Terține (Topîrceanu)
Și acum țin minte șoaptele-i pierdute
În vuietul sălbatic de furtună:
"De ce nu ești cuminte? Du-te, du-te!"
E vânt, e noapte. Fulgeră și tună,
Și-o ploaie — acum a început să cadă
În picuri mari cât boaba de alună.
Cuprinsu-i plin ca de sclipiri de spadă,
Eu plec încet, ca-n vis, și nu-mi dau seamă.
Un glas... dar cine-ar fi putut să creadă?
Părea că-n urmă-mi rugător mă cheamă.
Furtuna - Lacul - Vin’, iubito - Terține - O noapte - Cărturăreasa - Păcatul - Scrisoare - Iubitei întristate - Nebunul - Somnul - Iubita - Din prag - Către chipul din oglindă - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) - 1908 - În taina nopții - Înserarea (Fragment dintr-un poem) - Împăcare - Vecina - Clipe de zbucium - Pruncul - Taina nopții - Epitafuri - Cântec - Fata tristă - Ceasornicului meu - Eclipsă - Doleanțele unui cronicar teatral - De profundis - Poșta redacției - Scrisori iubite - Catrene improvizate - Portret - Șoapte - Toto et l’auto - Le vaillant moucheron - Fable esquimaude - L’âne philosophe - Lumină - Acuarelă - Paragini... - Biografie - Singurătate - Vin țigăncile la crâng... - Aprilie - Câți ca voi! - Iepurele - Rândunelul