Odă (Caragiale)
- Umbli hoinărind p-în lume
- ca un orb, la ochi legat,
- Și de câtă vreme-acuma
- pe la mine n-ai mai dat!
- Prăpădești tu de pomană
- prețioasele săgeți,
- Să te-alegi cu hulă numa
- de l-atâți ingrați poeți...
- Te-am vorbit rău eu vreodată?
- vinovat cu ce ți-am fost,
- De mă horopsești uitării,
- tu, copil frumos și prost?
- A! De-ai ști cum mângâiu încă
- urmele unde-ai rănit!
- Cu ce dor mi-aduc aminte
- cât atunci am pătimit!
- Vino, crudule, cu pieptul
- gata desvelit te-aștept;
- Nu cu una, dă cu două!
- săgetează drept în piept!
- Și pe maică-ta zeița,
- jur că n-am să te hulesc:
- Mai omoară-mă o dată,
- să mai simt că iar trăiesc!
- (Convorbiri Critice, nr. 14-17, an 1, Iulie-Sept. 1907)