La un amic sărac
Bogații în mijlocul plăcerilor nebune
Tresar de multe ori,
Crezând că umbra morții pe fruntea lor se pune,
Și că se schimbă-n lacrimi ale ursitei flori!
Tu știi că tot ce are o formă se zdrobește,
Tu știi, amicul meu,
Că după om în viață nimic nu mai trăiește
Decât virtutea dalbă a sufletului său.
De îți lipsește ție o casă strălucită
Cu marmor răpitor
Și dacă locuința de toți e părăsită,
Tu știi ce preț a pune pe vizitele lor;
Tu știi că interesul conduce astă lume,
Și-acești trăitori morți
Speculă simțimântul, virtute, fală, nume,
Și pe a țării viață aruncă ai lor sorți.
La poarta sărăciei, nu, câinii nu s-adună!
Și tu, ce-ai deșirat
După a lumii frunte râzânda ei cunună,
Ce trebuie să cugți-nainte ai aflat!
Ferice cel ce poate, de orice lanț-nainte,
Să spargă jugul său,
Acela singur poate să meargă în morminte
De orice lanțuri Iiber, cum tu faci, dragul meu!
O fată tânără pe patul morții - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deșertul - Morții - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocație - Cântece și sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la țară - Timpul - La Ștefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La țară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineții - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil