Tinerețea
| Tinerețea de Alexandru Macedonski |
Iubesc frumoasa Tinerețe,
Cu anii săi de flori,
Cu zâmbete pe a sa față,
Cu ochi scânteietori;
Îmi place fruntea-i coronată
De poezii ș-amor,
De dulci iluzii care iute
Se nasc și iute mor.
Cortegiul său e din speranțe,
Din vecinice izbânzi,
Și pulbere de aur poartă
Pe aripe plăpânzi.
Adesea e cutezătoare
Întocmai ca Icar,
Și pân' la soare se înalță
În zboru-i temerar!
În totul e însuflețită
De-al geniului foc,
Și egoismul nu găsește
În sufletul său loc!
Pe-oriunde trece, răspândește,
Ca foi de trandafiri,
Cu mâinile-i îmbelșugate,
Idei și dulci simțiri!
Să-i zică orișicum, bătrânii
Pătrunși de reci fiori,
Ce dragă este tinerețea
Cu anii săi de flori!
Ocnele - Formele - Noaptea de aprilie - Accente intime - Poeții - Noaptea de septembrie (La muză) - Noaptea de iunie - Vioristul - Hinov - Calul arabului - Templul bogăției - La suflet - Lupta și toate sunetele ei - Destinul - La harpă - Focul sacru... - Tinerețea - Odă la condeiul meu - Filozofia morții - Albaspina - Reîntoarcerea - Răspuns la câțiva critici