Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Paralipomenon II

←Cartea întâia Paralipomenon

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE CARTEA A DOUA, PARALIPOMENON

Esdras→

CAP 1

Înțelepciunea și avuția lui Solomon.

1. Și să întări Solomon, fiiul lui David, pre împărăția lui, și Domnul Dumnezeul lui – cu dânsul, și-l mări pre dânsul întru înălțime.

2. Și zise Solomon cătră tot Israilul, celor preste mii și celor preste sute, și judecătorilor, și tuturor boiarilor înaintea a tot Israilul, boiarilor neamurilor,

3. Și mearse Solomon și toată adunarea carea era cu dânsul la cea naltă de la Gavaon, unde acolo era cortul mărturiei lui Dumnezeu, carele au făcut Moisi, sluga Domnului, în pustiiu.

4. Iară sicriiul lui Dumnezeu l-au suit David den cetatea Cariathiarim, căci au gătit lui David, căci au întins lui cort în Ierusalim.

5. Și jârtăvnecul cel de aramă carele au făcut Vesleil, feciorul Uriei, fiiul lui Or, acolo era, înaintea cortului Domnului; și cercetă lui Solomon și adunarea toată.

6. Și aduse Solomon acolo preste jârtăvnicul cel de aramă înaintea Domnului, ce era în cortul mărturiei, și au adus preste el ardere-de-tot 1000.

7. În noaptea aceaea să arătă Domnul lui Solomon și zise lui: „Ceare ce-ț voiu da“.

8. Și zise Solomon cătră Dumnezeu: „Tu ai făcut cu David, tată-mieu, milă mare și m’ai împărățit pentru dânsul.

9. Și acuma, Domnul Dumnezeu, încredințască-se dară numele tău preste David, tatul mieu, căci tu m’ai împărățit pre mine preste norod mult ca țărâna pământului.

10. Acum înțelepciune și priceapere dă-m mie, și voiu ieși înaintea norodului acestuia și voiu întra, căci cine va judeca pre norodul tău acest mare?“

11. Și zise Dumnezău cătră Solomon: „Pentru căci s’au făcut aceasta întru inema ta și n’ai cerșut avuție de bani, nici mărire, nici sufletul nepriatenilor, și zile multe n’ai cerșut, ce ai cerșut ție înțelepciune și priceapere, pentru ca să judeci pre norodul mieu, preste carele te-am împărățit preste el,

12. Înțelepciunea și priceaperea dau ție; și avuție și bani și mărire da-ț-voiu ție, în ce chip nu s’au făcut întru împărățiile ceale denaintea ta aseamene ție, și după tine nu va fi așa“.

13. Și veni Solomon den Rama cea den Gavaon la Ierusalim, înaintea feații cortului mărturiei, și împărăți preste Israil.

14. Și adună Solomon cară și călăreț și să făcură lui 1400 de cară și 12000 de călăreți; și le lăsă pre eale în cetatea carălor; și norodul cu împăratul, în Ierusalim.

15. Și puse împăratul argintul și aurul în Ierusalim, ca pietrile și chiedrii au dat în Iudea, ca dudele ceale de pre șăs întru mulțime.

16. Și ieșirea călăreților lui Solomon, den Eghipet; și prețul neguțitorilor împăratului

17. Ca să iasă, și cumpăra; și să suia și scotea de la Eghipet un car întru o mie de arginț și calul 150 de arginț. Și așa la toți împărații hetteilor și împărații Siriei în mânile lor aducea.

CAP 2

Pregătire pentru zidirea Casii Domnului.

1. Și zise Solomon ca să zidească casă numelui Domnului, și casă împărăției lui.

2. Și adună împăratul Solomon 70000 de oameni cărători cu umărul și 30000 de cioplaș în munte; și ispravnici preste dânșii – 3000 și 600.

3. Și trimise Solomon cătră Hiraam, împăratul Tirului, zicând: „În ce chip ai făcut cu David, tatul mieu, și i-ai trimis lui chiedri ca să zidească lui casă, ca să lăcuiască întru dânsa,

4. Și iată eu, fiiul lui, zidesc casă numelui Domnului Dumnăzăului mieu, să o sfințesc pre dânsa lui, ca să tămâiaze denaintea lui tămâie de mirosituri și aduceri-înainte pururea și a aducerea arderi-de-tot pururea, demineața și înde sară, și în sâmbăta, și la luni noao, și la praznicile Domnului Dumnezăului nostru, în veac aceasta preste Israil.

5. Și casa carea eu zidesc e mare, căci mare e Dumnezăul nostru decât toți dumnezăii.

6. Și cine va putea ca să zidească lui casă? Căci ceriul și ceriul ceriului nu ar putea purta mărirea lui. Și cine-s eu, carele zidesc lui casă, fără de numai a tămâia înaintea lui?

7. Și acum trimite mie om înțelept și știind a face întru aur, și întru argint, și întru aramă, și întru hier, și întru mohorât, și întru roșu, și întru vânăt, și știind a săpa săpătură cu înțelepții ce-s cu mine întru Iuda și în Ierusalim, carei au gătit David, tată-mieu.

8. Și îmi trimite leamne de chiedru și de archieth și de pini de Livan, căci eu știu că robii tăi știu tăia leamne den Livan; și iată, slugile tale cu slugile meale vor mearge

9. Ca să-m gătească leamne întru înmulțime, căci casa carea eu zidesc mare e și slăvită.

10. Și iată, celora ce lucrează, celor ce taie leamne, de mâncat am dat grâu în daruri slugilor tale, cori de grâu 20000, și de orz cori 20000, și vin măsuri 20000, și untdelemn măsuri 20000“.

11. Și zise Hiraam, împăratul Tirului, cu scrisoare, și au trimis cătră Solomon, zicând: „Pentru căci au iubit Domnul pre norodul lui, au dat pre tine preste dânșii întru împărat“.

12. Și zise Hiraam: „Blagoslovit Domnul Dumnezăul lui Israil, carele au făcut ceriul și pământul, carele au dat lui David împăratului fiiu înțelept și știind știință și priceapere, carele va zidi casă Domnului și casă împărăției lui!

13. Și acum am trimis ție om înțelept și știind priceapere, pre Hiraam, sluga mea.

14. Maica lui e den featele lui Daan, și tatul lui – om tirian, știind a face cu aur și cu argint, cu aramă, cu hier, cu pietri și cu leamne, și a țease cu mohorât și cu vânăt și cu vișinul și cu roșul, și a ciopli cioplituri, și a cugeta tot cugetul și câte-i vei da lui, cu înțelepții tăi și înțelepții domnului mieu, lui David, tătâne-tău.

15. Și acum grâul și orzul și vinul și untul-de-lemnul carele au zis domnul mieu, trimițu-l slugilor lui.

16. Și noi vom tăia leamne de la Livan, după toată treaba a ta, și le vom aduce pre eale plute pre Marea Iopii, și tu le vei aduce pre eale la Ierusalim“.

17. Și adună Solomon pre toți oamenii nemearnicii, pre cei den pământul lui Israil, după numărul carele i-au numărat pre dânșii David, tatul lui, și s’au aflat 153000 și 600.

18. Și au făcut dentru dânșii 70000 cărători cu umărul, și 80000 de cioplași în munte, și 3000 și 600 ispravnici preste norod.

CAP 3

Zidirea Casii Domnului.

1. Și începu Solomon a zidi Casa Domnului, în Ierusalim, în muntele lui Amoria, unde s’au arătat Domnul lui David, tătâne-său, în locul carele au gătit David în aria lui Orna Ievuseului.

2. Și începu a zidi în luna a doua, în anul al patrulea al împărăției lui.

3. Și aceastea au început Solomon a zidi Casa lui Dumnezău, de lungă cât măsura cea dentâiu, coți 60, și de largă, coți 20.

4. Și elaam den fața casii, lungime pre fața lățimei casii, de coți 20 și de nălțime coți 120; și-l ferecă pre el pre denlăuntru cu aur curat.

5. Și casa cea mare au clădit cu leamne de chiedru și le ferecă cu aur curat și ciopli dentr’însul finicuri și pripoite.

6. Și împodobi casa cu pietri cinstite întru slavă.

7. Și ferecă cu aur de la Faronim; și au ferecat casa cu aur, păreții ei și porțile și podurile și ușile ei, și au cioplit heruvimi pre păreate.

8. Și au făcut casa Sfântului Sfintelor, lungimea ei preste fața lățimei casii, de coți 20 și lărgimea de coți 20; și o ferecă pre ea cu aur curat, heruvimi întru talanzi 600.

9. Și trasul cuielor, trasul unui cuiu – de 50 de sicli de aur, și casa de sus au ferecat cu aur.

10. Și au făcut în casa Sfântului Sfintelor heruvimi 2, lucru den leamne neputrede, și ferecă pre ei cu aur.

11. Și aripile heruvimilor de lungi coți 20, și o aripă – de 5 coți, atingându-se de păreatele casii, și aripa ceaealaltă – de 5 coți, atingându-se de aripa celuialalt heruvim.

12. Și aripile heruvimilor acelora, întinse – de coți 20, și aceștea stând pre picioarele lor, și obrazele lor cătră casă.

13. Și făcu catapetazma de vânăt și mohorât și roșu și vișin, și țesu întru ea heruvimi.

14. Și făcu înaintea casii stâlpi 2, de coți 35 de nalți, și căpețealele lor de 5 coți.

15. Și făcu lănțușă întru daviră și puse preste căpețealele stâlpilor, și făcu rudioare 100 și le puse preste lănțușă.

16. Și au pus stâlpii den fața besearecii, unul den direapta și altul den stânga, și numi numele celui de-a direapta Isprăvire și numele celui de na stânga Vârtute.

CAP 4

Sfintele vase.

1. Și au făcut jârtăvnic de aramă de 20 de coți de lung și de 20 de coți de larg și de 10 coți de nalt.

2. Și au făcut mare vărsată de 10 coți măsurarea, den buza ei până în buza ei, rătundă împrejur, și de 5 coți de naltă, și prem prejur de 30 de coți încunjura pre ea împrejur.

3. Și asămănare de viței pre dedesuptul ei împrejur vor împrejura pre ea 10 coți, încunjurând scăldătoriul împrejur 2 fealiuri au vărsat, și pre viței la topituri.

4. În ce chip au făcut pre ei 12 viței: 3 căutând la miazănoapte și 3 căutând la apus și 3 căutând la amiazăzi și 3 căutând la răsărit; și marea preste ei deasupra, și era dosurile lor denlăuntru.

5. Și grosimea ei – de un pumn, și usna ei ca o usnă de pahar, săpate cu odrasle de crin, încăpând măsuri 3000; și o săvârși.

6. Și făcu scăldători 10 și puse pre cinci den na direapta și pre cinci den na stânga, ca să speale cu eale lucrurile arderilor-de-tot și să le curățască cu eale; și marea, ca să să speale preoții întru dânsa.

7. Și au făcut luminătorii cei de aur, 5, după judecata lor; și au pus în besearecă 5 den na direapta și 5 den na stânga.

8. Și au făcut mease 10 și au pus în besearecă den na direapta 5 și 5 den na stânga, și au făcut năstrăpi de aur 5.

9. Și au făcut curtea preoților și curtea cea mare și ușile curții și ușile lor ferecate cu aramă.

10. Și marea o au pus de la unghiul casii den na direapta până spre răsărit împotrivă.

11. Și au făcut Hiram cârligele și cățiele și gratia jârtăvnicului și toate unealtele lui. Și săvârși Hiraam a face tot lucrul carele au făcut împăratul Solomon în Casa Domnului Dumnezău:

12. Stâlpi 2, și preste ei măciuci cu hothareth preste căpețealele amândurora stâlpilor, și mrej 2, a acoperi capetele hotharethilor carele sânt preste capetele stâlpilor;

13. Și clopoți de aur 400 la amândoao mrejile, și doao fealiuri de rudioare întru o mreaje, ca să acopere ceale doao măciuci ale hotharethilor carele sânt deasupra stâlpilor.

14. Și mehonoth au făcut 10, și scăldătoarele au făcut preste mehonoth,

15. Și marea 1, și viței cei 12 dedesuptul ei, și opritorile, și luotorile,

16. Și căldările, și cârligele, și năstrăpile, și toate vasele lor carele au făcut Hiraam; și aduse împăratului Solomon în Casa Domnului, de aramă curată.

17. Întru împrejurul Iordanului au topit pre eale împăratul, întru grăsimea pământului, în casa lui Sochoth și în casa Saridatha.

18. Și făcu Solomon toate unealtele aceastea întru mulțime foarte, căci n’au lipsit trasul arămii.

19. Și făcu Solomon toate unealtele Casiei Domnului și jârtăvnecul cel de aur și measele, și preste eale pâini ale punerii-înainte.

20. Și luminătoarele și fofeazile luminii, după judecată, și despre fața lui –davir de aur curat.

21. Și vergile lor și fofeazele lor și năstrăpile și cădelnițele și cățiile –de aur curat.

22. Și ușa casii cea mai denlăuntru, cea de la Sfintele Sfintelor, și ușile casii besearicii –de aur. Și să săvârși tot lucrul carele au făcut Solomon în Casa Domnului.

23. Și aduse Solomon sfintele lui David, tătâne-său, și argintul, și aurul, și toate unealtele, și le-au dat pre eale la visteria Casii Domnului.

CAP 5

Sfințirea besearicii.

1. Atuncea adună Solomon pre toți bătrânii lui Israil și pre toți boiarii neamurilor, pre povățuitorii fealiurilor fiilor lui Israil, la Ierusalim, ca să aducă sicriiul făgăduinții Domnului den cetatea lui David, aceasta e Sion.

2. Și să adună cătră împăratul tot omul lui Israil, la sărbătoare, aceasta e luna a șaptea.

3. Și veniră toți bătrânii lui Israil, și luară toț leviții sicriiul și suiră sicriiul, și cortul mărturiei,

4. Și toate unealtele ceale sfinte den cort; și-l suiră pre el preoții și leviții.

5. Și împăratul Solomon, și toată adunarea fiilor lui Israil, și cei ce să teamea, și cei adunaț ai lor – înaintea sicriiului, jârtvuind viței și oi carele nu să vor număra și carele nu să vor socoti de mulțime.

6. Și băgară preoții sicriiul făgăduinții Domnului la locul lui la davir al casii, la Sfintele Sfintelor, dedesuptul aripilor heruvimilor.

7. Și era heruvimii întinși, aripile lor preste locul sicriiului, și acoperiia heruvimii preste sicriiu și preste părângile lui deasupra.

8. Și încunjura părângile, și să vedea capetele părângelor dentru ceale sfinte la fața lui davir, și nu să vedea afară.

9. Și era acolo până în ziua aceasta, nu era în sicriiu afară den ceale 2 leaspezi carele au pus Moisi în Horiv, carele au pus Domnul cu fiii lui Israil, când au ieșit ei den pământul Eghipetului.

10. Și fu deaca ieșiră preoții de la sfinte, căci toț preoții carii s’au aflat s’au sfințit, și nu era rânduiț la rânduială.

11. Și leviții și peaveții toț, cu fiii lui Asaaf, cu Emaan, cu Idithum și cu fiii lor, și frații lor, cei îmbrăcaț cu veșminte de vișine, cu țimbale și cu alăute și cu cobuze stând denaintea jârtăvnicului, și împreună cu dânșii 120 de preoți, trâmbițind cu trimbițile.

12. Și să făcu un glas trâmbițind și pevețind, și când glăsiia cu un glas, ca să laude și să mărturisească Domnului, și, după ce au înălțat glasul cu trâmbițele și cu țimbale și cu meșterșuguri de cântări și zicea:

13. „Mărturisiț Domnului, căci bine iaste, căci în veac mila lui!“ Și casa să umplu de nor și nu putea preoții a sta a sluji, de cătră fața norului, căci au umplut mărirea Domnului Casa lui Dumnezeu.

CAP 6

Rugăciunea lui Solomon.

1. Atuncea zise Solomon: „Domnul au zis ca să lăcuiască în negură;

2. Și eu am zidit casă numelui tău, Sfinte, ție, și gata a te sălășui pre tine în veac“.

3. Și întoarse împăratul fața lui și blagoslovi toată adunarea lui Israil; și toată adunarea lui Israil dvoriia; și zise:

4. „Blagoslovit Domnul Dumnezeul lui Israil, care au grăit cu gura lui cătră David, tatul mieu, și în mânile lui au plinit, zicând:

5. ‘Den ziua carea am suit norodul mieu den pământul Eghipetului, n’am ales în cetate den toate fealiurile lui Israil ca să zidească casă, ca să fie numele mieu acolo, și n’am ales întru om ca să fie întru povățuitoriu preste norodul mieu, Israil.

6. Și am ales Ierusalimul, ca să fie numele mieu acolo, și am ales pre David ca să fie preste norodul mieu, Israil’.

7. Și fu în inima lui David, tătâne-mieu, ca să zidească casă numelui Domnului Dumnezăului Israil.

8. Și zise Domnul cătră David, tatul mieu: ‘Pentru căci s’au făcut pre inima ta ca să zidești casă numelui mieu,

9. Bine ai făcut căci s’au făcut preste inima ta; însă tu nu vei zidi casă mie, căci fiiul tău, carele va ieși den mijlocul tău, acesta va zidi casă numelui mieu!’

10. Și au râdicat Domnul cuvântul acesta carele au grăit, și m’am făcut în locul lui David, tătâne-mieu, și am șăzut preste scaunul lui, în ce chip au grăit Domnul, și am zidit casa numelui Domnului Dumnezăului Israil.

11. Și am pus acolo sicriiul întru carele e acolo făgăduința Domnului, carea au pusu-o lui Israil“.

12. Și stătu înaintea jârtăvnicului Domnului, înaintea a toată adunarea lui Israil, și întinse mânile lui;

13. Căci au făcut Solomon vatră de aramă și au pus pre ea în mijlocul curții sfântului: de cinci coți lungimea ei și de 5 coți lărgimea ei și de trei coți înălțimea ei. Și stătu preste ea și căzu preste genuchele lui, înaintea a toată adunarea lui Israil, și întinse mânile lui la ceriu și zise:

14. „Doamne, Dumnezăul lui Israil, nu iaste de potriva ta Dumnezău în ceriu și pre pământ, păzind făgăduința și mila slugilor tale, celor ce merg înaintea ta cu toată inima lor;

15. Carele ai păzit slugii tale, lui David, tătâne-mieu, carele ai grăit lui zicând; și ai grăit cu rostul tău, și cu mânile tale ai plinit ca în ziua aceasta!

16. Și acum, Doamne, Dumnezăul lui Israil, cruță slugii tale, lui David, tătâne-mieu, ceale ce ai grăit lui zicând; și ai grăit cu rostul tău și ai plinit ca în ziua aceasta, zicând: ‘Nu-ț va lipsi ție om de cătră fața mea, șăzând preste scaunul lui David, însă de vor cruța fiii tăi calea lor, ca să meargă întru leagea mea, cum ai mers înaintea mea’.

17. Și acum, Doamne, Dumnăzăul lui Israil, încredințască-se dară cuvântul tău carele ai grăit slugii tale, lui David!

18. Căci de va lăcui adevărat Dumnezău cu oamenii pre pământ? Unde ceriul și ceriul ceriului nu vor fi destule ție, și ce iaste casa aceasta carea am zidit?

19. Și vei căuta pre ruga slugii tale și pre ruga mea, Doamne Dumnezăule, ca să asculți ruga mea, și făgăduialii care sluga ta să făgăduiaște înaintea ta astăzi?

20. Ca să fie ochii tăi deșchiși pre casa aceasta, ziua și noaptea, la locul acesta, carele ai zis să să cheame numele tău acolo.

21. Ca să asculți ruga carea să roagă sluga ta la locul acesta, și vei auzi omilința slugii tale și norodului tău, lui Israil, carele se vor ruga la locul acesta, și tu vei asculta den locul sălășluirei tale den ceriu și vei auzi și blând vei fi.

