La un orb
de Dimitrie Bolintineanu


Tu n-ai văzut prin ochii-ți lumina niciodată.
O noapte fără fund
Vederea ta absoarbe și viața ți s-arată
Un râu ce geme-n umbră și umbrele-l ascund.

Da, tu ghicești lumina prin ochii minții tele,
Printr-înșii, tot despici.
Prin ei tu mergi la bine și te ferești de rele,
Prin ei d-amorul țării atât de drag ne zici!

Sunt însă orbi în lume de inimă, de minte.
Acestii, c-un cuvânt,
Merită ca să-i plângem de tine înainte,
Trăiesc orbi în lumină și morți în viață sânt!

Orb este cel ce cată lumina să oprească
În cursu-i regulat,
Ce crede-această viața ironie cerească,
Că lumea moștenire la cei vicleni s-a dat!

Insecte mici de noapte ce luptă cu vulvoarea
Și arse-n sânu-i, pier.
Dar tu nu ești ca dânșii! Speranța și amoarea
Revarsă p-a ta față lumini ce vin din cer.