Spitalul amorului (1852)/1/Într-ast lăcaș plin de suspinuri
Într-ast lăcaș plin de suspinuri
D-a mea stăpână eu depărtat,
Or ce minut petrec în chinuri;
Cu totu-n lacrămi sânt înundat.
într-astă stare în desnădejde
Or ce plăncere n-am de dorit,
Fără-ncetare durerea-mi crește,
Să plâng dar soarta ce m-a gonit.
O zile triste! curgeți, grăbiți,
N-am ce mai pierde, ce să jertvesc,
Ore fatale ce mă opriți
D-a bea paharul ce-atăt doresc?
Atâtea lacrămi ce curg torontur
Nu vă pot trage ca a ma viață,
Întics-uitării crude momenturi
Când voi n-aduceți nici o duceață.
Lăsați în pace ca să deșert
Aceast-otravă ce-amestecați,
Fierea ce nectar voi o predați
Lăsați în pace ca să deșert.
G. F.