22. De va greși om aproapelui său și va lua preste el blestem ca să-l bleasteme pre dânsul, și va veni și va blestema înaintea jârtăvnicului în casa aceasta,

23. Și tu vei asculta den ceriu, și vei face, și vei judeca robii tăi, ca să răsplătești celui fără de leage și să-i dai căile lui la capul lui, și ca să îndireaptezi direptul, ca să răsplătești fieștecăruia după direptatea lui.

24. Și de se va înfrânge norodul tău, Israil, înaintea vrăjmașilor, de vor greși ție, și se vor întoarce și vor mărturisi numele tău și se vor ruga și se vor omili înaintea ta în casa aceasta,

25. Și tu vei asculta den ceriu și blând vei fi păcatelor norodului tău, lui Israil, și vei întoarce pre dânșii la pământul carele ai dat lor și părinților lor.

26. Când se va opri ceriul și nu se va face ploaie, căci vor greși ție, și se vor ruga la locul acesta și vor lăuda numele tău și de cătră păcatele lor se vor întoarce, căci îi vei smeri pre dânșii,

27. Și tu vei asculta den ceriu, și blând vei fi păcatelor slugilor, și norodului tău, Israil, căci vei arăta lor calea cea bună întru carea vor mearge întru ea și vei da ploaie preste pământul tău carele ai dat norodului tău întru moștenire.

28. Foamete de să va face pre pământ, moarte de să va face, stricăciune de vânt, și gălbenare, lăcustă și omidă de se va face, și de-l va necăji pre el vrăjmașul pre denaintea cetăților lor, după toată rana și toată durearea,

29. Și toată ruga și toată umilința de să va face la omul și la tot norodul tău, Israil, de va conoaște omul atingerea lui și păcatul lui și va întinde mânele lui la locul acesta,

30. Și tu vei asculta den ceriu, dentru gata lăcașul tău, și-l vei vindeca și vei da omului după căile lui în ce chip vei cunoaște inima lui, căce singur cunoști inima fiilor oamenilor,

31. Pentru ca să să teamă de tine, ca să meargă întru toate căile tale, toate zilele carele ei trăiescu preste fața pământului carele ai dat părinților noștri.

32. Și tot striinul carele nu den norodul tău, den Israil, nu iaste acesta, și va veni den pământ de departe pentru numele tău cel mare și mâna ta cea tare și brațul tău cel înalt și vor veni și să vor ruga la locul acesta,

33. Și tu vei asculta den ceriu, den gata lăcașul tău, și vei face după toate, oricâte te va chema cel striin, ca să cunoască toate noroadele pământului numele tău și ca să să teamă de tine ca și norodul tău, Israil, și a cunoaște că numele tău s’au chemat preste casa aceasta carea am zidit.

34. Iară de va ieși norodul tău spre războiu preste vrăjmașii tăi, întru calea carea vei trimite pre ei, și se vor ruga cătră tine după calea cetății aceștiia carea ai ales întru ea, și casii carii am zidit numelui tău,

35. Și vei asculta den ceriu ruga lor și umilința lor, și vei face îndireptarea lor.

36. Căce vor greși ție –căce nu va fi om carele nu va greși–, și-i vei lovi pre dânșii și vei da pre dânșii în mânile vrăjmașilor lor, și-i vor robi pre dânșii cei ce au robit, la pământul vrăjmașilor, la pământ departe au aproape,

37. Și vor întoarce inima lor la pământul lor, unde s’au mutat acolo, și acolo se vor întoarce și se vor ruga ție în robia lor, zicând: ‘Greșit-am, nelegiuit-am și am păgânit!’,

38. Și se vor întoarce cătră tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, la pământul celor ce au robit pre dânșii, unde i-au robit pre dânșii, și se vor ruga calea pământului lor carea ai dat părinților lor și cetății căriia ai ales și casii căriia am zidit numelui tău,

39. Și vei auzi den ceriu, dentru gata lăcașul tău, ruga lor și umilința lor, și vei face judecăți și blând vei fi norodului ce au greșit ție.

40. Și acum, Doamne, fie ochii tăi deșchiși și urechile tale auzitoare la umilința locului acestuia.

41. Și acum, scoală-te, Doamne Dumnezăule, la odihna ta, tu și chivotul vârtutei tale; preoții tăi, Doamne Dumnezău, s’au îmbrăcat mântuire, și cei curați ai tăi veselească-se întru bune.

42. Doamne Dumnezău, să nu întorci fața unsului tău, pomeneaște milele tale lui David, robului tău!“

CAP 7

Săvârșirea sfințirii besearicii.

1. Și deaca săvârși Solomon rugându-se, și focul pogorî den ceriu și mâncă de tot arderile-de-tot și jârtvele, și mărirea Domnului împlu casa.

2. Și nu putea preoții să între în Casa Domnului în vreamea aceaea, căce au umplut mărirea lui Dumnezău Casa Domnului.

3. Și toți fiii lui Israil vedea pogorându-se focul și mărirea lui Dumnezău pre casă, și căzură preste față pre pământ și preste pardosala pietrii și să închinară și lăudară Domnului: „Căce bine, căce în veac mila lui!“

4. Și împăratul și tot norodul –jârtvuind jârtve înaintea Domnului.

5. Și jârtvui împăratul Solomon jârtva: viței 22000, oi 120000; și înnoi Casa lui Dumnezău împăratul și tot norodul.

6. Și preoții la străjile lor stând, și leviții cu unealte de cântări Domnului ale lui David împăratului, a mărturisi înaintea Domnului: „Căci în veac mila lui!“, cu laudele lui David pren mâna lor, și preoții trâmbițind cu trâmbițele înaintea lor, și tot Israilul stând.

7. Și au sfințit Solomon mijlocul curții cei den Casa Domnului, căci au făcut acolo arderile-de-tot, și seurile mântuirilor, căci jârtăvnicul cel de aramă carele au făcut Solomon nu încăpea a priimi arderile-de-tot și jârtvele și seurile.

8. Și făcu Solomon praznicul în vreamea aceaea 7 zile, și tot Israilul cu el, adunare mare foarte, de la întrarea Emathu și până la pârâul Eghipetului.

9. Și au făcut în ziua a opta ieșire, căci înnoirea jârtăvnicului au făcut 7 zile și praznicul 7 zile.

10. Și în 23 ale lunii a șaptea au trimis pre norod la lăcașurile lor, veselindu-se și cu inimă bună spre ceale bune carele au făcut Domnul lui David, și lui Solomon, și lui Israil, norodului lui.

11. Și săvârși Solomon Casa Domnului și casa împăratului; și toate câte au vrut întru sufletul lui Solomon a face în Casa Domnului și în casa lui s’au sporit.

12. Și să ivi Domnul lui Solomon noaptea și zise lui: „Auzit-am ruga ta și am ales în casa aceasta mie în casă de jârtvă.

13. De voiu opri ceriul și nu se va face ploaie, și de voiu porunci lăcustii să mănânce lemnul, și de voiu trimite omor întru norodul mieu,

14. Și de se va înfrunta norodul mieu, preste carii să cheamă numele mieu preste dânșii, și se vor ruga și vor cerca fața mea și se vor întoarce dentru căile lor ceale reale, și eu voiu asculta den ceriu și blând voiu fi păcatelor lor și voiu vindeca pământul lor.

15. Și acum ochii miei vor fi deșchiș și urechile meale ascultătoare la ruga locului acestuia.

16. Și acum am ales și am sfințit casa aceasta ca să fie numele mieu acolo până în veac, și vor fi ochii miei și inima mea acolo toate zilele.

17. Și tu, de vei mearge înaintea mea cum au mers David, tatul tău, și vei face după toate carele au poruncit ție, și poruncile meale și judecățile meale vei păzi,

18. Și voiu râdica scaunul împărăției tale, cum am făgăduit lui David, tatului tău, zicând: ‘Nu ți se va rădica ție povoțuitoriu om întru Israil!’

19. Și de vă veț întoarce voi și veț părăsi poruncile meale și învățăturile meale carele am dat înaintea voastră, și veț mearge, și veț sluji la alț dumnezei și vă veț închina lor,

20. Și voiu râdica pre voi de la pământul carele am dat voao, și casa aceasta, care am sfințit numelui mieu, lepăda-o-voiu de cătră fața mea și o voiu da pre ea în pildă și în poveaste întru toate limbile.

21. Și casa aceasta, carea era înaltă, tot cela ce va treace pren ea se va întrista și va grăi: ‘Pentru care lucru au făcut Domnul așa pământului acestuia și casii aceștiia?’

22. Și vor zice: ‘Pentru căci au părăsit pre Domnul Dumnezăul părinților lor, pre cela ce au scos pre dânșii den pământul Eghipetului, și s’au apucat de alț dumnezei și s’au închinat lor și au slujit lor, și pentru aceasta au adus preste dânșii toată răutatea aceasta’“.

CAP 8

Zidirile din timpul împărăției lui Solomon. Jârtvele și corăbiile lui.

1. Și să făcu după 20 de ani întru carele au zidit Solomon Casa Domnului și casa lui,

2. Și cetățile carele au dat Hiram lui Solomon le-au zidit pre eale Solomon și au lăcuit acolo pre fiii lui Israil,

3. Și au venit Solomon la Emath Suvaa și să întări preste ea.

4. Și zidi pre Thedmor în pustiiu și toate cetățile tari carele au zidit în Iemath.

5. Și au zidit Vethoronul cel de sus și Vethoronul cel de jos, cetăți tari, ziduri, porți și zăvoară;

6. Și pre Valaath și toate cetățile tari carele era lui Solomon, și toate cetățile carălor, și cetățile călăreților, și câte au pohtit Solomon după pohta ca să zidească în Ierusalim și în Livan și întru toată împărăția lui.

7. Tot norodul cel ce au rămas de la ghetheu și de la amoreu și de la ferezeu și de la eveu și de la evuseu, carii nu-s dentru Israil,

8. Ce era dentru fiii lor ceia ce au rămas cu ei pre pământ, pre carii n’au pierdut de tot fiii lui Israil, și au adus pre ei Solomon în dajde până în ziua aceasta.

9. Și dentru Israil n’au dat Solomon întru slugi împărăției lui, căci aceștea – oameni de războiu și boiari tari și boiari ai carălor și ai călăreților.

10. Și aceștea-s boiarii ispravnicilor împăratului Solomon, 250, isprăvnicind la lucru întru norod.

11. Și pre fata lui Farao au adus Solomon den cetatea lui David la casa carea au zidit ei, căci au zis: „Nu va lăcui muiarea mea în cetatea lui David, împăratului Israil, căci sfânt iaste unde au întrat sicriiul Domnului“.

12. Atuncea au adus Solomon arderi-de-tot Domnului preste jârtăvnicul carele au zidit Domnului, denaintea norodului,

13. Și după cuvântul den zi în zi ca să aducă, după poruncile lui Moisi, întru simbete și în luni și în praznice, 3 vremi ale anului: la praznicul azimelor, și la praznicul săptămânilor, și la praznicul corturilor.

14. Și au pus după judecata lui David, tătâne-său, împărțealele preoților, și după slujbele lor; și leviții la străjile lor, ca să laude și să slujască pre denaintea preoților, după cuvintele, den zi în zi; și portarii, după împărțealele lor, la poartă și la poartă, căci așa e porunca lui David, omul lui Dumnezeu.

15. N’au trecut poruncile împăratului pentru preoți și pentru leviți la tot cuvântul și la visterii.

16. Și să găti tot lucrul dentru carea zi s’au pus temelia până unde au săvârșit Solomon Casa Domnului.

17. Atuncea s’au dus Solomon la Gasion Gaver și la Elath cea pre lângă mare, la pământul Idumeii.

18. Și trimise Hiram cu mâna slugilor lui vase, și slugi știind marea, și mearseră cu slugile lui Solomon la Sofira și au luat de acolo 350 de talanzi de aur și au venit cătră împăratul Solomon.

CAP 9

Împărăteasa Sava cercetează pre Solomon.

1. Și împărăteasa Sava au auzit numele lui Solomon și au venit ca să-l ispitească pre el cu cuvinte întunecoase la Ierusalim, cu puteare grea foarte, și cămile rădicând mirosituri, și aur cât de mult, și piatră cinstită. Și veni cătră Solomon și grăi lui toate câte era întru sufletul ei.

2. Și-i spuse ei Solomon toate cuvintele ei, și n’au trecut cuvânt de la Solomon carele nu l-au spus ei.

3. Și văzu împărăteasa Sava înțelepciunea lui Solomon, și casa carea au zidit,

4. Și bucatele measelor lui, și șădearea slugilor lui, și starea poslușnicilor lui, și îmbrăcămintea lor, și păharnicii lui, și podoaba lor, și arderile ceale de tot carele aducea în Casa Domnului, și-ș ieși den fire și zise cătră împăratul:

5. „Adevărat cuvântul carele am auzit în pământul mieu pentru cuvintele tale și pentru înțelepciunea ta!

6. Și n’am crezut cuvintelor lor, până unde am venit și au văzut ochii miei. Și, iată, nu mi s’au spus mie jumătate den mulțimea înțelepciunii tale; adaos-ai preste auzul carele am auzit.

7. Fericiți oamenii tăi și fericite slugile tale aceastea, ceia ce dvorescu ție înainte pururea, și auzind înțelepciunea ta!

8. Fie Domnul Dumnezeul tău blagoslovit, carele au vrut întru tine ca să te dea preste scaunul lui întru împărat norodului tău! Pentru că au iubit Domnul Dumnezeul tău pre Israil, ca să întărească pre el în veac, și te-au dat pre tine preste el întru împărat, ca să faci judecată și direptate!“

9. Și au dat împăratului 120 de talanzi de argint, și mirosituri întru mulțime foarte, și piatră cinstită. Și nu era ca unsorile acealea carele au dat împărăteasa Sava împăratului Solomon.

10. Și slugile lui Hiram și slugile lui Solomon aducea lui aur de la Sufir și leamne de pin și piatră cinstită.

11. Și făcu împăratul leamnele ceale de pin scări la Casa Domnului și casii împăratului, și copuze și alăute cântăreților. Și nu s’au ivit ca aceastea mai nainte în pământul Iudei.

12. Și împăratul Solomon au dat împărăteasii Savei toate voile ei carele au cerșut, afară den toate carele au adus lui Solomon împăratului, și să întoarse la pământul ei.

13. Și era trasul aurului carele i s’au adus lui într’un an 666 talanzi de aur,

14. Afară den oamenii cei supuș și cei ce să neguțitoriia, care aducea, și den toți împărații arăpimei și domnii pământului, carei toți aducea aur și argint împăratului Solomon.

15. Și făcu împăratul Solomon 200 scuturi de aur bătute, –600 de auri curați era pre un scutur–

16. Și 300 de pavețe bătute de aur, –300 de auri să cheltuia preste fiecare pavăță– și le-au dat pre eale împăratul în casa dumbrăvii Livanului.

17. Și făcu împăratul scaun de elefand de dinți mari, și-l ferecă pre el cu aur de lamură.

18. Și 6 stepene scaunului, îmbrăcate cu aur, și razim supt picioare au pus cu aur scaunului, și unghiuri de o parte și de alta, preste scaunul șăderii, și 2 lei stând lângă unghiuri,

19. Și 12 lei stând acolo preste ceale șase stepene, de o parte și de alta; nu s’au făcut așa întru toată împărăția.

20. Și toate vasele casii împăratului Solomon –de aur, și toate vasele casii dumbrăvii Livanului –cu aur învălite; nu era argintul socotit în zilele împăratului Solomon întru nemica,

21. Căci corabia împăratului mergea la Tharsis, cu slugile lui Hiram, o dată pren 3 ani veniia vasul de la Tharsis împăratului, plină fiind de argint și de aur, și dinți de elifand, și maimuțe, și thehim.

22. Și să mări Solomon mai mult decât toți împărații pământului cu avuție și cu înțelepciune.

23. Și toți împărații pământului cerca fața lui Solomon, să auză înțelepciunea lui carea au dat Dumnezău în inima lui.

24. Și ei aducea fieștecarele darurile lui: vase de argint și vase de aur, și îmbrăcăminte, și zmirnă aleasă, și dulceți, și cai, și mușcoi, den an în an.

25. Și era la împăratul Solomon 4000 de iape de cară și 12000 de călăreți; și au pus pre dânșii în cetățile carălor și cu împăratul în Ierusalim.

26. Și era povățuitoriu tuturor împăraților, de la râu și până la pământul celor streini de fealiu și până la hotarul Eghipetului.

27. Și deade împăratul aurul și argintul în Ierusalim ca pietrile; și chiedrii i-au dat ca dudele ceale de pre șăs întru mulțime.

28. Și ieșirea călăreților –den Eghipet lui Solomon, den tot pământul.

29. Și rămășițele cuvintelor lui Solomon ceale dentâiu și ceale de apoi, iată, aceastea scrise sânt pre Cartea cuvintelor lui Nathan prorocului și pre cuvintele lui Ahia Siloniteanul și întru vedeniile lui Ioil, celuia ce vedea pentru Ierovoam, feciorul lui Navat.

30. Și împărăți Solomon în Ierusalim preste tot Israilul 40 de ani.

31. Și adormi Solomon cu părinții lui și-l îngropară pre dânsul în cetatea lui David, tătâne-său. Și împărăți Rovoam, feciorul lui, pentru dânsul.

CAP 10

Rovoam și dezbinarea împărăției.

1. Și veni Rovoam la Sihem, căci la Sihem veniia tot Israilul ca să-l împărățască pre dânsul.

2. Și fu deaca auzi Ierovoam, feciorul lui Navat, și el –la Eghipet, când au fugit de cătră fața lui Solomon împăratul și lăcui Ierovoam în Eghipet, și să întoarse Ierovoam de la Eghipet.

3. Și trimise și-l chemară pre dânsul și au venit Ierovoam cu toată adunarea lui Israil cătră împăratul Rovoam, zicând:

4. „Tată-tău au năsâlnicit jugul nostru; și acum iușureaze de cătră lucrul tătâne-tău cel nesâlnic și de la jugul lui cel greu carele au dat preste noi, și-ț vom sluji ție“.

5. Și zise lor: „Păsați până în trei zile, și veniți cătră mine“. Și să duse norodul.

6. Și adună împăratul Rovoam pre bătrânii cei ce sta înaintea lui Solomon, tătâne-său, cându trăiia el, zicându: „Cum voi sfătuiți ca să răspunzu norodului acestuia cuvânt?“

7. Și grăiră lui, zicându: „De va fi astăzi spre bine norodului acestuia și vei binevrea și vei grăi lor cuvinte bune, și vor fi ție slugi toate zilele“.

8. Și lăsă sfatul celor bătrâni, care au sfătuit lui, și s’au svătuit cu copiii carii s’au crescut cu el, cei ce dvoriia înaintea lui.

9. Și zise lor: „Ce voi sfătuiți, și voiu răspunde cuvânt norodului acestuia carii au grăit cătră mine, zicând: ‘Slobozi den jugul carele au dat tată-tău spre noi!’“

10. Și au grăit lui copiii ceia ce s’au crescut cu el, zicând: „Așa vei grăi norodului ce au grăit cătră tine, zicând: ‘Tată-tău au îngreuiat jugul nostru, și tu slobozi de asupra noastră!’, așa vei zice cătră dânșii: ‘Cel mic deagetul mieu, mai gros iaste decât mijlocul tătâni-mieu.

11. Și acum, tatul mieu v’au certat pre voi cu jug greu, și eu voiu adaoge preste jugul vostru; tată-mieu v’au certat pre voi cu bice, și eu voiu certa pre voi cu scorpii!’“

12. Și veni Ierovoam și tot norodul cătră Rovoam în ziua a treia, în ce chip au grăit împăratul, zicând: „Întoarceți-vă cătră mine în a treia zi!“

13. Și răspunse împăratul cu nesilnicie, și lăsă împăratul Rovoam sfatul bătrânilor

14. Și au grăit după sfatul tinerilor, zicând: „Tatul mieu au îngreuiat jugul vostru, și eu voiu adaoge preste el. Tatul mieu v’au certat pre voi cu bice, și eu voiu certa pre voi cu scorpii!“

15. Și nu știia împăratul Rovoam, căce era întoarcere de la Dumnezău, zicând: „Rădicat-au Domnul cuvântul lui, carele au grăit cu mâna lui Ahia Siloniteanul pentru Ierovoam, feciorul lui Navat,

16. Și a tot Israilul, căce n’au ascultat împăratul lor“. Și răspunse norodul cătră împăratul, zicând: „Carea e noao partea întru David și moștenirea întru fiiul lui Iese? Aleargă la lăcașurile tale, Israile! Acum caută casa ta, Davide!“ Și mearse tot Israilul la lăcașurile lui.

