Moartă!...
de Ion Luca Caragiale

Baladă

2256Moartă!...Ion Luca Caragiale


Danga-langa, sună clopot...
O îngroapă pe-o regină
Dintr-o nobilă tulpină...
Cine vine iute-n tropot?
Danga-langa, sună clopot.

La sicriu el se așază:
“O! mai zi-mi o vorbă numa!
Ah, viața e ca spuma
Ce o clip-abia durează...”
La sicriu el se așază.

Ea...stă, mută, nemișcată...
El... o plânge scrâșnitor...
E pierdut nebunu-amor!
Ochii ei la el nu cată...
Ea stă mută, nemișcată.

În castelul cel cernit,
Plâng și zidurile mute,
Se bocesc pietre tăcute...
E un plânset nesfârșit
În castelul cel cernit.

Picură din ceară picuri...
Plâng și jalnicele torțe,
El e istovit de forțe...
Zile! nopți! timp! ce nimicuri!
Picură din ceară picuri!

“O! te-ndură, Doamne sfinte!...
Poate-n lume să trăiască
Un viermuș clocit în iască.
Și ea nu?... crude părinte!
O! te-ndură, Doamne sfinte!”

Un episcop Psalmodie
Lângă capul junei fete
Adornat în blonde plete...
Ah! ce crudă parodie!
Un episcop Psalmodie...

“Ah! te blestem, provedință!
Doamne! crud îngrozitor!...
Mi-ai răpit al meu amor...
Mi-ai distrus a mea credință:
Ah! te blestem, provedință!

Stinsă-i scumpa ei viață
Și nimic n-o mai învie...
“Unde-i Dumnezeu?... Să vie!
Să-l stupesc eu drept în față:
Stinsă-i scumpa ei viață!”

“Vaiet, bocet... inutile!
Ea e moartă... Lacrimi multe
Moartea nu vrea să le-asculte:
Blestemi în zadar, copile!
Vaiet, bocet... inutile!”
*
Au venit ca s-o ridice...
“Ah! mai stați! e prea degrabă!
Unde-o duceți?” el întreabă.
“Locu-i nu mai e aice:
Au venit ca s-o ridice!”

“S-o ridice?... nu se poate!
(Strigă el, nebun, pierdut)
Sunt aici!... Voi... n-ați știut?
Piară lumea! piară toate! ...
S-o ridice?... nu se poate!

Îmi bat joc de Dumnezeu
Și nu-l las să mi-o răpească!
Dânsa trebui să trăiască!
Să trăiască! da! vreau eu!...
Îmi bat joc de Dumnezeu!”

“E nebun! prelatul zice,
Luând ochii de pe carte;
Dați nebunul într-o parte,
Iar pe ea să mi-o ridice...
E nebun!” prelatul zice;

Și groparii o ridică.
El tot plânge, plânge, plânge.
Buza-și mușcă pân' la sânge,
Un cuvânt făr' să mai zică...
Și... groparii o ridică.
*
Danga-langa, langa-danga!...
...S-a sfârșit! Convoiul pleacă.
O! viață!... lume!... Dacă
Langa-danga, danga-langa...
El își vâră-n pieptu-i spanga!