Iubitei întristate
Aș vrea un cer albastru, și pace, și lumină,
Ca-n basme să-mi răsară în față o grădină,
Cu largi cărări umbrite, și flori de liliac,
Și sălcii plângătoare pe-o margine de lac...
Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire!
Cu ochii mari și limpezi, cu mijlocul subțire,
Crăiasa mea iubită — regina florilor —
Să-ți dau o veșnicie de nesfârșit amor!
Să nu te văd iar tristă, — ci dornică de viață,
Cu zâmbetul pe buze și rumenă la față,
Să uiți c-ai mers odată pe-al vieții aspru drum,
— Să nu te mai ajungă durerile de-acum....
Furtuna - Lacul - Vin’, iubito - Terține - O noapte - Cărturăreasa - Păcatul - Scrisoare - Iubitei întristate - Nebunul - Somnul - Iubita - Din prag - Către chipul din oglindă - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) - 1908 - În taina nopții - Înserarea (Fragment dintr-un poem) - Împăcare - Vecina - Clipe de zbucium - Pruncul - Taina nopții - Epitafuri - Cântec - Fata tristă - Ceasornicului meu - Eclipsă - Doleanțele unui cronicar teatral - De profundis - Poșta redacției - Scrisori iubite - Catrene improvizate - Portret - Șoapte - Toto et l’auto - Le vaillant moucheron - Fable esquimaude - L’âne philosophe - Lumină - Acuarelă - Paragini... - Biografie - Singurătate - Vin țigăncile la crâng... - Aprilie - Câți ca voi! - Iepurele - Rândunelul