17. Și oamenii lui Israil și cei ce lăcuia în cetățile Iudii au împărățit preste ei pre Rovoam.

18. Și au trimis la dânșii Rovoam împăratul pre Adaniram, pre cel preste bir, și l-au ucis pre el fiii lui Israil cu pietri și au murit. Și auzi împăratul Rovoam și sârgui a se sui în caru și a fugi la Ierusalim.

19. Și defăimă Israil în casa lui David până în ziua aceasta.

CAP 11

Rovoam să găteaște de război.

1. Și veni Rovoam la Ierusalim și au adunat casa Iudii și a lui Veniamin, 180000 de voinici făcându războiu, și da războiu cătră Israil și cătră Ierovoam, ca să întoarcă împărăția lui.

2. Și să făcu cuvântul lui Dumnezău cătră Samea, omul lui Dumnezău, zicând:

3. „Zi cătră Rovoam a lui Solomon, împăratul Iudii, și cătră tot Israilul, întru Iuda, și întru Veniamin, zicând:

4. ‘Aceastea zice Domnul: ‘Nu vă veți sui, nice veți da războiu cătră frații voștri! Întoarcă-se fieștecarele la casa lui, căce de la mine s’au făcut cuvântul acesta!’“ Și au ascultat cuvântul Domnului și să întoarsără, ca să nu meargă preste Ierovoam.

5. Și lăcui Rovoam în Ierusalim și au zidit cetăți zidite în Iudea.

6. Și au zidit Vithleaemul, și Etanul, și Thecuia,

7. Și Vethsavran, și Sohoth, și Odollam,

8. Și Ghieth, și Marisar, și pre Zif,

9. Și pre Adurem, și pre Lahis, și pre Azica,

10. Și pre Salaa, și pre Elom, și pre Hevron, carea iaste la Iuda și la Veniamin cetăți zidite. Și le-au întărit pre eale cu ziduri și le-au dat lor povățuitori și punere de bucate, untdelemn și vin;

11. Și pren cetate și cetate – scuturi și sulițe; și le întări pre eale întru mulțime foarte. Și era la Iuda și la Veniamin.

12. Și preoții și leviții carii era întru tot Israilul s’au adunat cătră el den toate hotarăle,

13. Căci au lăsat leviții lăcașurile ținerilor lor și au mers cătră Iuda la Ierusalim; și au scos pre ei Ierovoam și fiii lui ca să nu slujască Domnului

14. Și puse lui preoții ai înălțimilor și idolilor și celor deșarte și vițeilor carii au făcut Ierovoam;

15. Și au scos pre ei den neamurile lui Israil, carii au dat inima lor a cerca pre Domnul Dumnezăul lui Israil, și au venit la Ierusalim a jârtvui Domnului Dumnezăul părinților lor.

16. Și întăriră împărăția Iudei și întăriră pre Rovoam al lui Solomon în ani 3, căci au mers întru căile lui David și lui Solomon, tătâne-său, 3 ani.

17. Și luo Rovoam lui muiare pre Moolath, fata lui Ieremoth, fiiul lui David, și pre Avighea, fata lui Eliav al lui Iese.

18. Și născu lui fii pre Ieus și pre Samaria și pre Zaam.

19. Și după aceasta au luatu-ș lui pre Maaha, fata lui Avesalom, și au născut lui pre Avia și pre Iethi și pre Salemoth.

20. Și iubi Rovoam pre Maaha, fata lui Avesalom, mai mult decât pre toate muierile lui și țiitorile lui, căci muieri 18 avea și țiitori 60, și au născut 28 de feciori și 60 de feate.

21. Și au pus Rovoam întru căpetenie pre Avia al Maahăi întru povățuitoriu întru frații lui, căci a-l împărăți socotiia pre el, și să crescu decât toți frații lui întru toți fiii Iude și Veniamin, și întru cetățile ceale tari, și au dat întru eale hrane întru mulțime multă, și au cerșut mulțime de muieri.

CAP 12

Rovoam în război cu Susachim. Moartea lui.

1. Și fu deaca să găti împărăția lui Rovoam și deaca să întări, au părăsit poruncile Domnului, și tot Israilul împreună cu dânsul.

2. Și fu întru anul al cincilea al împărăției lui Rovoam, s’au suit Susachim, împăratul Eghipetului, preste Ierusalim (căci au greșit înaintea Domnului),

3. Cu 1000 și 800 de cară și 60000 de cai, și nu era număr mulțimei carea au venit cu dânsul de la Eghipet: livii, trogloditeani și arapi,

4. Și au biruit cetățile ceale tari carele era în Iuda, și veniră la Ierusalim.

5. Și Sameas prorocul au venit cătră Rovoam și cătră boiarii Iudei, carii s’au adunat la Ierusalim de cătră fața lui Susachim, și zise lor: „Așa au zis Domnul: ‘Voi m’aț lăsat pre mine, și eu voiu lăsa pre voi în mâna lui (Susachim)’“.

6. Și să rușinară boiarii Iudei și împăratul și ziseră: „Dirept e Domnul!“

7. Și deaca au văzut Domnul că s’au înfrânt, să făcu cuvântul Domnului cătră Sameas, zicând: „S’au rușinat, nu voiu strica pre ei, și voiu da pre dânșii cât de puțin spre mântuire, și nu va pica mânia mea preste Ierusalim cu mâna lui Susachim,

8. Căci vor fi lui întru slugi și vor conoaște slujba mea și slujba împărăției pământului“.

9. Și să sui Susachim, împăratul Eghipetului, preste Ierusalim și au luat visteriile ceale den Casa Domnului și visteriile ceale den casa împăratului, toate au luat, și au luat scuturile ceale de aur carele au făcut Solomon.

10. Și au făcut împăratul Rovoam scuturi de aramă pentru dânsele, și puse preste eale Susachim, împăratul Eghipetului, boiarenii alergătorilor, pre ceia ce păziia poarta împăratului.

11. Și fu deaca întră împăratul în Casa Domnului, întra înlăuntru ceia ce păziia și cei ce alerga și cei ce să întorcea întru întimpinarea alergătorilor.

12. Și pentru căci s’au rușinat el, s’au întors de la el urgia Domnului și nu la pieire de săvârșit; pentru că și întru Iuda era cuvinte bune.

13. Și să întări împăratul Rovoam în Ierusalim și împărăți. Și de 41 de ani era Rovoam când au împărățit el, și 17 ani au împărățit în Ierusalim, în cetatea carea au ales Domnul ca să numească numele lui acolo dintru toți fiii lui Israil; și numele maicii lui –Nomma Amaniteanca.

14. Și au făcut răul, căci n’au îndireptat inema lui ca să cearce pre Domnul.

15. Și cuvintele lui Rovoam ceale dentâiu și ceale de apoi nu, iată, sânt scrise întru cuvintele lui Sammea prorocului și Addo, celuia ce vedea, și faptele lui? Și au dat războiu Rovoam lui Ierovoam toate zilele.

16. Și muri Rovoam cu părinții lui, și să îngropă în cetatea lui David, și împărăți Avia, fiiul lui, pentru dânsul.

CAP 13

Avia împăratul Iudeii. Războiul lui cu Ierovoam, împăratul lui Israil.

1. Întru 18 ani ai împărăției lui Ierovoam, au împărățit Avia preste Iuda.

2. Și 3 ani au împărățit preste Ierusalim; și numele maicii lui – Maaha, fata lui Uriil de la Gaveon. Și războiu era întru mijlocul lui Ierovoam și întru mijlocul lui Avia.

3. Și au rânduit Avia războiul cu puteare, războinicii puterii –400000 de oameni tari–, și Ierovoam rândui cătră el războiu cu 800000 de oameni războinici ai puterii, cu vârtute.

4. Și să sculă Avia de la muntele Somoron, carele iaste în muntele lui Efraim, și zise: „Ascultați-mă, Ierovoam și tot Israilul!

5. Nu iaste voao a cunoaște căci Domnul Dumnezeu au dat împărat pre David preste Israil în veac, și pre fiii lui întru făgăduință veacinică?

6. Și să sculă Ierovoam a lui Navat, sluga lui Solomon al lui David, și să osebi de la domnul lui.

7. Și să adunară cătră el oameni ucigaș, fii fără de leage, și stătu împotrivă cătră Rovoam, fiiul lui Solomon; și Rovoam era mai tânăr și fricos la inemă și n’au stătut împotriva feații lui.

8. Și acum voiu zice[ți] ca să staț împotriva feații împărăției Domnului, pren mâna fiilor lui David, și voi –mulțime multă, și împreună cu voi –viței de aur, pre carii au făcut voao Ierovoam întru dumnezei.

9. Carii aț scos preoții Domnului, pre fiii lui Aaron și pre leviți, și aț făcut voao preoți den norodul a tot pământului. Cela ce mearge a umplea mânile lui cu 6 viței den boi și berbeci șapte, și să făcu întru preot la cela ce nu e Dumnezeu.

10. Și noi pre Domnul Dumnezeul nostru nu l-am părăsit, și preoții lui slujăsc, Domnului, fiii lui Aaron și leviții.

11. Și întru rânduialele lor tămâiază Domnului arderi-de-tot, dimeneața și sara, și tămâie a împreunării, și puneri-de-pâine-înainte preste masa cea curată; și sfeașnicul cel de aur, și luminătorii arderii, ca să aprinză înde sară, căci păzim noi pazele Domnului Dumnezeului părinților noștri, și voi l-ați părăsit pre Dânsul.

12. Și iată, cu noi e de ’nceput Domnul și preoții lui și trâmbițile însemnării, ca să însemneze preste noi. Și, fiii lui Israil, să nu daț războiu cătră Domnul Dumnezeul părinților voștri, căci nu veț spori!“

13. Și Ierovoam întoarse straja cea ascunsă ca să vie lui dendărăt. Și să făcu denaintea Iudii, și straja dendărăt.

14. Și să întoarse Iuda și iată lui războiul denainte și denapoi, și striga cătră Domnul, și preoții trâmbițară cu trâmbițile.

15. Și strigară oamenii Iudii; și fu când striga oamenii Iudii, și Domnul au lovit pre Ierovoam și pre Israil înaintea lui Avia și a Iudii.

16. Și fugiră fiii lui Israil de cătră fața Iudii și deade pre dânșii Domnul în mânile lor.

17. Și lovi pre ei Avia și norodul lui rană mare, și căzură răniți de la Israil 500000 oameni tari.

18. Și să smeriră fiii lui Israil în ziua aceaea, și să întăriră fiii Iudei, căci au nedejduit pre Domnul Dumnezăul părinților lor.

19. Și goni Avia denapoia lui Ierovoam și au luat de la el cetățile, pre Vethil și satele ei, și pre Iesana și satele ei, și pre Efron și satele ei.

20. Și n’au mai putut Ierovoam încă în toate zilele lui Avia, și lovi pre el Domnul și muri.

21. Și să întări Avia, și luo lui muieri 14 și născu feciori 22 și 62 de feate.

22. Și rămășițele cuvintelor lui Avia și lucrurile lui, și cuvintele lui, scrise-s pre Cartea cuvintelor prorocului Ado.

CAP 14

Asa sfărâmă idolii și biruiaște pre arapi.

1. Și muri Avia cu părinții lui și astrucară pre el în cetatea lui David; și împărăți Asa, fiiul lui, pentru dânsul; în zilele lui Asa au odihnit pământul Iudei 10 ani.

2. Și făcu Asa bunul și direptul înaintea Domnului Dumnezăului lui.

3. Și depărtă jârtăvnicile streinilor și ceale înalte, și sfărâmă stâlpii, și tăie desișurile,

4. Și zise Iudei ca să cerceteaze pre Domnul Dumnezăul părinților lor și să facă leagea lui și poruncile.

5. Și depărtă de la toate cetățile Iudei jârtăvnicile și idolii. Și să împăcă împărăția înaintea lui.

6. Și zidi cetăți cu ziduri în pământul Iudei, căci s’au împăcat pământul și nu era lui războiu întru anii aceștea, căci Domnul au odihnit lui.

7. Și zise Iudei: „Să zidim cetățile aceastea și să facem ziduri și turnuri și porți și zovoară, întru care stăpânim pământul, căci în ce chip am cercetat pre Domnul Dumnezăul nostru, ne-au cercetat pre noi și ne-au odihnit pre noi după împrejur și ne-au sporit noao“.

8. Și să făcu puteare lui Asa de purtători de arme râdicând scuturi și sulițe în pământul Iudei 300000 și în pământul lui Veniamin păvățași și arcaș 280000, toți aceștea războinici puterii.

9. Și ieși preste dânșii Zarae Arapul cu puteare cu 1000 de mii și cară 300 și veni până la Mariasa.

10. Și ieși Asa întru întimpinarea lui și rândui războiul în vale, despre crivăț, la Marisa.

11. Și strigă Asa cătră Domnul Dumnezăul lui și zise: „Doamne, nu iaste neputință la tine a mântui întru mulți și întru puțini; întăreaște pre noi, Doamne Dumnezăul nostru, căci pre tine nedejdiuim și pre numele tău am venit preste mulțimea această multă! Doamne, Dumnezăul nostru tu ești, să nu să întărească spre tine om!“

12. Și lovi Domnul pre arapi înaintea lui Asa și înaintea Iudei și fugiră arapii.

13. Și goni pre ei Asa și norodul lui până la Ghedor, și căzură arapii cât nu era întru ei scăpare, căci s’au surpat înaintea Domnului și înaintea puterii lui; și prădară prăzi multe,

14. Și tăiară satele lor premprejurul lui Ghiedor, căci s’au făcut spaima Domnului preste dânșii, și au prădat toate cetățile lor, căci prăzi multe au făcut la dânșii.

15. Și încă corturi agonisite lor, și pre Amazenis au tăiat și au luat oi multe și cămile și s’au întors la Ierusalim.

CAP 15

Asa face alte îndireptări în besearică.

1. Și Azarias, feciorul lui Adad, să făcu preste el Duhul Domnului,

2. Și ieși întru întimpinarea lui Asa și la tot Iuda și la Veniamin și zise lui: „Ascultați mie, Asa și tot Iuda și Veniamin! Domnul –cu voi, pentru căci sânteți voi cu El; și de veți cerca pre El, se va afla voao; și de-l veți lăsa pre Dânsul, lăsa-va pre voi.

3. Și zise multe lui Israil, întru cel ce nu e Dumnezău adevărat, și nu preot arătând, și în fărădeleage.

4. Și va întoarce pre dânșii la necaz cătră Domnul Dumnezăul lui Israil și-l vor cerca pre el și se va afla lor.

5. În vreamea aceaea nu iaste pace celui ce iase și celui ce întră, căci spaima Domnului –preste toți ceia ce lăcuiesc țările;

6. Și va da războiu limbă cătră limbă și cetate cătră cetate, căce Dumnezău i-au spământat pre dânșii cu tot necazul.

7. Și voi întăriți-vă și nu se slăbească mânile voastre, căci iaste plată lucrului vostru“.

8. Și deaca au auzitu Asa cuvintele aceastea și prorociia Azariei prorocul, și să întări și scoase toate urâciunele de la tot pământul Iudei și a lui Veniamin și den cetățile carele au ținut Ierovoam în muntele lui Efraim și înnoi jârtăvnicul Domnului, carele era înaintea besericii Domnului.

9. Și adună pre Iuda și pre Veniamin și pre cei nemearnici ce lăcuia împreună cu el, de la Efraim și de la Manasi și de la Semeon, căce s’au lipit cătră el dentru Israil mulți deaca au văzut ei că Domnul Dumnezău e împreună cu el.

10. Și să adunară în Ierusalim în luna a treia, în anul al 15 al împărățiii lui Asa.

11. Și jârtvui Domnului în ziua aceaea, den prăzile carele au adus, viței 700 și oi 7000.

12. Și petrecură cu făgăduință ca să cearce pre Domnul Dumnezăul părinților lor den toată inima și dentru tot sufletul lor;

13. Și tot carele nu va cerceta pre Domnul Dumnezăul lui Israil va muri, den tânăr până în bătrân, de la bărbat până la fămeaie.

14. Și să jurară întru Domnul cu glas mare, și cu chiot, și cu trâmbițe, și cu bucine, și să veseliră tot Iuda pentru jurământ,

15. Căce dentru tot sufletul să jurară și cu toată voia l-au cercat pre El, și s’au aflat lor, și-i odihni Domnul pre ei de pe împrejur.

16. Și pre Maaha, maica lui, o mută ca să nu fie la Astarta slujind; și tăie idolul și-l arse de tot în pârâul Chiedrului.

17. Însă ceale nalte nu le-au rădicat, căce era în Iuda și Israil, ce inima lui Asa să făcea plină toate zilele lui.

18. Și băgară sfintele lui David, tătâni-său, și sfintele Casii lui Dumnezeu, argint și aur și vase.

19. Și războiu nu era împreună cu el până în 35 de ani ai împărățiii lui Asa.

CAP 16

Păcatul întreit al lui Asa.

1. Și la 38 de ani ai împărățiii lui Asa, se sui Vaasa, împăratul lui Israil, preste Iuda și zidi pre Ramma, ca să nu dea ieșire și întrare lui Asa, împăratului Iudei.

2. Și luo Asa argint și aur den visteriile Casii Domnului și casii împăratului și trimise cătră fiiul lui Ader, împăratul Siriei, cela ce lăcuia în Damascu, zicând:

3. „Pune făgăduință întru mijlocul mieu și întru mijlocul tău, și întru mijlocul tătâne-mieu și întru mijlocul tătâne-tău! Iată, am trimis ție argint și aur, vino de răsipeaște de asupra mea pre Vaasa, împăratul lui Israil, și să să ducă de la mine“.

4. Și auzi fiiul lui Ader împăratului Asa și trimise pre boiarii puterii lui preste cetățile lui Israil; și lovi pre Enon și pre Dan și pre Avelmain și toate pre împrejururile lui Neftalim.

5. Și fu deaca auzi Vaasa, împăratul lui Israil, părăsi a nu mai zidi pre Ramma și încetă lucrul lui.

6. Și Asa împăratul aduse pre tot Iuda și luo pre toate pietrile cetății Raamma și leamnele ei carii au clădit Vaasa și zidi cu eale pre Gavee și pre Masfa.

7. Și în vreamea aceaea veni Anania prorocul cătră Asa, împăratul Iudei, și zise lui: „Pentru căce ai nădejduit pre împăratul Siriei și n’ai nădejduit pre Domnul Dumnezăul tău, pentru aceaea s’au mântuit putearea împăratului Siriei de la mâna ta.

8. Nu arapii și liviii era ție întru puteare multă și întru îndrăznire, și călăreții întru mulțime foarte? Și pentru căce ai nădejduit pre Domnul, au dat pre dânșii în mânile tale;

9. Căce ochii Domnului privescu preste tot pământul, ca să întărească cu toată inima plină cătră Dânsul. Și acum n’ai știut la aceasta; de acum va fi cu tine războiu“.

10. Și să mânie Asa pre proroc și-l puse pre el în temniță, căce s’au scârbit pentru aceasta; și au stricat Asa întru norodu în vreamea aceaea.

11. Și iată, cuvintele lui Asa, ceale dentâiu și ceale de apoi, scrise-s pre Cartea împăratului Iudei și a lui Israil.

12. Și să bolnăvi Asa la 39 de ani ai împărăției lui, de picioarele lui, cât foarte să bolnăvi; și la boala lui n’au cercat pre Domnul, ce pre dohtori.

13. Și adormi Asa cu părinții lui și muri la 41 de ani ai împărăției lui.

