei mearge cu mine, nu voiu mearge, căci nu știu ziua întru carea direptează Domnul pre îngerul cu mine“.

9. Și zise cătră el Devora: „Mergând voiu mearge cu tine; însă să știi căci nu a fi izbânda pre calea carea tu mergi, căci în mână de muiare va da Domnul pre Sisara“. Și să sculă Devora și mearse împreună cu Varac de la Cadis.

10. Și au poruncit Varac lui Zavulon și lui Neftalim la Chedes și s’au suit denapoia lui 10000 de oameni; și s’au suit Devora împreună cu el.

11. Și cei aproape de Chineu s’au osebit de la Chena și de la feciorii lui Iovac, cumnatul lui Moisi, ș’au întins cortul lui până la stejarul Celor ce Odihnesc, carele iaste alăturea cu Chedes.

12. Și să spuse Sisarii cum s’au suit Varac, feciorul lui Avineem, la muntele Thavor.

13. Și au chemat Sisara toate carăle lui, 900 cară de hier, și tot norodul carele era cu el, de la Aresoth al Limbilor, la pârâul lui Chison.

14. Și zise Devora cătră Varac: „Scoală-te, căci aceasta iaste ziua întru carea au dat Domnul pre Sisara în mâna ta; căci Domnul – înaintea ta“. Și să pogorî Varac den muntele lui Thavor și 10 mii de oameni – denapoia lui.

15. Și spământă Domnul pre Sisara, și toate carăle lui și toată tabăra lui, în gură de sabie înaintea lui Varac; și să pogorî Sisara de asupra carului lui și au fugit cu picioarele lui.

16. Și Varac – gonind denapoia carălor lui și denapoia taberii, până la Dumbrava Limbilor; și căzu toată tabăra lui Sisara întru gură de sabie, nu au rămas până întru unul.

17. Și Sisara să abătu cu picioarele lui la un cort a lui Iail, muiarea lui Haver, a Chineului; căci pace – întru mijlocul lui Iavin, împăratul lui Asoru, și întru mijlocul casii lui Haver Chineului.

18. Și ieși Iail întru timpinarea Sisarii și-i zise lui: „Abate-te, domnul mieu, răsuflă cătră mine, nu te teame“. Și să abătu cătră ea la cort și l-au acoperit pre el cu cojocul ei.

19. Și zise Sisara cătră ea: „Adapă-mă dară cu puțintea apă, căci am însetat“. Și au deșchis foalele laptelui și l-au adăpat pre el și au acoperit obrazul lui.

20. Și zise cătră ea Sisara: „Stăi dară în ușa cortului, și va fi de va întra neștine cătră tine și te va întreba și va zice ție: ‘Iaste aici om?’, și vei grăi: ‘Nu iaste’“.

21. Și luo Iail, fămeaia lui Haver, țărușul cortului și puse maiul mâna ei și întră cătră el încet și au lovit țărușul întru falca lui și-l petrecu în pământ. Și el să scutură și-i ieși sufletul și muri.

22. Și iată, Varac, gonind pre Sisara, și ieși Iail întru timpinarea lui și zise cătră el: „Ia vino, și-ț voiu arăta pre om pre carele tu cerci“. Și întră cătră ea și, iată, Sisara, aruncat mort, și țărușul, întru tâmpla lui.

23. Și au smerit Dumnezău pre Iavin, împăratul lui Hanaan, întru ziua aceaea, înaintea fiilor lui Israil.

24. Și mergea mâna fiilor lui Israil mergând și întărindu-se pre Acvin, împăratul lui Hanaan, până unde l-au surpat pre el.

CAP 5

Cântarea Devorei și a lui Varac.

1. Și cântă Devora și Varac, feciorul lui Aviniem, întru ziua aceaea și zise:

2. „Când au stăpânit domni întru Israil – întru vrearea norodului; blagosloviți pre Domnul.

3. Ascultați, împărați, și băgați în urechi, voivozi! Eu Domnului voiu pevețui și voiu cânta Dumnezeului lui Israil:

4. Doamne, întru ieșirea ta den Siir, când te râdicai tu den țarina lui Edom, pământul s’au clătit și ceriul s’au turburat, și norii au picat apă.

5. Munții s’au clătit de cătră fața a Domnului Eloi; aceasta Sina – de cătră fața Domnului Dumnezăului Israil.

6. Întru zilele lui Samegar, fiiu lui Anath, în zilele lui Iail, au lipsit împărați și au mers cărări, au mers căi strâmbe.

7. Lipsit-au cei putearnici a lu Israil, lipsit-au până unde s’au sculat Devora, până unde s’au sculat maică în Israil.

8. Aleaseră, ca pâinea de orzu, dumnezăi deșărți. Atuncea s’au bătut cetăți boierești, acoperire a fecioarelor ce-s cu sulițe; de se va ivi și sulițe, în 40 de mii întru Israil.

9. Inema mea – la ceale orânduite ale lui Israil. Silnicii norodului, blagosloviți pre Domnul!

10. Încălecând pre asini la amiazăzi, și pre năsilii șăzând la judecată, și mergând la calea sfeatnicelor, grăiți

11. Glasul celor ce răsună întru mijlocul celor ce să veselesc! Acolo vor da direptatea Domnului, direptăți întăreaște întru Israil. Atuncea s’au pogorât la cetățile lui norodul Domnului.

12. Scoală-te, scoală-te, Devoro; scoală, scoală, grăiaște cu cântare. Scoală-te, Varac, și întăreaște, Devoro, pre Varac. Și robeaște robimea ta, fiiul lui Avineem.

13. Atuncea s’au mărit putearea lui norodul Domnului. Doamne, smereaște mie pre cei mai vârtoși decât mine.

14. Norodul lui Efraim încă i-au certat pre ei în vale; frate-tău, Veniamin, – întru noroadele tale. De la mine, Mahir, s’au pogorât cercând, și de la Zavulon, având puteare întru toiagul povestirei cărturariului.

15. Și nacealnici – întru Isahar, cu Devora și Varac, așa Varac în vale au trimis pedestrii lui la vale. La împărțeala lui Ruvin – multe cercetări ale inemii.

16. Pentru căci șăzi mie întru mijlocul mosfethamilor? Ca să asculți șuierăturile celor ce să scoală ca să vie la ale lui Ruvin – mari cercetări ale inemii!

17. Galaad decindea de Iordan au întins corturile. Și Dan, pentru căci prișleșiș la vase? Asir au preșleșit lângă marginea mării și pre la ieșirile lui au întinsu corturi.

18. Zavolon – norod ponosluind sufletului la moarte, și Neftalim – la înălțimile țarinii.

19. Venit-au la el împărați și s’au rânduit. Atuncea au dat războiu împărații lui Hanaan, la Thanaah, la apa Magghedo; lăcomia argintului n’au luat.

20. Den ceriu s’au rânduit stealele, den rânduiala lor s’au rânduit cu Sisara.

21. Pâraiele Chison i-au scos pre ei, pâraiele Cadimin, pâraiele Chison. Călca-va de tot pre el sufletul mieu cel tare!

22. Atuncea s’au tăiat vinele călcâilor cailor și va netezi pre ei călcâiul mieu, sudălmile întristării lor.

23. ‘Blestemați pre Mazor –zise îngerul Domnului– cu blestem să blestemaț pre ceia ce lăcuiescu pre ea, căci n’au venit la agiutoriul Domnului, ajutoriu – Domnul, întru războinici’.

24. Blagoslovească den muieri Iail, muiarea lui Ahver, a Chineului, dentru muieri întru cortu să să blagoslovească.

25. Apă cerșu ei și lapte i-au dat lui întru leghen, domnilor aduse unt.

26. Mâna ei cea stânga la țiruș au întinsu, și direapta ei ca desăvârșit să surpe la tăieri osteniților; și tăia pre Sisara, au răzbit tâmpla lui, au răzbit capul lui și au lovit.

27. Întru mijlocul picioarelor ei, îngreuindu-se, au căzut; și au adormit întru mijlocul fluierilor ei, întru care s’au plecat; în ce chip s’au închis, acolo au căzut ticăloșaște.

28. Pren fereastră să pleca maica Sisarii, pren mrejuiri: ‘Pentru căci au întârziat carul lui a veni? Pentru căci au zăbăvit urmele carălor lui?’

29. Înțeleaptele jupuneaselor ei au răspuns cătră ea, și ea-ș răspundea cuvintele ei la dânsa:

30. ‘Nu-l vor afla pre el împărțind prăzi, împrietenind cu priatenii la capul omului silnic; prăzile văpsealelor Sisariii, prăzile văpsealelor a împistririi, văpseală a împistritorilor, aceastea, grumazelor lui prăzi’.

31. Așa să piară toți vrăjmașii tăi, Doamne! Și cei ce-l iubăscu pre el, în ce chip răsăritul soarelui întru putearea lui!“.

32. Și odihni pământul patruzeci de ani.

CAP 6

Ghedeon.

1. Și făcură fiii lui Israil rău înaintea Domnului și au dat pre ei Domnul în mâna lui Madiam șapte ani.

2. Și să întări mâna lui Madiam pre Israil și au făcut fiii lui Israil, de cătră fața lui Madiam, stânele în munți și în peșteri și în tării.

3. Și fu când sămăna om israiltean, și se suia Madiam, și Amalic, și fiii răsăriturilor, și să suia preste el.

4. Și să tăbărâia asupra lor și strica fătăciunele pământului până a veni la Gaza; și nu rămânea stare de viață întru Israil, și turmă, și vițel, și măgariu.

5. Căci și ei și dobitoacele lor să suia și corturile lor purta, și veniia ca lăcusta în mulțime, și lor și cămilelor lor nu era număr, și mergea la pământul lui Israil, ca să-l strice pre el.

6. Și sărăci Israilul foarte de cătră fața lui Madiam

7. Și fiii lui Israil cătră Domnul au strigat; și fu când au strâgat fiii lui Israil cătră Domnul pentru Madiam,

8. Și au trimis Domnul om proroc cătră fiii lui Israil și zise lor: „Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: ‘Eu sânt Cela ce v’am suit pre voi de la Eghipet și v’am scos pre voi den casa robimei și v’am scos pre voi den mâna Eghipetului

9. Și den mâna tuturor celora ce vă chinuia pre voi; și i-am scos pre ei de cătră fața voastră și am dat voao pământul lor’.

10. Și am zis voao: ‘Eu sânt Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă teameți de dumnezeii amoreului, întru carei voi lăcuiț întru pământul lor. Și n’aț ascultat glasul mieu’“.

11. Și au venit îngerul Domnului și au șăzut supt stăjarul ce era în Efra, cel al lui Ioas, tatăl lui Ezri; și Ghedeon, feciorul lui, bătea grâu în teascu, ca să fugă de cătră fața lui Madiam.

12. Și se ivi lui îngerul Domnului și zise cătră el: „Domnul cu tine, tare cu puteare“.

13. Și zise cătră el Ghedeon: „Întru mine, Domnul mieu și, de iaste Domnul cu noi, și pentru căci ne-au aflat pre noi toate realele aceastea? Și unde sânt toate minunile lui, câte au povestit noao părinții noștri, zicând: ‘Au nu den Eghipet ne-au scos pre noi Domnul?’ Și acum ne-au lepădat pre noi Domnul și ne-au dat pre noi în mâna lui Madiam!“.

14. Și căută cătră el îngerul Domnului și zise lui: „Pasă cu putearea ta aceasta și vei mântui pre Israil den mâna lui Madiam, și, iată, te-am trimis pre tine“.

15. Și zise cătră el Ghedeon: „Întru mine, Doamne, cu cine voiu mântui pre Israil? Iată, mia mea, mai smerită întru Manasi, și eu sânt mai mic întru casa tătâne-mieu“. Și zise cătră el Domnul că:

16. „Voiu fi împreună cu tine și vei lovi pre Madiam ca pre un om“.

17. Și zise cătră el Ghedeon: „Și de-am aflat har întru ochii tăi, și să-m faci semnu căci tu grăiești cu mine:

18. Să nu te depărtezi dară de aici, până voiu veni eu la tine și voiu aduce jârtva mea și voiu pune înaintea ta“. Și zise: „Eu sânt, voiu șădea până te vei întoarce tu“.

19. Și Ghedeon mearse și făcu un ied de capre și ifă de făină, azime; și cărnurile le-au pus pre coșniță și zama într’o oală au turnat și scoase cătră el supt copaci și se închină.

20. Și zise cătră el îngerul Domnului: „Ia cărnurile și pâinile ceale azimite și pune la piatra aceaea, și zama o toarnă“.

21. Și au făcut așa. Și au întins îngerul Domnului marginea toiagului cel den mâna lui și au atins de cărnuri și de azime; și s’au ațâțat foc den piatră și au mâncat cărnurile și azimele. Și îngerul Domnului s’au dus dentru ochii lui.

