Pastel (Petőfi)

 

Pe pustă crâșme sunt destule...
Dar știu eu una, — ciardă veche! -
Pe pustă și în toată lumea
Mă prind că nu-i găsești păreche.

Ca omul beat, tot vrea să plece,
Dar stă la gânduri, amețită!
Și strâmb i-atârnă învelișul,
Ca pălăria lui pleoștită...

(Nota autorului: csárda = crâșmă, han.)

(Késmárk, 3 mai 1845)