Hinov
| Hinov de Alexandru Macedonski |
Sfărâmături de urne — oriunde --
lespezi de marmoră mari
sub care zac atâți legionari,
iată Hinovul; — în el s-ascunde
potopul de secoli ce-a curs.
Călcând această țărână mută,
văd ce nu vedeți voi
umbrele-acelor eroi
ai căror urmași suntem noi;
și stând în valea tăcută,
îmi râd de ritm
și de-orice reguli îmi râd;
ritmul meu e zgomotul
ce-l fac cu zalele lor.
Îi văd... s-arată: sculatu-s-au toți
de sub pietre...
Trec --
Trec sute; iată-i: de-oțel le e coiful,
lat era romanul în spete,-ondulat
avea părul; puternic brațul.
Roma veche întreagă
se-nșiră pe dinaintea mea
Consuli,
proconsuli,
matroane, copile, liberți —
Roma veche întreagă
pontifeci, apoi, și vestale,
flamini,
saturnale. --
Salutare, eternă stea,
pe-aceste țărmuri pribeagă.
Tăceți, o! versuri deșerte...
Și tu, la pământ, poete; --
trec Cezarii --
sărută pământul acesta
e sfânt.
Ocnele - Formele - Noaptea de aprilie - Accente intime - Poeții - Noaptea de septembrie (La muză) - Noaptea de iunie - Vioristul - Hinov - Calul arabului - Templul bogăției - La suflet - Lupta și toate sunetele ei - Destinul - La harpă - Focul sacru... - Tinerețea - Odă la condeiul meu - Filozofia morții - Albaspina - Reîntoarcerea - Răspuns la câțiva critici