Blestemul dervișului
de Dimitrie Bolintineanu


În toată viața voastră, p-a voastră tristă casă,
Să cînte baibuh !
O rudă să vă moară, cu orice an ce pasă
Și voi să trăiți încă, domniți d-al morții duh !
Durerile trecute să le-aduceți aminte !
Uitarea dorul vostru să uite-a împăca !
Flămînzi, să roadeți iarba ce naște pe morminte !
Ghiaurul să refuze mormîntu-a vă săpa.
Să vă vedeți voi vița prin alții rădicată !
Căzuți la băuturi !
Să vă mușcați și brațul, și mîna deșirată !
Din lacrimile voastre să vă-adăpați, ghiauri !
Să vă tîrîți pe strade cu brațele rănite
Pe hîrburi, nencetat !
Ca să simțiți ce chinuri, ce suferinți cumplite
Această semenție în lume a-ncercat !
Să auziți în noapte pe boarele sălbateci
O șoptă ca de lanțuri ce robii-n lume port !
Pe ce veți pune fruntea în visele fantastici
Să vi se pară vouă că-i capul unui mort !
În casa unde puneți piciorul vreodată
S-aflați vrun adăpost,
Să intre cruda moarte de boale conjurată,
Să nu mai fie pace, să nu mai afle rost !
Pe orice-ți pune mîna, țărînă să se facă !
Să veștejească floarea de care ați atins !
Să se usuce vinul ce grijele vă-mpacă,
Sau să se schimbe-ndată în plîns de foc nestins !