Sonete (Caragiale)

 

SONET

D-lui Agostino Mazzoli, bariton absolut, cu ocaziunea beneficiului său în opera Ernani

Ești rege, și, pe tronu-ți, în plină strălucire

Apari ca totdeauna, și gat-a ne-ncânta;

Supușii te salută, zicându-ți în unire:

Talentul e coroana ce sta pe fruntea ta!

E sărbătoare astăzi, splendidă sărbătoare.

Mai mult ca totdeauna supușii-ți sunt fideli.

Coroana-ți, astă-seară, e mai strălucitoare.

O! niciodată, rege, nu vei afla rebeli.

Da: regii-și pierd mărirea. În piepturi astăzi bate

Dorința cea sublimă de sacra libertate.

Urăște lumea sceptrul. A fi supus e trist!

Decât să servi un rege, durere nu-i mai mare,

Dar... lumea se supune, c-o nobilă-avântare,

Când sceptrul este arta și regele artist.

SONET

Unui cavaler de industrie

Fals, malonest, venale, hidos ești, cavalere!

Prea bine ți-au zis uniiCoțcar Coțcarovici ;

Figura ta, ce-nspiră dizgust și desplăcere,

Impertinintă, vilă, tot palme parcă cere:

Cum dracul fruntea-n lume cutezi să mai rădici?

Vestitele-ți scandaluri azi nu mai sunt mistere.

De când, ca paraziții, te-ai pripășit p-aici,

Nu vezi, când vrei prin lume și tu ceva să zici,

Cum fug toți d-ale tale cuvinte deletere?

În loc să-ți vezi rușinea, stigmatizat cum ești,

Și, dându-te căinței, să plângi și, de durere,

Să-ți dai în piept cu pumnul, ai cutezat, mizere

P-o pată de nimica, să-njuri pe cei onești...

Fals, malonest, venale, hidos ești, cavalere!

SONET

Contimpuranilor mei

Fără de graiuri gure și ochi făr' de priviri,

Făr' de mișcare forme, și încă, vai! ce este

Mai sec în astă lume și mai nemernic, țeste

Făr' de gândiri și inimi lipsite de simțiri!

Așa ne pomenirăm, dodată, fără veste,

Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.

Bizar! Ființe fără ființă, trecem peste

Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri

În vreme de-njosire, în tină și din tină,

Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;

Zadarnic ne născurăm și făr' să trebuim!

Păsemne-așa ne scrise pustia de ursită:

Păcum ne fuse vremea meschină ș-umilită,

Meschini și mediocri să fim și să murim!

Versuri și parodii, de Ion Luca Caragiale

Sonete - Șarla și ciobanii - Unui poetastru - Unui amic înecat în datorii - Elegie - Versuri - Jalba hoților din închisori - Mandatul - Iarna - Cochetărie - Epigrame - Doi academici - Parol doner - Unei copile - Nea Istrate - Excelsior - Magnum Mophtologicum - Ion Prostul - Erato, scapă-mă! - Pe oceanul vremii - Suveran și curtezan - Cameleon-femeie - Moartă!... - Criticilor mei - Amiaza maura - Moartea protestantului - Eros - Da... nebun! - Discreție - Thalasa - Glic - Finis - Triolete simboliste - Din carnetul unui poet simbolist - Filozoful Blagomirea - Declarație simbolistă - Ruga spiritistului - Primăvara - Sonet brutal - Baladă - Pohod la șosea - În curând - Crucea și semiluna - Grația domniței - În gondolă - Steaua - Idila - Amicului meu Gion - Ab irato - Mauvaise Humeur - O, Nirvana! - O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou - Sfânt-Ion - Prea sărac
Fabule: Duel - Bietul Ion - Temelia - Talmud - Mic și mare - Mângâiere - Boul și vițelul - Savant - Odă - De ce?