La uitare
Tu ești o ferice floare
Ce în câmpul morții crești
Pururea surâzătoare,
Dorurile lecuiești.
Între cei rămași în viață
Și-ntre cei ce nu mai sânt,
Tu reverși o dulce ceață,
Tu ascunzi al lor mormânt.
Ca o mână înflorită
Lacrimile ștergi plăcut
Și durerea infinită
O gonești către trecut.
Dar cu tine, orice rele,
Orice bunuri se topesc
Și pe urma fugii tele,
Noi dorințe înfloresc.
În durerea lui amorul
Te consultă multe ori;
Tu îi vindeci dulce dorul
Cu-ale tele triste flori.
Și când vinul se revarsă,
Când ospeții dănțuiesc,
Sânul tău pe lume varsă
Un parfum dumnezeiesc.
O fată tânără pe patul morții - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deșertul - Morții - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocație - Cântece și sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la țară - Timpul - La Ștefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La țară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineții - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil