Deschide meniul principal
Amiaza maura
de Ion Luca Caragiale
Simbolistă-orientală


În aer e lene... Amiază de vară.
E pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă și sânge și bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste!
Biulbiul este blondă, Fatme este brună;
O patimă oarbă și alta nebună.
Ahmet simte bine că fierbe în ele
O ură cumplită, o ură de-acele

Ce lasă din treacăt în neagra lor cale
Ruine și sânge și moarte și jale.
Sunt două extreme, sunt două-antiteze...
Pornirea vrăjmașe, el vrea s-o calmeze:
“Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!
Pe stele și lună! (răcnește Ahmet
Ș-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!
Mergi!”
“Nu vreau!!”
«Zic: du-te!!»
“Stăpâne... mă duc!”
...Fatme se supune și pleacă fierbând,
Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând…
Fatme e departe... Emirul Ahmet
Cu blonda Biulbiulă vorbește-n secret!
  *
În aer e lene... Amiază de vară...
E pâclă greoaie de plină Sahară.
Biulbiul doarme-acuma deplin liniștită.
Fatme se întoarce... Figura-i, pălită
De focul ce-o arde, cu jale zâmbește.
Ahmet ia ciubucul și țintă-o privește.
“... Nebuno - el zice - te-apropie bine:
Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine...”
“Știu... Doarme acuma potrivnica mea:
Stăpâne, vorbește-mi și mie de ea!”

Biulbiul doarme dusă... Emirul Ahmet
Cu bruna Fatmea vorbește-n secret...
Și bruna, la rându-i, de vorbă sătulă,
Adoarme alături cu blonda Biulbiulă.
Emirul de vorbă și dânsu-i sătul –
De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale
Ce dorm obosite, zdrobite de șale,
Adoarme-ntre două domoale neveste:
Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste…
... Și-n aer e lene... Amiază de vară...
E pâclă greoaie de plină Sahară!