14. Și l-au îngropat pre dânsul în mormântul carele au săpat în cetatea lui David.

15. Și-l adormiră pre el preste pat și-l umplură de mirosituri, și cu fealiuri de mir ale făcătorilor de mir, și-i făcură lui pogrebanie mare foarte.

CAP 17

Iosafat iaste fericit pentru evlavia lui.

1. Și împărăți Iosafat, fiiul lui, pentru dânsul; și să întări Iosafat preste Israil.

2. Și au dat puteare întru toate cetățile Iudei ceale tari, și au pus povățuitori întru cetățile Iudei și în cetățile lui Efraem, carele au luat mai nainte Asa, tatul lui.

3. Și fu Domnul cu Iosafat, căci au mers întru căile lui David, tătâne-său, ceale dentâiu, și n’au cercetat idolii,

4. Ce pre Domnul Dumnezăul tătâne-său au cercetat, și întru poruncile tătâne-său au mers, și nu ca faptele lui Israil.

5. Și îndireptă Domnul împărăția în mâna lui, și deaderă tot Iuda daruri lui Iosafat, și să făcu lui avuție și mărire multă.

6. Și să înălță inima lui în calea Domnului. Și încă au rădicat înălțimile și desișurile den pământul Iudei.

7. Și în anul al treilea al împărăției lui, au trimis pre povățuitorii lui și pre fiii celor tari și pre Avdia și pre Zaharia și pre Nathanail și Mihea ca să înveațe în cetățile Iudei;

8. Și, împreună cu ei, leviții Samaias și Nathanias și Zavdia și Asiil și Semiramoth și Ionathan și Adonias și Tovias și Tovadonias, leviții; și, împreună cu ei, și Elisama și Ioraam, preoții.

9. Și învăța întru Iuda și, cu ei, – Cartea Legii Domnului; și petrecură în cetățile Iudei și învăța nărodul.

10. Și să făcu spaima Domnului preste toate împărățiile pământului ceale dem prejurul Iudei, și nu da războiu cătră Iosafat.

11. Și de la cei streini de fealiu aducea lui Iosafat daruri, și argint, și dări; și arapii aducea lui berbeci den oi 7000 și 700 și țapi 7000 și 700.

12. Și era Iosafat mergând mai mare până la înălțime, și au zidit în Iudea lăcașuri și cetăți tari.

13. Și lucruri multe i s’au făcut lui în Iudea, și oameni războinici tari putând, în Ierusalim.

14. Și acesta e numărul lor, după casele neamurilor lor; și la Iuda, căpitani de mii: Edna boiarinul, și cu dânsul fii tari ai puterii 300000;

15. Și, împreună cu el, Ionan povățuitoriul și, cu dânsul, 880 de mii;

16. Și, cu el, Amasias al Zahariei, ceia ce nevoiescu cu Domnul, și, cu el, 800000 tari ai puterii;

17. Și dentru Veniamin tari ai puterii: Eliada și, cu el, arcaș și păvățaș 8000, tari în puteare;

18. Și, după el, Iozavad și, cu el, 180 de mii tari ai războiului.

19. Aceștea-s cei ce slujiia împăratului, afară den ceia ce au dat împăratul în cetățile ceale tari, în toată Iudea.

CAP 18

Iosafat și Ahaav în război cu sirienii.

1. Și să făcu lui Iosafat avuție și mărire multă și să făcu ginere lui Ahaav.

2. Și pogorî pren săvârșitul anilor cătră Ahaav la Samaria; și junghe lui Ahaav oi și viței mulți, și norodului ce era împreună cu el, și iubiia pre el ca să să suie împreună cu el la Ramoth a Galaaditei.

3. Și zise Ahaav, împăratul lui Israil, cătră Iosafat, împăratul Iudei: „Au mearge-vei cu mine la Ramoth al Galaaditei?“ Și zise lui: „Cum sânt eu, așa și tu; și în ce chip norodul tău, și norodul mieu; și cu tine –la războiu“.

4. Și zise Iosafat cătră împăratul lui Israil: „Cearcă dară astăzi pre Domnul“.

5. Și adună împăratul lui Israil pre proroci, 400 de oameni, și zise lor: „Mearge-voiu la Ramoth a Galaditii spre războiu, au conteni-voiu?“ Și ziseră: „Suie-te și da-va Dumnezeu în mânile împăratului“.

6. Și zise Iosafat: „Nu iaste aicea prorocul Domnului încă, și vom cerca de la el?“

7. Și zise împăratul lui Israil cătră Iosafat: „Iaste un om oarecarele a cerca pren el pre Domnul, și eu l-am urât pre el, pentru căci nu iaste prorocind pentru mine spre bine, căci, toate zilele lui, spre reale; acesta e Mihea, feciorul lui Iemvla“. Și zise Iosafat: „Nu grăiască împăratul așa!“

8. Și chemă împăratul lui Israil pre un scopit și zise: „De sârg cheamă pre Mihea, feciorul lui Iemvla!“

9. Și împăratul lui Israil, și Iosafat, împăratul Iudii, șăzând fieștecarele pre scaunul lui și îmbrăcați în veșminte, șăzând întru lărgimea porții Samariii, și toți prorocii prorociia înaintea lor.

10. Și-ș făcu lui Sedechias, feciorul lui Hanaan, coarne de hier și zise: „Aceastea zice Domnul: ‘Cu aceastea vei împunge Siria până unde se va săvârși’“.

11. Și toți prorocii prorociia așa zicând: „Suie-te la Ramoth Galaad și-ț va fi calea bună și va da Domnul pre mânile împăratului“.

12. Și sluga carele au mers să cheame pre Mihea au grăit lui zicând: „Iată, au grăit prorocii într’un rost bune pentru împăratul; și fie dară cuvintele tale ca unuia dentru dânșii și vei grăi bune“.

13. Și zise Miheas: „Viu Domnul, oricare va zice Dumnezeu cătră mine, aceasta voiu grăi“. Și veni cătră împăratul.

14. Și zise lui împăratul: „Mihea, mearge-voiu la Ramoth Galaad spre războiu, au conteni-voiu?“ Și zise: „Suie-te și vei avea cale bună, și să vor da în mânile voastre“.

15. Și zise lui împăratul: „De câte ori eu te jur ca să nu grăiești cătră mine, fără decât adevărul, în numele Domnului?“

16. Și zise Miheas: „Văzut-am răsipiț pre tot Israilul în munți, ca oile carele nu iaste păstoriu la eale; și zise Domnul: ‘N’au povățitoriu aceștea, întoarcă-se fieștecarele la locul lui cu pace’“.

17. Și zise împăratul lui Israil cătră Iosafat: „N’am zis ție căci nu proroceaște pentru mine bune, fără de numai reale?“

18. Și zise Miheas: „Nu așa, ascultaț cuvântul Domnului; văzut-am pre Domnul șăzând pre scaunul lui, și toată putearea ceriului dvoriia de-a direapta și de-a stânga lui.

19. Și zise Domnul: ‘Cine va amăgi pre Ahaav, împăratul lui Israil, și să va sui și va cădea în Ramoth Galaad?’ Și zise acesta așa, și acesta zise așa.

20. Și ieși duhul și stătu înaintea Domnului și zise: ‘Eu voiu amăgi pre dânsul’. Și zise Domnul: ‘Cu ce?’

21. Și zise: ‘Ieși-voiu și voiu fi duh mincinos în rostul tuturor prorocilor lui’. Și zise: ‘Amăgi-vei și vei putea; ieși și fă așa!’

22. Și acum, iată, au dat Domnul duh mincinos în rostul tuturor prorocilor tăi aceștea; și Domnul au grăit asupra ta reale“.

23. Și să apropie Sedechias, feciorul lui Hanaan, și lovi pre Miheas preste falcă și zise lui: „Pre care cale au trecut Duhul Domnului de la mine a grăi cătră tine?“

24. Și zise Miheas: „Iată, vei vedea în ziua aceaea în care vei întra cămară de cămară ca să te ascunzi“.

25. Și zise împăratul lui Israil: „Luaț pre Mihea și-l întoarceț cătră Emmir, boiarenul cetății, și cătră Ioas, fiiul împăratului,

26. Și veți zice: ‘Așa au zis împăratul: ‘Puneț pre acesta la casa de pază, și mănânce pâine de scârbă și apă de scârbă până a mă întoarce cu pace’“.

27. Și zise Miheas: „De întorcând te vei întoarce cu pace, n’au grăit Domnul mie și zise: ‘Ascultați noroadele toate!’“

28. Și să sui împăratul lui Israil, și Iosafat, împăratul Iudii, la Ramoth Galaad.

29. Și zise împăratul lui Israil cătră Iosafat: „Și mă acopere de tot, și voiu întra la războiu, și tu îmbracă îmbrăcămintea mea“. Și să acoperi împăratul lui Israil și întră la războiu.

30. Și împăratul Siriii porunci boiarilor carălor, ce era cu el, zicând: „Nu daț războiu celui mic au celui mare, fără de numai pre împăratul lui Israil însuș!“

31. Și fu deaca văzură boiarii carălor pre Iosafat, și ei ziseră: „Împăratul lui Israil iaste!“ Și-l încunjurară pre el a-l bate. Și strigă Iosafat cătră Domnul, și Domnul ascultă pre dânsul și-i întoarse pre dânșii Dumnezău de la el.

32. Și fu deaca văzură boiarii carălor că nu era împăratul lui Israil, și să întoarseră de la dânsul.

33. Și un om împlu arcul bine-chibzuind și lovi pre împăratul lui Israil în mijlocul plămânii și în mijlocul pieptului. Și zise vezeteului său: „Întoarce mâna ta și mă scoate den războiu, căce m’am rănit!“

34. Și să înfrânse războiul în ziua aceaea, și împăratul lui Israil era stând pre car împotriva Siriei până în sară, și muri, apuind soarele.

CAP 19

Iosafat mustrat de Iiu. Rânduiaște povățuitori pentru lucrurile besericești și politicești.

1. Și să întoarse Iosafat, împăratul Iudei, la casa lui cu pace, la Ierusalim.

2. Și ieși întru timpinarea lui Iiu a lui Anani prorocul și zise lui Iosafat împăratul: „Au păcătosului tu ajuți? Au celui urât de Domnul împrietenești-te?“ Și zise lui Iiu: „Pentru aceaea nu s’au făcut preste tine urgie de la Domnul,

3. Fără numai cuvinte bune s’au aflat întru tine, căce ai rădicat desișurile de la pământul Iudei și ai îndireptat inima ta a cerceta pre Domnul“.

4. Și lăcui Iosafat la Ierusalim și iarăș ieși la norod, de la Virsavie până la muntele Efraim, și-i întoarse pre dânșii cătră Domnul Dumnezăul părinților lor.

5. Și au pus pre judecătorii în toate cetățile Iudei ceale tari, în cetate și în cetate.

6. Și zise judecătorilor: „Vedeți ce voi faceți, căce nu omului voi judecați, fără numai Domnului, și cu voi cuvintele judecății.

7. Și acuma facă-se frica lui Dumnezău preste voi, și cruțați și faceți, căce nu iaste cu Domnul Dumnezăul vostru strâmbătate, nice a lăuda obraz, nice a lua daruri“.

8. Și în Ierusalim au pus Iosafat dentru leviți și dentru preoți și dentru patriarșii lui Israil, la judecata Domnului și a judeca pre ceia ce lăcuia în Ierusalim.

9. Și au poruncit cătră ei, zicând: „Așa să faceți, cu frica Domnului, cu adevăr și cu inimă plină:

10. Tot omul, judecata carele va veni cătră voi, a fraților voștri ce lăcuiescu în cetățile lor, întru mijlocul sângelui sânge, și întru porunca și învățătura, și la îndireptări și judecăți, și le veți aleage lor, și nu vor greși Domnului și nu va fi urgie preste voi și preste frații voștri; așa să faceți și nu veți greși.

11. Și iată, Amarias preotul –povățitoriu preste voi la tot cuvântul Domnului, și Zavdias, feciorul lui Ismail, povățitoriu la casa Iudei cătră tot cuvântul împăratului; și cărturarii și leviții –înaintea feații voastre; întăriți-vă și faceți, și va fi Domnul cu cel bun“.

CAP 20

Iosafat biruiaște pre amaniteani și moaviteani.

1. Și după aceasta veniră fiii lui Moav și fiii lui Amon și, împreună cu ei, dentru amaniteani cătră Iosafat spre războiu.

2. Și veniră și arătară împăratului, zicând: „Venit-au spre tine mulțime multă de decindea de mare, de la Siria, și iată, sânt la Asasan Thamar, aceasta iaste Engadi“.

3. Și să spământă și deade Iosafat fața lui a cerceta pre Domnul și strigă post întru tot Iuda.

4. Și să adună tot Iuda a cerceta pre Domnul, și veniră de la toate cetățile Iudei, veniră a cerceta pre Domnul.

5. Și să sculă Iosafat întru adunarea Iudei în Ierusalim, Casa Domnului, de spre fața curții cortului, și zise:

6. „Doamne, Dumnezăul părinților miei, au nu tu ești acela Dumnezău în ceriu sus și tu domnești tuturor împărățiilor limbilor? Și în mâna ta – vârtutea silei, și nu iaste cătră tine a să împotrivi?

7. Au nu ești tu Domnul cela ce de tot ai pierdut pre cei ce lăcuia pământul acesta de cătră fața norodului tău, Israil? Și ai dat pre el seminției lui Avraam, celui iubit al tău în veac?

8. Și au lăcuit întru el și au zidit ție întru el sfințenie numelui tău, zicând:

9. ‘De vor veni preste noi reale, sabie și judecăți, moarte și foamete, sta-vom înaintea casii aceștiia și înaintea ta, căci numele tău să numeaște în casa aceasta, și vom striga cătră tine de necazul nostru și vei auzi și vei mântui’.

10. Și acum, iată, fiii lui Amnon și Moav și muntele Siir, la carii n’ai dat lui Israil ca să treacă prentr’înșii, ieșind ei den pământul Eghipetului, căci s’au abătut de la ei și nu i-au surpat pre dânșii,

11. Și iată, ei să ispitesc preste noi a veni să ne scoațe pre noi dentru moștenirea noastră carea ne-ai dat noao.

12. Doamne, Dumnezăul nostru, nu vei judeca întru dânșii? Căci nu iaste noao puteare a starea împotrivă cătră mulțimea cea multă aceasta carea au venit preste noi.

13. Și nu știm ce vom face lor, fără numai asupra ta –ochii noștri!“

14. Și tot Iuda –stând înaintea Domnului, și copiii lor, și muierile lor și fiii lor.

15. Și lui Oziil al Zahariei, den fiii lui Vaneu, den fiii lui Eleil Amathanitului, al levitului, dentru fiii lui Asaf, s’au făcut preste el Duhul Domnului întru adunare și zise:

16. „Ascultați tot Iuda, și cei ce lăcuiesc în Ierusalim, și împăratul Iosafat! Aceastea zice Domnul voao sânguri: ‘Nu vă spământați, nice vă înfricoșați de cătră fața gloatei aceștii multe, căci nu iaste voao rânduiala, ce numai lui Dumnezău!’

17. Mâine vă pogorâți preste dânșii, iată, să suie despre suirea lui Asis, și-i veți afla pre dânșii la începutul râului, de spre fața pustiiului Eriil.

18. Nu iaste voao a vă bate; aceastea priceapeți, și vedeți mântuirea Domnului împreună cu voi. Iuda și Ierusalim, să nu vă teameți, nici să vă spământați mâine a ieși întru timpinarea lor! Și Domnul – cu voi!“

19. Și plecându-se Iosafat preste fața lui, și tot Iuda, și cei ce lăcuia în Ierusalim, au căzut înaintea Domnului, ca să să închine Domnului.

20. Și să sculară leviții dentru fiii lui Caath și dentru fiii lui Core a lăuda Domnului Dumnezăului Israil cu glas mare pre înălțime.

21. Și mânecară dimeneață și ieșiră la pustiiul Thecoe; și ieșind ei, stătu Iosafat și strigă și zise: „Ascultați-mă, Iuda și cei ce lăcuiesc în Ierusalim! Creadeți întru Domnul Dumnezăul nostru și vă veț încreade! Creadeți întru prorocul lui, și bună vă va fi calea!“

22. Și sfătuindu-să cu norodul, au pus cântăreți și, lăudând Domnului, să mărturisască și să laude sfintele când ieșiia înaintea puterii; și zicea: „Mărturisiți-vă Domnului, căci e bun, căci în veac mila lui!“

23. Și când începură ei lauda și mărturisirea, deade Domnul strajă a bate pre fiii lui Ampion preste Moav și muntele Siir, pre cei ce au ieșit asupra Iudei; și s’au înfrânt.

24. Și s’au sculat fiii lui Amon și Moav preste cei ce lăcuiesc muntele Siir ca să-i piarză de tot și să-i sfărâme pre ei; și deaca au obârșit pre cei ce lăcuiesc în Siir, să sculară unii pre alții a să surpa.

25. Și Iuda au venit la straja pustiiului și privi și văzu mulțimea și, iată, toți morți căzuț pre pământ, nu era hălăduit.

26. Și ieși Iosafat și norodul lui ca să prade prăzile lor; și aflară dobitoace multe, și marhă, și prăzi, și vase poftite; și au prădat întru ei. Și să făcură zile 3 prădând ei prăzile, căci multe era.

27. Și în ziua a patra s’au adunat la Valea Blagosloveniei; pentru că acolo au blagoslovit pre Domnul, pentru aceaea au numit numele locului aceluia Valea Blagosloveniei până în ziua aceasta.

28. Și să întoarse tot omul Iudei la Ierusalim, și Iosafat, povățuitoriul lor, cu veselie mare, căci i-au veselit pre dânșii Domnul de cătră vrăjmașii lor.

29. Și întrară în Ierusalim cu alăute și copuze și cu trâmbițe la Casa Domnului.

30. Și să făcu groaza Domnului preste toate împărățiile pământului, auzind ei că Domnul au dat războiu cătră vrăjmașii lui Israil.

31. Și să împăcă împărăția lui Iosafat, și odihni lui Dumnezeul lui de pre împrejur.

32. Și împărăți Iosafat preste Iuda, fiind de ani 35 când împărăți el, și 25 de ani au împărățit în Ierusalim; și numele maicii lui – Azuva, fata lui Sali.

33. Și mearse întru căile tatălui său, Asa, și nu s’au abătut de cătră eale, ca să facă cel dirept înaintea Domnului.

34. Ce și ceale nalte încă numai era, și încă nărodul n’au îndireptat inima lor cătră Domnul Dumnezăul părinților lor.

35. Și cealealalte cuvinte ale lui Iosafat, ceale dentâiu și ceale de apoi, iată-s scrise în cuvintele lui Iiu al lui Anani, carele au scris Cartea împăraților lui Israil.

36. Și după aceasta s’au împreunat Iosafat, împăratul Iudei, cătră Ohozia, împăratul lui Israil, și acesta au făcut fărăleage când au făcut; și au mers cătră el

37. A face vase a mearge la Tharsis, și au făcut vase lucrurilor Gaver.

38. Și au prorocit Eliezer al lui Dodia de la Marisis preste Iosafat, zicând: „În ce chip te-ai împrietenit cu Ohozia, au surpat Domnul limba ta și au fărâmat vasele tale“. Și n’au putut a mearge la Tharsis.

CAP 21

Ioram ucigaș al fraților săi. Închinător de idoli. Pedeapsa și moartea lui.

1. Și adormi Iosafat cu părinții lui și să astrucă lângă părinții, lui în cetatea lui David. Și împărăți Ioram, fiiul lui, pentru dânsul.

2. Și lui era frați fiii lui Iosafat, șase: Azarias, și Iiil, și Zaharias, și Azarias, și Mihail, și Safatia; toți aceștea – fiii lui Iosafat, împăratului Iudei. Și le deade lor tatăl lor dări multe, argint și aur și arme, cu cetățile ceale zidite în pământul Iudei.

3. Și au dat împărăția lui Ioram, că acesta e dentâiu născut.