22. Și văzu Ghedeon că îngerul Domnului iaste, și zise Ghedeon: „Vai mie, Doamne, Doamne, că am văzut pre îngerul Domnului, față cătră față“.

23. Și zise lui Domnul: „Pace ție; nu te teame, că nu vei muri“.

24. Și zidi acolo Ghedeon jârtăvnic Domnului și au numit pre el Pace a Domnului, până în ziua aceasta încă fiind el la Efratha, tatul lui Ezri.

25. Și să făcu întru noaptea aceaea, și zise lui Domnul: „Ia vițelul cel hrănit al tătâne-tău și vițelul al doilea, cel de 7 ani, și vei surpa jârtăvnicul lui Vaal, carele iaste al tătâne-tău, și desimea cea de preste el să o tai.

26. Și vei zidi jârtăvnicul Domnului Dumnezăului tău, celuia ce s’au ivit ție pre vârful lui Manoz muntele; întru rânduială, și vei lua vițelul al doilea și vei aduce ardere-de-tot cu leamnele desișului care vei tăia“.

27. Și au luat Ghedeon 10 oameni den robii lui și au făcut în ce chip au grăit cătră el Domnul. Și fu după ce se temu de casa tătâne-său și de oamenii cetății ca să nu facă ziua, și au făcut noaptea.

28. Și să mânecară oamenii cetății demeneața, și, iată, săpat jârtăvnicul lui Vaal și desimea de preste el, tăiată, și vițelul cel hrănit, adus la ardere-de-tot, preste jârtăvnicul cel zidit.

29. Și zise om cătră aproapele său: „Cine au făcut lucrul acesta?“. Și cerca și cerceta și ziseră că Ghedeon, feciorul lui Ioas, au făcut lucrul acesta.

30. Și au zis oamenii cetății cătră Ioas: „Scoate afară pre feciorul tău și să moară, căci au săpat de tot jârtăvnicul lui Vaal și căci au tăiat desișul ce era preste el“.

31. Și zise Ioas cătră oamenii ceia ce să sculase asupra lui: „Au doară voi judecați acum pentru Vaal? Au voi veț mântui pre el? Carele au izbândit lui să moară până demeneață; de iaste el dumnezău, va izbândi pre sine, când au săpat de tot jârtăvnicul lui“.

32. Și numi pre el, întru ziua aceaea, Ierovaal, zicând: „Judecata a lui Vaal“, căci au săpat de tot jârtăvnicul lui.

33. Și tot Madiamul și Amalic și fiii răsăritului s’au adunat intr’un loc și au trecut și au tăbărât în valea lui Iesrael.

34. Și Duhul lui Dumnezău au întărit pre Ghedeon și au trâmbițat cu cornul și au strigat Aviazer denapoia lui.

35. Și poslușnici au trimis la tot Manasi și au strigat și el denapoia lui; și poslușnici au trimis la Asir și la Zavolon și la Neftalim, și să suiră întru timpinarea lui.

36. Și zise Ghedeon cătră Dumnezău: „De vei mântui cu mâna a mea pre Israil în ce chip ai grăit,

37. Iată, eu puiu val de lână pre arie și, de se va face roaua pre val singur, și preste tot pământul uscăciune, și voiu conoaște că vei mântui pren mâna mea pre Israil, în ce chip ai grăit“.

38. Și făcu așa și să mânică Ghedeon dimineața și stoarse valul și curse roao den val un leghin plin de apă.

39. Și zise Ghedeon cătră Dumnezău: „Să nu se scârbească mânia ta întru mine, și voiu grăi încă o dată; și voiu ispiti încă o dată cu valul; și să să facă uscăciune pre val singur, iară preste tot pământul să să facă roao“.

40. Și au făcut Domnul așa întru noaptea aceaea; și s’au făcut uscăciune pre val singur, iară preste tot pământul s’au făcut roao.

CAP 7

Ghedeon biruiaște pre Madianiți.

1. Și au mânecat Ierovaal – acesta iaste Ghedeon –, și tot norodul ce era cu el, și s’au tăbărât la izvorul lui Ared, și tabăra lui Madiam și a lui Amalic era lui de cătră miazănoapte, la muntele lui Mose, Gavaath-Amore, celuia den vale.

2. Și zise Domnul cătră Ghedeon: „Mult e norodul care e cu tine, ca să nu dau pre Madiam întru mâinele lor, pentru ca să nu să laude Israil pre mine, zicând: ‘Mâna a mea m’au mântuit’“.

3. Și zise Domnul cătră el: „Grăiaște dară în urechile norodului, zicând: ‘Cine e cel ce să sparie și fricos? Întoarcă-să!’“. Și s’au pornit den muntele lui Galaad și s’au întors de la norod 22000 și 10000 au rămas.

4. Și zise Domnul cătră Ghedeon: „Încă norodul mult iaste, pogoară-i pre ei la apă și voiu ispiti pre dânșii ție acolo; și va fi pre carele voiu zice cătră tine: ‘Acela va mearge împreună cu tine’, acela va mearge cu tine; și tot carele voiu zice că nu va mearge cu tine, și acela nu va mearge cu tine“.

5. Și au pogorât norodul la apă și zise Domnul cătră Ghedeon: „Tot cela ce va limpi cu limba a lui dentru apă, în ce chip ar limpi câinele, să-l pui pre el deosebi; și tot cela ce va îngenunchea pre genunchele lui să bea, să-l osebești pre el deosebi“.

6. Și fu numărul celor ce au limpit cu mâna lor, cu limba lor, 300 de oameni; și tot norodul ce au rămas s’au plecat pre genunchele lor ca să bea apă.

7. Și zise Domnul cătră Ghedeon: „Întru cei 300 de oameni ce au limpit voiu mântui pre voi și voiu da pre Madiam în mâna a ta; și tot norodul alearge om cineș la locul lui“.

8. Și au luat bucatele norodului întru mâna lor și buciunele lor; și pre tot omul Israil au trimes om la lăcașul lui, iară pre cei 300 de oameni i-au oprit. Iară tabăra lui Madiam era acolo, dedesupt, în vale.

9. Și fu întru noaptea aceaea, și zise cătră el Domnul: „Scoală și te pogoară curând de aicea la tabără, căci am datu-o pre ea în mâna ta.

10. Iară de te temi tu a te pogorî, pogoară-te tu și copilașul tău, Fara, la tabără.

11. Și vei auzi ce vor grăi; și după aceaea se vor întări mâinile tale și te vei pogorî în tabără“. Și s’au pogorât el și Fara, copilașul lui, la o parte a celor cincizeci ce era în tabără.

12. Și Madiam și Amalic și toț fiii răsăriturilor să tăbărâse în vale ca lăcusta mulțime; și la cămilele lor nu era număr, ce era ca nâsipul cel den marginea mării în mulțime.

13. Și întră Ghedeon și, iată, om povestiia aproapelui lui vis și zise: „Iată, am visat vis și, iată, turte de pâine de orz tăvălindu-să întru tabăra lui Madiam și au venit până la cortul lui Madiam și au lovit pre el și au căzut și au surpat pre el și au căzut cortul“.

14. Și răspunse aproapele lui și zise: „Nu iaste acesta, ce numai sabia lui Ghedeon, fiiul lui Ioas, omului lui Israil; au dat Dumnezeu în mâna lui pre Madiam și toată tabăra“.

15. Și fu după ce auzi Ghedeon povestea visului și asămănarea lui, și să închină Domnului și să întoarse la tabăra lui Israil și zise: „Sculați-vă, căci au dat Domnul tabăra lui Madiam în mânile voastre“.

16. Și au împărțit pre cei 300 de oameni în trei părți și au dat cornuri în mânile tuturor și donițe deșarte și făclii în mijlocul donițelor

17. Și zise cătră ei: „De mine veț vedea, și așa să faceț; și iată, eu mergu întru mijlocul taberii, și va fi în ce chip voiu face așa veț face.

18. Și voiu trâmbița cu bucinul eu și toț cei cu mine, și veț trâmbița cu cornurile și voi – pre împrejurul a toată tabăra, și veț grăi: ‘Sabia Domnului și lui Ghedeon!’“.

19. Și întră Ghedeon și cea 100 de oameni ce era cu el într’o parte de tabără, începându-se straja cea den mijlocu; însă cu sculare au sculat pre ceia ce străjuia și au bucinat cu buciunele și au scuturat donițele ceale den mânile lor.

20. Și au buciunat ceale trei părți cu buciunele, și au sfărâmat donițele, și au luat în mâna lor cea stângă făcliile și în mâna cea direaptă a lor buciunele a trâmbița, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!“.

21. Și au stătut cineș după sine împrejurul taberei și au alergat toată tabăra și au dat semnu și au fugit.

22. Și au trâmbițat ceale 300 de buciune și au pus Domnul sabia omului întru aproapele lui și întru toată tabăra; și au fugit tabăra până la Vithaseta și au strânsu până la marginea lui Avel-Maula și la Taved.

23. Și au strigat om israiltean den Neftalim și den Asir și den tot Manasi și au gonit denapoia lui Madiam.

24. Și poslușnici au trimis Ghedeon întru tot muntele lui Efraim, zicând: „Pogorâțî-vă întru tâmpinarea lui Madiam și apucaț lor apa, până la Vethvera și Iordanul“. Și au strigat tot omul lui Efraim și au apucat apa până la Vethvera și Iordanul.

25. Și au prinsu pre cei doi boiareni a lui Madiam, pre Oriv și pre Ziv, și au omorât pre Oriv la Surorev și pre Ziv l-au omorât la Ieachevziv, și au gonit pre Madiam. Și capul lui Oriv și lui Ziv au adus cătră Ghedeon, de decindea de Iordan.

CAP 8

Urmărirea Madianiților și învingerea lor.

1. Și ziseră cătră Ghedeon om Efraim: „Ce cuvântul acesta ai făcut noao, ca să nu ne chemi pre noi când ieșiiai a te rândui întru Madiam?“ Și să judeca cu el tare.

2. Și zise cătră ei: „Ce am făcut acum în ce chip voi? Nu iaste mai bun greșul lui Efraim decât culesul lui Aviezeru?

3. Întru mâna voastră au dat Domnul pre boiarii lui Madiam, pre Oriv și pre Ziv. Și ce am putut face precum voi?“. Atuncea au potolit duhul lor de la el, grăind el cuvântul acesta.

4. Și au mersu Ghedeon la Iordan și au trecut el și cei 300 de oameni ce era cu el, cu puținel suflet și flămânzi.

5. Și zise la oamenii lor den Sochoth: „Daț dară pâini întru hrană norodului acestuia ce iaste cu mine, că sânt fiămânzi, iară eu gonescu denapoia lui Zevee și Salmana, împăraților Madiamului“.

6. Și ziseră boiarii lui Sochoth: „Au doara mâna lui Zevee și lui Salmana iaste acum în mâna ta, ca să dăm oștii tale pâine?“.

7. Și zise Ghedeon: „Nu așa! Când va da Domnul pre Zevee și pre Salmana întru mâna mea, și eu voiu scărpina trupurile voastre cu spinii pustiiului, și cu ciuline“.

8. Și să sui de acolo la Fanuil și au grăit cătră ei iarăș într’acestaș chip; și au răspuns lui oamenii Fanoil în ce chip i-au răspuns lui oamenii den Sochoth.

9. Și zise Ghedeon oamenilor lui Fanuil, zicând: „Întorcându-mă cu pace, voiu săpa turnul acesta“.

10. Și Zevee și Salmana, la Carcar, și tabăra lor împreună cu ei, ca vro 15000, toți ceia ce au rămas întru toată tabăra fiilor răsăritului; și ceia ce au căzut au fost 120 de mii de oameni cu sabiile zmulte.

11. Și să sui Ghedeon drumul celora ce lăcuiescu întru corturi de la răsăritul Naviei și den preajma Navii și au lovit tabăra, iară tabăra era nădejduind.

12. Și fugi Zevee și Salmana și au gonit denapoia lor și au oprit pre cei 2 împărați ai lui Madiam, pre Zevee și pre Salmana, și toată tabăra lor au turburat.

13. Și s’au întorsu Ghedeon, feciorul lui Ioas, de la războiu de la suirea lui Ares.

14. Și au prins copilaș dentru oamenii de Sochoth, și au întrebat pre el și au scris cătră el pre boiarii Sochothului și pre bătrânii lui, 77 de oameni.

15. Și au mers Ghedeon cătră boiarii Sochothului și au zis lor: „Iată Zevee și Salmana, pentru carii m’ați ocărât, zicând: ‘Au mâna lui Zevee și a lui Salmana iaste acum întru mâna ta, ca să dea oamenilor tăi, celor ce leșină, pâine?’“.

16. Și au luat pre boiarii și pre cei bătrâni ai cetății și i-au rojdit pre ei cu spinii pustiiului și cu ciulini, și au rojdit cu ei pre oamenii Sochothului.

17. Și turnul lui Faniil l-au săpat și au omorât pre oamenii cetății.

