Noapte (Petőfi)

 

Eu stau la geam, cocheta lună
Mă spionează prin perdele;
Și drăgăstos ea poleiește
Fereastra odăiței mele.

Nebuno, ce zâmbești tu galeș?
Ori poate îți închipuiești
Că stau, ca alți poeți, la pândă,
Cu drag aștept să te ivești?

Dar nici nu mi-a trecut prin minte
Așa ceva. Mergi sănătoasă!
Îndeosebi în astă seară
De tine prea puțin îmi pasă!

Acolo vezi acea fereastră?
E locuința adoratei;
Aștept, ’nainte de culcare,
Să-mi mai apară după gratii....

(Dunavecse, aprilie-mai 1844)