4. Și să sculă Ioram preste împărăția tătâne-său, și să întări; și ucise pre toți frații lui cu sabia, și dentru boiarii lui Israil.

5. Fiind el de 32 de ani, au stătut Ioram pre împărăția lui, și 8 ani au împărățit în Ierusalim.

6. Și mearse în calea împăraților lui Israil, cum au făcut casa lui Ahaav, căci fata lui Ahaav era lui muiare; și făcu răul înaintea Domnului.

7. Și nu vrea Domnul să piarză de tot pre casa lui David, pentru făgăduința carea au pus lui David și cum au zis lui să-i dea lui luminătoriu și fiilor lui toate zilele.

8. În zilele acealea să osebi Edom de la Iuda și împărățiră preste dânșii împărat.

9. Și mearse Ioram cu boiarii lui și toată călărimea cu el; și fu și să sculă noaptea și lovi Edom pre cel ce încunjura pre el și pre boiarii carălor și fugi norodul la lăcașurile lor.

10. Și să osebi Edom de la mâna Iudei până în ziua aceasta, când să osebi Lovna în vreamea aceaea de la mânile lui, căci au părăsit pre Domnul Dumnezeul părinților lui;

11. Pentru că și el au făcut înalte în toate cetățile Iudii, și curvi pre cei ce lăcuia în Ierusalim, și înșălă pre Iuda,

12. Și veni la el, cu scrisoare de la Ilie prorocul, zicând: „Aceastea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tătâne-tău: ‘Pentru căci n’ai mers în calea lui Iosafat, tătâne-tău, și întru căile lui Asa, împăraților Iudii,

13. Și ai mers întru căile împăraților lui Israil și ai curvit pre Iuda și pre cei ce lăcuiesc Ierusalimul, în ce chip au curvit casa lui Ahaav, și pre frații tăi, fiii tătâne-tău, pre cei mai buni decât tine, i-ai omorât,

14. Iată, Domnul te va lovi pre tine rană mare întru norodul tău și întru fiii tăi și întru muierile tale și întru toată casa ta.

15. Și tu –slăbiciune rea, și cu boala pântecelui, până va ieși pântecele tău cu boala den zile în zile!’“

16. Și rădică Domnul preste Ioram pre cei striini de fealiu și pre arapi și pre hotarnicii ethiopilor

17. Și să suiră preste Iuda și-l siliia, și întoarseră toată marfa carea au aflat în casa împăratului, și pre fiii lui, și pre featele lui; și n’au rămas lui fecior, fără numai Ioahaz, cel mai mic dentru fiii lui.

18. Și după aceastea toate, l-au lovit pre el Domnul la pântece cu boală întru care nu e leac.

19. Și să făcu den zi în zi și, deaca veni vreamea zilelor doao zile, și ieși pântecele lui cu boala și muri cu boală rea. Și nu i-au făcut norodul lui pogrebanie ca pogrebania părinților lui.

20. Și era de 32 de ani când au împărățit, și 8 ani au împărățit în Ierusalim; și mearse întru nelaudă și să îngropă în cetatea lui David, și nu în mormânturile împăraților.

CAP 22

Pieirea lui Ohozia.

1. Și împărățiră ceia ce lăcuia în Ierusalim pre Ohozia, fiiul lui, pentru dânsul, pre cel mic, pentru că pre toți cei mai mari i-au ucis tâlhăretul ce au venit asupra lor, arapii și amimazonii. Și au împărățit Ohozia, feciorul lui Ioram, împăratului Iudii,

2. Fiind de ani 22 Ohozia când au stătut împărat, și un an au împărățit în Ierusalim; și numele maicei lui –Gotholia, fata lui Amri.

3. Și acesta au mers în calea casii lui Ahaav, căci maica lui era sfeatnecă a păcătui.

4. Și făcu răul înaintea Domnului, ca casa lui Ahaav, căci ei era lui sfeatnici, după ce au murit tatul lui, ca să-l piarză pre el.

5. Căci întru svaturile lor au mers, și mearse cu Ioram, feciorul lui Ahaav, împăratul lui Israil, la războiu asupra lui Azail, împăratul Siriei, la Ramoth Galaad; și loviră arcașii pre Ioram.

6. Și să întoarse Ioram a să vindeca la Iezrael de rane, după ce l-au lovit pre dânsul sirii la Ramoth, când da războiu el cătră Azail, împăratul Siriei; și Ohozias, feciorul lui Ioram, împăratul Iudii, să pogorî să vază pre Ioram, feciorul lui Ahaav, la Iezrael, pentru că era bolnav.

7. Și de la Dumnezeu s’au făcut pieirea Ohoziei, a veni cătră Ioram; și, ieșind el, ieși împreună cu el Ioram cătră Iiu, feciorul lui Amessi, unsul Domnului, la casa lui Ahaav.

8. Și fu deaca izbândi Iiu casa lui Ahaav, și află pre boiarii Iudii și pre frații Ohoziei slujând Ohoziei, și-i ucise pre dânșii; și ucise Iiu pre Ioram, și fugi Ohozias.

9. Și zise Iiu ca să cearce pre Ohozia și-l prinseră pre el, lecuindu-se la Samaria, și-l aduseră pre el cătră Iiu; și-l uciseră pre el, și-l astrucară pre el, căci ziseră: „Fecior lui Iosafat iaste, carele au cercat pre Domnul cu toată inema lui“. Și nu era în casa Ohoziei a să întări puteare pentru împărăție.

10. Și Gotholia, maica Ohoziei, au văzut că au murit feciorul ei, și să sculă și pierdu toată seminția împărăției în casa Iudii. Și să sculă

11. Și luo Iosaveth, fata împăratului, pre Ioas, feciorul Ohoziei, și-l fură pre el den mijlocul fiilor împăraților, celor ce să omorâia, și au dat pre el și hrana lui la cămara paturilor; și l-au ascuns pre dânsul Iosaveth, fata împăratului Ioram, sora Ohoziei, muiarea lui Iodae preotului, și-l ascunse pre el de cătră fața Gotholiei și nu l-au omorât pre dânsul.

12. Și era cu ea în casa lui Dumnezău ascuns 6 ani. Și Gotholia au împărățit pre pământ.

CAP 23

Iodae unge pre Ioas împărat. Gotholia ucisă. Vaal dărâmat.

1. Și în anul al șaptelea să întări Iodae și luo pre cei preste sute: pre Azaria, feciorul lui Ioram, și pre Izmail, feciorul lui Ionan, și pre Azaria, feciorul lui Ovid, și pre Amasia, feciorul lui Adea, și pre Elisafat, feciorul Zahariei, împreună cu el în Casa Domnului.

2. Și încunjurară pre Iuda, și adună pre leviț dentru toate cetățile Iudei și pre boiarii neamurilor lui Israil și veniră la Ierusalim.

3. Și puseră toată adunarea Iudei făgăduință în casa lui Dumnezău cu împăratul, și le arătă lor pre fiiul împăratului și zise lor: „Iată, fiiul împăratului să împărățească, în ce chip au grăit Domnul preste casa lui David.

4. Și acum cuvântul acesta carele veț face: A treia dentru voi între la sâmbăta sfintelor preoților și a leviților și la porțile întrărilor;

5. Și a treia parte – în casa împăratului, și a treia parte – în poarta cea den mijloc; și tot norodul – în curțile Casii Domnului.

6. Și nu între în Casa Domnului de nu vor întra preoții și leviții și fiii leviților cei ce slujăsc, căci sfinți sânt; și tot norodul păzască pazele Domnului.

7. Și vor încunjura leviții pre împăratul și, premprejur, oameni și unealta lor în mâna lor; și cel ce va întra în casă va muri. Și vor fi cu împăratul, ieșind el și întrând el!“

8. Și făcură leviții și tot Iuda după toate câte au poruncit lor Iodae preotul. Și luară fieștecarele oamenii lui, dentru întâiu a sâmbetei până la ieșirea sâmbetei, căci n’au slobozit Iodae preotul rânduialele.

9. Și au dat Iodae preotul pre cei preste sute rânduiț, și sabiile, și scuturile, și armele, carele era ale împăratului David, în casa lui Dumnezău.

10. Și au pus nărodul tot, fieștecarele cu armele lui, de la umărul casii cel dirept până la umărul casii cel stâng, pre jârtăvnic și pre casă, preste împăratul împrejur.

11. Și au scos pre fiiul împăratului și au dat preste el împărăția și mărturiile, și-l împărățiră pre el și-l unseră pre el Iodae preotul și fiii lui și ziseră „Trăiască împăratul!“

12. Și auzi Gotholia glasul nărodului, celor ce alerga și celor ce mărturisiia și lăuda pre împăratul, și întră cătră împăratul la Casa Domnului.

13. Și văzu, și iată împăratul stând la starea lui, și la întrare boiarii, și trâmbițele; și boiarii – împrejurul împăratului, și tot nărodul pământului s’au veselit și au trâmbițat cu trâmbițele, și cei ce cântă cu organele –cântări și lăudând laudă. Și-ș rupse Gotholia veșmântul ei și strigă și zise: „Râdicând vă râdicați!“

14. Și ieși Iodae preotul și porunci celor preste sute și căpitanilor puterii și zise lor: „Scoateți pre ea afară den casă, și ieșiț denapoia ei, și să moară cu sabie!“, căci zise preotul: „Să nu moară în Casa Domnului!“

15. Și-i deaderă ei slobozire și trecu pren poarta călăreților casei împăratului, și o omorâră pre ea acolo.

16. Și puse Iodae făgăduință întru mijlocul lui și întru mijlocul a tot norodul și întru mijlocul împăratului, ca să fie norod Domnului.

17. Și întră tot norodul pământului la casa lui Vaal și-l surpă pre el și jârtăvnicele lui, și idolii lui i-au zdrumicat, și pre Matthan, preotul lui Vaal, l-au omorât înaintea jârtăvnicelor lui.

18. Și deade Iodae preotul lucrurile Casii Domnului pren mâna preoților și a leviților și au râdicat rânduialele preoților și a leviților, carele au osebit David preste Casa Domnului; și el au adus ardere-de-tot Domnului, în ce chip iaste scris în Cartea lui Moisi, cu veselie și cu cântări, pren mâna lui David.

19. Și stătură portarii la porțile Casii Domnului, și nu va întra necurat la tot lucrul.

20. Și au luat pre căpeteniile părinților, și pre silnici, și pre boiarii norodului, și pre tot norodul pământului, și au suit pre împăratul la Casa Domnului, și au întrat pren poarta cea mai denlăuntru la casa împăratului, și au șăzut pre împăratul pre scaunul împărăției.

21. Și să bucură tot norodul pământului, și cetatea să potoli; și pre Gotholia o au omorât cu sabie.

CAP 24

Domnia lui Ioas. Închinarea de idoli. Pedeapsa și moartea lui.

1. Fiind de 40 ani Ioas când împărăți el, și 40 de ani au împărățit în Ierusalim; și numele maicii lui – Savia, den Virsavie.

2. Și au făcut Ioas cel dirept înaintea Domnului, toate zilele lui Iodae preotul.

3. Și luo Iodae 2 muieri, și să născură lui feți și feate.

4. Și să făcu după aceasta pre inema lui Ioas ca să tocmască Casa Domnului.

5. Și adună pe preoții și pe leviții și zise lor: „Ieșiți la cetățile Iudei și adunați de la tot Israilul argint ca să întărim Casa Domnului nostru, den an în an, și sârguiți a grăi!“ Și nu sârguiră leviții.

6. Și chemă împăratul pre Iodae boiarenul și zise lui: „Pentru căci n’ai socotit pentru leviți, ca să aducă de la Iuda și de la Ierusalim cea ascunsă luare de Moisi, omul lui Dumnezău, căci au strâns pre Israil la cortul mărturiei?

7. Căci Gotholia era fără de leage, și fiii ei au surpat Casa Domnului, pentru că sfintele Casii Domnului au făcut la Vaalim“.

8. Și zise împăratul: „Facă-se chichiță și să puie la poarta Casii Domnului afară.

9. Și să strige în Iuda și în Ierusalim, să aducă Domnului, în ce chip au zis Moisi, sluga lui Dumnezău, preste Israil, în pustiiu“.

10. Și deaderă toți boiarii și tot norodul, și aducea și punea în chichiță până să vrea împlea.

11. Și fu deaca aducea chichița cătră ispravnicii împăratului, pren mâna leviților, și deaca au văzut că s’au înmulțit argintul, și veni logofătul împăratului și ispravnicul marelui preot și deșărtară chichița și o râdicară și o puseră pre ea la locul ei; așa făcea den zi în zi și aduna argint mult.

12. Și-l deade pre el împăratul și Iodae preotul celor ce fac lucrurile la lucrul Casii Domnului și năimiia pietrari și teslari ca să tocmească Casa Domnului, și fauri de hier și de aramă să tocmască Casa Domnului.

13. Și făcea cei ce făcea lucrurile, și să râdică lungime de lucruri în mânile lor, și râdicară Casa Domnului pre starea ei și o întăriră.

14. Și deaca au săvârșit, au adus cătră împăratul și cătră Iodae rămășița argintului și au făcut vase în Casa Domnului, vase de poslușanie și ale arderilor-de-tot, și cădelniță de aur și de argint. Și adusără arderi-de-tot la Casa Domnului pururea, în toate zilele lui Iodae.

15. Și îmbătrâni Iodae, și era plin de zile, și muri, fiind de 130 de ani când au murit el.

16. Și-l îngropară pre el în cetatea lui David, cu împărații, căce au făcut bunătate cu Israil și cu Dumnezău și cu casa lui.

17. Și fu după moartea lui Iodae, întrară boiarii Iudei și să închinară împăratului; atuncea ascultă împăratul lor.

18. Și lăsară Casa Domnului Dumnezăului părinților lor, și slujiia astartelor și idolilor, și să făcu urgie preste Iuda și pre Ierusalim în ziua aceasta.

19. Și trimise cătră dânșii proroci ca să-i întoarcă pre ei cătră Domnul, și n’au ascultat; și au mărturisit lor, și n’au ascultat.

20. Și Duhul Domnului au îmbrăcat pre Azaria al lui Iodae preotul, și să sculă asupra norodului și zise lor: „Aceasta zice Domnul: ‘Ce voi vă abateți den poruncile Domnului? Și nu veți avea cale bună, căce ați părăsit pre Domnul, și va părăsi pre voi!’“

21. Și să rădicară asupra lui și-l ucisără cu pietri, pren porunca lui Ioas împăratului, în curtea Casii Domnului.

22. Și nu-ș aduse aminte Ioas împăratul de mila carea au făcut Iodae, tată-său, cu dânsul, și au omorât pre fiiul lui; și când muriia, zise: „Vază Domnul și judece!“

23. Și fu după săvârșirea anului, să sculă preste el putearea Siriei și veni asupra Iudei și asupra Ierusalimului, și pierdură pre toți boiarii norodului în besearecă; și toate prăzile lor le-au trimis împăratului Damascului.

24. Căce că cu puțini oameni au venit putearea Siriei, și Dumnezău au dat în mânile lor puteare multă foarte, căce au lăsat pre Domnul Dumnezăul părinților lor, și cu Ioas au făcut judecăți.

25. Și după ce s’au dus ei de la dânsul, lăsând pre dânsul în boale mari, și să rădicară preste el slugile lui întru sângiurile fiilor lui Iodae preotul și-l omorâră pre el preste patul lui și muri; și-l astrucară pre dânsul în cetatea lui David, și nu-l îngropară pre el în mormântul împăraților.

26. Și cei ce s’au rădicat preste el: Zaved al lui Samaath Amaniteanul și Iozaved al lui Samarith Moaviteanul

27. Și fiii lui toți; și veniră la el câteșicinci și l-au omorât pre el. Și cealealalte ale cuvintelor lui, iată, scrise-s pre scrisoarea Cărții împăraților. Și împărăți Amasias, fiiul lui, pentru dânsul.

CAP 25

Împărăția lui Amasias împăratul Iudii.

1. Fiind de 25 de ani au împărățit Amasias, și 29 de ani au împărățit în Ierusalim; și numele maicei lui – Odaen de la Ierusalim.

2. Și făcu cel dirept înaintea Domnului, iară nu cu inimă plină.

3. Și fu după ce așăză împărăția în mâna lui, și omorî pre slugile lui, pre ceia ce au omorât pre împăratul, pre tatul lui.

4. Și pre fiii lor nu i-au omorât, după făgăduința legii Domnului, în ce chip iaste scris în Leage, în Cartea lui Moisi, în ce chip au poruncit Domnul, zicând: „Nu vor muri părinți pentru feciori, și feciori nu vor muri pentru părinți, fără numai fieștecarele cu păcatul lor vor muri“.

5. Și adună Amasias casa Iudei și-i puse pre dânșii, după casele neamurilor lor, preste mii și preste sute, întru tot Iuda și în Ierusalim; și-i numără pre ei den 20 de ani și în sus, și-i află pre dânșii 300000, să iasă la războiu, tari, țiind sulițe și pavăță.

6. Și năimi de la Israil 100000 tari la vârtute, pentru o sută de talanți de argint.

7. Și omul lui Dumnezău veni cătră el, zicând: „Împărate, nu va treace cu tine putearea lui Israil, căce nu iaste Domnul cu Israil, al tuturor fiilor lui Efraim.

8. Căci, de vei cugeta a birui cu aceștea, și te va înfrânge Domnul înaintea vrăjmașilor, căci iaste de la Domnul să te întărești și să biruiești“.

9. Și zise Amasias omului lui Dumnezeu: „Și ce voiu face cea 100 de talanzi care am dat puterii lui Israil?“ Și zise omul lui Dumnezeu: „Iaste la Domnul să-ț dea ție mai mult decât aceștea“.

10. Și osebi Amasias putearea ce au venit la el de la Efraim, ca să meargă la locul lor, și să mâniară cu urgia lor foarte preste Iuda, și să întoarseră la locul lor cu urgie de mânie.

11. Și Amasias să întări, și luo pre norodul lui, și mearse la Valea Sărilor, și lovi acolo pre fiii lui Siir, 10000.

12. Și 10000 au prins vii fiii Iudii și-i aducea pre ei la marginea râpii și-i răsturna pre ei de la marginea râpii și toți plesniia.

13. Și fiii puterii, pre carii au întors Amasias ca să nu margă cu el la războiu, au lovit preste cetățile Iudii, de la Samaria până la Vethoron, și loviră întru ei 3000 și prădară prăzi multe.

14. Și fu deaca veni Amasia, lovind Idumea, și aduse cătră el pre dumnezeii fiilor lui Siir și-i puse lui pre ei întru dumnezei; și înaintea lor să închina și lor jârtvuia.

15. Și să făcu urgia Domnului preste Amasia și trimise lui proroc și-i zise lui: „Pentru căci ai cercat pre dumnezeii norodului carii n’au scos pre norodul lor den mâna ta?“

16. Și fu deaca grăi el cătră dânsul, și-i zise lui: „Au doară sfeatnic împăratului te-am dat pre tine? Ia-te aminte, pentru ca să nu te bați“. Și tăcu prorocul și zise: „Cunoscu căci Domnul vrea asupra ta ca să te piarză, căci ai făcut aceasta și n’ai ascultat sfatul mieu“.

17. Și să făcu Amasias, împăratul Iudii, și au trimis cătră Ioas, feciorul lui Ioahaz, fiiul lui Iiu, împăratul lui Israil, zicând: „Vino și să ne vedem la obraze!“

18. Și trimise Ioas, împăratul lui Israil, cătră Amasias, împăratul Iudii, zicând: „Achuh cel den Livan au trimis cătră chedrul cel den Livan, zicând: ‘Dă-ț fata ta după feciorul mieu muiare!’ Și iată, vor veni hiarăle țarenii, ceale den Livan. Și veniră hiarăle și călcară pre Achuh. Zis-ai:

19. ‘Iată, am lovit pre Idumea!’ Și te semețeaște inema ta cea grea. Acum șăzi în casa ta! Și pentru căci silești întru răutate, și vei cădea tu și Iuda cu tine?“

20. Și n’au ascultat Amasias, căci de la Domnul s’au făcut ca să-l dea pre el în mâna lui Ioas, căci au cercetat pre dumnezeii idumeilor.

