Husarii tâlhari

Husarii tâlhari de Sándor Petőfi

Traducere de Grigore N. Lazu
Publicată în 451 traduceri libere și imitațiuni de poezii antice și moderne din Orient și Occident, pag. 473-474.
Titlul original: Tolvaj huszár

1.
Nechez de cai se-aude,
Răsunet de fanfari;
Cvartir gătește Jude,
Căci iată, vin husari!

Și iată-i 'n sat că intră,
Pe stradă se opresc;
Voioșî dar și cu grijă
Sătenii îi privesc.

Să-i vadă, nu e vorbă,
Plăcere ei simțeau,
Căci mândri sunt husarii,
Dar mană lungă au!

— Ia seama, auzi tu fată —
Husarii cât or sta,
Din lucrurile noastre
Cumva de n-ar fura!

2.
Cu raza dimineței
Husarii se trezesc,
Căci goarna iî adună —
Încalecă — pornesc.

Stă fata la fereastră
Cu ochi de lacrimi plini,
Și după dânșiî cată
C-un dureros suspin.

— De ce plângi, fiica noastră ?
Mămuca a-ntrebat;
—Vai! inima, mămucă,
Husarul mi-a furat.