Viziunile
de Dimitrie Bolintineanu


Precum se varsă norul în unde gemătoare
Cînd este foarte greu,
Asemenea în cînturi amari și plîngătoare,
Și inima zdrobită revarsă dorul său.
De ce pe-această lume lucește încă soare ?
De ce pămîntul are atîtea dalbe flori,
Cînd sub a ei durere, vai ! inima mea moare,
Și varsă lungi plînsori ?
Din toate aste zile d-amor și de plăcere
Ce peste lume zbor,
Nici una pentru mine s-aline-a mea durere ?
Ce ? Sub amărăciune eu trebuie să rnor ?
O, zile de plăcere, d-amor, de fericire,
Ce mă-mbătați d-un fermec ceresc, necunoscut,
Ce atrăgeați din sînu-i dulci valuri de iubire,
Ce oare v-ați făcut ?
Îmi pare că-i acolo, ca dulcea dimineață
Frumoasă surîzînd,
Că văz suava-i coamă ca o cerească ceață
Schimbînd cerești săruturi cu umăru-i albind.
C-auz cîteodată în vîntul ce se duce,
A sa frumoasă voce ce dulci dorinți congior
Și vorbe amoroase ce dau un farmec dulce
Plăcerilor d-amor.
O, sînte mesagere, voi, viziuni ce-amorul
Revarsă drăgălaș,
Nu mai veniți la mine ! De cum luați voi zborul
Și mă lăsați, mai negru îmi pare ast locaș !