Luarea Hotinului
I
modificăSerascherul vede cetele moldave,
Oștile muntene, tinere și brave.
Dar a lor splendoare turbură mai rău
Fala musulmană și sufletul său.
El tânjeste domnii pentru ce să vie
În cuprinsul luptei cu puțină-armie.
Petricei răspunde pentru-ai lui moldavi
— „Sunt puțini la număr, însă toți sunt bravi."
Pașa se mânie, c-un hanger lovește
Domnul peste față - fruntea lui roșește.
II
modificăPe dorminda frunte vechiului Hotin
Luna plină varsă valuri d-aur lin.
Dar sub cortu-i mândru serascherul cheamă
Capii ordii sale și le cere seamă.
Pe lucioase stofe pașii s-așezau;
Numai domnii noștri pe picioare stau.
Serascheru-arată planurile sale.
Pașii toți se-nchină și găsesc cu cale.
Apoi cere vorba domnilor români
Și-astfel le vorbește: — „Ce tăceți, voi, câini?"
Domnul României astfel îi răspunde
— „Umbrele științei până-a nu pătrunde
Este nevoință garde să-nșirați,
Căci în somn molatic turcii toți sunt dați."
Pașa se mânie și mânia-i crește,
Cu măciuca d-aur el pe domn lovește.
Ambii domni atuncea cortu-au părăsit;
Dorul ce-i pătruride gândul le-a mărit.
Petricei vorbește mândrelor armate
— „Țările române sunt azi înherate.
Cela care-aude hulă și-ntristare
Și mai pleacă fruntea, suflet nobil n-are.
Sufletu-i merită să fie-umilit
Și decât rușinea mult mai înjosit."
Zice. Căpitanii jură răzbunare.
La poloni, românii trec cu mic, cu mare.
III
modificăLeșii se coboară, turcii se trezesc.
rmele răsună, văile mugesc.
Petricei deschide porțile pe dată.
Leșii intră,-atacă, lupta-i verșunată.
Zorile revarsă peste luptători,
Peste morți, pe sânge, luminoase flori.
Petricei, în frunte, p-al său cal răzbește.
Vede serascherul... capul îi răpește.