18. Și au zis cătră Zevee și Salmana: „Unde sânt oamenii carii aț ucis la Thavor?“. Și ziseră: „În ce chip ești tu, așa și ei; cela ce samăna ție samăna lor, ca chipul fiilor împăratului“.

19. Și zise Ghedeon: „Frații miei și feciorii maicii meale sânt“. Și să jură lor: „Viu iaste Domnul, de i-ați fi cruțat vii, nu v’aș fi ucis pre voi“.

20. Și zise lui Iether, celui dentâiu născut a lui: „Sculându-te, omoară pre ei“. Și n’au zmult copilul lui sabia lui, că s’au spăriat, căci mai tânăr era.

21. Și zise Zevee și Salmana: „Scoală-te dară tu și ne timpină noao, căci ca unui om putearea lui“. Și să sculă Ghedeon și ucisă pre Zevee și pre Salmana și luo spogârnicealele ceale ce era în grumazu cămilelor lor.

22. Și zise om israiltean cătră Ghedeon: „Domneaște noao și tu și fiii tăi și fiiul feciorului tău, căci tu ne-ai mântuit pre noi den mâna lui Madiam“.

23. Și zise cătră ei Ghedeon: „Nu voiu domni eu voao și nu va domni fiiul mieu voao, Domnul va domni voao“.

24. Și zise cătră ei Ghedeon: „Ceare-voiu de la voi cearere și-m dea mie om cercel dentru prăzile lui“, căce cercei de aur era la ei, căci era ismailteni.

25. Și ziseră: „Dând vom da“. Și-ș întinse haina sa și au aruncat omu acolo cercel dentru prăzile lui.

26. Și s’au făcut trasul cerceilor de aur, cărora au cerșut, sicli 1000 și 700 de aur, afară den rathuri și den lanțuri întru foth și îmbrăcăminților celor mohorâte ce era pre împărații Madiamului și afară den lanțurile cealea ce era întru grumazii cămilelor lor.

27. Și făcu aceasta Ghedeon întru efud și au pus pre el întru cetatea lui Efrath și au curvit tot Israilul denapoia lui, acolo, și să făcu lui Ghedeon și casii lui întru dodeială.

28. Și se înfrânsă Madiam înaintea fiilor Israil și n’au mai adaos a rădicarea capul lor. Și au odihnit pământul 40 de ani întru zilele lui Ghedeon.

29. Și au mers Ierovaal, fiiul lui Ioas, și au lăcuit întru casa lui.

30. Și lui Ghedeon era fii 70 ieșind den coapsele lui, căce muieri multe era la el.

31. Și țiitoarea lui ceaea de la Sichima i-au născut lui și încă și ea fecioru și i-au pus numele Avimeleh.

32. Și au murit Ghedeon, feciorul lui Ioas, întru bătrâneațe bune și s’au ingropat întru grobnița lui Ioas, tatăl lui, la Efratha, tatăl lui Ezri.

33. Și fu după ce muri Ghedeon, și să întoarsără fiii lui Israil și au curvit denapoia vaalimilor și au pus lor lui Vaal Verith făgăduință ca să fie lor el întru dumnezău.

34. Și nu ș’au adus aminte fiii lui Israil de Domnul Dumnezăul lor, celuia ce au mântuit pre ei den mâna a tuturor vrăjmașilor lor de pe împrejur.

35. Și n’au făcut milă cu casa lui Ierovaal – acesta iaste Ghedeon –, după toată bunătatea carea au făcut cu Israil.

CAP 9

Avimeleh.

1. Și mearse Avimeleh, feciorul lui Ierovaal, la Sichima, cătră frații maicii lui, și au grăit cătră ei și cătră toată rudenia casii tatului maicii lui, zicând:

2. „Grăiți dară întru urechile tuturor oamenilor sichimeanilor, care iaste mai bun voao: a stăpâni voao 70 de oameni, toți feciorii lui Ierovaal, au să domnească voao un om? Și vă aduceți aminte că osul vostru și trupul vostru sânt eu“.

3. Și au grăit pentru el frații maicii lui întru urechile a tuturor oamenilor sichimeanilor toate cuvintele aceastea și s’au plecat inema lor denapoia lui Avimeleh, căce au zis: „Fratele nostru iaste“.

4. Și au dat lui 70 de arginți den casa lui Vaal Verith, a făgăduinții, și au năimit cu ei Avimeleh oameni deșărți și spământoși și au mersu denapoia lui.

5. Și au întrat în casa tatului lui, la Efratha, și au ucis pre frații lui, pre feciorii lui Ierovaal, 70 de oameni, pre o piatră; și au rămas Ioatham, feciorul lui Ierovaal, cel mai tânăr, căce s’au ascunsu.

6. Și s’au adunat toți oamenii sichimeanilor și toată casa lui Maalo și au mersu și au împărățit pre Avimeleh împărat înaintea stăjariului sfatului, cel de la Sichima.

7. Și să spuse lui Ioatham și mearse și stătu în vârful muntelui lui Garizin și-ș rădică glasul lui și plânse și le zise lor: „Ascultați-mă, oamenii sichimeanilor, și va asculta pre voi Dumnezău.

8. Mergând au mersu leamnele ca să ungă preste eale împărat și au zis maslinului: ‘Împărățeaște preste noi’.

9. Și zise lor maslinul: ‘Lăsând grăsimea mea, carea întru mine au slăvit Dumnezău și oamenii, să mergu să domnescu leamnilor?’

10. Și ziseră leamnele zmochinului: ‘Vino de împărățeaște preste noi’.

11. Și zise lor zmochinul: ‘Lăsând dulceața mea și roada mea cea bună, să mergu să domnescu leamnelor?’

12. Și ziseră leamnele viei: ‘Vino de împărățeaște preste noi’.

13. Și zise lor via: ‘Lăsând vinul mieu, veselia lui Dumnezău și a oamenilor, să mergu să domnescu leamnelor?’

14. Și au zis toate leamnele cătră mărăcine: ‘Vino de împărățeaște preste noi’.

15. Și zise mărăcinele cătră leamne: ‘De cu adevărat mă ungeți pre mine voi a împărăți preste voi, veniți de vă nădejduiț întru acoperirea mea; și, de nu, va ieși foc den mărăcini și va mânca chedrii Livanului’.

16. Și acum, de aț făcut cu adeverire și cu săvârșâre, și aț împărățât pre Avemaleh, și de aț făcut bine cu Ierovaal și cu casa lui, și de aț făcut după răsplătirea mâniei lui?

17. În ce chip au dat războiu tatăl mieu pentru voi, și au aruncat sufletul lui den preajmă și v’au mântuit pre voi den mâna lui Madiam,

18. Și voi v’aț sculat preste casa tătâne-meu astăzi și aț ucis pre feciorii lui, 70 de bărbați, pre o piatră, și aț împărățit pre Avimeleh, feciorul slujnecei lui, preste oamenii sechimenilor, căci fratele vostru iaste.

19. Și, de aț făcut cu adevăr și cu săvârșire cu Ierovaal și cu casa lui întru aceasta zi, să vă blagosloviț voi și să vă veseliț întru Avimeleh, și să să veselească și încă și el întru voi.

20. Iară de nu, să iasă foc dentru Avimeleh și să mănânce de tot pre oamenii sichimenilor și pre casa lui Maalo și să iasă foc dentru oamenii sichimilor și den casa lui Maalo și să mănânce de tot pre Avimeleh“.

21. Și au fugit Ioatham și s’au dat în laturi și au mers la Vira și au lăcuit acolo de cătră fața lui Avimeleh, fratele lui.

22. Și au domnit Avimeleh preste Israil trei ani.

23. Și au tremis Dumnezeu duh rău întru mijlocul lui Avimeleh și întru mijlocul oamenilor sichimilor.

24. Și au viclenit oamenii Sichimului întru casa lui Avimeleh, ca să aducă strâmbătatea celor 70 de fiii ai lui Ierovaal și sângele lor să-l puie pre Avimeleh, fratele lor, carele au ucis pre ei, și preste oamenii sichimilor, căci au întărit mânile lui ca să ucigă pre frații lui.

25. Și au pus lui oamenii Sichimului paznici într’ascunsu, pren capetele munților, și apuca pre toți pre ceia ce mergea la ei în cale; și să spuse lui Avimeleh.

26. Și veni Gaal, feciorul lui Aved, și frații lui, și au trecut la Sichima.

27. Și au nădejduit pre el oamenii Sichimului și au ieșit la țarină și au cules viile lor și au călcat și au făcut danțuri și au ieșit la casa dumnezeului lor și au mâncat și au băut și bleastema pre Avimeleh.

28. Și zise Gaal, feciorul lui Aved: „Cine iaste Avimeleh, și cine iaste feciorul lui Sihim, ca să slujim lui? Nu e fecior lui Ierovaal? Și Zevol, socotitoriu lui, robul lui, împreună cu oamenii lui Ezmor, tatăl lui Sihem? Și ce ca să slujim, noi lui?

29. Și cine va da pre nărodul acesta întru mâna mea? Și voiu muta pre Avimeleh și voiu zice lui Avimeleh: ‘Înmulțeaște putearea ta și ieși afară!’“.

30. Și au auzit Zevul, boiarenul cetății, cuvintele lui Gaal, feciorul lui Iaved, și s’au mâniat cu urgie.

31. Și au tremis solii lui Avimeleh cu daruri, zicând: „Iată, Gaal, feciorul lui Aved, și frații lui au venit la Sichima și aceștea au ocolit cetatea asupra ta.

32. Și acum, scoală-te noaptea, tu și nărodul carele iaste cu tine, și păzeaște demeneața în țarină;

33. Și va fi demeneața, odată cu răsărita soarelui, vei mâneca și te vei tinde asupra cetății și, iată, el și nărodul ce e împreună cu dânsul vor ieși afară cătră tine și vei face lui în ce chip va afla mâna ta“.

34. Și s’au sculat Avimeleh și tot nărodul cel împreună cu el noaptea și s’au străjuit preste Sichima în patru căpetenii.

35. Și ieși Gaal, feciorul lui Aved, și au stătut lângă ușa porții cetății; și să sculă Avimeleh și nărodul ce era cu el den cei străjuiț.

36. Și văzu Gaal, feciorul Iui Aved, pre nărod și zise cătră Zevul: „Iată nărod pogorând den vârful munților“. Și zise cătră el Zevul: „Umbra copacilor tu vezi, ca când ar fi oameni“.

37. Și adaose Gaal încă a grăi și zise: „Iată nărod pogorând despre mare, țiindu-se de Buricul Pământului, și o parte vine de la calea Stejariului Celor ce Prevesc“.

38. Și zise cătră el Zevul: „Unde iaste acum gura a ta, ceaea ce zicea: ‘Cine iaste Avimeleh, ca să slujim lui?’ Nu, iată, acesta iaste norodul carele ai ocărât? Ieși dară acum și te bate cătră el“.

39. Și ieși Gaal de cătră fața a oamenilor sichimilor și au bătut cătră Avimeleh. Și-l goni pre el Avimeleh

40. Și au fugit de cătră fața lui. Și au căzut stârvuri multe, până la poarta cetății.

41. Și au șăzut Avimeleh la Arema; și au scos Zevul pre Gaal și pre frații lui ca să nu lăcuiască la Sichima.

42. Și fu a doao zi, și ieși norodul la câmpu, și să spuse lui Avimeleh.

43. Și luo norodul și-i împărți în trei căpetenii și strejui la țarină. Și văzu și, iată, norodul ieși den cetate; și să sculă preste ei și lovi pre ei.

44. Și Avimeleh și mai-marii ce era cu el s’au întins și au stătut la ușa porții cetății și ceale 2 căpetenii s’au răvărsat preste toți ceia ce era în țareni și-i loviră pre ei.

45. Și Avimeleh da războiu în cetate toată ziua aceaea și au luat cetatea și norodul dentru ea au omorât și cetatea au surpat și au semănat pre ea sare.

46. Și au auzit toți oamenii turnului Sechimului, și au întrat întru tăria casii făgăduinței lui Vethilverith.

47. Și să spuse lui Avimeleh cum s’au strâns toți oamenii turnului sechimilor.

48. Și să sui Avimeleh la muntele Ermon, el și tot norodul ce era cu el, și au luat Avimeleh toporul în mâna a lui și au tăiat o sarcină de leamne și au rădicat pre ea și au pus pre ea preste umerele lui și zise cătră norodul ce era cu el: „Ce m’ați văzut făcând, curând faceți ca și eu“.

49. Și au tăiat și ei toți fieștecare sarcena și au râdicat și au mers denapoia lui Avimeleh și au pus preste tărie și au ars preste ei tăria cu foc și au murit și încă toți oamenii turnului Sechemului, ca vro 1000 de oameni și muieri.

50. Și au mers Avimeleh la Thivis ș’au șăzut prejur ea și au luat pre ea.

51. Și turnu era tare în mijlocul cetății și au fugit acolo toți oamenii și fămeile și toț povățuitorii cetății, și au închis preste ei și să suiră preste casa cea de asupra turnului.

52. Și au venit Avimeleh până la turnu și l-au bătut pre el; și s’au apropiat Avimeleh până la ușa turnului ca să-l arză pre el cu foc.

53. Și au aruncat o muiare o bucată de râșniță preste capul lui Avimeleh și i-au fărâmat capul.

54. Și au strigat de sârg cătră copilașul cela ce râdeca hainele lui, și zise lui: „Zmulge sabia ta și mă omoară, pentru ca să nu zică odinioară cum: ‘Muiarea l-au ucis pre el’“. Și-l junghe pre el copilașul lui și au murit.

55. Și au văzut om israiltean cum au murit Avimeleh, și s’au dus om la locul său.

56. Și au întors Dumnezău răul lui Avimeleh, carele au făcut tatului lui, ca să ucigă pre cei 70 de frați ai lui.

57. Și tot răul oamenilor Sechimului au întors Dumnezău la capul lor și au venit asupra lor blestemul lui Ioatham, fiiul lui Ierovaal.

CAP 10

Israil învins de Filisteni.

1. Și să sculă după Avimeleh a mântui pre Israil Thula, feciorul lui Fua, fiiul unchiului lui Oz, isaaharean; și el lăcuia la Samaria, în muntele Efraim.

2. Și au judecat pre Israil 23 de ani și au murit și s’au îngropat la Samaria.

3. Și s’au sculat după acesta Iair Galaadeteanul și au judecat pre Israil douăzeci și doi de ani.

4. Și să născură lui 32 de fii, încălecând preste 32 de mânji; și 32 cetăți lor, și pre eale le-au numit Satele lui Iair până în ziua aceasta, carele sânt în pământul lui Galaad.

5. Și muri Iair și să îngropă la Camon.

6. Și adaosără fiii lui Israil a face răul înaintea Domnului, și au slujit la Valim, și la Astaroth, și la dumnezăii Siriii, și la dumnezeii Sidonului, și la dumnezeii Moavului, și la dumnezeii fiilor Amon, și la dumnezeii celor de fealiu streini, și au lăsat pre Domnul, și n’au slujit lui.

7. Și s’au mâniat cu urgie Domnul întru Israil și au dat pre ei în mâna celor streini de fealiu, și în mâna fiilor Ammon.

8. Și au putrezit și au zdrobit pre fiii lui Israil întru vreamea aceaea, în 18 ani, pre toți fiii lui Israil, pre cei decindea de Iordan, în pământul amoreului, la Galaad.

9. Și au trecut feciorii lui Amon Iordanul ca să dea războiu și întru Iuda, și întru Veniamin, și întru casa lui Efraim, și să chinuiră fiii lui Israil foarte.

10. Și au strigat fiii lui Israil cătră Domnul, zicând: „Am greșit ție, căci am lăsat pre Dumnezăul nostru și am slujit la Vaalim“.

11. Și zise Domnul cătră fiii lui Israil: „Au nu eghipteanii, și amoreii, și fiii lui Amon, și Moav, și streini de fealiu,

12. Și sidoneanii, și Malic, și Hanaan v’au chinuit pre voi, și aț strigat cătră mine și v’am mântuit pre voi den mâna lor?

13. Și voi m’aț lăsat pre mine și aț slujit la alți dumnezei? Pentru aceaea, nu voiu mai adaoge a vă mântui pre voi!

14. Meargeți și strigaț cătră dumnezeii ceia ce aț ales întru ei, și ei să vă mântuiască pre voi întru vreamea primejdiii voastre“.

15. Și ziseră fiii lui Israil cătră Domnul: „Greșit-am, fă tu noao după toate câte vor plăcea înaintea ta, fără numai ne scoate pre noi întru ziua aceasta“.

16. Și au mutat pre dumnăzăii cei streini den mijlocul lor și au slujit Domnului singur; și n’au bineplăcut întru norod și leșină întru osteneală Israil.

17. Și să suiră fiii lui Amon și să tăbărâră în Galaad, și ieșiră fiii lui Israil și să tăbărâră la Masifa.

18. Și ziseră norodul, boiarii Galaadului, om cătră aproapele său: „Care iaste omul carele va înceape a da războiu întru fiii lui Amon? Și va fi cap tuturor la ceia ce lăcuiescu în Galaad“.

CAP 11

Ieftae și făgăduința lui.

1. Și Ieftai galadeteanul era tare întru vârtute. Și acesta, fecior de muiare curvă; și au născut lui Galaad pre Ieftae.

2. Și au născut fămeaia lui Galaad lui feciori. Și s’au îmbărbătat feciorii fămeii și au scos pre Ieftae și au zis lui: „Nu vei moșteni întru casa tatului nostru, căci de fămeaie tălaniță fecior ești tu“.

3. Și au fugit Ieftae dentru fața fraților lui și au lăcuit la pământul Tov și să aduna cătră Ieftae oamenii holeci și ieșiia împreună cu el.

4. Și fu după zile, și s’au bătut fiii lui Amon cu Israil.

5. Și fu când s’au bătut fiii lui Amon cu Israil, și au mers bătrânii Galaadului să ia pre Ieftae, în pământul lui Tov, și ziseră cătră Ieftae:

6. „Vino și să fii noao întru povățitoriu, și vom da războiu întru fiii lui Amon“.

7. Și zise Ieftae celor bătrâni a lui Galaad: „Au nu voi m’aț urât și m’aț scos afară den casa tătâne-mieu și m’aț gonit afară de la voi? Și pentru căci aț venit acum la mine când v’aț chinuit?“.

8. Și ziseră bătrânii Galaadului cătră Ieftai: „Nu așa. Acum am venit cătră tine, și vei mearge împreună cu noi și vom da războiu întru fiii lui Amon; și vei fi noao căpetenie întru toț ceia ce lăcuiescu întru Galaad“.

9. Și zise Ieftai cătră cei bătrâni a lui Galaad: „De mă întoarceți voi a da războiu întru fiii lui Amon și va da pre ei Domnul înaintea mea, eu voao voiu fi întru boiaren“.

10. Și ziseră cei bătrâni ai lui Galaad cătră Ieftae: „Domnul va fi cela ce ascultă întru mijlocul nostru, fără numai după cuvântul tău, așa vom face“.

11. Și mearse Ieftae cu bătrânii lui Galaad și-l puseră pre el întru căpetenie norodului preste dânșii și întru povățuitoriu. Și au grăit Ieftae toate cuvintele lui înaintea Domnului, la Masifa.

12. Și au trimis Ieftae soli cătră împăratul fiilor Ammon, zicând: „Ce iaste mie și ție, că ai venit cătră mine tu, a da războiu întru pământul mieu?“.

13. Și au zis împăratul fiilor Ammon cătră solii lui Ieftai: „Pentru căce au luat Israil pământul mieu, întru suirea lui den Eghipet, de la Arnon până la Iavoc și până la Iordan; și acum întoarce-l pre el cu pace, și voiu mearge“.

14. Și s’au întorsu solii cătră Ieftae și mai adaose încă Ieftae și au tremis soli cătră împăratul fiilor Amon și-i zise lui:

15. „Aceastea zice Ieftae: ‘Nu au luat Israil pământul lui Moav și pământul fiilor Amon întru suirea lor de la Eghipet,

16. Ce mearse Israil în pustiiu, până la Marea Roșie, și au venit până la Cadis.

17. Și au trimis Israil soli cătră împăratul Edomului, zicând: ‘Voiu treace pren pământul tău’. Și n’au ascultat împăratul Edomului; încă și cătră împăratul Moavului au trimis, și nu vrea.

18. Și au șăzut Israil în Cadis și au mersu în pustiiu și au încungiurat pământul Edomului și pământul lui Moav și au mersu despre răsăritul soarelui pământului Moav și au tăbărât decindea de Arnon, și n’au întrat întru hotarul lui Moav, căce Arnon e hotar lui Moav.

19. Și au trimis Israil soli cătră Sion, împăratul amoreului, împăratul Esevonului, și au zis lui Israil: ‘Trece-voiu pren pământul tău dară, până la locul mieu’.

20. Și n’au vrut Sion pre Israil să treacă pren hotarăle lui; și au adunat Sion tot norodul lui și s’au tăbărât la Iasa și au dat războiu cu Israil.

21. Și au dat Domnul Dumnezău lui Israil pre Sion și pre tot norodul lui în mâna lui Israil și au lovit pre ei.

22. Și au moștenit tot pământul amoreului celuia ce lăcuiaște în pământul acela și au moștenit tot hotarul amoreului, de la Amon și până la Iavoc, și de la pustiiu și până la Iordan.

23. Și acum Domnul Dumnezăul lui Israil au rădicat pre amoreu dentru fața norodului său, lui Israil, și tu vei moșteni pre el?

24. Nu câte au moștenit ție Hamos, dumnezăul tău, acealea vei moșteni? Și pre toți pre câți au rădicat, și toate câte au moștenit noao Domnul Dumnezeul nostru de cătră fața noastră, aceastea vom moșteni.

25. Și acuma, au mai bun ești tu decât Valac, feciorul lui Sepfor, împăratul lui Moav? Nu doară cu războiu s’au bătut cu Israil, au bătând au bătut pre ei?

26. Când au lăcuit Israil în Esevon și întru featele ei, și în Aroir și întru featele ei, și întru toate cetățile ceale ce sânt lângă Iordan, 300 de ani, ce căce n’au mântuit pre ei întru vreamea aceaea?

27. Și eu n’am greșit ție, și tu faci cu mine vicleșug, a darea războiu întru mine. Să judece Domnul, cela ce judecă astăzi, întru mijlocul fiilor lui Israil și întru mijlocul fiilor Amon“.

28. Și n’au ascultat împăratul fiilor Amon cuvântul lui Ieftae, carele au trimis cătră el.

29. Și să făcu preste Ieftae Duhul Domnului, și au trecut pre Galaad și pre Manasi și au trecut piscul lui Galaad și, de la piscul lui Galaad, decindea de fiii lui Amon.

30. Și s’au făgăduit Ieftae făgăduință Domnului și au zis: „De-m vei da cu dare mie pre fiii lui Ammon întru mâna mea,

31. Și va fi cela ce va ieși ori la care va ieși den ușăle casii meale, întru întimpinarea mea, întru întoarcerea mea cu pace de la fiii lui Amon, și va fi Domnului, aduce-voiu pre el ardere-de-tot“.

32. Și au trecut Ieftae cătră fiii lui Amon ca să dea războiu întru ei, și au dat pre ei Domnul întru mâna a lui.

33. Și au lovit pre ei de la Aroir până a veni la Semenith, 20 de cetăți, și până la viele lui Avel, rană mare foarte, și să înfrânseră fiii lui Amon de cătră fața fiilor Israil.

34. Și au venit Ieftae la Masifa, la casa lui, și iată, fata a lui ieșiia înaintea lui în timpinare, cu tâmpene și cu danțuri; și aceasta, singură născută lui, iubită, și nu era lui, afară den ea, fiiu au fată.

35. Și fu când au văzutu-o pre ea el, și-ș rupse hainele lui și zise: „Vai de mine, fata mea, mă împiedecași, întru piadecă te făcuși întru ochii miei, și eu am deșchis gura mea pentru tine cătră Domnul și nu voiu putea să întorc“.

36. Și zise cătră el: „De ai deșchis întru mine gura a ta cătră Domnul, fă mie în ce chip au ieșit den gura ta, pentru carele au făcut ție Domnul izbândiri den vrăjmașii tăi, den fiii lui Amon“.

37. Și zise cătră tatul ei: „Și-m fă mie cuvântul acesta: Lasă-mă doao luni și voiu mearge și mă voiu pogorî preste munți și voiu plânge preste fecioriele meale, eu și suratele mele“.

38. Și zise: „Pasă“. Și o trimease pre ea 2 luni. Și au mers și ea și suratele ei și au plâns preste fecioriele ei preste munți.

39. Și fu după săvârșirea acelor 2 luni, și s’au întors cătră tatul ei și au făcut cu ea făgăduiala lui carea au făgăduit; și ea n’au conoscut bărbat.

40. Și să făcu întru poruncă întru Israil, den zile în zile mergea împreună featele lui Israil, a plânge pre fata lui Ieftae galaaditeanul, patru zile într’un an.

CAP 12

Înfrângerea Efraimiților.

1. Și să adunară fiii lui Efraim și au venit la Sifina și au zis cătră Ieftae: „Ce căci ai mers a darea războiu cătră fiii lui Amon, și pre noi nu ne-ai chemat ca să meargem împreună cu tine? Casa a ta o vom arde preste tine cu foc“.

2. Și zise cătră ei Ieftae: „Om izbândind eram eu și norodul mieu, și fiii lui Amon mă smeriia foarte; și am strigat cătră voi, și nu m’ați mântuit pre mine den mâinele lor.

3. Și am văzut cum nu era cela ce mântuiaște și am pus sufletul mieu în mâna mea și am trecut cătră fiii lui Amon și au dat Domnul pre ei în mâna mea. Și pentru căci v’ați suit cătră mine întru ziua acesta, a da războiu întru mine?“.

4. Și au adunat Ieftae pre toți oamenii galaaditeani și bătea pre Efraim și au lovit oamenii Galaadului pre Efraim, căci au zis: „Cei scăpați ai lui Efraim – voi; galaaditeanii – în mijlocul lui Efraim și în mijlocul lui Manasi“.

5. Și au apucat Galaad trecătorile Iordanului lui Efrem, și fu când ziseră cei mântuiți ai lui Efraim: „Să treacem dară“, și ziseră lor oamenii den Galaad: „Au doară dentr’ai lui Efraim sânteți voi?“. Și ziseră: „Nu sântem“.

6. Și ziseră lor: „Ziceți dară: ‘Hasnă’“. Și nu s’au îndireptat a grăi așa. Și-i prindea pre ei și-i junghea la trecătorile Iordanului, și au căzut în vreamea aceaea dentru Efraim patruzeci și doao de mii.

7. Și au judecat Ieftae pre Israil șase ani; și au murit Ieftae galaaditeanul și s’au îngropat în cetatea lui Galaad.

8. Și au judecat după aceasta pre Israil Esevon den Vithleaem.

9. Și să născură lui 30 de feciori și 30 de feate, scoase afară, și 30 de muieri au adus fiilor lui de afară; și au judecat pre Israil 7 ani.

10. Și au murit Esevon și s’au îngropat în Vithleaem.

11. Și au judecat după aceasta pre Israil Elon zavuloneanul; și au judecat pre Israil 10 ani.

12. Și au murit Elon zavuloniteanul și s’au îngropat în Elim, în pământul lui Zavulon.

13. Și au judecat după acesta pre Israil Avdon, feciorul lui Elih farathoniteanul.

14. Și să născură lui 40 de feciori și 30 de feciori feciorilor lui, încălecând pre 70 de mânji; și au judecat pre Israil 8 ani.

15. Și au murit Avdon, feciorul lui Elih farathoniteanul; și s’au îngropat în Farathon, întru muntele lui Amalic.

CAP 13

Nașterea lui Samson.

1. Și adaoseră încă fiii lui Israil a face răul înaintea Domnului și au dat pre ei Domnul în mâna celor de fealiu streini, 40 de ani.

2. Și fu un om den Saara, den fealiul lui Dan, și numele lui, Manoe; și fămeaia lui, stearpă și nu năștea.

3. Și să ivi îngerul Domnului cătră muiare și zise cătră ea: „Iată dară, tu – stearpă și nu ai născut; și în zgău vei zemisli și vei naște fiiu.

4. Și acum păzeaște-te dară și să nu beai vin și rachiu și să nu mănânci tot necuratul,

5. Că iată, tu în pântece vei zemisli și vei naște fiiu; și fier preste capul lui să nu să suie, căci sfințit lui Dumnezeu va fi copilașul, den pântece, și acesta va înceape a mântui pre Israil den mâna filistiimilor“.

6. Și întră muiarea și zise bărbatului ei, zicând: „Om al lui Dumnezeu au venit cătră mine și vedearea lui, ca vedearea îngerului lui Dumnezeu, luminat foarte; și-l întrebam pre el de unde iaste, și numele lui nu mi-l spuse mie.

7. Și-m zise mie: ‘Iată, tu în pântece vei zemisli și vei naște fiiu; și acum te păzeaște și să nu beai vin și îmbătarea, și să nu mănânci toată necurăția, căci sfințit lui Dumnezeu va fi copilașul, den pântece până în ziua morții lui’“.

8. Și să rugă Manoe Domnului și zise: „Întru mine, Doamne, omul lui Dumnezeu pre carele l-ai tremis să vie dară încă cătră noi și să ne lumineaze pre noi ce vom face copilașului celui ce se naște“.

9. Și ascultă Dumnezeu glasul lui Manoe și au venit îngerul Domnului încă cătră muiare, ea șezând în țarină; și Manoe, bărbatul ei, nu era împreună cu ea.

10. Și sârgui și alergă și spuse bărbatului ei și zise cătră el: „Iată, să ivi mie omul carele au venit întru ziua aceaea cătră mine“.

11. Și s’au sculat Manoe și au mers pre urma muierii lui și mearse cătră om și zise lui: „De ești tu omul carele ai grăit cătră muiare?“. Și zise îngerul: „Eu“.

12. Și zise Manoe: „Acum dară, venind cuvântul tău, ce va fi judecata copilașului și ce vor fi faptele lui?“

13. Și zise îngerul Domnului cătră Manoe: „De toate câte am zis cătră muiare, să să păzească.

14. Dentru tot ce iase den vie să nu mănânce și vin și sichera să nu bea; și tot necuratul să nu mănânce; toate câte am poruncit ei, să păzească“.

15. Și zise Manoe cătră îngerul Domnului: „Sili-te-vom dară pre tine și vom face înaintea ta un ied den capre“.

16. Și zise îngerul Domnului cătră Manoe: „De mă vei sili, nu voiu mânca den pâinile tale; și de vei face ardere-de-tot, Domnului vei aduce pre ea“. Căci n’au conoscut Manoe că îngerul Domnului iaste el.

17. Și zise Manoe cătră îngerul Domnului: „Ce iaste numele tău? Pentru ca, de va veni cuvântul tău, să te mărim pre tine“.

18. Și zise lui îngerul Domnului: „Pentru căci aceasta întrebi numele mieu? Și acesta iaste minunat“.

19. Și au luat Manoe iedul den capre și jârtva și aduse pre piatra Domnului, celui ce minunate face; și Manoe și muiarea lui priviia.

20. Și fu când să sui para deasupra jârtăvnicului în cer, și să sui îngerul Domnului cu para jârtăvnicului; și Manoe și muiarea lui priviia și au căzut pre fața lor la pământ.

21. Și n’au mai adaos încă îngerul Domnului să să arate cătră Manoe și cătră muiarea lui. Atuncea au conoscut Manoe că îngerul Domnului iaste.

22. Și zise Manoe cătră muiarea lui: „Cu moarte vom muri, căci Dumnezeu am văzut“.

23. Și zise lui muiarea lui: „De ar fi vrut Domnul să ne omoară pre noi, nu ar fi priimit den mâna noastră ardere-de-tot sau jârtvă, și nu ar fi luminat pre noi toate aceastea, și în ce chip e vreamea nu ar fi făcut auzite noao aceastea“.

24. Și născu muiarea fecior și numi numele lui Sampson; și crescu copilașul și-l blagoslovi pre el Domnul.

25. Și au început Duhul Domnului a mearge cu el împreună întru tabăra lui Dan, întru mijlocul Saraa și întru mijlocul lui Esthaol.

CAP 14

Faptele lui Samson.

1. Și să pogorî Sampson la Thamnatha și văzu muiare în Thamnatha, den featele celor den fealiu striini, și plăcu înaintea lui.

2. Și să sui și spusă tătâne-său și mâine-sa și zise: „Muiare am văzut la Thamnatha dentru featele celor de fealiu streini, și acum luați-mi-o mie pre ea fămeaie“.

3. Și zise lui tatul lui și maica lui: „Au doară nu iaste den featele fraților tăi și întru tot nărodul mieu muiare, căci tu mergi să iai muiare den featele celor streini de fealiu, celor neobrezuiți?“. Și zise Sampson cătră tatul lui: „Pre aceasta ia mie, căci aceasta mi’au plăcut întru ochii miei“.

4. Și tatul lui și maica lui n’au conoscut că de la Domnul iaste, căci el izbândire ceare dentru cei streini de fealiu. Și în vreamea aceaea cei streini de fealiu stăpâniia fiilor lui Israil.

5. Și pogorî Sampson și tatul lui și maica lui la Thamnatha; și s’au abătut la o vie den Thamnatha, și iată, puiu de leu răcnind întru întimpinarea lui.

6. Și-l îndireptă preste el Duhul Domnului, și-l spintecă pre el ca pre un ied den capre și ca nemica nu era întru mâna lui. Și n’au spus tătâne-său sau mâine-sa ce au făcut.

7. Și s’au pogorât și au grăit muierii și plăcu înaintea lui Sampson.

8. Și să întoarsă după zile să o ia pre dânsa și să abătu să vază stârvul leului; și iată, învăluire de albine în gura leului, și miare.

9. Și au luat pre ea în gura lui și mergea mergând și mâncând; și au mers cătră tatul lui și cătră maica lui și le-au dat lor și au mâncat, și nu le-au spus lor că den gura leului au luat miarea.

10. Și s’au pogorât tatul lui cătră muiare și au făcut acolo Sampson băuturi 7 zile, căci așa făcea tinerii.

11. Și fu temându-se ei de el, au pus înaintea lui tovarăși 30, și era împreună cu el.

12. Și zise lor Sampson: „Pune-voiu înainte dară voao gâcitoarea mea; și de-m veți spune pre ea în ceste 7 zile ale băuturei și veți afla, vom da voao 30 de cearșafuri și 30 de îmbrăcăminte de haine.

13. Iară de nu veți putea pre ea să-m spuneți mie, și-m veți da voi mie 30 de cearșafuri și 30 de îmbrăcăminte de haine“. Și ziseră lui: „Pune înainte gâcitoarea ta și să o auzim pre ea“.

14. Și zise lor: „Dentru ceaea ce mănâncă ieși mâncare și den cel tare ieși dulce“. Și nu au putut să gâcească gâcitoarea în trei zile.

15. Și fu în ziua a patra, și ziseră muierii lui Sampson: „Amăgeaște dară pre bărbatul tău și să-ți spuie ție pilda, pentru ca să nu cândai vom arde pre tine și pre casa tătâne-tău cu foc. Au doară să ne sărăciți ne-ați chemat pre noi?“.

16. Și plânse muiarea lui Sampson cătră el și zise lui: „Însă m’ai urât și nu m’ai iubit pre mine, căci pilda carea ai pus înaintea fiilor norodului mieu nu mi’ai spus și mie pre dânsa“. Și zise cătră ea Sampson: „Iată, tătâne-meu și maicii meale n’am spus pre ea; și ție să o spuiu?“.

17. Ș’au plâns preste el întru ceale 7 zile, întru carele era într’însele băutura; și fu întru ziua a șaptea, și i să spuse ei, căci l-au dodeit pre el, și ea au spus fiilor norodului ei.

18. Și ziseră lui oamenii cetății întru ziua a șaptea, mai nainte de a apune soarele: „Ce iaste mai dulce decât miarea și ce e mai vârtucios decât leul?“. Și zise lor Sampson: „De nu aț fi supus junicea mea, nu ați fi aflat pilda mea“.

19. Și să îndereptă preste el Duhul Domnului și să pogorî la Ascalona, și lovi de acolo 30 de oameni și le luo îmbrăcămintele lor și au dat îmbrăcămințile celora ce au spus pilda. Și să mânie cu urgie Sampson și să sui la casa tatului lui.

20. Și lăcui acolo împreună muiarea lui Sampson cu aducătoriul de nevasta lui, carele-i era priaten lui.

CAP 15

Răzbunarea lui Samson.

1. Și fu după zile, întru zilele seacerii de grâu, și au socotit Sampson pre muiarea lui, aducând pre un ied den capre, și zise: „Întra-voiu cătră muiarea mea și la culcuș“. Și n’au lăsat pre el tatul ei să între și zise tatul ei:

2. „Zicând am zis că urând ai urât pre ea, și am datu-o pre ea unuia dentru tovarășii tăi. Nu, iată, sora ei cea mai tânără mai bună decât ea iaste? Fie dară ție, pentru ea“.

3. Și zise lui Sampson: „Nevinovățitu-m’am o dată de cătră cei streini de fealiu, căci fac eu cu voi reale“.

4. Și au mers Sampson și au prins 300 de vulpi și au luat făclii și au legat coadă cătră coadă și au legat câte o făclie întru mijlocul a doao coade.

5. Și le dereptă, și aprinse făcliile, și le-au trimis întru spicele celor streini de fealiu, și le-au ars spicele den arie și până în spicele ceale den picioare, și viele și maslinele.

6. Și ziseră cei streini de fealiu: „Cine au făcut aceasta, fără de numai Sampson, ginerele thamnateului? Căci au luat pre muiarea lui și au datu-o tovarușului lui“. Și s’au suit cei streini de fealiu și au ars casa tatului ei și pre dânsa în foc.

7. Și zise lor Sampson: „De veți face așa pre ea, nu bine voiu vrea, ce izbânda mea dentru unul fieștecarele den voi voiu face“.

8. Și au lovit pre ei pulpă preste coapsă, rană mare, și să pogorî și lăcuia lângă pârâu, la peștera pietrii lui Itam.

9. Și s’au suit cei streini de fealiu și tăbărâră în Iuda și să răsfirară în Lehi.

10. Și zise lor tot omul Iudei: „Pentru căci v’aț suit preste noi?“. Și ziseră cei streini de fealiu: „Să legăm pre Sampson ne-am suit și să-i facem lui în ce chip ne-au făcut noao“.

11. Și să pogorâră dentru Iuda 3000 de oameni la gura pietrii lui Itaam și au zis cătră Sampson: „Nu știi că stăpânescu cei streini de fealiu noao? Și pentru căci ai făcut aceasta noao?“. Și zise lor Sampson: „În ce chip mi’au făcut mie, așa am făcut lor“.

12. Și ziseră lui: „Să te legăm ne-am pogorât, să te dăm în mânile celor streini de fealiu“. Și zise lor: „Jurați-vă mie și să nu mă ucideț voi și mă daț voi, pentru cândai să nu timpinaț voi întru mine“.

13. Și să jurară lui, zicând: „Nu, ce numai cu legătură te vom lega și te vom da pre tine în mâna lor, iară cu moarte nu te vom omorî“. Și l-au legat pre el cu doao ștreanguri noao și-l suiră pre el de la piatra aceaea.

14. Și el au venit până la O Falcă; și cei streini de fealiu au chiuit și au alergat întru timpinarea lui. Și să îndreptă preste el Duhul Domnului, și să făcură ștreangurile ceale den brațele lui ca niște câlți când vor mirosi foc, și să topiră legăturile lui dentru brațele lui.

15. Și află o falcă de măgariu lepădată și întinse mâna lui și luo pre dânsa și ucise cu ea 1000 de oameni.

16. Și zise Sampson: „Cu falca măgariului stingând i-am stinsu pre ei, căci cu falca măgariului am ucis 1000 de oameni“.

17. Și fu când săvârși a grăirea, și aruncă falca dentru mâna lui; și numi locul acela Ucidere de Falcă.

18. Și însătoșă foarte și strigă cătră Domnul și zise: „Tu ai îndireptat în mâna robului tău mântuirea această mare; și acum voiu muri de seate și voi cădea în mâna acestor neobrăzuiți“.

19. Și deșchise Dumnezeu rana cea dentru Falcă și ieșiră dentru ea ape; și bău și se întoarse duhul lui și să răcori; pentru aceaea se chemă numele ei Izvorul celuia ce să roagă, carea iaste în Falcă până în ziua aceasta.

20. Și judecă pre Israil, în zilele celor streini de fealiu, 20 de ani.

CAP 16

Cădearea lui Samson. Răzbunarea lui.

1. Și mearse Sampson la Gaza și văzu acolo muiare curvă și întră cătră ea.

2. Și să deade veaste gazeilor, zicând: „Au venit Sampson aicea“. Și au încungiurat și au străjuit pre el toată noaptea la ușa cetății și au tăcut toată noaptea, zicând: „Până să va lumina de zori să așteptăm, și-l vom ucide pre el“.

3. Și dormi Sampson până la miazănoapte; și să sculă la jumătate de noapte și apucă ceale doao uși ale porții cetății cu amândoi stâlpii și le-au ținut pre eale împreună cu zăvorul și le-au pus pre eale preste umărul lui și le-au dus pre eale preste vârful muntelui carele iaste de cătră fața lui Hevron și le-au pus pre eale acolo.

4. Și fu după aceasta, și au iubit muiare de la pârâul lui Sorih, și numele ei, Dalida.

5. Și să suiră cătră ea boiarii celor streini de fealiu și zisără ei: „Amăgește-l pre el și vezi întru ce iaste vârtutea lui cea mare și cu ce vom putea cătră el; și-l vom lega pre el, ca să-l smerim pre el; și noi vom da ție de om 1100 de arginț“.

6. Și zise Dalida cătră Sampson: „Spune dară mie întru ce iaste vârtutea ta cea mare și cu ce te vei lega ca să te smerești tu?“.

7. Și zise ei Sampson: „De mă vor lega pre mine cu 7 vine umede, nu stricate, și voiu slăbi și voiu fi ca unul dentru oameni“.

8. Și au adus ei, domnii celor streini de fealiu, 7 vine umede nestricate și legă pre el cu eale.

9. Și ascunșii ei ședea în cămară și zise cătră el cei streini de fealiu: „Asupra ta, Sampsoane!“. Și vinele au ruptu în ce chip ar rumpe neștine o ață de câlți, când ar mirosi ea foc; și nu s’au conoscut vârtutea lui“.

10. Și zise Dalida cătră Sampson: „Iată, m’ai înșelat și ai grăit cătră mine minciuni, acum dară spune-mi cu ce te vei lega?“.

11. Și zise cătră ea: „Deaca legându-mă mă vor lega cu ștreanguri noao, cu carele nu s’au făcut cu eale lucru, și voiu slăbi și voiu fi ca și unul dentru oameni“.

12. Și luo Dalida ștreanguri noao și-l legă pre el cu dânsele, și zise cătră el cei streini de fealiu: „Asupra ta, Sampsoane!“. Și ascunșii ședea în cămară. Și le rupse pre eale de la brațele lui, ca o ață.

13. Și zise Dalida cătră Sampson: „Până acum m’ai amăgit și ai grăit cătră mine minciuni; spune-mi cu ce te vei lega?“. Și zise ei: „De vei împleti ceale 7 șuvițe ale capului mieu cu tortu și vei bate cu țărușul în păreate, și voiu fi slab ca unul dentru oameni“.

14. Și-l adormi pre el Dalida întru mijlocul genuchelor ei. Și fu când dormiia el, și luo Dalida ceale 7 șuvițe ale capului lui și le-au țesut cu tort

15. Și au bătut cu țărușii în păreate și zise cătră el: „Streinii de fealiu – asupra ta, Sampsoane!“. Și să deșteptă den somnul lui și au scos țărușii cu țesetura den păreate și tortul și nu s’au conoscut vârtutea lui.

16. Și zise cătră el Dalida: „Cum vei zice: ‘Te-am iubit pre tine’, și inima ta nu iaste cu mine? Aceasta a treia oară m’ai amăgit pre mine și nu mi’ai spus mie în ce stă vârtutea ta cea mare“.

17. Și fu când l-au domolit pre el cu cuvintele ei toată noaptea și l-au dodeit pre el, și au leșinat de moarte.

18. Și au spus ei toate ceale de la inima lui și zise ei: „Briciu nu se va sui preste capul mieu, căci sfințit lui Dumnezeu sânt eu den pântecele mâine-mea; și de mă voiu rade, se va depărta de la mine vârtutea mea și voiu slăbi și voiu fi ca și toți oamenii“.

19. Și văzu Dalida că i-au spus ei toate cealea de la inima lui și au trimis și au chemat pre toți domnii cei de fealiu streini și zise: „Suiți-vă în ceastă dată, căci mi’au spus mie toată inima lui“. Și s’au suit cătră ea toate domniile celor streini de fealiu și au adus argintul întru mâinile lor.

20. Și l-au adormit pre el întru mijlocul genuchelor ei; și au chemat pre bărbiariu și au ras pre ceale 7 vițe ale capului lui; și au început a se smeri și s’au depărtat vârtutea lui de la el.

21. Și zise Dalida: „Cei streini de fealiu – asupra ta, Sampsoane“. Și să sculă den somnul lui și zise: „Voiu ieși și voiu face ca și mai nainte și mă voiu scutura“. Și el n’au conoscut că Domnul s’au depărtat de asupra lui.

22. Și să apucară de el cei de fealiu streini și-i scobiră ochii lui; și aduseră pre el la Gaza și l-au legat pre el cu obezi de aramă, și râșniia în casa temniței.

23. Și au început părul capului lui a creaște, după ce s’au ras.

24. Și boiarii celor de fealiu streini se-au adunat să jârtvuiască jârtvă mare lui Dagon, dumnezăului lor, și a să vesăli, și au zis: „Dat-au dumnezăul nostru în mâna noastră pre Sampson, nepriatenul nostru“.

25. Și-l văzură pre el norodul și au lăudat pre bozii lor, căce au zis: „Dat-au dumnezăul nostru în mâna noastră pre nepriatenul nostru și pre cela ce pustiia pământul nostru, carele au înmulțit pre răniții noștri“.

26. Și fu când să desfătă inima lor, și ziseră: „Chemați pre Sampson den casa temniții și să joace înaintea noastră“. Și chemară pre Sampson den casa legăturii și-ș bătea joc de el; și-l puseră pre el întru mijlocul a doi stâlpi.

27. Și zise Sampson cătră voinicelul cel ce ținea mâna lui: „Lasă-mă, și voiu pipăi stâlpii preste carei casa e întărită preste ei, și mă voiu răzima de ei“. Și copilul au făcut așa.

28. Iară casa era plină de bărbați și de muieri, și acolo – toți domnii celor striini de fealiu, și pre podul casii – ca vro 3000 de bărbați și muieri prăvind batgiocurindu-se Sampson.

29. Și strigă Sampson cătră Domnul și zise: „Doamne, Doamne al puterilor, adu-ți aminte de mine și mă întăreaște îndoit și această dată, Dumnezăule, și voiu izbândi o izbândă, pentru cei doi ochi ai miei, celor striini de fealiu“.

30. Și îmbrățeșă Sampson pre cei doi stâlpi den mijloc, carei casa să răzima preste ei, și să răzimă preste unul dentru direapta lui și unul întru stânga lui, și zise Sampson:

31. „Să moară sufletul mieu împreună cu cei striini de fealiu“. Și plecă cu vârtute și căzu casa pre boiari și preste tot norodul ce era întru ea; și să făcură cei morți, pre carii au omorât Sampson la moartea lui, mai mulți decât ceia ce au omorât în viața lui.

32. Și s’au pogorât frații lui și toată casa tătâni-său și au luat pre el și s’au suit și l-au îngropat pre el întru mijlocul Saraa și întru mijlocul Esthaol, în mormântul lui Manoe, tatul lui. Și acesta au judecat pre Israil 20 de ani.

33. Și s’au sculat după Sampson Emegar, feciorul lui Enan, și au tăiat den cei striini de fealiu oameni, afară den dobitoace, și au mântuit acesta pre Israil.

CAP 17

Miha face un idol.

1. Și fu om den muntele lui Efraim și numele lui, Miha.

2. Și zise maicii lui: „Cei o mie și o sută de arginți, carei s’au luat de la tine, și ai jurat și ai zis întru urechile meale, iată, argintul – la mine, eu am luat pre el“. Și zise maica sa: „Blagoslovit fiiul mieu Domnului“.

3. Și au dat cea 1100 de arginți maicii lui și zise maică-sa: „Cu sfințenie am sfințit argintul Domnului, dentru mâna mea, întru sângurătate, ca să fac cioplitu și vărsat, și acum voiu da pre el ție“.

4. Și au dat argintul maicii lui; și au luat maica lui 200 de arginți și au dat pre ei topitoriului și au făcut pre el cioplit și vărsat; și să făcu în casa lui Miha.

5. Și casa lui Miha, lui – casă lui dumnezău; și au făcut efud și therafin; și au umplut mâna unuia dentru fiii lui și să făcu lui întru preot.

6. Iară întru acealea zile nu era împărat întru Israil; omul ce-i părea dirept în ochii lui, făcea.

7. Și să făcu copilaș la Vithleaemul Iudei, den rudenia norodului Iudei, și acesta – levit și acesta nemerneciia acolo.

8. Și au mers omul den cetatea Vithleaemului Iudei să nemernicească unde va afla. Și au venit până la muntele lui Efraim și până la casa lui Miha, ca să-ș facă calea lui.

9. Și-i zise lui Miha: „De unde vii?“. Și zise lui: „Levit sânt eu, den Vithleaemul Iudei, și eu mergu să nemernecesc unde voiu afla“.

10. Și-i zise lui Miha: „Șăzi împreună cu mine și te fă mie întru părinte și întru preot, și eu îț voiu da ție 10 arginți întru zile și un rând de haine și cealea pentru viața ta“.

11. Și mearse levitul și au început a nemernici lângă om și să făcu copilașul lui ca unul dentru fiii lui.

12. Și au umplut Miha mâna levitului și i se făcu lui copilașul întru preot și era în casa lui Miha.

13. Și zise Miha: „Acum am conoscut cum mi’au făcut bine mie Domnul, căci mi s’au făcut mie levitul întru preot“.

CAP 18

Fiii lui Dan cuprind Lesa și cad în idololatrie.

1. Întru zilele acealea nu era împărat întru Israil; și întru zilele acealea fealiul lui Dan îș cerca lui moștenire ca să lăcuiască, căci n’au căzut lui până în zilele acealea întru mijlocul fealiurilor fiilor lui Israil moștenire.

2. Și au tremis fiii lui Dan dentru nărodurile lor cinci oameni despre partea lor, oameni fiii puterii den Saraa și den Esthaol, ca să socotească de tot pământul și să-l urmeaze pre el, și zisără cătră ei: „Păsaț și cercaț pământul“. Și mearsără la muntele Efraim, până la casa lui Miha, și să odihniră ei acolo. Ei fiindu în casa lui Miha,

3. Și ei au cunoscut glasul copilașului levitului și s’au abătut acolo și zisără lui: „Cine te-au adus aicea? Și tu ce faci aicea? Și ce iaste ție aicea?“

4. Și zise cătră ei: „Așa și așa mi’au făcut mie Miha și m’au năimit și m’au făcut lui întru preot“.

5. Și ziseră lui: „Întreabă dară întru Dumnezău, și vom conoaște de îndireaptează calea noastră carea noi meargem pre ea“.

6. Și zise lor preotul: „Păsați în pace; înaintea Domnului – calea voastră pre carea meargeți întru ea“.

7. Și mearseră cei 5 oameni și sosiră la Lesa; și au văzut norodul ce lăcuiaște întru ea șezând pre nedeajde, după asămănarea sidoneanilor, odihnind pre nedeajde și neputând să grăiască cuvânt în pământ, moștenean de comoară, căci departe-s de la Sidon și cuvânt nu era lor cu Siria.

8. Și mearseră cei 5 oameni cătră frații lor la Saraa și Esthaos și zicea lor frații lor: „Ce șădeț voi?“.

9. Și zise lor: „Sculați-vă și să ne suim cătră ei, căci am văzut pământul și, iată, bun foarte. Și voi șădeț cu linește? Să nu vă leneviți a mearge să intraț ca să moșteniț pământul.

10. Și suind veț veni, veț sosi la norod nedejduind; și pământul iaste larg, căci l-au dat pre el Dumnezău în mâna voastră, loc unde nu iaste acolo lipsă de tot cuvântul, câte sânt în pământ“.

11. Și să râdicară de acolo den rudenia norodului lui Dan, den Saraa și den Esthaos, 20 de oameni încinși cu unealte de războiu.

12. Și s’au suit și s’au tăbărât la Cariathiarim, la Iuda; pentru aceaea s’au numit locului aceluia Tabăra lui Dan, până în ziua aceasta, iată, denapoia lui Cariathiarim.

13. Și au trecut de acolo până la muntele Efraim și au venit până la casa lui Miha.

14. Și au răspuns cei 5 oameni, ceia ce au mers să iscodească pământul Lesa, și au zis cătră frații lor: „De aț ști că sânt întru casele aceastea efud și therafin și cioplit și vărsat! Și acum să cunoașteți ce veț face“.

15. Și s’au abătut acolo și au întrat în casa copilașului levitului, la casa lui Miha, și-l sărutară pre el întru pace.

16. Și cei 600 de oameni, încinși cu unealte de războiu lor – stâlpiț lângă ușa porții, cei dentru fiii lui Dan.

17. Și s’au suit cei 5 oameni, ceia ce au mers a iscodi pământul; și mergând acolo, au luat cioplit și efudul și therafin și cel vărsat; și preotul, stâlpit lângă ușa porții, și cei 600 de oameni, cei încinși cu unealte de războiu.

18. Și aceștea întrară la casa lui Miha și au luat cioplitul și efudul și therafin și cel vărsat; și zise cătră ei preotul: „Ce voi faceț?“.

19. Și ziseră cătră el: „Amuțeaște-te, pune mâna ta preste gura ta și vino cu noi și vei fi noao întru tată și întru preot; au doară mai bine să fii tu preot casii unui om, decât să te faci tu preot unui fealiu și rudenie întru Israil?“.

20. Și să desfătă inima preotului și au luat efudul și therafin și cioplit și vărsatul și au întrat în mijlocul norodului.

21. Și s’au întors și s’au dus; și au pus marfa și agonisita lor cea de cinste înaintea lor.

22. Și ei fiind depărtați de casa lui Miha, și oamenii ceia de pren case împreună cu casa lui Miha

23. Striga și au ajuns pre fiii lui Dan și au strigat cătră fiii lui Dan. Și ș’au întors feciorii lui Dan obrazele lor și zisără cătră Miha: „Ce iaste ție că ai strigat?“.

24. Și zise Miha: „Căce pre dumnezeii miei, pre carei mi’am făcut mie, mi’ați luat, și pre popa, și v’ați dus? Și ce mie încă? Și ce mie ziceț aceasta: ‘Ce aceasta strigi?’“.

25. Și zise cătră el fiiul lui Dan: „Să nu se auză dară glasul tău împreună cu noi, pentru ca să nu vă timpine voao oameni supărați la sufletul lor, și vei adaoge sufletul tău și sufletul casii tale“.

26. Și au mers feciorii lui Dan la calea lor, și văzu Miha că mai tari decât dânsul sânt și să abătu și să întoarse la casa lui.

27. Și ei au luat câte au făcut Miha și pre preotul carele era lui și au venit asupra Leasii, preste norod ce odihniia și nedejduia pre nedeajde; și au lovit pre ei întru gură de sabie și cetatea au arsu-o cu foc.

28. Și nu iaste cine să-i scoață, căci departe iaste de la Sidon, și cuvânt nu iaste lor împreună cu om; și aceasta e în vale carea iaste a casii lui Roov. Și au zidit cetatea și au lăcuit întru ea.

29. Și au numit numele cetății: Dan, întru numele lui Dan, tatălui lor, carele s’au născut lui Israil; și era Les numele cetății mai nainte.

30. Și au râdicat lor fiii lui Dan cel cioplit; și Ionathan, fiiul lui Gherson, fiiul lui Manasi, el și fiii lui era preoți fealiului lui Dan până la zua mutării pământului.

31. Și au rânduit lor cioplitul lui Miha, carele au făcut Miha, toate zilele câte era casa lui Dumnezău în Silom. Și fu întru zilele acealea, nu era împărat întru Israil.

CAP 19

Nelegiuirea din Gavaa.

1. Și fu om levit nemernicind în coastele muntelui Efraim și au luat lui muiare țiitoare den Vithleaemul Iudei.

2. Și să mânie pre el țiitoarea lui și s’au dus de la el la casa tatului el, la Vithleaemul Iudei, și au fost acolo zile 4 luni.

3. Și s’au sculat bărbatul ei și au mers denapoia ei ca să trăiască după inema ei, ca să o împace pre ea cu sine și să o întoarcă pre ea iarăș cătră sine; și copilașul lui, cu el, și o păreache de măgari. Și au mers până la casa tatălui ei

4. Și l-au văzut pre el tatăl featei și veni întru întimpinarea lui, și-l adusă pre el socrul lui, tatăl featei, și au șăzut împreună cu el trei zile și au mâncat și au băut și au dormit acolo.

5. Și fu în ziua a patra, și mânică demineața și să sculă să meargă. Și zise tatăl fecioarei cătră ginere-său: „Întăreaște inema ta cu o bucată de pâine și după aceaea meargeți“.

6. Și au șăzut și au mâncat amândoi într’un loc și au băut. Și au zis tatăl tinerii cătră bărbat: „Începând, mâi, și să să desfeteaze inema ta“.

7. Și să sculă omul ca să meargă, și l-au silit pre el socrul lui și au șăzut și iarăș au mas acolo.

8. Și să mânecă demineața, în ziua a cincea, ca să meargă; și zise tatăl tinerealei: „Întăreaște dară inema ta cu pâine și te călătoreaște până va pleca ziua“. Și au mâncat și au băut amândoi.

9. Și să sculă omul să să ducă, el și țiitoarea lui și copilașul lui; și zise lui socrul lui, tatăl featei: „Iată dară, au plecat ziua spre sară, mâi aicea încă astăzi și mâneți aicea și să desfăteaze inema ta; și veți mâneca mâine la calea voastră și vei mearge la lăcașul tău“.

10. Și n’au vrut omul să mâie și s’au sculat și s’au dus și au venit până în preajma lui Ievus, acesta iaste Ierusalimul, și cu el o păreache de măgari înșelați, și țiitoarea lui – preste ei, împreună cu el.

11. Și veniră până la Evus, aceasta iaste Ierusalimul, iară ziua, plecată foarte; și zise copilașul cătră stăpânul lui: „Vino dară să ne abatem la cetatea aceasta a Ievuseului și să mânem într’însa“.

12. Și zise cătră el stăpânul lui: „Nu ne vom abate la cetate streină, întru carea nu iaste dentru fiii lui Israil, ce să trecem până la Gavaa“.

13. Și zise copilașului lui: „Vino să ne apropiem cătră unul den loc și să mânem în Gavaa au la Rama“.

14. Și trecură și mearseră; și le apusă lor soarele aproape de Gavaa, carea iaste a lui Veniamin.

15. Și s’au abătut acolo, să între să mâie în Gavaa; și întră și șăzu în ulița cetății, și nu iaste om cine să-i strângă la casa lui, să mâie.

16. Și iată, un om bătrân au întrat de la lucrurile lui, den țarină, sara; și omul, den muntele lui Efraim, și el nemerniciia în Gavaa, și oamenii locului, fiii lui Veniamin.

17. Și căutând cu ochii lui, văzu pre omul călătoriul în ulița cetății și zise omul cel bătrân: „Unde mergi și de unde vii?“.

18. Și zise cătră el: „Treacem noi de la Vithleaemul Iudei până la coastele muntelui Efraim; eu de acolo sânt și am mers până la Vithleaemul Iudei, și eu mă duc la casa mea și nu iaste om să mă strângă la o casă.

19. Și paie și săturări măgarilor noștri sânt, și pâine și vin iaste mie și copilei și tinerelului; robilor tăi nu iaste lipsă de tot lucrul“.

20. Și zise omul cel bătrân: „Pace ție, însă toată lipsa ta, asupra mea, iară în uliță să nu mâi“.

21. Și băgă pre el în casa lui și au așăzat măgarii lui și au spălat picioarele lor și au mâncat și au băut.

22. Și ei desfătându-se cu inema lor, și iată, oamenii cetății, fiii celor fără de leage, au încunjurat casa și au lovit la ușă și au zis cătră omul, stăpânul casii, cel bătrân, zicând: „Scoate pre om, pre cela ce au întrat în casa ta, pentru ca să-l cunoaștem pre el“.

23. Și ieși cătră ei omul, stăpânul casii, și zise cătră ei: „Nici într’un chip, fraților, să nu faceți rău dară; după ce au întrat omul acesta în casa mea, să nu faceți nebunia aceasta.

24. Iată fata mea cea fecioară și țiitoarea lui; scoate-le-voiu pre eale dară afară și le smeriți pre eale și faceți lor ce e bun în ochii voștri; și omului acestuia să nu faceți cuvântul nebuniei aceștiia“.

25. Și oamenii n’au vrut să asculte pre el și să apucă omul de țiitoarea lui și au scosu-o pre ea cătră ei afară și au conoscutu-o pre ea și ș’au bătut joc de ea toată noaptea până demineața; și au trimisu-o pre ea odată când să suia zorile.

26. Și veni muiarea de cătră demineață și au căzut la ușa porții casii omului unde-i era domnul ei acolo, până s’au luminat.

27. Și să sculă stăpânul ei demineața și deșchisă ușile casii și ieși ca să meargă în calea lui și, iată, fămeaia lui, țiitoarea, căzută lângă ușa casii și mâinile ei preste prag.

28. Și zise cătră ea: „Scoală-te și să meargem“. Și nu i-au răspuns lui, că au fost moartă; și o râdică pre ea preste măgariu și să sculă omul și să duse la locul lui.

29. Și au întrat în casa lui și luo sabia și să apucă de țiitoarea lui și au împărțitu-o pre ea, după oasele ei, în 12 părți și le-au trimis pre eale la toate fealiurile lui Israil.

30. Și fu, tot cela ce vedea zicea: „Nici s’au făcut, nici s’au ivit așa, den ziua suirii fiilor lui Israil de la Eghipet până în ziua de astăzi“. Și au poruncit oamenilor pre carii au trimis, zicând: „Aceastea să grăiț cătră tot Israilul, de s’au făcut după cuvântul acesta! Puneț dară voao pentru ea sfat și grăiți“.

CAP 20

Seminția lui Veniamin aproape pierdută.

1. Și ieșiră toți fiii lui Israil și să adunară toată adunarea ca un om, de la Dan până la Varsavie și în pământul lui Galaad, cătră Domnul, la Masifa.

2. Și au stătut adunarea a tot nărodul, toate fealiurile lui Israil, întru adunarea nărodului lui Dumnezău, 400000 de oameni pedestri, zmulgând sabii.

3. Și au auzit fiii lui Veniamin că s’au suit fiii lui Israil la Masifa. Și ziseră fiii lui Israil: „Grăiți, unde s’au făcut răutatea aceasta?“. Și răspunse omul levitul, bărbatul muierii ceii ucise,

4. Și zise: „La Gavaa, a lui Veniamin, am venit eu și țiitoarea mea, să mânem.

