Rondelul ctitorilor
În zugrăveala-nvechită,
El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse,
Biserica de ei clădită
O țin cu degete întinse.
Năluci din vechiul timp desprinse,
Știu viața lor că e sfârșită
În zugrăveala învechită,
El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse.
Și nu-și blesteamă-a lor ursită...
Dar orice candeli când văd stinse,
Și sfânta slujbă părăsită,
Ei plâng cu lacrimi neînvinse
În zugrăveala învechită.
Poema rondelurilor (1927), de Alexandru Macedonski
- Rondelurile pribege - Lucrurilor - Orașului mic - de aur - Lunii - Crinilor - Țiganilor - Cercetașilor - Plecării - Orașului din Indii - Morii - Contemporanilor - Meu
- Rondelurile celor patru vânturi - Cupei de Murano - Privighetoarei - Trecutului - Oglindei - Domniței - Orașului de altădată - Orelor - Ajungerii la cer - Ctitorilor - Coroanelor nepieritoare
- Rondelurile rozelor - Rozelor ce mor - Lui Saadi - Rozelor din Cișmegi - Marilor roze - Beat de roze - Cascadelor de roze - Privighetoarei între roze - Rozelor de august - Rozei ce înflorește - Lui Saadi ieșind dintre roze
- Rondelurile rozelor de azi și de ieri - Rozelor de azi și de ieri - Nopții argintate
- Rondelurile Senei - Înecaților - Florilor de lună - Parisului iad - Dezastrului mondial - Uriașului - Ticăloșilor - Înălțimilor - Franței burgheze - Duminicilor de la Bellevue - Sfârșitului
- Rondelurile de porțelan - Lui Tsing-Ly-Tsi - Podului de onix - Pagodei - Apei din ograda japonezului - Muzmeiei - Opiumului - Mării Japoneze - Crizantemei - Ioshiwarei - Chinezilor din Paris - Epigraf final