Sonet simbolist decadent

2265FinisIon Luca Caragiale


Un meteor!... Bizară auroră boreală
Din polul nord la polul d-amiază... Din Zenit
Până-n Nadir cutremur... iar sfera siderală
Cămin imens, chaotic, jăratic infinit!

A! ce amenințare meschină și banală!
Nu mă-ngrozește! – zice poetul prigonit –
Un fenomen ca altul!... Nuanță infernală,
Văzduh aprins ... Desigur, Iehova-a-nnebunit!

Ei, și?... Balanța-i strâmbă și judecata nulă!
Nici psalm, nici Laudamus, dar nici accent de hulă,
Din coardele-mi măiestre d-acu n-or mai ieși!

Se răsucesc și crapă ai lumii vechi pilaștri:
Catapeteasma cade!... Macabru danț de aștri!...
În loc deTot, Nimica !... Ei, bravo, zău!... Ei, și...?