21. Și să sui Ioas, împăratul lui Israil, și să iviră unul cătră altul, el și Amasias, împăratul Iudii, în Vethsamis, carea iaste a Iudii.

22. Și să înfrânse Iuda înaintea feații lui Israil, și fugi fieștecarele la lăcașul lui.

23. Și pre Amasias, împăratul Iudii, cel al lui Ioas, feciorul lui Ioahaz, l-au prins Ioas, împăratul lui Israil, în Vethsamis, și-l aduse pre el la Ierusalim, și surpă de la zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim până la poarta unghiului, 400 de coți.

24. Și tot aurul și argintul și toate unealtele ce s’au aflat în Casa Domnului, și la Avdedom, și visteriile casii împăratului, și pre fiii amestecărilor, și să întoarse la Samaria.

25. Și trăi Amasias al lui Ioas, împăratul Iudii, după ce au murit Ioas al lui Ioahaz, împăratul lui Israil, ani 15.

26. Și cealealalte cuvinte ale Amasiei, ceale dentâiu și ceale de apoiu, nu-s scrise pre Cartea împăraților Iudii și Israil?

27. Și în vreamea carea s’au depărtat Amasias de la Domnul, și să rădicară asupra lui rădicare și au fugit de la Ierusalim la Lahis; și au trimis după dânsul la Lahis și l-au omorât pre dânsul acolo. Și-l luară pre el preste cai și îngropară pre el cu părinții lui, în cetatea lui David.

CAP 26

Ozia tămâiază și se împle de lepră.

1. Și luo tot norodul pământului pre Ozia, și el – fiiu de 16 ani, și-l împărățiră pre el pentru tatul lui, Amasia.

2. Acesta au zidit Elathul, acesta au întors pre ea Iudii, după ce au adormit împăratul cu părinții lui.

3. Fiiu de 16 ani au împărățit Ozias, și 52 de ani au împărățit în Ierusalim; și numele maicei lui – Iehelia de la Ierusalim.

4. Și făcu cel dirept înaintea Domnului, după toate câte au făcut Amasias, tată-său.

5. Și era cercând pre Domnul, în zilele Zahariei, celui ce pricepea, cu frica Domnului; și în zilele lui care au cercetat pre Domnul, și bine-călători pre el Domnul.

6. Și ieși și deade războiu cătră cei streini de fealiu și surpă zidurile Ghethii și zidurile Iavnirii, și zidurile Azotului, și au zidit cetățile în Azot și întru cei streini de fealiu.

7. Și întări pre el Domnul preste cei streini de fealiu și preste arapii ceia ce lăcuiesc la pietri și preste minei.

8. Și deaderă mineii daruri Oziei, și era numele lui până la întrarea Eghipetului, căci s’au întărit până sus.

9. Și zidi Ozia turnuri în Ierusalim și la poarta unghiului, și la poarta văii, și la unghiuri, și le întări pre dânsele.

10. Și zidi turnuri în pustiiu și ciopli gropi multe, căci dobitoace multe era lui la Efila și la șăs, plugari și viari pren munți și la Carmil, căci om iubitoriu de plugari era.

11. Și să făcu Oziei puteare făcând războiu și ieșind la rânduială la războiu și întrând la rânduială întru număr; și era numărul socotealii lor, pren mâna lui (Iiil) logofătului și Maasiei judecătoriului, pren mâna Ananiei, următoriului împăratului.

12. Tot numărul căpeteniilor părinților, tari la războiu, 2000 și 600.

13. Și, cu dânșii, puteare de războiu –307 de mii și 500, aceștea făcând războiu cu puteare de vârtute a ajuta împăratului asupra vrăjmașilor.

14. Și au gătit lor Ozia, la toată putearea, scuturi, și sulițe, și misurce, și zale, și arce, și praștii de pietri.

15. Și făcu în Ierusalim meșteșuguri meșterșuguite de socotitoriu, ca să fie preste turnuri și pre unghiuri a lovi cu săgețile și cu pietri mari; și să auzi meșterșugul lor până departe, căci s’au minunat a să ajuta, până unde s’au întărit.

16. Și deaca s’au întărit, să înălță inima lui ca să strice, și făcu strâmbătate întru Domnul Dumnezăul lui, și întră în beseareca Domnului ca să tămâiaze preste jârtăvnicul tămâierilor.

17. Și întră denapoia lui Zaharia preotul, și cu el –preoții Domnului, 80 fii tari, și stătură asupra Oziei împăratului și ziseră lui:

18. „Nu iaste ție, Ozio, a tămâia Domnului, ce preoților, fiilor lui Aaron, celor sfințiți să tămâiaze! Ieși den sfințenie, căci te-ai depărtat de la Domnul și nu va fi ție aceasta întru mărire de la Domnul Dumnezău!“

19. Și să mânie Ozia, și în mâna lui –cădelnița, ca să tămâiaze în besearecă; și când să mânie el pre preoții Domnului, și stricăciunea răsări în fruntea lui, înaintea preoților, în Casa Domnului, deasupra jârtăvnicului tămâierilor.

20. Și să întoarse cătră el Zaharias, preotul cel mare, și preoții; și iată, el – stricat în fruntea lui; și-l goniră pre el de acolo, că și el sârguia să iasă, căci l-au mustrat pre dânsul Domnul.

21. Și Ozias împăratul era stricat până în ziua săvârșirii lui, și în casa apfusoth șădea stricat, căci s’au scos de la Casa Domnului; și Ioatham, fiiul lui, preste împărăția lui, judecând norodul pământului.

22. Și cealealalte cuvinte ale Oziei, ceale dentâiu și ceale de apoi, scrise de Isaia, fiiul lui Amos prorocului.

23. Și adormi Ozias cu părinții lui, și nu-l îngropară pre el cu părinții lui, în câmpul îngropării împăraților, căci au zis: „Stricat iaste!“ Și împărăți Ioatham, fiiul lui, în locul lui.

CAP 27

Ioatham supune pre amoniți la bir.

1. Fiiu de 25 de ani era Ioatham când împărăți el, și 16 ani au împărățit el în Ierusalim; și numele maicii lui – Ierusa, fata lui Sadoc.

2. Și făcu ce e dirept înaintea Domnului, după toate câte au făcut Ozias, tatul lui, ce n’au întrat în beseareca Domnului, și încă nărodul pieriia.

3. Acesta au zidit poarta Casii Domnului cea naltă și în zidul ei au pus arme.

4. Și au zidit cetăți în muntele Iudei, și în dumbrăvi – lăcașuri și turnuri.

5. Și acesta au făcut războiu cătră împăratul fiilor lui Ammon și birui preste el; și-i da lui fiii lui Amon pre an 100 de talanzi de argint și 10000 de cori de grâu, și de orz 10000; aceastea aducea lui împăratul fiilor lui Ammon preste an, în anul dentâiu și în anul al doilea și al treilea.

6. Și să întări Ioatham, căci au gătit căile lui înaintea Domnului Dumnezăului lui.

7. Și cealealalte cuvinte ale lui Ioatham, și războiul și fapta lui, iată, scrise-s pre Cartea cuvintelor împăraților Iudei și Israil.

8. Fiiu de 25 de ani era împărățând, și 16 ani împărăți în Ierusalim.

9. Și adormi Ioatham cu părinții lui și să astrucă în cetatea lui David; și împărăți Ahaz, feciorul lui, în locul lui.

CAP 28

Ahaz împăratul Iudei și nelegiuirile lui.

1. Fiiu de 25 de ani era Ahaz când împărăți el, și 16 ani au împărățit în Ierusalim; și n’au făcut ce e dirept înaintea Domnului, ca David, tatul lui,

2. Ce mearse după căile împăraților lui Israil, pentru că cioplite au făcut,

3. Și idolilor lor au jârtvuit în pământul Enom, și au adus fiii lui pren foc, după urâciunile limbilor carele au pierdut Domnul de cătră fața fiilor lui Israil;

4. Și tămâia preste ceale înalte, și preste cerdacuri, și dedesuptul a tot lemnul des.

5. Și-l deade pre el Domnul Dumnezăul lui pren mâna împăratului Siriei, și lovi întru el, și robi dentru dânșii robime multă, și aduse la Damasc. Și în mânile împăratului lui Israil l-au dat pre el și lovi întru dânsul rană mare.

6. Și au ucis Fachee al lui Romeliu, împăratul lui Israil, întru Iuda, într’o zi – 120000 de oameni tari la vârtute, deaca au părăsit ei pre Domnul Dumnezăul părinților lor.

7. Și ucise Zehri, cel tare al lui Efraim, pre Amasia, fiiul împăratului, și pre Esricam, povățuitoriul casii lui, și pre Elcana, următoriul împăratului;

8. Și robiră fiii lui Israil den frații lor 800000 de muieri și fii și feate, și prăzi multe au prădat dentru ei și au adus prăzile la Samaria.

9. Și acolo era prorocul Domnului, Odid –numele lui, și ieși întru timpinarea puterii celor ce veniia la Samaria și zise lor: „Iată urgia Domnului Dumnezăului părinților noștri preste Iuda și au dat pre dânșii în mânile voastre și ați ucis întru dânșii cu urgie, și până la ceriu au ajuns.

10. Și acum, pre fiii Iudei și Ierusalimul voi ziceți să-i agonisiți de tot întru robi și roabe; nu, iată, sânt cu voi să mărturisesc Domnului Dumnezăului vostru?

11. Acum dară ascultați-mă și întoarceți robimea carea ați robit dentru frații voștri, căci urgia mânii Domnului preste voi!“

12. Și să sculară boiarii dentru fiii lui Efraim, Azarias al lui Iona, și Varahias al lui Vasalimoth, și Ezechias al lui Sellim, și Amasias al lui Eldes, preste ceia ce veniia de la războiu,

13. Și ziseră lor: „Să nu băgați robimea aicea cătră noi pentru că a greși Domnului preste noi voi ziceți, să adaogeț preste păcatele noastre și preste neconoștința noastră, căci mult iaste păcatul nostru și urgia Domnului preste Israil!“

14. Și părăsiră războinicii robimea și prăzile înaintea boiarilor și a toată adunarea.

15. Și să sculară oamenii carii s’au chemat întru numele Domnului, și să apucară de robime, și pre toți golii i-au îmbrăcat den prăzi, și îmbrăcară pre dânșii, și încălțară pre dânșii, și le deaderă a mânca și a bea lor și a să unge, și ajutora lor cu dobitoc, la tot neputinciosul, și au adus pre ei la Iereho, cetatea finicilor, cătră frații lor, și să întoarseră la Samaria.

16. În vreamea aceaea i-au trimis împăratul Ahaz cătră împăratul Asur, să-i ajute lui.

17. Și întru aceasta idumeii s’au râdicat și au lovit în Iuda și au robit robime.

18. Și cei striini de fealiu s’au râdicat a robi cetățile șăsului despre amiazăzi a Iudei, și luară pre Vethsamis, și pre ceale den Casa Domnului, și ceale den casa împăratului și ale boiarilor, și au dat împăratului pre Ailon și pre Gaddiron, și pre Soho și satele ei, și pre Gamzo și satele ei, și pre Thamna și satele ei, și au lăcuit acolo.

19. Căce au smerit Domnul pre Iuda, pentru Ahaz, împăratul Iudei, căce s’au depărtat cu depărtare de la Domnul.

20. Și veni cătră el Thaglath Falasaru, împăratul lui Asur, și-l lovi pre el și mută pre cei de la Damascu la Madia, și den Siria au mutat a lăcui Damascul.

21. Și luo Ahaz ceale den Casa Domnului și cealea den casa împăratului și ale boiarilor și au dat împăratului lui Asur; și nu era lui întru ajutoriu.

22. Fără numai pentru ca să necăjască el, și adaose a se depărta de la Domnul, și zise împăratul Ahaz:

23. „Cerceta-voiu pre bozii Damascului, pre ceia ce mă bat pre mine!“ Și zise: „Căce dumnezeii împăratului Siriei, ei vor birui lor, dară voiu jârtvui și-m vor ajutori mie“. Și ei i să făcură lui spre piadică, și la tot Israilul.

24. Și depărtă Ahaz vasele Casii Domnului și le tăia pre eale, și închise ușile Casii Domnului, și au făcut lui jârtăvnice în tot unghiul în Ierusalim.

25. Și în toată cetatea și cetatea, și în Iuda au făcut înalte, ca să tămâiaze la dumnezei striini întru ceale înalte, și au mâniat pre Domnul Dumnezeul părinților lor.

26. Și cealealalte cuvinte ale lui și faptele lui, ceale dentâiu și ceale de apoi, iată-s scrise pre Cărțile împăraților Iudei și Israil.

27. Și adormi Ahaz cu părinții lui, și să îngropă în cetatea lui David, și nu l-au băgat pre el la mormânturile împăraților lui Israil; și împărăți lor Ezechias, fiiul lui, în locul lui.

CAP 29

Ezechias înnoiaște slujba cea adevărată.

1. Și Ezechias au împărățit fiind de 25 de ani, și 29 de ani au împărățit în Ierusalim; și numele maicii lui – Avia, fata Zahariei.

2. Și făcu ce e dirept înaintea Domnului, după toate câte au făcut David, tatul lui.

3. Și fu deaca stătu pre împărăția lui, în luna dentâiu deșchise ușele Casii Domnului și le griji pre eale.

4. Și băgă preoții și pre leviți, și puse pre ei la laturea despre răsărit

5. Și zise lor: „Ascultați-mă, leviți, acum curățiți-vă, și curățiț Casa Domnului părinților noștri și scoateți necurăția dentru sfinte.

6. Căce s’au depărtat părinții noștri și au făcut răul înaintea Domnului Dumnezăului nostru și lăsară pre El și-ș întoarsără fața lor de cătră cortul Domnului și deaderă grumazi

7. Și închiseră ușile beserecii, și să stinsără luminătorii; și tămâie n’au tămâiat, și ardere-de-tot n’au adus în sfântul Dumnezăului lui Israil,

8. Și să urgisi Domnul cu mânie preste Iuda și preste Ierusalim, și deade pre ei întru groază și întru stingere și întru șuierare, cum voi vedeți cu ochii voștri.

9. Și iată, s’au rănit părinții noștri cu sabie, și fiii noștri și featele noastre și fămeile noastre –cu robire în pământ striin.

10. Și acum sânt preste aceastea, acum dară puneți pre inima voastră ca să puneți făgăduință cu Domnul Dumnezeul lui Israil, și va întoarce urgia mâniei lui de la noi.

11. Și acum nu părăsiți, căce întru voi au ales Domnul să stați înaintea lui, să slujiți lui și să-i fiți lui slujind și tămâind“.

12. Și să sculară leviții, Maal al lui Amasi, și Ioil al Zahariei, den fiii lui Caath și den fiii lui Merari, și Chis al lui Avdi, și Azarias al lui Ilaelil, și, dentr’ai Ghiedsoniei, Ioadad al lui Zemma, și Ioadam;

13. Aceștea-s fiii lui Ioaha; și den fiii lui Elisafan: Samari și Iiil; și den fiii lui Asaf: Zaharia și Mathania;

14. Și den fiii lui Emman: Iiil și Semei; și den fiii lui Adithum: Samathias și Oziil,

15. Și adunară pre frații lor și să curățiră, după porunca împăratului, pren porunca Domnului, ca să curățească Casa Domnului.

16. Și întrară preoții înlăuntru, în Casa Domnului, ca să curățască, și scoaseră toată necurăția ceaea ce s’au aflat în Casa Domnului și în curtea Casii Domnului, și au priimit leviții să să scoață la pârâul Chiedrilor afară.

17. Și începură în ziua dentâiu, lună noao a lunii dentâiu, a se curăți, și în ziua a opta a lunii au întrat în Casa Domnului și au curățit Casa Domnului în opt zile, și în ziua a 16 ale lunii dentâiu au săvârșit.

18. Și întrară înlăuntru cătră Ezechia împăratul și ziseră: „Curățit-am toate ceale den Casa Domnului: jârtăvnicul arderii-de-tot, și vasele lui, și masa punerii-denainte și toate vasele ei;

19. Și toate vasele carele au pângărit împăratul Ahaz întru împărăția lui, întru vicleșugul lui, și am gătit și am curățit; și iată, sânt înaintea jârtăvnicului Domnului“.

20. Și mânecă Ezechias împăratul și adună boiarii cetății și să sui la Casa Domnului.

21. Și aduse viței 7 și berbeci 7 și miei 7 și iezi de capre 7, pentru păcat și pentru împărăție și pentru sfinte și pentru Israil, și zise fiilor lui Aaron, preoților, să să suie preste jârtăvnecul Domnului

22. Să jârtvuiască vițeii, și au priimit preoții sângele și au turnat preste jârtăvnic, și au junghiat berbecii și au turnat sângele preste jârtăvnic, și au junghiat mieii și au turnat sângele preste jârtăvnic.

23. Și au adus iezii cei pentru păcat înaintea împăratului și a adunării și au pus mânile lor preste dânșii.

24. Și jârtvuiră pre dânșii preoții și sprejăniră sângele lor cătră jârtăvnic și să ruga pentru tot Israilul, căci zise împăratul: „Pentru tot Israilul, arderea-de-tot și ceale pentru păcat!“

25. Și au pus pre leviț în Casa Domnului cu țimbale și cu alăute și cu copuze, după porunca lui David împăratului și lui Gad, celuia ce vedea împăratului, și lui Nathan prorocul, căci pren porunca Domnului era învățătura, cu mâna prorocilor lui.

26. Și stătură preoții cu organele lui David și preoții cu trâmbițele.

27. Și zise Iezichias să aducă arderea-de-tot preste jârtăvnic și, când au început a aduce arderea-de-tot, au început a cântarea Domnului, și trâmbițele cătră organele lui David, împăratul lui Israil.

28. Și toată adunarea striga, și cântăreții cântând, și trâmbițile trâmbițând, până unde s’au săvârșit arderea-de-tot.

29. Și deaca au săvârșit aducând, și să întoarse împăratul și toți câț era cu dânsul și să închinară Domnului.

30. Și zise Ezechias împăratul și boiarii leviților să laude pre Domnul cu cuvintele lui David și ale lui Asaf prorocului, și lăuda cu veselie, și căzură și să închinară Domnului.

31. Și răspunse Ezechias și zise: „Acum aț umplut mânile voastre Domnului, și aduceț și pomeniț jârtve de laudă la Casa Domnului!“ Și aduse adunarea jârtve de laudă la Casa Domnului, și tot nevoitoriul cu inema, arderi-de-tot.

32. Și să făcu numărul arderii-de-tot carea au adus adunarea: viței 70, berbeci 100, miei 800; la arderea-de-tot Domnului – toate aceastea.

33. Și cei sfințiț: viței 600, oi 3000.

34. Ce numai preoții era puțini și nu putea să belească arderea-de-tot, și le ajutoriia lor frații lor, leviții, până unde s’au săvârșit lucrul și până unde s’au curățit preoții, căci leviții mai cu nevoință s’au curățit decât preoții.

35. Și arderea cea de tot, multă întru seurile săvârșirii mântuirii, și turnările arderii-de-tot, și să isprăvi lucrul în Casa Domnului.

36. Și să veseli Ezechias și tot norodul pentru căci au gătit pre Dumnezeu norodul lui, pentru că fără de veaste s’au făcut cuvântul.

CAP 30

Vestirea și serbarea Paștelui.

1. Și trimise Ezichias preste tot Israilul și Iuda, și cărți au scris la Efraim și la Manasi, să vie la Casa Domnului la Ierusalim să facă fasec Domnului Dumnezăului Israil.

2. Și să sfătui împăratul și boiarii și toată adunarea cea den Ierusalim să facă fasec în luna a doao,

3. Căci n’au putut să facă pre el în vreamea aceaea, căci preoții nu s’au curățit deajuns, și nărodul nu s’au adunat la Ierusalim.

4. Și plăcu cuvântul înaintea împăratului și înaintea a toată adunarea.

5. Și puseră cuvânt ca să treacă strigare întru tot Israilul, de la Virsavie până la Dan, viind să facă fasec Domnului Dumnezăului Israil la Ierusalim, căci mulțimea n’au făcut după scrisoare.

6. Și mearseră cei ce aleargă cu scrisorile de la împăratul și de la boiari la tot Israilul și Iuda, după porunca împăratului, zicând: „Fiii lui Israil, întoarceți-vă cătră Domnul Dumnezăul lui Avraam și Isaac și Iacov, și va întoarce pre cei scăpați, ceia ce au rămas den mâna împăratului Asur.

7. Și nu vă faceț ca frații voștri și ca părinții voștri, carii s’au depărtat de la Domnul Dumnezăul părinților lor, și au dat pre ei în pustiire, în ce chip voi vedeț.

8. Și nu vă nesilniciț gâturile voastre ca părinții voștri; daț laudă Domnului Dumnezăului Israil și întrați întru sfințirea lui carea au sfințit în veac, și slujiț Domnului Dumnezăului vostru, și va întoarce de la voi mânia urgiei.

9. Căci întorcându-vă voi cătră Domnul, frații voștri și fiii voștri vor fi întru îndurări înaintea tuturor celora ce i-au robit pre dânșii, și va întoarce pre voi în pământul vostru, căci milostiv și îndurătoriu – Domnul Dumnezăul nostru, și nu va întoarce fața lui de cătră voi, de ne vom întoarce cătră Dânsul“.

10. Și era ceia ce aleargă mergând den cetate în cetate, în muntele lui Efraim, și Manasi, și până la Zavulon, și să făcură ca când ar batjocuri pre ei și i-ar măscări;

11. Fără de numai oameni de la Asir și de la Manasi și de la Zavulon s’au rușinat și au venit la Ierusalim

12. Și la Iuda, și fu mâna lui Dumnezău să le dea lor o inimă să vie ca să facă după porunca împăratului și a boiarilor, cu cuvântul Domnului.

13. Și să adunară la Ierusalim nărod mult ca să facă praznicul azimelor, în luna a doao, adunare multă foarte

14. Și să sculară și surpară jârtăvnicele ceale den Ierusalim, și toate întru carele tămâia minciunilor le-au surpat și le-au aruncat în pârâul Chedrilor.

15. Și au junghiat fasec în 14 a lunii a doao, și preoții și leviții s’au rușinat, și s’au curățit, și au adus ardere-de-tot la Casa Domnului.

16. Și au stătut la starea lor, după judecata lor după porunca lui Moisi, omului lui Dumnezău, și preoții priimiia sângiurile den mâna leviților,

17. Căci mai mulți dentru adunare nu s’au curățit, și leviții era mai mulți a jârtvui fasec la tot cela ce nu putea a să curăți Domnului;

18. Căci mai mult den norod de la Efraim și de la Manasi și Isahar și Zavulon nu s’au curățit, ce mâncară fasec preste Scrisoare. Și să rugă Ezechias pentru dânșii, zicând:

19. „Domnul Dumnezău e bun, roage-să pentru toată inima îndireptătoare, ca să cerceteaze pre Domnul Dumnezăul părinților lui, și nu după curățenia sfinților“.

20. Și ascultă Domnul pre Ezechias și vindecă pre norod.

21. Și făcură fiii lui Israil cei ce s’au aflat în Ierusalim praznicul azimelor 7 zile, cu veselie mare și lăudând pre Domnul den zi în zi, și preoții și leviții cu unealtele vârtutii Domnului.

22. Și grăi Domnul preste toată inima leviților celor ce pricep priceapere bună Domnului, și au săvârșit praznicul azimelor 7 zile, jârtvuind jârtva de mântuire și mărturisindu-să Domnului Dumnezăul părinților lor.

23. Și să sfătui toată adunarea o dată să facă alte 7 zile, și au făcut alte 7 zile cu veselie.

24. Căci Ezechia au început la Iuda și la toată adunarea 1000 de viței și 7000 de oi, și boiarii au început norodului viței 1000 și de oi 10000, și sfintele preoților, întru mulțime.

25. Și să veseli toată adunarea Iudei, și preoții, și leviții, și toată adunarea, și cei ce s’au aflat den Ierusalim, și cei nemearnici ce au venit de la pământul lui Israil, și cei ce lăcuiesc în Iuda.

26. Și să făcu veselie mare în Ierusalim, căci den zilele lui Solomon, fiiul lui David, împăratului Israil, nu s’au făcut ca acesta praznic în Ierusalim.

27. Și să sculară preoții și leviții și binecuvântară pre Dumnezău; și să auzi glasul lor și veni ruga lor la lăcașul cel sfânt al lui la ceriu.

CAP 31

Stârpirea închinării de idoli. Îngrijirea de preoți și leviți.

1. Și deaca săvârșiră toate aceastea, ieși tot Israilul, cei ce s’au aflat în cetățile Iudei, și au zdrobit stâlpii și au tăiat desișurile și au svărâmat ceale înalte și capiștile den toată Iudea și Veniamin, și dentru Efraim, și de la Manasi, până la săvârșit, și să întoarse tot Israilul fieștecarele la moștenirea lui și la cetățile lor.

2. Și rândui Ezechias rânduialele preoților și leviților și rânduialele fieștecăruia după slujba lui, preoților și leviților, la arderea cea de tot și la jârtva mântuirei și a lăuda și a mărturisi și a sluji pre la porțile curții Domnului.

3. Și partea împăratului dentru averile lui la arderea cea de tot de dimeneața și cea de sară și arderile ceale de tot ale simbetelor și la lunile ceale noao și la praznice scrise în leagea Domnului.

4. Și zise norodului și celor ce lăcuiesc în Ierusalim să dea partea preoților și leviților, pentru ca să să întărească întru slujba Casii Domnului.

5. Și deaca au poruncit cuvântul, au adaos fiii lui Israil începătura grâului și vinului și untdelemnului și a mierii; și toată roada țarenii și zeciuiala toată au adus întru mulțime.

6. Și fiii lui Israil și ai Iudei, și ceia ce lăcuia în cetățile Iudei, și ei au adus zăciuială den viței și den oi și zeciuială den capre, și au sfințit Domnului Dumnezăului lor, și au adus și au pus grămăzi-grămăzi.

7. În luna a treia au început grămăzile a să întemeia și în luna a șaptea s’au săvârșit.

8. Și veni Ezechia și boiarii și văzură grămăzile și binecuvântară pre Domnul și pre norodul lui, Israil.

9. Și întreba Ezechias de preoți și de leviți pentru grămăzi.

10. Și zise cătră el Azarias preotul, boiarenul casii lui Sadoc: „De unde s’au început începătura a să aduce la Casa Domnului, am mâncat și am băut și am lăsat până la mulțime, căci Domnul au blagoslovit pre norodul lui, și am lăsat încă mulțimea aceasta“.

11. Și zise Ezechias încă a găti cămări la Casa Domnului.

12. Și au gătit și au băgat acolo începăturile și zeciuialele, cu credință, și preste eale ispravnic – Honenia levitul și Semeias, fratele lui, luând rândul.

13. Și Iiil și Ozazias și Neth și Asail și Ieremoth și Ozavad și Eliil și Samahia și Maath și Vaneas și fiii lui – puși pren Honenia și Semei, fratele lui, în ce chip porunci Ezechias împăratul și Azarias, povățitoriul Casii Domnului,

14. Și Cori al lui Iemna levitul, portariul de spre răsărit, preste poduri, a da începăturile Domnului și sfintele sfintelor.

15. Și pren mâna celor ce cânta, și Veniamin și Isu și Semei și Amarias și Sehonias, pren mâna preoților, cu credință a da fraților lor, după rânduiale, după cel mare și după cel mic;

16. Afară den prăsila celor de parte bărbătească, den trei ani și în sus, la tot cela ce întra la Casa Domnului la cuvântul zilelor, la zi, la slujba rânduialii obiciaiului lor.

17. Aceasta e socoteala preoților, după casele moșiilor, și leviții, întru rânduialele lor, de 20 de ani și în sus, cu rânduială,

18. Întru socoteale întru toată prăsila lor, muierilor lor, feciorilor lor și featelor lor, la toată mulțimea, căci cu credință au cruțat sfântul,

19. Și fiilor lui Aaron, celor ce preoțesc în țarine, și dentru cetățile lor, întru toată cetatea și cetatea, oameni carii s’au numit pre nume să dea parte la toată partea bărbătească întru preoți și la tot numărul întru leviți.

20. Și făcu așa Ezechias întru tot Iuda, și au făcut cel bun și cel direptu și adevărul înaintea Domnului Dumnezeului lui.

21. Și întru tot lucrul întru carele au început cu lucrul în Casa Domnului, și cu leage și cu poruncile, au cercat pre Dumnezăul lui și dentru tot sufletul lui au făcut, și să spori.

CAP 32

Ezechias scapă prin minune de Senaherim.

1. Și după cuvintele și adevărul acesta, venit-au Sennahiram, împăratul asirianilor, și veni asupra Iudii și să tăbărî asupra cetăților celor cu ziduri și zise ca să le ia pre dânsele.

2. Și văzu Ezechias că au venit Senahiram cătră fața lui ca să să bată în Ierusalim

3. Și să sfătui cu bătrânii lui și cu cei tari să astupe apele izvoarălor care era afară den cetate; și întăriră lui.

4. Și adună norod mult și astupă apele izvoarălor și râul cel ce împarte pren cetate, zicând: „Să nu vie împăratul Asur, și va afla apă multă și va birui“.

5. Și să întări Ezechias și zidi tot zidul cel surpat, și turnuri, și afară înainte alt zidu, și întări înălțimea cetății lui David și meșterșugui arme multe.

6. Și puse boiari de războiu preste norod și să strânsără cătră el la ulița porții văii, și grăi după inima lor, zicând:

7. „Întăriți-vă și vă îmbărbătați, și nu vă teameți, nice vă înfricoșați de cătră fața împăratului Assur și de cătră fața a toată limba ce iaste cu el, căce cu noi mai mulți decât cu dânsul sânt.

8. Cu dânsul – brațuri trupești, iară cu noi e Domnul Dumnezeul nostru, a mântui și a bate războiul nostru“. Și să îndârji norodul pre cuvintele Ezechiii, împăratului Iudii.

9. Și după aceasta trimise Senahirim, împăratul asirianilor, pre slugile lui asupra Ierusalimului, și el – la Lahis, și toată oastea lui cu el; și au trimis cătră Ezechias, împăratul Iudei, și cătră tot Iuda cel den Ierusalim, zicând:

10. „Așa zice Senahirim, împăratul asiriilor: ‘Pre cine voi nedejduiți și șădeți întru îngrădire în Ierusalim?

11. Au nu Ezechias vă înșală pre voi ca să vă dea pre voi la moarte și la foamete și la seate, zicând: ‘Domnul Dumnezăul nostru va mântui pre voi den mâna împăratului Asur’?

12. Au nu iaste acesta Ezichias carele au rădicat jârtăvnicile lui și înălțimile lui și zise Iudii și celor ce lăcuiescu în Ierusalim, zicând: ‘Denaintea jârtăvnicului acestuia să vă închinați și preste el să tămâiați’?

13. Nu știți ce am făcut eu și părinții miei la toate limbile țărilor? Au putând au putut dumnezeii limbilor a tot pământul să mântuiască pre norodul lor den mâna mea?

14. Cine e întru toți dumnezeii limbilor acestora pre carii au pierdut părinții miei? Au putea să mântuiască pre norodul lor den mâna mea, ca când va putea Dumnezăul vostru a vă mântui den mâna mea?

15. Acum dară, nu vă amăgească pre voi Ezechias și nu vă facă pre voi a vă nedejdui după aceastea! Și nu credeți lui, căce nu va putea dumnezăul a toată limba și al împărăției ca să mântuiască pre norodul lui den mâna mea și den mâna părinților miei, căce Dumnezăul vostru nu va mântui pre voi den mâna mea!“

16. Și încă au grăit slugile lui asupra Domnului Dumnezău și asupra Ezechiei, slugii lui.

17. Și carte au scris a defăima pre Domnul Dumnezăul lui Israil, și zise pentru El zicând: „Precum dumnezeii limbilor pământului n’au scos pre noroadele lor den mâna mea, așa nu va scoate Dumnezeul Iezechiei pre norodul lui den mâna mea!“

18. Și strigă cu glas mare jidoveaște preste Israil și pre norodul cel de pre zidu, pentru ca să ajutorească lor și să surpe, pentru ca să ia cetatea.

19. Și au grăit de Dumnezeul Ierusalimului ca și de dumnezeii noroadelor pământului, fapte de mâni de oameni.

20. Și să rugă Ezechias împăratul și Isaia, fiiul lui Ammos, prorocul, pentru aceastea și strigară la ceriu.

21. Și trimise Domnul înger și sfărmă pre tot războinicul tare, și boiariu, și voievod în tabăra împăratului Asur, și-ș întoarse obrazul cu rușine la pământul lui; și veni la casa dumnezeului lui, și cei ce au ieșit den pântecele lui surpară pre dânsul cu sabie.

22. Și mântui Domnul pre Ezechia și pre ceia ce șădea în Ierusalim den mâna lui Senahirim, împăratului Asur, și den mâna tuturor, și odihni pre ei dupre împrejur.

23. Și mulți aducea daruri Domnului la Ierusalim și daruri Ezechiei, împăratului Iudii, și să prearădică întru ochii a toate limbile.

24. Și, după aceastea, în zilele acealea bolnăvi Ezechias împăratul până la moarte și să rugă cătră Domnul; și ascultă lui și semn i-au dat lui.

25. Și nu după darea carea au dat lui au răsplătit Ezechias, și să înălță inema lui, și să făcu preste el urgie și preste Iuda și preste Ierusalim.

26. Și să smeri Ezechias dentru înălțimea inemii lui, el și cei ce lăcuia Ierusalimul, și n’au venit preste dânșii urgia Domnului în zilele Ezechiii.

27. Și să făcu Ezechiii avuție și mărire multă foarte; și visterii au făcut lui pentru argint, și pentru aur, și de pietri cinstite, și mirosituri, și cămări de aramă, și vase pohtite,

28. Și jicnițe de roadele grâului și vinului și a untdelemnului, și sate, și iasle la tot dobitocul, și stâni la turme, și cetăț care au zidit lui,

29. Și dobitoc de oi și de boi, întru mulțime, căci i-au dat lui Domnul aveare multă foarte.

30. Acesta Ezechias au astupat ieșirea apei Sionului cea de sus și le-au îndireptat pre eale în jos, cătră amiazăzi a cetății lui David; s’au sporit Ezechia întru toate lucrurile lui.

31. Și așa întru bătrânii boiarilor, cei ce s’au trimis de la Vavilon cătră dânsul să întreabe de dânsul semnul carele s’au făcut pre pământ, și-l lăsă pre dânsul Domnul ca să-l ispitească pre el, să știe ceale de la inema lui.

32. Și rămășițile cuvintelor Ezechiii și mila lui, iată, s’au scris întru prorocia Isaiei, fiiul lui Ammos, prorocului, și pre Cartea împăraților Iudii și Israil.

33. Și adormi Ezechias cu părinții lui și astrucară pre dânsul întru suirea mormânturilor fiilor lui David, și mărire și cinste i-au dat lui, la moartea lui, tot Iuda și ceia ce lăcuiesc în Ierusalim. Și împărăți Manasi, fiiul lui, în locul lui.

CAP 33

Împărăția lui Manasi și Amon.

1. Fiind de 12 ani Manasi când împărăți el, și 50 ani au împărățit în Ierusalim.

2. Și făcu răul înaintea Domnului, dentru toate urâciunele limbilor care au pierdut de tot Domnul de cătră fața fiilor lui Israil.

3. Și să întoarse și zidi înălțimi carele au surpat Ezechias, tatul lui, și au pus stâlpi vaalimilor și au făcut desișuri și s’au închinat la toată oastea ceriului și au slujit lor;

4. Și au zidit jârtăvnic în Casa Domnului, unde au zis Domnul: „În Ierusalim va fi numele mieu în veac!“

5. Și zidi jârtăvnice la toată oastea ceriului într’amândoao curțile Casii Domnului.

6. Și el petrecea fiii lui pren foc în pământul Venenom și să descânta și să vrăjiia și să fărmăca și făcu grăitori den pântece și vrăjitori și înmulți a face răul înaintea Domnului, a-l mânia pre Dânsul.

7. Și au pus cel cioplit și cel cioplit chipul carele au făcut în Casa Domnului, unde au zis Domnul cătră David și cătră Solomon, fiiul lui: „În casa aceasta și în Ierusalim, carele am ales dentru toate fealiurile lui Israil, voiu pune numele mieu în veac!

8. Și nu voiu adaoge a clăti piciorul lui Israil de la pământul care am dat părinților lor; însă de vor păzi a face toate carele am poruncit lor, după toată leagea și poruncile și judecățile, cu mâna lui Moisi“.

9. Și înșălă Manasi pre Iuda și pre cei ce lăcuiesc în Ierusalim a face răul mai mult decât toate limbile carele au râdicat Domnul de cătră fața fiilor lui Israil.

10. Și grăi Domnul preste Manasi și preste norodul lui, și n’au ascultat.

11. Și au adus Domnul preste dânșii pre boiarii puterii împăratului Asur, și au prins pre Manasi în legături și l-au legat pre el cu obezi și l-au adus la Vavilon.

12. Și deaca să necăji, cercă fața Domnului Dumnezăului lui și să smeri foarte de cătră fața Dumnezăului părinților lui.

13. Și să rugă cătră El și ascultă pre dânsul și ascultă strigarea lui și-l întoarse pre el la Ierusalim, spre împărăția lui. Și conoscu Manasi că Domnul acesta iaste Dumnezău.

14. Și după aceasta zidi zid afară den cetatea lui David, de la amiazăzi, de spre răsăritul lui Ghion, la pârâu, și de spre întrarea cea de pren poarta peaștelui, și au încunjiurat cea neumblată, ieșind pre poarta cea de premprejur, și puse la ea arme și o nălță pre ea foarte; și au pus boiari ai puterii preste toate cetățile ceale cu zid ale Iudei.

15. Și râdică pre dumnezeii cei streini și cel cioplit den Casa Domnului, și toate jârtăvnicele carele au zidit în muntele Casii Domnului, în Ierusalim, și afară den cetate.

16. Și tocmi jârtăvnicul Domnului și jârtvui preste el jârtve de mântuire și de laudă și zise Iudei ca să slujască Domnului Dumnezăului lui Israil.

17. Însă încă nărodul preste ceale înalte tămâia, însă în zadar Domnului Dumnezăului lor.

18. Și rămășițele cuvintelor lui Manasi și ruga lui cea cătră Dumnezău și cuvintele celor ce vedea, ce grăiia cătră dânsul, pre numele Domnului Dumnezăului lui Israil, iată, pre Cuvintele împăraților lui Israil.

19. Și ruga lui, și cum l-au ascultat pre dânsul, și toate păcatele lui și vicleșugurile lui, și locurile pre carele au zidit întru eale ceale nalte și au pus acolo desișuri și cioplite, mai nainte de a să întoarce el, iată, s’au scris pre Cuvintele celor ce văd.

20. Și adormi Manasi cu părinții lui, și-l îngropară pre el în grădina casii lui; și împărăți Ammon, fiiul lui, pentru dânsul.

21. Fiind de ani 22 Amon când împărăți el, și 2 ani au împărățit în Ierusalim.

22. Și făcu răul înaintea Domnului, cum au făcut Manasi, tatul lui, și la toate chipurile carele au făcut Manasi, tatul lui, jârtvuia Ammon și sluji lor.

23. Și nu să smeri înaintea lui Dumnezău cum s’au smerit Manasi, tatul lui, căci fiiu-său, Ammon, au înmulțit păcatul.

24. Și să râdicară preste el slugile lui și loviră pre dânsul în casa lui.

25. Și lovi nărodul pământului pre cei ce s’au râdicat preste împăratul Ammon, și împărăți nărodul pământului pre Iosia, fiiul lui, pentru dânsul.

