Sora Ana
De când a ucis prin știre
P-acel bun Cantacuzin,
Doamna Ghica-n monastire
Se ascunde cu-al ei chin.
— „Soră Ană, Anioară!
Să nu-ți vază fața ta!
Gelozia ei omoară
Tot ce-o poate supăra.
Chipul tău e rupt din soare;
Sânul tau din criniori,
Păru-ți din a serii boare;
Buzele-ți din foc de zori.
Ochii i-ai răpit din mare,
Sufletu-ți e smuls din vânt;
De la flori a ta suflare;
Gându-ți de la duhul sfânt!"
Sora nu dă ascultare
Vorbelor ce i s-a zis,
Înaintea doamnei pare
Ca un fraged, dulce vis.
— „Spuneți, maici fermecătoare,
Fără frică de păcat,
Pruncul meu cu cosicioare,
Cine mi l-a deocheat?
Sora Ana cea plăvie?
Sora Ana negreșit!...
S-o zidească în chilie!..."
Și chilia s-a zidit.
Sora Ana, Anioară,
Asfel roagă pe zidari
— „Să-mi lăsați o ferestioară,
În ferestrele mai mari,
Ca să nu se veștejească
Fața mea ca-ntr-un mormânt;
Până să se dovedească
Că nevinovată sânt!
Eu sunt tânără, le spune,
Traiul mi-e atât de drag!
Loc puțin eu țiu în lume,
Rău puțin eu pot să fac."
— „Nu se poate, copiliță!
Doamna astfel a voit.
Tacă-ți draga ta guriță!
N-ai nimic de dobândit!"
— „Spuneți, dară, maicei mele
Că în lume nu mai sânt,
Ca să verse lăcrimele
Să înece-acest pământ..."
Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare - Preda Buzescu - Muma lui Ștefan cel Mare - Fata de la Cozia - Un ostaș român închis peste Dunăre - Mircea la bătaie - Mihai scăpând stindardul - Mihai la pădurarul - Mircea cel Mare și solii - Căpitanul de vânători - Mărioara - Doamna lui Neagu - Cupa lui Ștefan - Sora Ana - Daniel Sihastru - Fiastrii - Întoarcerea lui Mihai - Miron Costin - Monastirea Putna - Năvala lui Țepeș - Apa Bârsei - Grozea vornicul - Mihai revenind de la Dunăre - Domnul Mavrogheni - Bârlad - Baia - Codrul Cosminului - Ștefan la moarte - Dumbrava Roșie - Maria Putoianca - Muma lui Mihai