Wikisource

La țară (Dimitrie Bolintineanu)

←
La țară
de Dimitrie Bolintineanu
→
2918La țarăDimitrie Bolintineanu


Pilotul are ochii prin nopți de vijelie
Pe al busolei ac,
Și regii ce plecară să afle pe mesie,
O stea strălucitoare priveau pe cer cu drag.
Tu, țara mea frumoasă, în ținta de mărire

La care tu pășești,
Ce stea împodobită de sfântă strălucire
Ți-arată a ta cale cu razele-i cerești?
Ești jună, ești frumoasă, ai munți și stânci râpoase,
Ai râuri argintii,
Ai văi cu plete d-aur, păduri verzi și umbroase
Și pulbere de turme, femei cu ochii vii.
Prosperitate, pace, amorul și plăcerea

În sânu-ți locuiesc.
Și călătorii care nu îți cunosc durerea,
Răpiți de-atătea daruri, stau și te fericesc.
Dar astă soartă dulce ce oare-ți folosește,

O, țară de amor!
A spiritului pâine, lumina îți lipsește,
Și toate-aceste bunuri pierd farmecele lor!
Dă toate-aceste daruri p-o zi de luminare,
O, dulce țara mea!
Tu ai născut în lume și liberă și tare,
Și astăzi ignorința înclină fruntea ta,
Străinul ce te știe, plângând l-a ta durere,
La numele tău bun,
Își zice: această țară în întuneric piere!
Cu-oțetul te adapă, cu spini te încunun!
Acele certe surde ce-n sânul tău răsună,
O, țară, te slăbesc!
Și cauza lor fie în fundu-i cât de bună,
Tot pe străini servesc.
Fii, țara mea, unită, de vei să fii tu mare!
În cap cu al tău domn,
Așteaptă! Ziua vine și fericit e care
La dulcea ei sosire n-o fi surprins de somn!

Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=La_țară_(Dimitrie_Bolintineanu)&oldid=67838”