La flori
Flori frumoase! Sunteți oare
Dulci surâsuri de la zori?
Căci p-a lor încingătoare
Voi luciți, o, scumpe flori!
Sunteți sufletele blânde
Fetelor ce nu mai sânt?
Ah! ca ele de plăpânde,
Treceți viața pe pământ!
Sunteți vise aurite
Ce din cer se risipesc?
Căci ca ele-mbălsămite
Foile vă strălucesc.
Sunteți raze fugătoare
Ce plutesc prin sărbători?
Ca lumini de sărbătoare,
Voi luciți, suave flori.
Sunteți lacrime divine
Dup-al frumuseții sân?
Căci cu voi în zile line
Grațiile se îngân!
Vai! Ca voi strălucitoare
Sufletu-mi avea plăceri
Și ca voi nestătătoare
Au pierit în lungi dureri.
Voi pe sânul primăverii
Către viață ați venit.
Numai eu nu iau durerii
Anii care mi-a răpit.
O fată tânără pe patul morții - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deșertul - Morții - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocație - Cântece și sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la țară - Timpul - La Ștefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La țară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineții - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil