Moartea protestantului
Cunigunda e geloasă:
Eginhardt întârziază –
Iată-a dimineței rază...
Ce senină și frumoasă!
Un cal roib în vale paște,
Este calul favorit,
Deșelat și obosit –
Ce idee neagră naște!?
Cunigunda e femeie –
Ah! ce gând îngrozitor!...
Vrun catolic?... Un omor?...
Un duel?... A! ce idee!
Ea scoboară trepte-trepte,
Dusă de-un funebru gând
Și pe Dumnezeu rugând:
„Doamne sfinte! Doamne drepte!”
Din donjon până-n devale
E o cale-atât de lungă!...
Când, sărmana! O s-ajungă
Ținta pasurilor sale?
A sosit acum la poartă:
„Hai! deschide! nu mă ține!”
Poarta scârțâie-n țâțâne –
A ieșit... A! crudă soartă!
Iată calul...Unde-i dânsul? ...
E lungit mai la o parte:
Moartea! moartea îi desparte...
Și, gândind, o umflă plânsul.
„Eginhardt al meu! viteze!
Dacă tu ești mort – vorbește!
Inima mi se topește...
Poate-a ta să mă trădeze?”
Plânge Cunigunda vașnic
Și-l mângâie pe viteaz
Și-l sărută pe obraz,
Când, deodată, strigă strașnic
Eginhardt cel elegant:
„Noch a’ Krieg’l, repetir:
Aber nicht vo Bragadir!
...Luther!!... Ich bin protestant!”
Sonete - Șarla și ciobanii - Unui poetastru - Unui amic înecat în datorii - Elegie - Versuri - Jalba hoților din închisori - Mandatul - Iarna - Cochetărie - Epigrame - Doi academici - Parol doner - Unei copile - Nea Istrate - Excelsior - Magnum Mophtologicum - Ion Prostul - Erato, scapă-mă! - Pe oceanul vremii - Suveran și curtezan - Cameleon-femeie - Moartă!... - Criticilor mei - Amiaza maura - Moartea protestantului - Eros - Da... nebun! - Discreție - Thalasa - Glic - Finis - Triolete simboliste - Din carnetul unui poet simbolist - Filozoful Blagomirea - Declarație simbolistă - Ruga spiritistului - Primăvara - Sonet brutal - Baladă - Pohod la șosea - În curând - Crucea și semiluna - Grația domniței - În gondolă - Steaua - Idila - Amicului meu Gion - Ab irato - Mauvaise Humeur - O, Nirvana! - O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou - Sfânt-Ion - Prea sărac
Fabule: Duel - Bietul Ion - Temelia - Talmud - Mic și mare - Mângâiere - Boul și vițelul - Savant - Odă - De ce?