Deschide meniul principal

Contimpuranilor mei

Contimpuranilor mei
de Ion Luca Caragiale


Fără de graiuri gure și ochi făr' de priviri,
Făr' de mișcare forme, și încă, vai! ce este
Mai sec în astă lume și mai nemernic, teste
Făr' de gândiri și inimi lipsite de simțiri!

Așa ne pomenirăm, deodată, fără veste,
Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.
Bizar! Ființe fără ființă, trecem peste
Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri

în vreme de-njosire, în tină și din tină,
Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;
Zadarnic ne născurăm și făr' să trebuim!

Păsemne-așa ne scrise pustia de ursită:
Pecum ne fuse vremea meschină s-umilită,
Meschini și mediocri să fim și să murim!