CAP 34

Împărăția lui Iosias.

1. Fiind de 8 ani Iosias când împărăți el, și 31 de ani au împărățit în Ierusalim.

2. Și făcu ce e dirept înaintea Domnului și mearse întru căile lui David, tătâne-său, și nu să abătu în direapta au în stânga.

3. Și la al 10 ani al împărăției lui, și el încă copilaș, au început a cerca pre Domnul Dumnezăul lui David, tătâne-său, și la al 12 ani ai împărăției lui au început a curăți pre Iuda și pre Ierusalim de ceale nalte și de desișuri și de capiști și de ceale cioplite.

4. Și au săpat înaintea feații lui jârtăvnicele vaalimilor și ceale înalte de preste eale, și au tăiat desișurile și ceale cioplite, și ceale topite le-au fărâmat și le-au mărunțit și le-au topit și le-au aruncat spre fața mormânturilor celor ce jârtvuia lor.

5. Și oase de preoți au ars preste jârtăvnicile lor, și au curățit pre Iuda, și pre Ierusalim,

6. Și în cetățile lui Manasi și lui Efraim și Semeon, până la Neftalim, și în locurile lor premprejur.

7. Și surpă jârtăvnicile lor, și desișurile și idolii i-au tăiat mărunți, și toate înaltele, și tăie de la tot pământul lui Israil și să întoarse la Ierusalim.

8. Și la 18 ani ai împărăției lui, când porunci a curăți pământul și casa, trimise pre Sapfan, fiiul Eseliei, și pre Amesia, boiarenul cetății, și pre Ioas, fiiul lui Ioahaz, pre cel scriitoriu de aduceri aminte, să întărească Casa Domnului Dumnezăului lui.

9. Și veniră cătră Helchia, preotul cel mare, și deade argintul cel ce s’au băgat în Casa Domnului, carele au adunat leviții, cei ce păzăsc paza, den mâna lui Manasi și Efraim și de la boiari și de la toți ceialalți, den Israil și de la fiii Iudei și Veniamin și cei ce lăcuia în Ierusalim,

10. Și deaderă pre el pre mâna celor ce fac lucrurile; cei ce isprăvnicesc în Casa Domnului au dat pre el celor ce fac lucrurile în Casa Domnului, să tocmească și să întărească casa.

11. Și au dat teslarilor și meșterilor de casă să cumpere pietri cu 4 muchi și leamne de grinzi, să acopere casele carele au surpat împărații Iudei.

12. Și oamenii făcea cu credință preste lucruri; și preste ei, socotitori, Iez și Avdias, leviții, dentru fiii lui Merari, și Zaharias și Mosollam, dentru fiii lui Caath, a socoti; și tot levitul și tot cel ce să priceape, cu organe de cântări.

13. Și preste cei ce poartă în umăr, și ispravnici preste toți ceia ce fac lucrurile, la lucru și la lucru; și dentru leviți, logofeți și judicători și portari.

14. Și când scotea ei argintul cel ce să băga în Casa Domnului, aflat-au Helchia preotul Carte, a Legii Domnului – pren mâna lui Moisi.

15. Și răspunse Helchias și zise cătră Safan logofătul: „Cartea a Legii am aflat în Casa Domnului!“ Și au dat Helchias cartea lui Safan.

16. Și aduse Safan cartea cătră împăratul și deade încă împăratului samă, zicând: „Tot argintul s’au dat în mâna slugilor tale celor ce fac lucrurile“.

17. Și topiră argintul ce s’au aflat în Casa Domnului, și au dat pre mâna socotitorilor și pre mâna celor ce fac lucrul.

18. Și spuse Safan logofătul împăratului cuvânt, zicând: „Carte mi’au dat mie Helchias preotul“.

19. Și ceti pre ea Safan înaintea împăratului. Și fu deaca auzi împăratul cuvintele legii, rupse hainele lui.

20. Și porunci împăratul lui Helchias și lui Ahicam, fiiul lui Safan, și lui Avdon, fiiul Miheii, și lui Safan logofătul, și lui Asaias, slugii împăratului, zicând:

21. „Păsați și cercați pre Domnul pentru mine și pentru tot ce au rămas în Israil și în Iuda, pentru cuvintele cărții ce s’au aflat, căci mare e mânia Domnului carea s’au ațâțat întru noi, pentru căci n’au ascultat părinții noștri cuvintele Domnului, ca să facă după toate ce sânt scrise în cartea aceasta!“

22. Și mearse Helchias și cei ce zisease împăratul cătră Olda prorocița, muiarea lui Sellim, fiiul lui Thecue, fiiul lui Eseri, păzitoriului de haine, păzind poruncile, și ea lăcuia în Ierusalim, în masana, și grăiră ei după aceastea. Și zise lor:

23. „Așa au zis Domnul, Dumnezăul lui Israil, –ziceți omului celuia ce v’au trimis pre voi cătră mine–:

24. Așa zice Domnul: ‘Iată, Eu aduc preste locul acesta reale și preste cei ce lăcuiesc întru el toate cuvintele ce-s scrise în cartea cea cetită înaintea împăratului Iudei,

25. Pentru căci m’au părăsit pre mine și au tămâiat la dumnezăi streini, pentru ca să mă mânie întru toate lucrurile mânilor lor. Și să ațâță mânia mea în locul acesta și nu se va stinge’.

26. Și cătră împăratul Iudei, ce v’au trimis pre voi ca să cearce pre Domnul, așa veți grăi lui:

27. ‘Așa grăiaște Domnul, Dumnezăul lui Israil: ‘Cuvintele care le-ai auzit, și s’au înfrânt inima ta și te-ai smerit de cătră fața mea, deaca ai auzit cuvintele meale pre locul acesta și pre ceia ce lăcuiesc pre dânsul, și te-ai smerit înaintea mea, și ț’ai rumptu hainele tale, și ai plânsu înaintea mea, și eu am auzit, zice Domnul,

28. Iată că te adaog cătră părinții tăi și te vei adaoge cătră mormânturile tale cu pace, și nu vor vedea ochii tăi întru toate răutățile carele eu aduc preste locul acesta și preste cei ce lăcuiescu pre dânsul’“. Și dusără împăratului cuvânt.

29. Și trimise împăratul și adună pre cei bătrâni ai Iudei și ai Ierusalimului.

30. Și să sui împăratul Iuda la Casa Domnului, și tot Iuda, și ceia ce lăcuiescu Ierusalimul, și preoții, și leviții, și tot norodul, de la mic până la mare, și ceti întru urechile lor toate cuvintele Cărții Făgăduinții ce s’au aflat în Casa Domnului.

31. Și să sculă împăratul preste stâlpi și puse făgăduință în Casa Domnului, înaintea Domnului, ca să meargă înaintea Domnului, să păzească poruncile lui și judecățile lui și învățăturile lui cu toată inima și cu tot sufletul, ca să facă cuvintele făgăduinții, ceale scrise pre cartea aceasta.

32. Și puse pre toți ceia ce s’au aflat în Ierusalim și în Iuda și în Veniamin, și au făcut ceia ce lăcuia în Ierusalim făgăduință în Casa Domnului Dumnezăul părinților lor.

33. Și rădică Iosias toate urâciunele den tot pământul carele era al fiilor lui Israil; și au făcut pre toți ceia ce s’au aflat în Ierusalim și în Israil ca să slujască Domnului Dumnezeului lor. În toate zilele lui nu s’au abătut den napoia Domnului Dumnezeului părinților lui.

CAP 35

Iosias serbează Paștele. Moartea sa.

1. Și făcu Iosias fasec, în Ierusalim, Domnului Dumnezăului lui și jârtvui fasecul în ziua a 14 a lunii dentâiu.

2. Și puse preoți la pazile lor și întări pre dânșii la lucrurile Casii Domnului.

3. Și zise leviților, celor tari întru tot Israilul, ca să să sfințească ei Domnului, și a da săcriiul cel sfânt în Casa Domnului; și pusără sicriiul cel sfânt la casa carea au zidit Solomon, fiiul lui David, împăratul lui Israil. Și zise împăratul: „Nu iaste voao a rădica preste umăr nimica. Acum dară slujiț Domnului Dumnezeului nostru și norodului său, Israil,

4. Și vă gătiți după casele neamurilor voastre și după rânduialele voastre, după scrisoarea lui David, împăratul lui Israil, și pren mâna lui Solomon, fiiul lui,

5. Și stați în casă după împărțealele caselor neamurilor voastre, întru frații voștri, fiii norodului, și partea casii neamului întru leviți,

6. Și jârtvuiți fasec și sfintele gătiți fraților voștri, ca să faceți după cuvântul Domnului pren mâna lui Moisi“.

7. Și au dat începătură Iosia fiilor norodului: oi și miei și iezi den fiii caprilor, toate la fasec; și toate câte s’au aflat, la număr 30000, și viței 3000; aceastea –den avearea împăratului.

8. Și boiarii lui au dat începătură norodului și preoților și leviților, și au dat și Helchias și Zaharias și Iiil, boiarii Casii lui Dumnezău, și ei au dat preoților la fasec oi și miei și iezi, 2000 și 600, și viței 300.

9. Și Honenias și Vaneas și Sias și Nathanail, fratele lui, și Asavia și Iiil și Iozavad, boiarii leviților, au dat începătură leviților la fasec oi 5000 și veței 500.

10. Și să isprăvi slujba și stătură preoții la starea lor și leviții la împărțealele lor, după porunca împăratului.

11. Și junghiară fasec și turnară preoții sângele den mâna lor, și leviții au belit.

12. Și au gătit arderea-de-tot, ca să le dea lor după împărțeală, după casele neamurilor, fiilor norodului, ca să apropie arderile ceale de tot Domnului, în ce chip iaste scris în Cartea Legii lui Moisi; și așa de dimeneață.

13. Și fripseră pre fasec cu foc, după judecată, și ceale sfinte le-au fiert în căldări și în cazanuri, și bine să isprăvi, și alergară cătră toț fiii norodului.

14. Și după ce au gătit lor și preoților, că preoții, fiii lui Aaron –aducând arderile-de-tot și seurile, până în noapte; și leviții au gătit lor și fraților lor, fiilor lui Aaron.

15. Și cântăreții, fiii lui Asaf, preste starea lor, după învățăturile lui David, Asaf, și Eman, și Idithum, prorocii împăratului, și boiarii, și portarii porții și ai porții; nu era lor a să clăti de la slujba sfintelor, căci frații lor, leviții, au gătit lor. Și s’au isprăvit

16. Și să găti toată slujba în ziua aceaea, ca să facă fasec; și aduseră arderi-de-tot preste jârtăvnicul Domnului, după porunca împăratului Iosiei.

17. Și făcură fiii lui Israil, cei ce să aflară, fasec în vreamea aceaea și praznicul azimilor, 7 zile.

18. Și nu s’au făcut fasec de potriva lui întru Israil den zilele lui Samuil prorocul; și toți împărații lui Israil n’au făcut fasec carele au făcut Iosia și preoții și leviții și tot Iuda și Israil, ceia ce s’au aflat și ceia ce lăcuia în Ierusalim, Domnului.

19. În 18 ani ai împărăției Iosiei s’au făcut fasec acesta.

20. După aceastea, toate carele au făcut Iosias în casă, și pre ceia ce grăiia den pântece și pre gâcitori și pre therafin și chipurile și caridim, carele era în pământul Iudii și Ierusalim, l-au ars împăratul Iosias, pentru ca să întărească cuvintele legii, ce-s scrise pre cartea carea au aflat Helchias preotul în Casa Domnului; de potriva lui nu s’au făcut înaintea lui, carele s’au întors cătră Domnul cu toată inema lui, și cu tot sufletul lui, și cu toată vârtutea lui, după toată leagea lui Moisi; și după dânsul nu s’au sculat de potriva lui; însă nu să întoarse Domnul de cătră urgia mâniii lui cea mare carea s’au mâniat cu mânie Domnul pre Iuda, preste toate scârbele lui carele au scârbit Manasi. Și zise Domnul: „Și încă pre Iuda depărta-l-voiu de cătră fața mea, în ce chip am depărtat casa lui Israil și am lepădat cetatea care am ales, Ierusalimul, și casa carea am zis ‘Fi-va numele mieu acolo!’“ Și să sui Farao Nehao, împăratul Eghipetului, asupra împăratului asirianilor, la râul Iefratului, ca să dea războiu lui în Harhamis; și mearse împăratul Iosia întru întimpinarea lui.

21. Și trimise cătră el soli, zicând: „Ce mie și ție, împăratul Iudii? Nu asupra ta viu astăzi războiu să fac, ce pre locul războiului mieu. Și Dumnezeu au zis foarte să sârguiesc eu; păzeaște-te tu de cătră Dumnezeul cel ce e cu mine, pentru ca să nu te strice de tot pre tine!“

22. Și nu întoarse Iosias fața lui de cătră dânsul, ce numai a-i da războiu lui s’au întărit; și n’au ascultat cuvintele lui Nehao, pren rostul lui Dumnezeu, și veni a da războiu în câmpul lui Magghedo.

23. Și săgetară arcașii preste împăratul Iosia, și zise împăratul slugilor lui: „Scoateți-mă, căci am durut foarte!“.

24. Și-l scoaseră pre el slugile lui den cară, și-l suiră pre el pre carul al doilea care era lui, și-l aduseră pre el la Ierusalim. Și muri și să îngropă cu părinții lui. Și tot Iuda și Ierusalimul au plâns pentru Iosia.

25. Și plânse Ieremia pentru Iosia; și ziseră toți boiarii și jupâneasele plângere pentru Iosia, până astăzi, și l-au dat pre el întru poruncă preste Israil și, iată, s’au scris la Plânsuri.

26. Și era cealealalte cuvinte ale Iosiei și nădeajdea lui scrise în leagea Domnului, și cuvintele lui ceale dentâiu și ceale de apoi, iată, scrise-s preste Cărțile împăraților Israil și Iudei.

CAP 36

Urmașii lui Iosias. Robia Vavilonului.

1. Și luo norodul pământului pre Ioahaaz, fiiul Iosiei, și-l unseră pre el și puseră pre el, în locul tătâne-său, împărat preste Ierusalim.

2. Fiiu de 23 de ani era Ioahaz când împărăți el, și trei luni împărăți preste Ierusalim; și numele maicii lui – Amital, fata Ieremiei, de la Lovna. Și făcu răul înaintea Domnului, după toate câte au făcut părinții lui. Și legă pre acesta, pre Ioahaz, Farao Nehao în Devlata, în pământul Ethamului, ca să nu împărățască el în Ierusalim.

3. Și-l mută împăratul la Eghipet, și puse bir preste pământ 100 de talanzi de argint și un talant de aur.

4. Și puse Farao Nehao pre Eliachim, feciorul Iosiei, împărat preste Iuda și preste Ierusalim, pentru Iosia, tatul lui, și întoarse numele lui: Ioachim. Și luo Farao Nehao pre Ioahaz, fratele lui Ioachim, și-l aduse pre el la Eghipet și au murit acolo. Și argintul și aurul au dat lui Farao; atuncea au început pământul a da bir pre socoteală, ca să dea argintul după rostul lui Farao; și fieștecarele, după puteare, cerea argintul și aurul de la nărodul pământului, să dea pre el la Farao Nehao.

5. Fiind de 25 de ani Ioachim când împărăți el, și 11 ani împărăți în Ierusalim; și numele maicii lui – Zehora, fata lui Neriu, în Rama. Și făcu răul înaintea Domnului, după toate câte au făcut părinții lui. În zilele lui Ioachim veni Navohodonosor, împăratul Vavilonului, la pământul acela; și era slujind lui 3 ani, și să despărți de el. Și trimise Domnul preste dânșii pre haldei și tâlhăreturile sirilor și tâlhăretul moaviteanilor și al fiilor lui Ammon și al Samariei, și să despărțiră după cuvântul acesta, după cuvântul Domnului cu mâna slugilor lui, prorocilor. Însă mânia Domnului era preste Iuda, pentru ca să depărteaze pre el de cătră fața lui, pentru păcatele lui Manasi, întru toate carele au făcut, și cu sângele cel nevinovat carele au vărsat Ioachim și au umplut Ierusalimul cu sânge nevinovat; și nu vru Domnul să-i piarză de tot pre dânșii.

6. Și să sui preste el Navohodonosor, împăratul Vavilonului, și-l legă pre el cu obezi de aramă și l-au adus la Vavilon.

7. Și o parte den vasele Casii Domnului le-au adus la Vavilon și le-au pus pre dânsele în beseareca lui în Vavilon.

8. Și rămășițele cuvintelor lui Ioachim și toate câte au făcut, iată, aceastea-s scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraților Iudei. Și adormi Ioachim cu părinții lui și să îngropă în Ganozani cu părinții lui. Și împărăți Iehonias, fiiul lui, pentru dânsul.

9. Fiiu de 18 ani Iehonias când împărăți el, și 3 luni și 10 zile au împărățit în Ierusalim. Și făcu răul înaintea Domnului.

10. Și, trecând anul, au trimis împăratul Navohodonosor și l-au adus pre el la Vavilon, cu unealtele ceale pohtite ale Casii Domnului, și împărăți pre Sedechia, fratele tătâne-său, preste Iuda și preste Ierusalim.

11. Fiiu de 21 de ani Sedechia când împărăți el, și 11 ani au împărățit în Ierusalim.

12. Și făcu răul înaintea Domnului Dumnezăului lui, și nu se înfrânse de cătră fața Ieremiei prorocul și de rostul Domnului,

13. Pentru că au viclenit ceale de cătră împăratul Navodohonosor carele au jurat pre dânsul asupra lui Dumnezău, și-ș năsâlnici cerbicea lui, și inima lui întări ca să nu se întoarcă cătră Domnul Dumnezăul lui Israil.

14. Și toți cei mari ai Iudei și preoții și norodul pământului înmulțiră a defăima defăimături, după toate urâciunile limbilor, și au pângărit Casa Domnului cea den Ierusalim.

15. Și au trimis Domnul Dumnezăul părinților lor cătră ei cu mâna prorocilor lui, mânecând și trimițând îngerii lui, căci era neîndurându-se de norodul lui și de sfințirea lui.

16. Și era batjocorind pre îngerii lui și defăimând cuvintele lui și măscărind întru prorocii lui, până s’au suit mânia Domnului întru norodul lui cât nu era leac.

17. Și aduse preste dânșii pre împăratul haldeilor și ucise pre tinerii lor cu sabie în casa sfințeniei lui; și nu i s’au făcut milă de Sedechia, și spre fecioarele lor nu s’au milostivit, și pre bătrânii lor i-au dus. Toate le-au dat pre mânile lor.

18. Și toate unealtele Casii lui Dumnezău, ceale mari și ceale mici, și visteriile Casii Domnului, și toate visteriile împăratului și ale celor mai mari ai lor, toate le-au adus la Vavilon.

19. Și arse Casa Domnului, și surpă zidul Ierusalimului, și băștile lui le arse cu foc, și tot vasul înfrumusițat l-au pus la stingere.

20. Și mută pre cei rămași la Vavilon, și era lui și fiilor lui întru robi, până la împărăția midilor,

21. Ca să să plinească cuvântul Domnului pre în rostul Ieremiei, până a priimi pământul sâmbetele lui a sâmbeti; toate zilele pustiire lui au sâmbetit, întru plinirea a 70 de ani.

22. În anul dentâiu al lui Chiros, împăratul persilor, după ce s’au plinit cuvântul Domnului pren rostul Ieremiei, râdicând Domnul duhul lui Chiros, împăratul persilor, și porunci a striga întru toată împărăția lui, cu scrisoare, zicând:

23. „Aceastea zice Chiros, împăratul persilor: ‘Toate împărățiile pământului au dat mie Domnul Dumnezăul ceriului, și El au poruncit mie să-i zidesc lui casă în Ierusalimul cel den Iudea. Cel dentru voi, dentru tot norodul lui, fi-va Domnul Dumnezăul lui cu dânsul, și să să suie!’“

▲ Începutul paginii.