Sărbătoare de primăvară
A primăverii tristă petrecere-a-nceput:
Sălbăticita ceată de gingașe fecioare
Aleargă-n aiurire, bocind rătăcitoare,
Cu sînul gol, cu părul în aer desfăcut:
"Adonis ! Adonis !"
Pustie noapte cade. Pe umede cărări
S-afundă-n întuneric, trecînd cu torțe-aprinse,
Și sperie tăcerea pădurilor întinse
De-atît suspin și plînset, și hohot, și strigări:
"Adonis ! Adonis !"
Pe iarbă zace, palid și mort, un făt-frumos,
Îl caută prin codri fecioare-ndurerate;
Plîng florile-mprejuru-i, și-s toate-nsîngerate,
Văzduhul tot se umple de vaier dureros:
"Adonis ! Adonis !"