Lișeța, rața și gîsca

←

Lișeța, rața și gîsca
de Grigore Alexandrescu

→

1929Lișeța, rața și gîscaGrigore Alexandrescu

Spun că-n vara trecută o lișeță ș-o rață,
Ai lebedei de baltă consilieri privați,
Supt președința gîștei s-au strîns de dimineață
Pe lac la Cișmegiu; acolo invitați
Erau din înalt ordin a hotărî în sfat
        O pricină de stat,
Adică prin dezbateri adînc să chibzuiască
Pentru un pește mare, cu ce sos să-l gătească.
        Căci lebăda gîtoasă
        Voia să dea o masă;
Mare le fu gîlceava și lungă convorbirea:
Prezidentul le zise: „Fraților senatori!
        Să lăsăm chibzuirea,
Pricina, cum să vede, e foarte delicată,
Și dup-a mea părere trebuie amînată:
        Veniți mîine în zori.“
Propunerea aceasta cu toți o aplaudară
        Și pentru-ntîia oară
        Pe gîscă lăudară
Pentru a ei ideie, apoi se risipiră
Și a doua zi iară l-același loc veniră.
Pîn-a doua zi însă știți ce s-a întîmplat?
Fiind vară și soare și o căldură mare,
        Peștele s-a stricat
        Și racii l-a mîncat.

Cuvintele-aci scrise să nu vă pară glume;
Consiliuri d-acestea vedem destule-n lume,
        Și la noi mai ales
        Se-ntîmplă foarte des.

(„Reforma“, 18 octombrie 1862)