Eroi în zdrențe

 

Să-mbrac în haine pe măsură
Și-n rime mândre versul meu,
Să poată mai ușor străbate
Azi prin saloane, — pot și eu.

Ci gândurile mele sfinte
Nu-s tineri leneși cari se-mbracă
La modă, în mănuși și fracuri,
Și cari trăiesc ca să petreacă.

Azi spada nu mai zăngănește
Și pușca ruginită doarme.
Dar e război !... în luptă însă
Slujesc idei în loc de arme.

Acolo stau și eu în luptă,
Între soldații ăstui veac !
Eu lupt cu versuri: un războinic
E orice cântec care-l fac.

Ostași în zdrențe, dar eroici,
Dintr-înșii laș nici unul nu-i...
Și vitejia face cinstea
Unui ostaș, nu haina lui !

Și nu mă-ntreb eu: după moarte-mi
Trăi-vor cântecele mele?
Să piară, de li-i scris scris, în luptă,
Eu nu mă îngrijesc de ele.

Dar sfântă-i cartea unde-or zace
Ideile-mi de mult uitate:
Mormânt d-eroi care muriră
În lupta pentru libertate !