5. Și s’au sculat asupra mea oamenii cei de la Gavaa și au încunjurat asupra mea la casă, noaptea, și pre mine au vrut să mă omoară și pre țiitoarea mea au smeritu-o și ș’au bătut joc, și au murit.

6. Și m’am apucat de țiitoarea mea și am dimicatu-o pre ea și am trimis în tot hotarul moștenirii lui Israil, căci au făcut nebunie întru Israil.

7. Iată, voi toți, fiii lui Israil, dați voao cuvânt și sfat aicea“.

8. Și să sculă tot nărodul ca un om, zicând: „Nu va întra om la lăcașul lui și nu ne vom abate om la casa lui.

9. Și acuma cuvântul acesta carele vom face la Gavaa: ne vom sui asupra ei cu sorțu.

10. Însă vom lua 10 oameni dentr’o 100, întru toate fealiurile lui Israil, și 100 dentr’o 1000 și 1000 dentru 10000, să ia bucate nărodului, ca să facă celora ce merg la Gavaa, a lui Veniamin, după toată nebunia carea au făcut întru Israil“.

11. Și să adună tot omul lui Israil la cetate, ca un om, dentru cetăți venind.

12. Și au trimis fealiurile lui Israil oameni întru tot fealiul lui Veniamin, zicând: „Ce iaste răul acesta carele s’au făcut întru voi?

13. Și acuma daț pre oamenii cei necuraț, pre cei den Gavaa, pre feciorii lui Velial, și-i vom omorî pre ei și vom rădica răul dentru Israil“. Și n’au vrut fiii lui Veniamin să asculte glasul fraților lor, fiilor lui Israil.

14. Și s’au adunat fiii lui Veniamin den cetățile lor la Gavaa, să iasă la războiu cătră fiii lui Israil.

15. Și s’au socotit fiii lui Veniamin dentru cetăți, în ziua aceaea, doaozeci și cinci de mii de oameni zmulgând sabie, afară den ceia ce lăcuia în Gavaa,

16. Carei s’au socotit 700 de oameni aleș dentru tot norodul, la amândoao mâinile direpți; toți aceștea, prăștiiaș, lovind cu pietrile părul, și nu greșind.

17. Și tot omul lui Israil s’au socotit, afară den fiii lui Veniamin, 400000 de oameni zmulgând sabie; și toți aceștea, oameni războinici.

18. Și să sculară și să suiră la Vethil și întrebară întru Dumnezău; și zisără fiii lui Israil: „Cine să va sui noao povățuind, ca să să bată cu fiii lui Veniamin? Și zise Domnul: „Iuda să va sui povățuind“.

19. Și să sculară fiii lui Israil dimineața și să bătură asupra Gaveii.

20. Și ieși tot omul lui Israil întru războiu cu Veniamin și să rânduiră împreună cu ei om Israil la războiu, cătră Gavaa.

21. Și ieșiră fiii lui Veniamin den cetate și au surpat întru Israil în ziua aceaea 22000 de oameni pre pământ.

22. Și să îmbărbătară tot omul lui Israil și adaosără a rândui războiu în locul întru carele s’au rânduit acolo în ziua cea dentâi.

23. Și să suiră fiii lui Israil și plânsără înaintea Domnului până sara și întrebară întru Domnul, zicând: „Au mai adaoge-voiu încă să mă apropiiu la războiu cu Veniamin, fratele mieu?“. Și zise Domnul: „Suiți-vă cătră el“.

24. Și să apropiară fiii lui Israil cătră fiii lui Veniamin întru ziua a doao.

25. Și ieși Veniamin întru întimpinare lor de la Gavaa întru aceaeaș zi, a doao, și au pierdut încă den norod 18000 de oameni pre pământ, toț aceștea, cu sabiile zmulte.

26. Și să suiră toți fiii lui Israil și tot norodul și au venit la Vethil și au plânsu și au șezut înaintea Domnului și au postit în ziua aceaea până sara și au adus ardere-de-tot a mântuirei înaintea Domnului.

27. Și au întrebat fiii lui Israil întru Domnul, și acolo, sicriiul făgăduinții Domnului Dumnezău, întru zilele acealea,

28. Și Finees, feciorul lui Eleazar, fiiul lui Aaron, stând înaintea lui în zilele acealea. Și au întrebat fiii lui Israil întru Domnul, zicând: „Au mai adaoge-voiu încă a ieși la războiu cu fiii lui Veniamin, fratelui mieu, au conteni-voiu?“ Și zise Domnul: „Suiți-vă și mâine voiu da pre dânsul întru mâna voastră“.

29. Și au pus fiii lui Israil strajă împrejurul lui Gavaa.

30. Și s’au suit fiii lui Israil cătră Veniamin întru ziua a treia și s’au rânduit cătră Gavaa, ca și odată și altădată.

31. Și ieșiră fiii lui Veniamin întru întimpinarea norodului și să trasără afară den cetate și au început a lovi den norod, răniți, în ce chip odată și altădată, întru căi, carea iaste una suindu-să la Vethil, iară alta, suindu-să la Gavaa, întru țarină, ca vro 30 de oameni întru Israil.

32. Și zisără fiii lui Veniamin: „Să împiadică înaintea noastră, ca și întâiu“. Și fiii lui Israil zisără: „Să fugim, ca să-i scoatem afară den cetate, la căi“. Și au făcut așa.

33. Și tot omul lui Israil s’au sculat den locul lui și s’au tăbărât la Valthamar; și straja lui Israil să lupta den locul lui, de cătră apusul lui Gavaa.

34. Și veniră dempotriva Gavaaii zeace mii de oameni aleș dentru tot Israilul și războiul să îngreuia.

35. Și ei n’au cunoscut că să ațâță preste ei răul. Și au înfrânt Domnul pre Veniamin înaintea feații lui Israil și au pierdut fiii lui Israil întru Veniamin, zua aceaea 25000 și 100 de oameni, aceștea toți zmulgând sabie.

36. Și văzură fiii lui Veniamin cum s’au înfrânt; și au dat omul lui Israil lui Veniamin loc, căci au nedăjduit la straja carele au pus cătră Gavaa.

37. Și straja s’au pornit și s’au răvărsat cătră Gavaa; și mearsă straja și au lovit cetatea toată cu gură de sabie.

38. Și sămnul era la omul lui Israil cătră strajă, sabie, ca să rădice ei pară de fum de la cetate.

39. Și să întoarsă om israiltean la războiu și Veniamin au început a lovi pre cei răniț întru omul lui Israil, ca vro 30 de oameni, căci au zis: „Însă bătându-să să bate înaintea noastră ca și războiul cel dentâi“.

40. Și sămnul să sui mai mult den cetate, stâlp de fum; și căută Veniamin dendărătul lui, și iată, să sui săvârșire cetății în ceriu.

41. Și om israiltean s’au întors și sârgui omul Veniamin, și văzură că s’au ațâțat lui răul.

42. Și au dat dosul înaintea omului lui Israil la calea pustiiului; și războiul au ajuns preste ei și cei de pren cetăți surpa pre el, în mijlocul lor.

43. Și au tăiat pre Veniamin și l-au gonit pre el de la Nua denapoia lui, până în preajma lui Gavaa, ca să-l odihnească pre el odihnă; și l-au călcat pre el până în preajma lui Gavaa, cătră răsăritul soarelui.

44. Și au căzut de la Veniamin 18000 de oameni, toți aceștea oameni tari.

45. Și au căutat ceialalți și au fugit la pustiiu, la piatra lui Remmon, și l-au zdrumicat pre el întru căi, 5000 de oameni; și s’au lipit denapoia lor până la Gadaam și au ucis dentru ei 2000 de oameni.

46. Și să făcură toț ceia ce au căzut întru Veniamin 25000 de oameni zmulgând sabie, în zua aceaea; toț aceștea, oamenii puterii.

47. Și să abătură ceialalți și fugiră la pustiiu, la piatra lui Remmon, 600 de oameni; și au șăzut la piatra lui Remmon patru luni.

48, Și omul lui Israil s’au înturnat la fiii lui Veniamin și i-au lovit pre ei cu gură de sabie, de la cetate, pre rându, până la dobitoc, până la tot ce s’au aflat la toate cetățile; și cetățile, câte s’au aflat, le-au ars cu foc.

CAP 21

Seminția lui Veniamin iarăș se înmulțeaște.

1. Și fiii lui Israil s’au jurat în Masifa, zicând: „Om dentru noi nu va da pre fata lui lui Veniamin întru fămeaie“.

2. Și au mers tot nărodul la Vethil și au șăzut acolo până sara înaintea lui Dumnezeu și au rădicat glasul lor și au plâns plânsoare mare și au zis:

3. „Pentru căci, Doamne, Dumnezeul lui Israil, s’au făcut aceasta astăzi întru Israil, a să strica întru Israil un fealiu?“.

4. Și fu a doo zi, și să mânecă nărodul și zidiră acolo jârtăvnic și au adus ardere-de-tot a mântuirei.

5. Și au zis fiii lui Israil: „Cine e cela ce nu s’au suit întru adunare, dentru toate fealiurile lui Israil, cătră Domnul?“ Căci jurământul mare era celuia ce nu s’au suit cătră Domnul la Masifa, zicând: „Cu moarte să moară“.

6. Și s’au mângâiat fiii lui Israil pentru Veniamin, fratele lor, și zisără: „Râdicatu-s’au astăzi un fealiu dentru Israil; ce vom face acestora ce au rămas, pentru fămei?

7. Și noi ne-am jurat Domnului ca să nu le dăm lor dentru featele noastre întru fămei“.

8. Și ziseră: „Carea iaste una den fealiurile lui Israil carea nu s’au suit cătră Domnul la Masifa?“ Și iată, n’au venit om la tabără de la Iavis a lui Galaad, la adunare.

9. Și să socoti nărodul și, iată, nu era acolo om dentru ceia ce lăcuiescu în Iavis a lui Galaad.

10. Și au trimis acolo adunarea 12000 de oameni dentru fiii puterii și porunci lor, zicând: „Păsaț și loviț pre toți ceia ce lăcuiescu în Iavis a lui Galaad, cu gură de sabie, și pre muieri și pre nărod.

11. Și acesta e cuvântul carele veț face: tot bărbatul și toată muiarea carea cunoaște patul bărbatului să proclețiți, iară pre fecioare să le cruțaț“. Și au făcut așa.

12. Și au aflat dentru ceia ce lăcuia în Iavis Galaad 400 de feate fecioare, carele n’au conoscut bărbaț la patul bărbatului, și le-au adus pre eale la tabără la Silo, carea iaste în pământul lui Hanaan.

13. Și au trimis toată adunarea și au grăit cătră fiii lui Veniamin, ceia de la piatra lui Remmon, și i-au chemat pre ei la pace.

14. Și să întoarse Veniamin cătră fiii lui Israil în vreamea aceaea și au dat lor muierile carele era dentru muierile lui Iavis Galaad și le-au plăcut lor așa.

15. Și nărodul s’au mângâiat pre Veniamin, căci au făcut Domnul tăiare întru fealiurile lui Israil.

16. Și ziseră cei bătrâni ai adunării: „Ce vom face celor rămaș, pentru fămei?

17. Căci s’au stins dentru Veniamin muiare și cum va fi moștenire mântuită lui Veniamin și să nu să stingă fealiu dentru Israil?

18. Și noi nu vom putea să le dăm lor muieri dentru featele noastre, căci am jurat fiilor lui Israil, zicând: ‘Blestemat cela ce dă muiare lui Veniamin’“.

19. Și zisără: „Iată, praznic Domnului la Silo, den zile în zile, carea iaste de cătră miazănoapte ai Vethil, despre răsărita soarelui, în răspântia drumului ce să suie de la Vethil Sichima, și de la răsărita Levonei“.

20. Și au poruncit fiilor lui Veniamin, zicând: „Păsaț și vă ascundeț în vii.

21. Și veț vedea și, iată, deaca vor ieși featele celor ce lăcuiescu în Silo, jucând cu danțuri, și veț ieși den vii și răpiț voao, om lui fămeaie dentru featele lui Salom; și veți mearge la pământul lui Veniamin.

22. Și va fi când vor veni tații lor au frații lor să să judece cătră noi, și vom zice cătră ei: Miluiți pre ei, căci n’au luat om muiarea lui la războiu, căci nu voi le-ați dat lor, căci n’ați greșit“.

23. Și au făcut așa fiii lui Veniamin și au luat muieri după numărul lor; dentru cealea ce juca, dentru acealea au hrăpit; și s’au dus și s’au întors la moștenirea lor și au tocmit cetățile și au lăcuit întru eale.

24. Și au îmblat de acolo fiii lui Israil în vreamea aceaea, om la fealiul lui și la rudenia lui; și ieși de acolo omul la moștenirea lui.

25. În zilele acealea nu era împărat întru Israil, omul ce e dirept în ochii lui făcea.

▲ Începutul paginii.