Rondelul meu
Când am fost ură am fost mare,
Dar, astăzi, cu desăvârșire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Ești mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ți-este inima iubire,
Când ți-este sufletul iertare.
Știu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viață trecem în neștire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriștea cât de mare,
Și înălțarea e-n iertare.
Poema rondelurilor (1927), de Alexandru Macedonski
- Rondelurile pribege - Lucrurilor - Orașului mic - de aur - Lunii - Crinilor - Țiganilor - Cercetașilor - Plecării - Orașului din Indii - Morii - Contemporanilor - Meu
- Rondelurile celor patru vânturi - Cupei de Murano - Privighetoarei - Trecutului - Oglindei - Domniței - Orașului de altădată - Orelor - Ajungerii la cer - Ctitorilor - Coroanelor nepieritoare
- Rondelurile rozelor - Rozelor ce mor - Lui Saadi - Rozelor din Cișmegi - Marilor roze - Beat de roze - Cascadelor de roze - Privighetoarei între roze - Rozelor de august - Rozei ce înflorește - Lui Saadi ieșind dintre roze
- Rondelurile rozelor de azi și de ieri - Rozelor de azi și de ieri - Nopții argintate
- Rondelurile Senei - Înecaților - Florilor de lună - Parisului iad - Dezastrului mondial - Uriașului - Ticăloșilor - Înălțimilor - Franței burgheze - Duminicilor de la Bellevue - Sfârșitului
- Rondelurile de porțelan - Lui Tsing-Ly-Tsi - Podului de onix - Pagodei - Apei din ograda japonezului - Muzmeiei - Opiumului - Mării Japoneze - Crizantemei - Ioshiwarei - Chinezilor din Paris - Epigraf final