Deschide meniul principal

Amiaza maura

Amiaza maura
de Ion Luca Caragiale
Simbolistă-orientală


<poem>În aer e lene... Amiază de vară. E pâclă greoaie de plină Sahară. Ca tigru-ntre două tigrese rivale, Ce scuipă de turbă și sânge și bale, Ahmet stă-ntre două geloase neveste: Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste! Biulbiul este blondă, Fatme este brună; O patimă oarbă și alta nebună. Ahmet simte bine că fierbe în ele O ură cumplită, o ură de-acele

Ce lasă din treacăt în neagra lor cale Ruine și sânge și moarte și jale. Sunt două extreme, sunt două-antiteze... Pornirea vrăjmașe, el vrea s-o calmeze: “Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet! Pe stele și lună! (răcnește Ahmet Ș-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc! Mergi!” “Nu vreau!!” «Zic: du-te!!» “Stăpâne... mă duc!” ...Fatme se supune și pleacă fierbând, Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând… Fatme e departe... Emirul Ahmet Cu blonda Biulbiulă vorbește-n secret!

 *

În aer e lene... Amiază de vară... E pâclă greoaie de plină Sahară. Biulbiul doarme-acuma deplin liniștită. Fatme se întoarce... Figura-i, pălită De focul ce-o arde, cu jale zâmbește. Ahmet ia ciubucul și țintă-o privește. “... Nebuno - el zice - te-apropie bine: Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine...” “Știu... Doarme acuma potrivnica mea: Stăpâne, vorbește-mi și mie de ea!”

Biulbiul doarme dusă... Emirul Ahmet Cu bruna Fatmea vorbește-n secret... Și bruna, la rându-i, de vorbă sătulă, Adoarme alături cu blonda Biulbiulă. Emirul de vorbă și dânsu-i sătul – De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul. Ca tigru-ntre două tigrese rivale Ce dorm obosite, zdrobite de șale, Adoarme-ntre două domoale neveste: Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste… ... Și-n aer e lene... Amiază de vară... E pâclă greoaie de plină Sahară!