Esmé
Ca Esmé mai dulce floare
Cu dezmierdător parfum,
N-a mai strălucit sub soare
De la Tunis la Batum !
Sub privire-i s-aurește
Unda lină din Bosfor
Și, văzînd-o, Gul roșește,
În grădină la Nihor.
Ca mărgăritarul albă
Și cu părul de ebin,
Ochi de foc și mînă dalbă,
Gura, grațios rubin ;
Naltă, delicată, fină,
Dar cu brațul rotunzior,
Sînul ei, sîn de vergină
Unde dulci mistere zbor.
De un an e măritată.
De ghiauri, de musulmani,
Și de frenci e lăudată ;
Are optsprezece ani !
Cînd o vezi la preumblare
Sub iașmac adus din Șam,
Ca o stea prin nori, apare
Dulcea fiică-a lui Osman.
Feregeaua-i se-mlădie
Pe kiahiul, bogat cerchez,
Cu dalga de selemie,
Cu șalvari largi de geanfez.
Cînd ea lasă cu dulceață
Vălul ei a flutura,
S-ai trei zile-aici în viață,
S-o vezi asfel, tu le-ai da !
Cînd Esmé umblă prin casă,
Coamele-i de talpe trec
Și-ntr-o mie cozi se lasă
P-al ei sîrmali-elec.
La plimbare cînd ea iese,
'Noadă păru-i, elegant,
Peste cap, în valuri dese
Cu un ac de diamant.
Oh ! amar cui o privește
Un minut făr' de iașmac !
Mai amar cui o iubește !
Dorurile nu-i mai tac !
De la frunte la picioare
E un fermec grațios !
Sufletul ei e un soare,
Corpul ei un crin frumos !
A sa inimă se duce
În secret dup-un ghiaur,
Patimile, strînse dulce
În arzîndu-i sîn, murmur.
Esmé - Almelaiur - Leili - Mehrubé - Odalisca - Fata de la Candili - Sclavele în vînzare - Ziulé - Fatmé - Cercheza - Se scaldă - Blestemul dervișului -Ți-aduci aminte